Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 134/2013. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 134/2013 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 18-06-2013 în dosarul nr. 134/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.134/A/2013
Ședința nepublică din 18 iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. V. A. JUDECĂTOR: I. M. GREFIER: L. C.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj – reprezentat prin PROCUROR – S. D.
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpat, împotriva sentinței penale nr.183/13.05.2013, pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Cluj, inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, emis în dosarul de urmărire penală nr. 368/P/2013, la data de 10.04.2013, pentru săvârșirea infracțiunilor de omor și violare de domiciliu, prev. de art. 174 alin.1 C.pen. cu aplic.art.99 și urm. C.pen. și respectiv art. 192 alin.2 C.pen. cu aplic. art.99 și urm. C.pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul M. A. B., aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av.D. D., din cadrul Baroului Cluj, cu delegație avocațială depusă la dosar și partea responsabilă civilmente M. M., lipsă fiind S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul inculpatului depune la dosar delegația avocațială precum și motivele de apel.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a apelului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună, în principal, luarea față de inculpat a măsurii educative a internării într-un institut medical educativ iar în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate cu înlăturarea sporului de 6 luni aplicat la pedeapsa rezultantă. Pe latură civilă, solicită reducerea despăgubirilor acordate părții civile. Astfel, s-a apreciat de prima instanță că măsura educativă a internării într-un institut medical educativ nu este suficientă față de condițiile familiale în care inculpatul este crescut, ignorându-se actele medicale de la dosar, raportul de expertiză medico legală precum și ancheta socială. Inculpatul necesită tratament psihic de specialitate. Consideră că această măsură este eficientă atât în raport de fapta săvârșită cât și în raport de personalitatea minorului dedusă din ancheta socială. În situația în care sancțiunea față de inculpat rămâne pedeapsa cu închisoarea, solicită a se avea în vedere că pedeapsa pentru infracțiunea de violare de domiciliu este prea mare raportat la faptul că la . se intre până în curtea interioară a imobilului și de acolo să fie chemată persoana căutată, în acest sens declarând și martorul S. Lorand. Referitor la latura civilă, apreciază că suma acordată este nejustificată, solicitând a se avea în vedere concluziile din motivele de apel.
Reprezentantul Parchetului, apreciază că se poate discuta despre acel spor dacă se justifică sau nu, însă, pedeapsa aplicată este corectă raportat la fapta săvârșită, hotărârea primei instanțe fiind temeinică și legală.
Inculpatul M. A. B., având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 183/D din 13 mai 2013 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr._, a fost condamnat inculpatul minor:
1. M. A.-B., fiul lui G. și M., născut la data de 15.04.1997 în mun. Câmpia Turzii, jud. Cluj, domiciliat în ., .. 23, jud. Cluj, elev la Colegiul Tehnic „E. N.” T., posesor al CI. . nr._, eliberată de SPCLEP Câmpia Turzii, CNP_, fără antecedente penale,
În baza art. 192 al. 2 Cod Penal, cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod Penal, și cu aplicarea art. 3201 al. 7 Cod Procedură Penală, la pedeapsa de:
- 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
În temeiul art. 174 al. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 99 și următoarele și cu aplicarea art. 3201 al 7 Cod Procedură Penală, la pedeapsa de:
- 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor.
În baza art. 33 lit. a Cod Penal s-a constatat că cele două infracțiuni sunt concurente iar în temeiul art. 34 lit. b Cod Penal aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 5 ani și 6 luni închisoare pe care o va spori cu 6 luni, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de: - 6 (șase) ani închisoare.
În baza art. 71 al. 1 și 2 Cod Penal s-a interzis inculpatului, de la data împlinirii vârstei de 18 ani și până la terminarea executării pedepsei, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a Cod Penal, respectiv dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice.
În baza art. 88 Cod Penal s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului timpul arestării preventive începând cu 19.03.2013 și până la zi.
În temeiul art. 350 al. 1 Cod Procedură Penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 7 rap. la art. 4 al. 1 lit. b din L.76/2008 s-a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice necesare în vederea constituirii Sistemului Național de Date Genetice Judiciare.
S-a constatat că partea vătămată C. V. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 346 al. 1 rap. la art. 14 al. 3 lit. b Cod Procedură Penală și la art. 1357 și 1372 din Noul cod civil s-a admis în parte constituirea de parte civilă a părții civile U. A. G. B. și în consecință a fost obligat inculpatul minor în solidar cu partea responsabilă civilmente M. M. să plătească în favoarea părții civile suma de 30.000 lei reprezentând daune morale și respinge celelalte pretenții civile formulate cu acest titlu.
În temeiul art. 191 al.1 și 3 Cod Procedură Penală a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente M. M. să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 2.100 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj emis în dosarul de urmărire penală nr. 368/P/2013, la data de 10.04.2013, și înregistrat la Tribunalul Cluj la data de 11 aprilie 2013 sub număr unic de dosar_, a fost trimis în judecată inculpatul minor M. A.-B., pentru săvârșirea infracțiunilor de omor și violare de domiciliu, prev. de art. 174 alin.1 C.pen. cu aplic.art.99 și urm. C.pen. și respectiv art. 192 alin.2 C.pen. cu aplic. art.99 și urm. C.pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.
S-a reținut, în esență, în actul de sesizare a instanței faptul că inculpatul minor M. A. B., în cursul serii de 17.03.2013, înarmat cu o lopată, a pătruns, fără drept, în curtea imobilului în care locuia victima C. A., loc împrejmuit ținând de locuința victimei, situată în satul Colonia nr. 27, fără a avea consimțământul acestuia, și i-a aplicat acestuia, cu intensitate, mai multe lovituri cu lopata, în zona capului, cauzându-i leziuni traumatice în urma cărora victima a decedat la data de 20.03.2013.
La termenul de judecată din data de 09.05.2013, înainte de citirea actului de sesizare, inculpatul M. A. B. a declarat (fila 27) că cunoaște probele administrate în faza de urmărire penală, probe pe care și-le însușește, și solicită judecarea în baza lor, în procedura impusă de art. 3201 Cod Procedură Penală, recunoscând faptele și vinovăția.
În faza de urmărire penală s-au administrat următoarele probe: proces-verbal de consemnare a plângerii sau a denunțului oral (f. 2); proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto (f. 3-4, 35-43); proces-verbal și planșe foto (f. 26-31); declarațiile martorilor asistenți R. I. (f. 151) și C. P. (f.152); dovezi de ridicare - predare (f. 32, 183); raport de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 2096/IV/a/39 al Institutului de Medicină Legală Cluj-N. (f. 55-56); ordonanțe de delegare a lucrătorilor de poliție judiciară din cadrul I.P.J. Cluj - S.I.C. (f. 71, 166); raport de constatare medico-legală nr. 2043/II/a/61 al Institutului de Medicină Legală Cluj-N. (f. 110-112); raport de constatare medico-legală nr. 2128/III/177 al Institutului de Medicină Legală Cluj-N. (f. 168-177); declarația părților vătămate C. V. (f. 95) și U. A. G. B. (f. 103); declarațiilor martorilor C. A. (f. 107), V. G. (f. 114), I. L. (f. 115-116), P. C. R. (f. 117-118), C. V. L. (f. 119-120), B. V. (f. 146-147), I. H. T. (f. 148-150), C. A. (f. 153-154), S. L. (f. 155-157), R. C. S. (f. 158-159), S. G. Lorand (f. 162-164); planșa fotografică cuprinzând aspectele fixate, urmele și mijloacele de probă ridicate cu ocazia examinării lopeții (f. 143-145); referat de evaluare a inculpatului M. A. B. întocmit de către S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj (f. 124- 128); declarațiile inculpatului M. A. B. (f. 9, 10, 61-62, 64,80).
În baza acestor probe, cunoscute și însușite de către inculpat, P. de pe lângă Tribunalul Cluj a reținut prin rechizitoriu următoarele fapte, recunoscute de către inculpatul M. A. B.:
În cursul după-amiezii zilei de 17.03.2013, inculpatul M. A. B., în baza unei înțelegeri prealabile, s-a deplasat la locuința martorului C. V. L. din satul Tritenii de Jos, pentru a-i acorda acestuia sprijin, la efectuarea unor munci gospodărești, respectiv de a încărca îngrășământ agricol organic pe care apoi urmau să-1 transporte la locuința unei alte persoane, respectiv a numitului B. I. din satul Colonia. În baza aceleași înțelegeri, la locuința martorului C. V. L. s-a deplasat și martorul P. C. R..
Apoi, toți trei s-au deplasat în locul denumit „Dodii” cu atelajul martorului C. V. L., unde, cu o lopată aflată în atelaj au încărcat îngrășământul agricol și ulterior s-au deplasat în satul Colonia, la locuința numitului B. I., unde îngrășământul agricol a fost descărcat din atelaj. Astfel cum rezultă din declarațiile inculpatului M. A. B. și ale martorilor C. V. L. și P. C. R., la locuința acestei persoane, l-au întâlnit și pe martorul B. V.. În aceleași împrejurări, la locuința numitului B. I., martorii C. V. L. și P. C. R. au consumat băuturi alcoolice. Deoarece pentru munca prestată, martorul C. V. L. a fost remunerat cu suma de 30 lei, cu toții au luat hotărârea să oprească la localul din satul Colonia pentru a consuma băuturi alcoolice. Astfel, martorii C. V. L., B. V. și P. C. R., precum și inculpatul M. A. B., s-au deplasat cu atelajul de la locuința numitului B. I. la localul din satul Colonia.
Ajunși în local, cei patru au ocupat loc la o masă, inculpatul M. A. B. și martorii C. V. L. și P. C. R. consumând câte o bere, mai puțin martorul B. V., care a consumat băuturi nealcoolice.
După orele 19:00 în local a intrat partea vătămată C. A., care, după ce și-a comandat o bere, a ocupat loc la o altă masă, situată în apropierea mesei la care ocupau loc inculpatul M. A. B. și martorii C. V. L., P. C. R. și B. V.. Potrivit susținerii inculpatului, imediat după ce partea vătămată C. A. a ocupat loc la masă, i-a solicitat să-i dea o țigară, însă ar fi fost refuzat, motiv pentru care inculpatul M. A. B. a adresat părții vătămate C. A. cuvinte injurioase, susținând că, urmare a acestei atitudini, partea vătămată C. A. i-a dat „o palmă după ceafă”, conflictul fiind aplanat doar urmare a intervenției martorilor I. L. și S. Lorand, persoane care l-au apostrofat datorită modalității în care a dialogat cu victima, folosind cuvinte injurioase la adresa acestuia.
De menționat faptul că susținerea inculpatului M. A. B. cu privire la gestul părții vătămate C. A., în sensul că „mi-a dat o palmă după ceafă”, este infirmată de declarațiile martorilor C. V. L., P. C. R., B. V., I. L., S. L. și R. C. S., potrivit cărora partea vătămată C. A. nu a făcut altceva decât să solicite inculpatului M. A. B. să se liniștească, respectiv să-i permită să-și consume în liniște berea. În jurul orelor 19:30, partea vătămată C. A. a părăsit localul, deplasându-se la locuința lui, situată în satul Colonia nr. 27, casă delimitată de restul imobilelor cu gard metalic.
Ulterior acestui moment, inculpatul M. A. B. a părăsit localul, fiind urmat imediat de martorul I. L., care 1-a observat pe inculpat manevrând atelajul, parcându-1 în apropierea unui autovehicul, motiv pentru care i-a solicitat inculpatului M. A. B. să lase o distanță între vehicule. După ce inculpatul i-a dat de înțeles martorului I. L. că va da curs solicitării, martorul a reintrat în local, fiind urmat la scurt timp de către inculpat, care a ocupat loc la masă alături de martorii C. V. L., P. C. R. și B. V.. Martorul C. V. L. l-a chestionat pe inculpat asupra modalității în care a parcat atelajul, moment în care inculpatul, folosind cuvinte jignitoare la adresa martorului I. L., și-a expus propriul argument. Datorită modalității de exprimare, respectiv cuvintelor jignitoare pe care le-a folosit la adresa sa, martorul I. L., s-a ridicat de la masa la care ocupa loc, s-a îndreptat înspre masa la care ocupa loc inculpatul M. A. B., dându-i o palmă și apostrofandu-l totodată asupra modului în care s-a adresat anterior părții vătămate C. A.. Astfel cum rezultă din declarațiile martorilor I. L. și C. V. L., inculpatul M. A. B. a părăsit apoi localul, aducându-i la cunoștință celui din urmă martor că se va deplasa la locuința sorei sale pentru a intra în posesia unui bilet de trimitere, revenind la local după un interval de timp.
După ce inculpatul a revenit de la locuința sorei sale M. S. G., împreună cu martorii C. V. L., P. C. R. și B. V. au luat hotărârea să părăsească localul. Astfel, după ce au ieșit din local, martorii C. V. L. și P. C. R. au ocupat loc în partea din față a atelajului, iar inculpatul M. A. B. s-a urcat în partea din spate a atelajului, pentru a se deplasa înspre localitatea Tritenii de Jos, martorul B. V. alegând să se deplaseze înspre localitatea de domiciliu cu un alt mijloc de transport.
Pe traseul parcurs înspre localitatea Tritenii de Jos, însă înainte de a ieși din satul Colonia, în momentul în care s-a apropiat de locuința părții vătămate C. A., potrivit propriei susțineri, inculpatul M. A. B. și-a reamintit conflictul pe care 1-a avut anterior în local cu acesta și faptul că a fost pălmuit de către martorul I. L., tocmai urmare a atitudinii sale necuviincioase față de partea vătămată C. A.. În acest context, inculpatul M. A. B. a luat hotărârea „să mă duc să-i întorc loviturile lui Gusti”, motiv pentru care i-a solicitat martorului C. V. L. să oprească atelajul. Martorul C. V. L. nu a dat curs solicitării sale, motiv pentru care inculpatul M. A. B. a ales să sară din căruță, nu înainte însă de a se înarma cu lopata care se afla în căruță, timp în care martorii C. V. L. și P. C. R. și-au continuat deplasarea cu atelajul. După ce a sărit din căruță, inculpatul M. A. B. s-a deplasat înspre direcția opusă satului Tritenii de Jos, fapt observat de martorul P. C. R., respectiv înspre locuința părții vătămate C. A., situată la ieșirea din satul Colonia. Profitând de faptul că poarta de acces în curtea imobilului nu era asigurată, inculpatul M. A. B. a pătruns în curte, deplasându-se înspre ușa de acces a imobilului. Așezat în partea dreaptă a ușii, pentru a nu fi observat, în condițiile în care partea superioară a ușii de acces în imobil este prevăzută cu geam, inculpatul M. A. B. a lovit cu piciorul partea inferioară a ușii, pentru ca apoi imediat să se deplaseze înspre partea stângă a ușii - așteptând ca partea vătămată să iasă din casă. Sesizând zgomotul produs de bătaia în ușă, partea vătămată C. A. a ieșit din imobil, solicitând persoanei care se afla în curte să-și decline identitatea, însă astfel cum rezultă din declarația inculpatului M. A. B., a ales să nu răspundă, pentru că oricum, datorită poziției pe care o avea, precum și faptului că afară era întuneric, partea vătămată C. A. nu avea cum să-1 observe. Apoi partea vătămată C. A. a coborât scările situate în imediata apropiere a ușii de acces în imobil înspre trotuar, moment în care inculpatul M. A. B. i-a „ieșit în față”, aplicând părții vătămate C. A. o lovitură cu lopata în partea stângă a capului. Imediat, inculpatul M. A. B. a prins lopata cu ambele mâini, ridicând-o înspre capul părții vătămate C. A., moment în care acesta și-a interpus membrele superioare pentru a para lovitura. Datorită gestului părții vătămate, inculpatul M. A. B. a susținut că a aplicat imediat o lovitură cu același obiect asupra toracelui părții vătămate, lovitură în urma căreia partea vătămată a coborât membrele superioare pe lângă corp, pentru ca apoi inculpatul să lovească, din nou, cu putere cu lopata pe care o ținea cu ambele mâini, capul părții vătămate. Urmare a acestei lovituri, partea vătămată C. A. a căzut, iar inculpatul M. A. B. a părăsit în fugă curtea casei părții vătămate, deplasându-se înspre satul Tritenii de Jos.
La o anumită distanță după ce a ieșit din satul Colonia, inculpatul M. A. B. a ajuns căruța cu care se deplasau martorii Cnsturean V. L. și P. C. R. și fără a fi observat de aceștia, a așezat lopata în căruță, pentru ca apoi să urce în ștraf, moment în care a fost remarcat de către martorul P. C. R.. Acesta a solicitat inculpatului M. A. B. detalii asupra a ceea ce a făcut, inculpatul M. A. B. afirmând „am avut de bătut un om”. Cu toate că martorul a insistat să-i comunice numele persoanei, inculpatul a refuzat.
Ajunși în localitatea Tritenii de Jos, respectiv în dreptul locuinței martorului P. C. R., inculpatul M. A. B. și martorul C. V. L. s-au despărțit de cel dintâi, pentru ca apoi să se deplaseze la locuința inculpatului, unde martorul C. V. L. a înnoptat, până în cursul dimineții zilei de 18.03.2013, când a revenit la locuința sa. Potrivit declarației martorului C. V. L., după un interval de timp după ce a revenit la locuință, în timp ce se afla în curtea casei sale, l-a văzut pe inculpat deplasându-se pe carosabil împreună cu mama sa. Fiind observat la rândul său de către inculpat, martorul a precizat că acesta s-a oprit lângă gardul casei și, după o scurtă conversație pe care au avut-o, i-a relatat că l-a lovit pe partea vătămată C. A. în cursul serii anterioare, în cap, cu lopata, pentru ca ulterior inculpatul să-și continue deplasarea.
De menționat că după ce inculpatul M. A. B. a părăsit curtea locuinței părții vătămate C. A., astfel cum rezultă din declarația martorei C. A., partea vătămată C. A. i-a solicitat ajutorul. Astfel, martora a ieșit în curte, unde l-a observat pe partea vătămată căzut pe trotuar, sângerând în zona capului. Cu ajutorul martorului V. G., căruia la rândul său i-a cerut sprijinul, martora C. A. l-a transportat pe partea vătămată în casă, așezându-l pe patul în care obișnuia să doarmă. Ulterior a fost apelat S. Unic de Urgență, la scurt timp la fața locului prezentându-se o ambulanță, care a procedat la transportarea victimei la Unitatea de Primire a Urgențelor Cluj-N. și apoi la Clinica de Neurochirurgie, loc unde a fost internat cu diagnosticul „Fractură a boltei craniene. TCC sever. Hematom extradural TPO stâng. Midriază fixă bilaterală. GCS 3 pct. Fractură temporală stângă. Fractură arcadă zigomatică stângă.”, intervenindu-se neurochirurgical. Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 2043/II/a/61 din 18.03.2013 a Institutului de Medicină Legală Cluj-N. leziunile suferite de victima C. A. necesitau pentru vindecare 75-80 zile de îngrijiri medicale, dacă nu surveneau complicații, au pus în primejdie viața victimei și s-au putut produce prin lovire activă repetată cu corp dur, victima prezentând la nivelul antebrațului stâng și cotului drept, câte un placard excoriat, care întrunesc caracteristicile unor leziuni de autoapărare. Potrivit aceluiași raport de constatare medico-legală, având în vedere topografia leziunilor, s-a opinat că poziția victimă-agresor a putut fi ambii în ortostatism și față în față. În pofida tratamentului medical complex aplicat, victima C. A. a decedat la data de 20.03.2013.
Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 2128/111/177 al Institutului de Medicină Legală Cluj-N., moartea numitului C. A. a fost violentă, datorându-se compresiunii trunchiului cerebral consecutiv unui traumatism craniocerebral cu fracturi de calotă și bază, hematom extradural, hematoame subdurale, hemoragie, contuzie și dilacerare meningocerebrală, leziunile traumatice putându-se produce prin lovire activă repetată cu corp dur, între leziunile traumatice și deces existând legătură de cauzalitate.
În condițiile în care inculpatul M. A. B. pe fondul conflictului anterior - generat chiar de el - pe care l-a avut cu victima C. A., descris de către martorii audiați în cauză ca fiind o persoană calmă, a aplicat cu „dosul lopeții” mai multe lovituri cu intensitate în zona capului părții vătămate - zonă vitală, cauzându-i acestuia un traumatism craniocerebral cu fracturi de calotă și bază, hematom extradural, hematoame subdurale, hemoragie, contuzie și dilacerare meningocerebrală, leziuni traumatice în urma cărora victima a decedat, apreciem că inculpatul a acționat cu intenție directă de a suprima viața victimei.
Raportat la întreaga modalitate de desfășurare a evenimentelor, în condițiile în care actele de violență asupra victimei au fost comise fără o pregătire și o chibzuire anticipată, spontan, rezultă că inculpatul M. A. B. nu a comis fapta cu premeditare.
Pe de altă parte, susținerea inculpatului M. A. B. cu privire la modalitatea în care a pătruns în curtea locuinței victimei C. A., afirmând că poarta de acces în curtea imobilului unde locuia victima era deschisă, este contrazisă, pe de o parte, de chiar procesul-verbal de cercetare la fața locului întocmit de organele de cercetare penală, din al cărui conținut rezultă că accesul în curte se face din stradă, curtea fiind împrejmuită cu gard metalic, iar pe de altă parte, de declarațiile martorilor C. A. și V. G., conform cărora victima obișnuia să închidă poarta de acces în curtea imobilului, modalitatea în care obișnuiau să o asigure, precum și faptul că întotdeauna poarta de acces în curte era închisă, chiar dacă nu era asigurată, indicând și motivul pentru care victima obișnuia să procedeze în acest mod. De altfel, martora C. A. a subliniat faptul că la revenirea la locuință, victima C. A. a afirmat „am închis poarta și acum ne putem culca”. În cazul infracțiunii de violare de domiciliu, nu interesează modalitatea în care inculpatul a pătruns în acel loc, iar lipsa consimțământului persoanei care folosește locuința, încăperea, dependința sau locul împrejmuit ținând de acesta, este prezumat până la proba contrarie, existența unor relații anterioare între victimă și inculpat, sau membrii familiei acestuia, neputând înlătura prezumția lipsei consimțământului victimei, persoană care folosea acel imobil.
În drept, fapta inculpatului minor M. A. B. care în cursul serii de 17.03.2013, înarmat cu o lopată, a pătruns, fără drept, în curtea imobilului în care locuia victima C. A., loc împrejmuit ținând de locuința victimei, situată în satul Colonia nr. 27, fără a avea consimțământul acestuia, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, prev. și ped. de art. 192 alin. 2 C.pen., cu aplic. art. 99 și urm. C.pen.
Fapta aceluiași inculpat minor, M. A. B., care în cursul serii de 17.03.2013, înarmat cu o lopată, după ce a pătruns, fără drept, în curtea casei victimei C. A., situată în satul Colonia nr. 27, i-a aplicat acestuia, cu intensitate, mai multe lovituri cu lopata, în zona capului, cauzându-i leziuni traumatice în urma cărora victima a decedat la data de 20.03.2013, a întrunit elementele constitutive infracțiunii de omor, prev. și ped. de art. 174 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 99 și urm. C.pen.
Potrivit art. 100 Cod Penal, la alegerea sancțiunii aplicabile inculpatului minor, instanța a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor, care este deosebit de ridicat și concretizat în aspectul că inculpatul a comis aceste fapte, de o violență extremă, fără o justificare reală. Modul în care inculpatul a acționat împotriva victimei, în chiar curtea locuinței acesteia, unde îndeobște proprietarul trebuie să se simtă în siguranță, lovindu-l puternic, și în ciuda eforturilor victimei de a se apăra, inculpatul a reușit s-l pună la pământ, denotă a periculozitate ridicată a faptelor. De asemenea instanța a avut în vedere faptul că inculpatul este dezvoltat somatic corespunzător vârstei sale, este într-o stare fizică bună, și nu prezintă afecțiuni fizice cronice, așa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică (filele 53-55 din dos. de u.p.).
Din aceeași probă rezultă că inculpatul prezintă o dezvoltare intelectuală adecvată vârstei sale, având o inteligență medie bună, însă dezvoltarea sa morală este deficitară, neavând structurate valori pozitive, pe fundamentul cărora să poate face ușor distincție între bine și rău.
De asemenea comportarea inculpatului lasă de dorit, în condițiile în care, după decesul tatălui său care a survenit în anul 2006, mama nu a deținut abilități de orientare a acestuia spre un comportament social dezirabil, în condițiile în care inculpatul a demonstrat de mic o atitudine orientată spre agresivitate, și în condițiile nu poseda abilități de autocontrol.
A mai apreciat că condițiile în care a trăit până în prezent, marcate de dificultăți de ordin economico-financiar, ca și de carențe de ordin educativ, în contextul în care mama sa suferind de unele afecțiuni psihice, nu deține capacitatea de control asupra acțiunilor inculpatului și nici nu posedă abilități de transmitere a unui bagaj de principii, ne îndreptățesc să apreciem că alegerea unei măsuri educative nu este în măsură să asigure îndreptarea minorului. De aceea instanța se va orienta spre aplicarea unor pedepse.
La dozarea cuantumului acestora, s-a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială a Codului Penal pentru cele două infracțiuni pentru care este judecat inculpatul minor, și anume închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi și respectiv închisoare de la 3 al 10 ani, limite reduse cu jumătate potrivit art. 109 al. 1 Cod Penal, și care la rândul lor se vor reduce cu o treime, potrivit art. 3201 al. 7 Cod Procedură Penală, gradul de pericol social al faptelor deduse judecății, evidențiat mai sus, și persoana inculpatului care nu posedă antecedente penale, însă nu a avut un comportament adecvat în societate, trecutul său fiind marcat de absenteism școlar, limbaj trivial și amenințător la adresa colegilor și cadrelor didactice, ceea ce a și condus la transferarea sa disciplinară la o altă școală. Astfel, tribunalul a aplicat inculpatului minor o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu și o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor.
S-a apreciat că sancțiunile de mai sus sunt apte să realizeze atât prevenția generală, prin exemplaritatea lor, cât și pe cea specială, componenta aflictivă a acestor pedepse fiind dată de cuantumul acestora. S-a considerat de asemenea că cele două pedepse sunt în măsură să realizeze și reeducarea inculpatului.
În baza art. 33 lit. a Cod Penal s-a constatat că cele două infracțiuni sunt concurente, fiind comise de către inculpatul înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele, iar în temeiul art. 34 lit. b Cod Penal a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 5 ani și 6 luni închisoare pe care o va spori cu 6 luni, față de gravitatea în ansamblu a activității infracționale desfășurate de către inculpat, urmând ca în final acesta să execute pedeapsa de 6 ani închisoare.
În baza art. 71 al. 1 și 2 Cod Penal s-a interzis inculpatului, de la data împlinirii vârstei de 18 ani și până la terminarea executării pedepsei, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a Cod Penal, respectiv dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, având în vedere că față de faptele de o violență extremă comise de acesta nu este demn să își exprime votul.
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea penală nr. 32/C/2013 din 19.03.2013 a Tribunalului Cluj - Secția Penală pentru o perioadă de 15 de zile, măsura preventivă urmând a expira la data de 02.04.2013, iar prin încheierea penală nr. 37/C/2013 din 01.04.2013 a Tribunalului Cluj - Secția Penală s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 15 de zile, începând cu data de 03.04.2013 și până la 17.04.2013. Tribunalul Cluj a fost sesizat cu soluționarea cauzei la data de 11.04.2013, iar la data de 15.04.2013 măsura arestării preventive a inculpatului a fost verificată și menținută, potrivit art. 3001 Cod Procedură Penală.
Raportat la cele mai sus reținute, în baza art. 88 Cod Penal tribunalul a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului timpul arestării preventive începând cu 19.03.2013 și până la zi.
În temeiul art. 350 al. 1 Cod Procedură Penală tribunalul a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, având în vedere gradul de pericol social ridicat al faptelor pentru care inculpatul a fost judecat precum și gravitatea pedepsei pe care riscă să o execute.
În baza art. 7 rap. la art. 4 al. 1 lit. b din L.76/2008 s-a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice necesare în vederea constituirii Sistemului Național de Date Genetice Judiciare.
S-a constatat că partea vătămată C. V. nu s-a constituit parte civilă în cauză, așa cum a arătat în fața instanței la termenul de judecată din data de 09.05.2013.
Partea vătămată U. A. G. B. s-a constituit parte civilă cu suma de 60.000 lei, reprezentând daune morale.
Ținând seama de faptul că victima, care a fost tatăl părții civile, a divorțat de mama acesteia când partea civilă avea 8 ani, iar partea civilă nu a locuit cu victima, nu i-a fost încredințată acesteia spre creștere și educare, însă tatăl și fiica au păstrat legătura în tot aceste interval de timp, îl vizita pe victimă, și aveau o relație apropiată, mai cu seamă înainte de căsătoria părții civile, dar și după acest moment, au continuat să păstreze legătura, iar partea civilă i-a purtat dragostea și respectul cuvenit unui părinte, s-a apreciat că pretențiile civile sunt fondate în parte, până la concurența sumei de 30.000 lei.
În acest sens și în baza art. 346 al. 1 rap. la art. 14 al. 3 lit. b Cod Procedură Penală și la art. 1357 și 1372 din Noul Cod Civil tribunalul a admis în parte constituirea de parte civilă a părții civile U. A. G. B. și în consecință a obligat inculpatul minor în solidar cu partea responsabilă civilmente M. M. să plătească în favoarea părții civile suma de 30.000 lei reprezentând daune morale și a respins celelalte pretenții civile formulate cu acest titlu.
În temeiul art. 191 al.1 și 3 Cod Procedură Penală a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente M. M. să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 2.100 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul M. A. B., solicitând prin apărătorul său desființarea sentinței penale apelate și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună, în principal, luarea față de inculpat a măsurii educative a internării într-un institut medical educativ iar în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate cu înlăturarea sporului de 6 luni aplicat la pedeapsa rezultantă. Pe latură civilă, solicită reducerea despăgubirilor acordate părții civile. Astfel, s-a apreciat de prima instanță că măsura educativă a internării într-un institut medical educativ nu este suficientă față de condițiile familiale în care inculpatul este crescut, ignorându-se actele medicale de la dosar, raportul de expertiză medico legală precum și ancheta socială. Inculpatul necesită tratament psihiatric de specialitate. Consideră că această măsură este eficientă atât în raport de fapta săvârșită cât și în raport de personalitatea minorului dedusă din ancheta socială. În situația în care sancțiunea față de inculpat rămâne pedeapsa cu închisoarea, solicită a se avea în vedere că pedeapsa pentru infracțiunea de violare de domiciliu este prea mare raportat la faptul că la . se intre până în curtea interioară a imobilului și de acolo să fie chemată persoana căutată, în acest sens declarând și martorul S. Lorand. Referitor la latura civilă, apreciază că suma acordată este nejustificată, solicitând a se avea în vedere concluziile din motivele de apel.
Analizând apelul formulat,pe baza actelor și lucrărilor dosarului,Curtea reține următoarele:
Pe baza probatoriului administrat în cauză,prima instanță a reținut o stare de fapt corectă,corespunzătoare adevărului,din care a reieșit vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor de omor și violare de domiciliu, prev. de art. 174 alin.1 C.pen. cu aplic.art.99 și urm. C.pen. și respectiv art. 192 alin.2 C.pen. cu aplic. art.99 și urm. C.pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.
De altfel,inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei,solicitând a fi judecat în procedura simplificată prev. de art.320/1 C.pr.pen.,pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale,beneficiind astfel de reducerea cu o treime a limitelor pedepselor cf.al.7 al art.320/1 C.pr.pen.
Trecând apoi la sancționarea inculpatului ,instanța de fond a avut în vedere toate criteriile generale prev. de art.72 C.pen. ,respectiv atât circumstanțele reale ale cauzei, cât și circumstanțele personale ale inculpatului ,respectiv gradul de pericol social ridicat al infracțiunii,având în vedere modalitatea de comitere si urmările faptelor sale, dar și atitudinea sinceră a acestuia și lipsa antecedentelor penale,instanța analizând temeinic și argumentând judicios toate aspectele care au fost avute în vedere la stabilirea pedepsei.
Față de toate aceste aspecte,Curtea apreciază că prima instanță a realizat o judicioasă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului,atât în ceea ce privește cuantumul acesteia cât și modalitatea de executare, neimpunându-se modificarea acestora ,însă va înlătura sporul aplicat,considerându-l nejustificat,astfel că va admite apelul acestuia doar sub acest aspect,inculpatul urmând a executa pedeapsa finală de 5 ani și 6 luni închisoare ,considerând că pedeapsa astfel stabilită va fi în măsură să contribuie la reeducarea acestuia și la prevenirea săvârșirii pe viitor de noi fapte antisociale.
În ceea ce privește solicitarea de a se aplica inculpatului măsura educativă a internării într-un institut medical educativ ,Curtea o va respinge considerând-o neîndestulătoare față de gradul de pericol social ridicat al infracțiunii comise de acesta. Pe de altă parte,această măsură se ia față de minorul care,din cauza stării fizice sau psihice,are nevoie de tratament medical și de un regim special de educație,ori din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică (filele 53-55 din dos. de u.p.) rezultă că inculpatul este dezvoltat somatic corespunzător vârstei sale, este într-o stare fizică bună, nu prezintă afecțiuni fizice cronice,are o dezvoltare intelectuală adecvată vârstei sale, având o inteligență medie bună.
Va menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Va menține măsura arestului preventiv și deduce durata arestării începând cu data de 19 martie 2013 și până la zi.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admis apelul declarat de inculpatul M. A. B. împotriva sentinței penale nr. 183/D din 13 mai 2013 a Tribunalului Cluj pe care o desființează doar în ceea ce privește aplicarea sporului de 6 luni închisoare aplicat inculpatului.
Rejudecând, înlătură sporul de 6 luni aplicat, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 5 ani 6 luni închisoare.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Menține măsura arestului preventiv și deduce durata arestării începând cu data de 19 martie 2013 și până la zi.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică din 18 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
V. V. A. I. M.
GREFIER,
L. C.
Dact.I.M./Dact.S.M
3 ex./3.07.2013
Jud.fond. L. A. C.
| ← Propunere de arestare preventivă a inculpatului. Art. 149 ind... | Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 512/2013.... → |
|---|
