Verificare măsuri preventive. Art.205 NCPP. Încheierea nr. 22/2016. Curtea de Apel CLUJ

Curtea de Apel CLUJ - Sentințe și decizii penale / 2016

Încheierea nr. 22/2016 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 22-01-2016 în dosarul nr. 22/2016

Cod ECLI ECLI:RO:CACLJ:2016:047._

Dosar nr._

Operator de date cu caracter personal 8428

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 22/2016

Ședința camerei de consiliu de la 22 ianuarie 2016

Completul compus din:

Judecător de cameră preliminară – E. B.

Grefier – E. C. B.

Ministerul Public, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – S. T. C. a fost reprezentat prin procuror

– D. D.

S-au luat spre examinare contestațiile declarate de către inculpații J. C., M. C. O., A. I. R. și T. B. L. și C. B. F., împotriva încheierii penale nr.20/C/2016 din 18.01.2016 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._ , având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv, respectiv a arestului la domiciliu, în cursul procedurii camerei preliminare (art.205 CPP).

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul J. C., în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales – Vomir Bizo D., din Baroul C., cu împuternicire la dosar, inculpatul M. C. O., în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales – R. C. C. din Baroul C., inculpatul A. I. R., în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales – R. A., inculpatul T. B. L., în stare de arest la domiciliu, asistat de avocat ales – M. D. C., din Baroul C., cu împuternicire la dosar și inculpatul C. B. F., în stare de arest la domiciliu, asistat de avocat ales – P. L., din Baroul C., cu împuternicire

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, inculpatul P. L., prin avocat ales, depune la dosar motive de contestație. De asemenea, se depun la dosar patru caracterizări privind pe inculpatul C. B., înscrisuri referitoare la inculpatul T. B. L., un memoriu olograf depus de către inculpatul A. I. R., o ofertă de angajare a acestui inculpat și o declarație emisă de Asociația Habitat pentru Umanitate C. și un memoriu olograf formulat de inculpatul M. C. O..

Inculpații J. C., M. C. O., A. I. R. C. B. și T. B. L. mențin contestațiile formulate împotriva încheierii penale nr. 20/C/2016 din 18.01.2016 a Tribunalului C..

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, judecătorul de cameră preliminară acordă cuvântul asupra contestațiilor formulate în cauză. În temeiul disp. art. 388 al. 3 C.p.p., limitează dezbaterile avocaților la maxim 8 minute, raportat la obiectul cauzei, respectiv măsura preventivă și la numărul mare de inculpați.

Avocatul inculpatului J. C. avocat ales – Vomir Bizo D.-, solicită în temeiul disp. art. 207 alin. 5 C.p.p., admiterea contestației formulată împotriva încheierii penale nr. 20/C/2016 din 18.01.2016 a Tribunalului C., prin care s-a menținut măsura arestului preventiv, desființarea hotărârii atacate și, rejudecând cauza, să se dispună înlocuirea arestului preventiv față de inculpatul J. C. cu măsura arestului la domiciliu, prevăzută de art. 202 al. 4 lit. d C.p.p. A indicat două adrese la care se poate executa măsura, respectiv în Fălticeni sau în mun. C.-N., ambii proprietari ai imobilelor dându-și acordul în acest sens. Criticile privind hotărârea primei instanțe vizează faptul că pentru a se putea dispune prelungirea măsurii este necesar ca temeiurile reținute inițial să se mențină sau să apară temeiuri noi. În speță, în data de 8.10.2015 inculpatul J. Cizmin a fost acuzat de comiterea a patru infracțiuni, bănuindu-se că ar fi oferit droguri de risc la 12 persoane, iar ulterior, fila 17 din rechizitoriu, procurorul a dispus clasarea față de cele 12 persoane. În ceea ce privește infracțiunile de trafic și deținere de droguri de mare risc, de asemenea, a dispus clasarea pentru că nu existau probe suficiente, astfel că, în final, inculpatul J. C. a fost trimis în judecată pentru comiterea a două infracțiuni.

Atât cu ocazia luării măsurii arestului preventiv, cât și ulterior, cu ocazia prelungirii măsurii, precum și în prezent în privința inculpatului J. s-a reținut că este recidivist. Nu contestă acest aspect, însă apreciază injust ca prelungirea măsurii arestului preventiv să se dispună pe acest considerent. În plus, nu există o dispoziție legală în sensul luării măsurii arestului preventiv dacă inculpatul săvârșește o infracțiune în stare de recidivă.

Face trimitere la motivarea primei instanțe care a arătat că s-a modificat starea de fapt reținută inițial, cu ocazia luării măsurii, însă aceasta nu s-a modificat fundamental pentru a se dispune luarea altei măsuri preventive. Contrar acestei susțineri, apreciază că temeiurile inițiale s-au schimbat fundamental deoarece, în prezent, se reține în sarcina inculpatului J. că a făcut schimb de droguri cu alți trei inculpați, toți ceilalți fiind în stare de arest la domiciliu. Totodată, se reține că inculpatul J. este singurul din dosar care nu a realizat acte de vânzare față de persoanele cercetate în cauză, ci acesta a consumat substanțele împreună cu ceilalți trei inculpați, cu care a făcut schimb de țigări de cannabis. Prin urmare, temeiurile reținute cu ocazia luării măsurii arestului preventiv s-au modificat și arată că a solicitat măsura arestului la domiciliu și din rațiuni de echitate raportat la situația inculpaților N. și C., care au avut o activitate mai intensă decât cea a inculpatului J. și ambii se află în stare de arest la domiciliu.

De asemenea, solicită a se observa că inculpatul J., la momentul luării măsurii preventive era student la UBB în anul 4, a colaborat cu organele de urmărire penală, s-a înscris la un program de reabilitare și nu a beneficiat de consiliere psihologică în cadrul IPJ C. și nici în Penitenciarul G. nu l-a căutat nici un consilier.

Consideră că scopul măsurilor preventive prevăzut de art.202 C.p.p. ar putea fi atins pentru că în arest la domiciliu inculpatul nu ar avea posibilitatea să influențeze bunul mers al urmăririi penale având în vedere că a recunoscut comiterea faptelor. Întreaga probațiune se bazează pe declarațiile celor trei inculpați față de care s-a dispus o măsură preventivă, astfel că nu există posibilitatea influențării declarațiilor în condițiile în care doresc să beneficieze de procedura simplificată și să recunoască acuzațiile aduse.

Apreciază că se poate dispune măsura arestului la domiciliu. Mai mult, în cuprinsul încheierii atacate, s-a arătat că judecătorul de cameră preliminară a apreciat că s-au formulat denunțuri care vor fi valorificate cu ocazia judecării pe fond a cauzei, însă că lăsarea în libertate a inculpaților nu este o garanție că aceștia nu vor mai consuma aceste substanțe. Contrar acestei susțineri, arată că a solicitat măsura arestului la domiciliu întrucât inculpatul este de acord să efectueze analize săptămânale de sânge și consideră că această măsură poate fi dispusă și prin raportare la situația altor inculpați care nu și-au încălcat obligațiile stabilite sau la inculpatul T., față de care nu s-a dispus măsura arestului preventiv, deși în sarcina sa s-a reținut o activitate mai mare.

Prin urmare, scopul procesului penal poate fi atins și prin dispunerea măsurii arestului la domiciliu în cadrul căreia se pot impune o . obligații inculpatului care este de acord să respecte toate aceste obligații și, în plus, până la momentul condamnării definitive beneficiază de prezumția de nevinovăție.Pentru cele ce preced, solicită cercetarea inculpatului J. în stare de libertate.

Avocatul inculpatului M. C. O. – av. R. C. solicită admiterea contestației formulate împotriva încheierii penale nr.20/C/2016 a Tribunalului C. și desființarea acesteia. Înțelege să critice hotărârea arătată sub aspectul temeiniciei, deoarece Tribunalul C. a constatat că activitatea infracțională nu este cea inițială și că pericolul pentru ordinea publică este prezent și actual și se impune în continuare menținerea măsurii. Totuși, nu s-a arătat care este pericolul concret prezentat de inculpat și nu s-au analizat circumstanțele personale ale inculpatului, care nu s-a mai confruntat cu legea penală, iar arestul preventiv l-a făcut să conștientizeze gravitatea faptelor sale. În plus, a fost sincer și a colaborat cu organele de urmărire penală, a formulat 6 denunțuri care se coroborează cu celelalte probe din dosar. Consideră că dacă s-ar dispune schimbarea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu prevăzută de art. 202 al. 4 lit. d C.p.p., în condițiile art.242 al. 2 C.p.p., nu ar impieta buna desfășurare a procesului penal. Să se aibă în vedere declarația mamei inculpatului depusă la dosar din care rezultă că inculpatul ar putea executa măsura la domiciliul din Baia M..

Solicită a se avea în vedere că principiul necesității, al proporționalității și al suficienței este atins în cauza de față astfel că în temeiul art.242 alin.2 C.p.p., termenul rezonabil a fost atins iar instanța se poate opri asupra unei alte măsuri cum ar fi aceea a arestului la domiciliu sau chiar a controlului judiciar. Față de poziția adoptată de inculpat și pentru respectarea dreptului la un proces echitabil și a dreptului la libertate, respectiv pentru ca această măsură preventivă să nu se transforme într-o pedeapsă, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu una dintre măsurile preventive mai blânde.

Avocatul inculpatului A. I. R., solicită admiterea contestației așa cum a fost precizată deoarece temeiurile care au justificat inițial luarea măsurii nu subzistă pentru a justifica menținerea arestului preventiv, impunându-se o măsură mai blândă, respectiv aceea a arestului la domiciliu prev. de art. 202 al. 4 lit. d CPP. La dosar a fost depusă declarația notarială a numitei O. C. M. (soacra inculpatului) din care rezultă că se obligă să îl primească în spațiul locativ pe inculpat pentru executarea măsurii arestului la domiciliu, în imobilul situat în mun. C.-N.. De asemenea, la dosar a fost depusă oferta de angajare a inculpatului, apreciind că acest aspect este relevant în ce privește solicitarea de schimbare a măsurii preventive dispusă în privința inculpatului.

Susține lipsa proporționalității și necesității măsurii, arestul preventiv fiind o măsură excepțională, care lipsește persoana de libertate, a doua valoare socială, după viață, ocrotită de legea penală. Având în vedere stadiul procesual al cauzei, consideră că nu se mai poate discuta despre pericolul influențării bunei desfășurări a procesului penal, ci doar despre periclitarea ordinii publice. În ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică, arată că acesta diferă de pericolul social concret al faptei la care se face referire și cu privire la care există probe, ce vor fi analizate odată cu soluționarea fondului cauzei. Nu s-a arătat motivul pentru care o altă măsură mai blândă este insuficientă, în cuprinsul încheierii făcându-se o analiză a tuturor inculpaților, fără niciun fel de referință singulară, în afară de aceea că inculpatul J. este recidivist.

De asemenea, învederează faptul că pericolul pentru ordinea publică scade odată cu trecerea timpului. Referitor la faptele imputate în cuprinsul rechizitoriului se face referire la 17 persoane dintre care la 13 li s-au oferit astfel de substanțe, iar la 4 li s-au vândut sporadic astfel de substanțe. Consideră că se poate numi traficant cel care urmărește un profit din comercializarea acestor substanțe, nu cel care este consumator, iar în raport de această analiză situația inculpatului A. este una mixtă deoarece include atât acte de oferire, cât și de vânzare, însă fără ca acesta să obțină sau să urmărească obținerea vreunui profit de pe urma lor. Se mai impută și fapte de deținere, însă consideră că acestea nu trebuie reținute cu ocazia analizării temeiurilor de arestare, sens în care face referire la art.223 al. 2 CPP, potrivit căruia arestarea preventivă se dispune pentru faptele sancționate cu o pedeapsă de 5 ani închisoare sau mai mare, deci pe baza gravității faptei. Prin urmare, este vorba despre acele fapte care pot atrage în abstract arestarea, nu cum sunt aceste fapte de deținere. Consideră că ar trebui avute în vedere doar faptele de trafic de astfel de substanțe. Susține că, în cauză, s-a încălcat principiul egalității de tratament raportat la inculpatul T. sau la situația fratelui inculpatului A., ambii cu situații mult mai grave, dar față de care fie nu s-a dispus nicio măsură, fie s-a dispus măsura controlului judiciar. Face referire la aspecte care țin de persoana inculpatului, care are studii superioare, este la primul contact cu legea penală, mama sa este plecată în Italia, tatăl său este decedat, locuiește cu iubita și soacra sa, care îi permite să locuiască la domiciliul său dacă se va dispune arestul la domiciliu. Deci, susține că dacă soacra îi permite să locuiască la domiciliul său, societatea nu mai poate să justifice un interes superior.

Totodată, s-a mai susținut că inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică până la momentul în care acesta își dă seama de consecințele faptelor sale. Or, transferarea în penitenciar și traumele trăite la penitenciar reprezintă un șoc suficient, astfel că în prezent inculpatul și-a dat seama de gravitatea faptelor comise. Mai mult decât atât, dar în calitate de contribuabil de rând, nu i se pare corect ca din banii bugetului de stat să fie întreținuți inculpații în penitenciare, în loc să suporte singuri aceste cheltuieli în cadrul arestului la domiciliu. Are cunoștință că la finele anului trecut în România erau 40.000 de deținuți.

Apărătorul inculpatului C. B., solicită admiterea contestației formulate, apreciind măsura preventivă ca fiind netemeinică. Consideră că la acest moment trebuie să se analizeze necesitatea și proporționalitatea măsurii arestului la domiciliu față de acuzațiile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și subsecvent, la înlocuirea acesteia cu măsura arestului la domiciliu. Susține că atâta timp cât P. nu invocă temeiuri noi care au survenit pe parcursul derulării urmăririi penale ori subsecvent trimiterii în judecată a inculpatului în cauză, această măsură nu se mai impune.

Numărul mare de acte materiale reținute în actul de sesizare care dă rezonanță și gravitate acuzației pentru care se menține măsura în cauză trebuie privit mai concret, mai pragmatic și mai profund în dosar nu doar în aparența sa astfel cum rezultă din actul de sesizare. Atunci când se face referire la gravitatea unei fapte cel puțin cu privire la infracțiunea de trafic de droguri crede că este esențial să se știe ce cantități au fost traficate. În condițiile în care singurele două acte materiale de vânzare la colaborator au fost cuantificate de organul de urmărire penală și se referă aici la 0.8 grame și 2,1 grame cannabis, iar în ceea ce privește traficul prin oferire, în nicio situație nu este cuantificată cantitatea de substanță care prezumtiv este apreciată ca fiind drog, susține că nu poate fi ancorată în mod concret gravitatea acestei fapte în împrejurarea concretă a cantității de substanțe.

Tot sub aspectul gravității faptei, crede că este relevantă și împrejurarea locului unde s-au comis aceste pretinse infracțiuni de trafic de droguri. Spune aceasta pentru că una este să vinzi droguri la colțul străzii și alta este să vinzi droguri în casă. Oricum este faptă penală, nimeni nu o contestă dar amploarea ei este dată și de această împrejurare pe care o apreciază esențială. Nu există o atare descriere pentru marea majoritate a faptelor de trafic de droguri imputate inculpatului. Tot sub aspectul gravității infracțiunii imputate crede că trebuie avute în vedere și faptul că în evoluția acuzațiilor aduse inculpatului de la luarea măsurii reținerii și subsecvent arestării preventive și arestului la domiciliu s-au modificat acuzații, s-au modificat modalități de săvârșire a infracțiunii de trafic de droguri culminând în cele din urmă cu trimiterea în judecată a inculpatului aproape în exclusivitate pentru fapte imputate cu ocazia extinderii acțiunii penale din 18.11.2015.

Acest aspect denotă faptul că s-au luat măsuri preventive pentru o acuzație care s-a bănuit a fi reală și despre care se susține că au fost probele necesare pentru a se lua o măsură preventivă și subsecvent inculpatul să fie trimis în judecată în proporție de 90% pentru altceva. Din punctul său de vedere aceste împrejurări nu sunt invocate ca fiind temeiuri noi sau ca fiind împrejurări apte să determine o nelegalitate a măsurii ci sunt împrejurări care din punctul său de vedere conturează în concret acuzațiile la care judecătorul trebuie să se raporteze la acest moment procesual ca să aibă în vedere necesitatea și proporționalitatea măsurii arestului la domiciliu, mai exact a privării de libertate pentru a menține pe mai departe această măsură.

Cu privire la proporționalitate, necesitate, conduita procesuală a inculpatului și împrejurările concrete ale cauzei, începând cu cea din urmă, arată că nu s-a schimbat nimic decât faptul că au fost depuse cererile în cameră preliminară însă în ceea ce privește conduita procesuală a inculpatului există mai multe împrejurări care, din punctul său de vedere, oferă judecătorului de cameră preliminară anumite garanții, respectiv conduita procesuală față de măsura arestului la domiciliu și a arestului preventiv, crede că se dovedește cel mai bine prin atitudinea inculpatului față de aceste măsuri, respectarea riguroasă a tuturor obligațiilor impuse precum și conduita pe care acesta a manifestat-o în cele câteva săptămâni în care judecătorul de cameră i-a permis acestuia să părăsească domiciliul sau să lucreze la hostelul pe care îl deține și îl administrează, crede că sunt împrejurări care dovedesc că inculpatul înțelege perfect și are o atitudine absolut corectă față de procesul penal și față de măsurile inerente unei măsuri preventive. Pe de altă parte, poziția inculpatului de a fi de acord cu menținerea măsurii arestului la domiciliu este pe de plin justificată în raport de momentele procesuale la care s-a pus în discuție măsura însă crede că la acest moment procesual, trebuie să se verifice dacă privarea de libertate este necesară în condițiile în care inculpatul apare un om responsabil. Susține aceasta pentru că încă din faza de urmărire penală inițierea acestui program de prevenire și combatere a drogurilor a venit ca urmare a solicitării inculpatului, nu ca efect al îndeplinirii obligației de către organul de urmărire penală. Din nefericire faptul că lucrurile se mișcă atât de greu este pentru că există o problemă de colaborare cu cei de acolo nu este un aspect care să îi poată fi imputat inculpatului și care să justifice practic menținerea măsurii. Arată că acest tratament împreună cu atitudinea inculpatului care la nivel afirmativ s-a schimbat în mod radical în acest interval de 3 luni de zile sunt apte să dea acele garanții că inculpatul poate reveni în societate și să își exercite activitățile care îi sunt absolut necesare: traiul prin administrarea hostelului respectiv urmarea acestor cursuri în continuare.

Să se aibă în vedere și faptul că de la momentul de la care s-a luat o măsură preventivă în această cauză, atitudinea inculpatului față de droguri este total distinctă, este un subiect închis atât din punct de vedere al consumului și cu atât mai puțin al traficului. Inculpatul este perfect conștient de răul pe care și l-a făcut lui și celor din jurul său, acestea fiind aspecte care din punctul său de vedere nu pot contura decât o persoană care la acest moment procesual poate fi reintegrată în societate.

Apreciază că privind în ansamblu cauza și persoana inculpatului încă de la bun început s-a avut în vedere implicarea relativ redusă în raport de celelalte persoane din cauză a inculpatului C. în acest dosar. Au spus-o judecătorii de drepturi și libertăți și au valorificat acest aspect prin înlocuirea măsurii.

În concluzie, apreciază că se poate garanta un just echilibru atât între scopurile procesului penal, considerând că scopul pentru care se mențin măsuri preventive în cauză nu este primordial ca fiind acela al bunei desfășurări a procesului penal, ci acela ca inculpații să nu se reintegreze în acel mediu din care au fost extrași prin luarea măsurilor preventive. De asemenea, crede că buna desfășurare a procesului penal nu este afectată și nici nu va fi afectată prin înlocuirea acestei măsuri. Nu în ultimul rând, consideră că o corectă parcurgere a procesului penal poate fi asigurată și prin controlul judiciar, solicitând să aibă în vedere posibilitatea limitării teritoriului chiar la nivelul mun. C.-N., inculpatul neavând nevoie de mai mult de atât, în esență fiind doar vorba de activități care implică reprezentarea hostelului. Pentru toate aceste motive, solicită să se aprecieze că măsura arestului la domiciliu este neîntemeiată la acest moment și să admită cererea de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu pentru motivele arătate atât oral cât și în scris.

Avocatul inculpatului T. B. L., solicită admiterea contestației, desființarea încheierii penale nr.20/C/2016 a Tribunalului C. și revocarea măsurii arestului la domiciliu, dispunând față de inculpat măsura controlului judiciar. Temeiurile care susțin în continuare măsura arestului la domiciliu se referă la eliminarea unei stări de pericol social, la buna înfăptuire a justiției și bineînțeles la prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Raportat la atitudinea inculpatului nu mai subzistă și consideră că această stare de pericol social a fost înlăturată în acest moment aproape în totalitate prin faptul că inculpatul a fost deja reintegrat în societate, deja i s-a permis să părăsească domiciliul și să dea dovadă a faptului că este o persoană integră și care poate să relaționeze cu persoanele cu care intră în contact respectiv a început să lucreze, aspect deosebit de important raportat la conduita acestuia. Se susține că arestul la domiciliu este necesar pentru buna desfășurare a procesului penal, însă apreciază că și o măsură a controlului judiciar este suficientă și asigură suficiente garanții pentru a se înfăptui justiția, obligațiile care se vor stabili în sarcina inculpatului sunt suficiente. În cadrul arestului la domiciliu măsurile care s-au luat față de inculpat au condus la buna desfășurare a procesului penal și mai mult decât atât, prin faptul că a fost lăsat efectiv să părăsească domiciliul a demonstrat faptul că își respectă cu strictețe dispozițiile date de către instanță ori în aceste condiții, apreciază că inculpatul prezintă suficiente garanții pentru o bună desfășurare a procesului penal.

Dacă se face o trimitere spre materialul probator administrat în cauză practic inculpatul a recunoscut de la început de la data când s-a început procesul penal toate acuzațiile care i s-au adus, a ajutat la desfășurarea anchetei dând informații cu referire la alte persoane care săvârșesc asemenea fapte și mai mult decât atât, a confirmat într-un fel acuzațiile care i s-au adus de la bun început. Motivul pentru care se solicită menținerea măsurii arestului la domiciliu este pentru a se preveni săvârșirea de noi infracțiuni, considerând că în acest moment acest temei nu mai subzistă sub nicio formă în primul rând din cauza faptului că inculpatul T. fiind consumator deja a fost introdus într-un program de consiliere Antidrog. Consideră că măsura preventivă deja s-a produs efectiv și inculpatul T. va sta departe de acest mediu și că temeiurile care au condus la măsura arestului preventiv s-au schimbat în sens pozitiv. Crede că inculpatul oferă garanția că poate sta departe de asemenea flagel. Faptul că inculpatul a început să lucreze, s-a prezentat deja la locul de muncă, a fost integrat într-un program de asistență în cadrul Agenției Antidrog și oferă suficiente garanții pentru îndreptarea conduitei lui și pentru a sta departe de asemenea activități, este un motiv pentru înlocuirea măsurii preventive.

Consideră că inculpatul demonstrează că obține niște venituri licite ori, practic acesta a fost și un motiv pentru care s-a dispus o asemenea măsură față de el din cauza faptului că din traficul de droguri ar fi obținut venituri ilicite, ori în acest moment inculpatul a făcut dovadă că realizează venituri licite și se poate întreținere. Mai mult decât atât, în continuare inculpatul are susținerea prietenei lui și a familiei atât din punct de vedere moral și material pentru a duce o viață decentă și a demonstra în primul rând societății că este o persoană integrată. Inculpatul și-a asumat situația, a recunoscut-o și o regretă enorm și în acest moment schimbarea s-a produs, scopul pedepsei deja a început chiar dacă nu a fost aplicată, motiv pentru care o măsură preventivă mai blândă este suficientă și proporțională față de inculpat.

Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea contestațiilor deoarece încheierea prin care Tribunalul C. a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpaților J. C., M. C. O., A. I. R., respectiv a arestului la domiciliu a inculpaților T. B. L. și C. B. este legală, temeinică și judicios motivată. Își însușește motivarea judecătorului de cameră preliminară care, în mod corect, a reținut că temeiurile de la luarea măsurii arestului preventiv subzistă în continuare, iar față de inculpații C. și T. pentru măsura arestului la domiciliu.

În speță, s-a analizat oportunitatea și s-a invocat proporționalitatea măsurii prin prisma CEDO, iar judecătorul de cameră preliminară a respins în mod corect solicitarea de înlocuirea măsurii arestului preventiv cu arestul la domiciliu arătând, prin raportare la art. 242 CPP, că temeiurile nu s-au modificat și nu au apărut elemente noi, care să justifice înlocuirea măsurii. Pentru aceste motive, solicită respingerea contestațiilor.

Inculpatul A. I. R., având ultimul cuvânt, susține că este conștient de gravitatea faptelor, regretă cele întâmplate, în prezent suferă de atacuri de panică și solicită să se dispună măsura arestului la domiciliu până la finalizarea procesului, măsură în cadrul căreia se va supune cerințelor organelor judiciare.

Inculpatul M. C. O., având ultimul cuvânt, regretă că se află în această situație, că este acuzat și că a săvârșit aceste fapte. Susține că dorește să-și continue munca și că nu a fost conștient de răul pe care îl fac drogurile. Solicită o măsură mai blândă pentru a fi alături de mama sa.

Inculpatul J. C., având ultimul cuvânt, susține că a conștientizat gravitatea faptelor și regretă că a ajuns în această situație. Solicită o măsură mai blândă în cadrul căreia se obligă să respecte obligațiile și să facă testul antidrog.

Inculpatul C. B., având ultimul cuvânt, arată că dorește să își continue programul de asistență pe care l-a început la Agenția Antidrog, să continue tratamentul și chiar să discute cu un medic psihiatru în acest sens. De asemenea, arată că dorește să își continue afacerea și că în perioada petrecută în arest la domiciliu a conștientizat gravitatea faptelor comise și că consumul de droguri l-a adus într-o situație critică. Solicită să i se acorde o nouă șansă pentru a demonstra că este o persoană responsabilă.

Inculpatul T. B. L., având ultimul cuvânt, solicită înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar pentru că dorește să-și continue activitatea la locul de muncă în scopul obținerii unui venit licit pentru a se întreține.

JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ,

Asupra contestațiilor de față,

Prin încheierea penală nr. 20 din 18 ianuarie 2016 pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului C., în temeiul art. 348 C.p.pen. rap. la art. 207 al.4 și 6 C.p.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații:

J. C., fiul lui G. și Doinița, născut la data de 18.03.1990 în municipiul Fălticeni, jud. Suceava, CNP_, M. C. O., fiul lui V. și S., născut la data de 12.08.1984 în ., jud. S., CNP_ și A. I. R., fiul lui G. și A., născut la data de 03.07.1991 în Vatra Dornei, jud. Suceava, CNP_, toți în prezent în PNT G., precum și legalitatea și temeinicia măsurii arestului la domiciliu luată față de inculpații N. O. C., fiul lui I. și Veselina, născut la data de 30.05.1980 în Mediaș, jud. Sibiu, domiciliat în municipiul Mediaș, ., ., ., jud. Sibiu, fără forme legale în C.-N., .-71, . CNP_, C. B. F., fiul lui V. Gilu și S., născut la data de 02.04.1984 în municipiul F., jud. B., domiciliat în municipiul F., ., fără forme legale în C.-N., ., camera D, jud. C. CNP_ și T. B. L., fiul lui G. și K., născut la data de 24.05.1992 în Gura Humorului, jud. Suceava, domiciliat în Gura Humorului, ., jud. Suceava, fără forme legale în C.-N., .-7, ., ., CNP_, măsuri pe care le-a menținut.

S-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu formulată de inculpatul J. C..

S-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar formulată de inculpatul C. B. F..

S-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu formulată de inculpatul A. I. R..

S-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar formulată de inculpatul N. O. C. și cererea de revocare a măsurii arestului la domiciliu formulată de același inculpat.

S-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu formulată de inculpatul M. C. O..

S-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar formulată de inculpatul T. B. L..

Pentru a dispune astfel, judecătorul de cameră preliminară a reținut că P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. T. C. a dispus prin rechizitoriul nr. 276/D/P/2012 din data de 26.11.2015 trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților:

J. C., fiul lui G. și Doinița, născut la data de 18.03.1990 în municipiul Fălticeni, jud. Suceava, CNP_, pentru infracțiunile de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. și deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu prev. de art. 4 alin. l din Legea nr. 143/2000, cu aplic art. 35 alin. l C.pen., cu art. 41 al. 1 C.pen.,

M. C. O., fiul lui V. și S., născut la data de 12.08.1984 în ., jud. S., CNP_ pentru infracțiunile de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. și deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu prev. de art. 4 alin. l din Legea nr. 143/2000, cu aplic art. 35 alin. l C.pen., trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. și deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu prev. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 și

A. I. R., fiul lui G. și A., născut la data de 03.07.1991 în Vatra Dornei, jud. Suceava, CNP_ pentru infracțiunile de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. și deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu prev. de art. 4 alin. l din Legea nr. 143/2000, cu aplic art. 35 alin. l C.pen. și deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu prev. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 și în stare de arest la domiciliu a inculpaților:

N. O. C., fiul lui I. și Veselina, născut la data de 30.05.1980 în Mediaș, jud. Sibiu, domiciliat în municipiul Mediaș, ., ., ., jud. Sibiu, fără forme legale în C.-N., .-71, . CNP_, pentru infracțiunile de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. și deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu prev. de art. 4 alin. l din Legea nr. 143/2000, cu aplic art. 35 alin. l C.pen.,

C. B. F., fiul lui V. Gilu și S., născut la data de 02.04.1984 în municipiul F., jud. B., domiciliat în municipiul F., ., ., fără forme legale în C.-N., ., camera D, CNP_ pentru infracțiunile de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. și deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu prev. de art. 4 alin. l din Legea nr. 143/2000, cu aplic art. 35 alin. l C.pen. și deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu prev. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 și

T. B. L., fiul lui G. și K., născut la data de 24.05.1992 în Gura Humorului, jud. Suceava, domiciliat în Gura Humorului, ., jud. Suceava, fără forme legale în C.-N., .-7, ., ., CNP_ pentru infracțiunile de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. și deținere de droguri de risc fără drept, pentru consum propriu prev. de art. 4 alin. l din Legea nr. 143/2000, cu aplic art. 35 alin. l C.pen.

Sub aspectul stării de fapt s-a reținut, în privința inculpatului J. C., că în perioada sfârșitul anului 2013 - 2015, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a procurat, oferit cu titlu gratuit cannabis și a efectuat operațiuni privind circulația drogurilor cu această substanță, iar la data de 08.10.2015 a deținut în vederea comercializării cantitatea de 7,0 grame cannabis și 2,1 grame rezină de cannabis - substanță care se regăsește pe Tabelul Anexă nr. III la Legea nr. 143/2000, mai multor persoane de pe raza municipiului C.-N., respectiv inculpaților C. B. F., N. O. C., D. T. I., precum și martorilor G. A. N. și Doschinescu P., săvârșind un număr de 56 acte materiale.

Totodată, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 2014 - 2015 inculpatul J. C. a deținut fără drept pentru propriul consum cannabis, substanță care se regăsește pe Tabelul Anexa nr. III la Legea nr. 143/2000, săvârșind un număr de 104 acte materiale de deținere fără drept de cannabis.

În privința inculpatului M. C. O. s-a reținut aceea că în perioada sfârșitul anului 2012 - 2015, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a pus în vânzare cannabis prin intermediul inculpatului A. I. R., a efectuat operațiuni privind circulația drogurilor cu cannabis și a vândut și oferit cu titlu gratuit cannabis, - substanță care se regăsește pe Tabelul Anexă nr. III la Legea nr. 143/2000, mai multor persoane de pe raza municipiului C.-N., respectiv inculpaților J. C., C. B. F., T. B. L., precum și martorilor Koncz B. M., C. C., L. R., S. C. N., P. D. Mraius, Pentek Ladislau A., G. T., B. D. V., P. I. M., N. A., I. A. lonuț, T. Ș. G., M. M. A., Bauer R. C., S. O. A., P. D. B.; Kisss L. în vârstă de 17 ani, Cozfna F. I., G. L. L., D. A. L.; la data de 17.06.2014, a vândut cannabis colaboratorului autorizat cu nume de cod „M. C.”; la data de 03.07.2014, a vândut cannabis colaboratorului autorizat cu nume de cod „T. R.”; la data de 13.08.2014, a vândut cannabis colaboratorului autorizat cu nume de cod „T. R.”; la data de 11.03.2015, a vândut cannabis colaboratorului autorizat cu nume de cod „T. R.”; iar la data de 08.10.2015 a deținut în vederea comercializării cantitatea de 130,4 grame de cannabis, săvârșind un număr de 376 acte materiale. I

Inculpatul M. C. O., în perioada 2014 - 2015, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a vândut și oferit timbre LSD care conțin ca și substanță activă Lysergide, comprimate ecstasy care conțin ca și substanță activă 3,4 methylenedioxymetamfetamine (MDMA) și ciuperci halucinogene care fac parte din clasa psilocine și psilocibine inculpatului J. C., precum și martorilor Koncz B. M., N. A., T. Ș. G., S. O. A., iar la data de 17.06.2014; a vândut ciuperci care fac parte din clasa psilocybine colaboratorului autorizat cu nume de cod „M. C.”; la data de 25.10.2014, a vândut un timbru LSD colaboratorului autorizat cu nume de cod „T. R.”; la data de 20.11.2014, a vândut două timbre LSD colaboratorului autorizat cu nume de cod „T. R.”; la data de 28.11.2014, a vândut două comprimate ecstasy colaboratorului autorizat cu nume de cod „T. R.” - substanțe ce se regăsesc pe Tabelul Anexa nr. I la Legea nr. 143/2000, săvârșind un număr de 18 acte materiale

Totodată, s-a reținut că acest inculpat în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 2012 - 2015 a deținut fără drept pentru propriul consum cannabis, substanță care se regăsește pe Tabelul Anexă nr.III la Legea nr.I43/2000, săvârșind un număr de 312 acte materiale de deținere fără drept de cannabis iar în cursul anului 2014 a deținut fără drept pentru propriul consum un timbru LSD, ce conține ca și substanță activă lysergide, substanță care se regăsește pe Tabelul Anexă nr. I la Legea nr.I43/2000, săvârșind un număr de 1 act material de deținere fără drept de droguri de mare risc.

În ceea ce îl privește pe inculpatul A. I. R. s-a reținut că în perioada sfârșitul anului 2011 - 2015, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a vândut și oferit cu titlu gratuit cannabis și rezină ele cannabis - substanțe care se regăsesc pe Tabelul Anexă nr. III la Legea nr. 143/2000, mai multor persoane de pe raza municipiului C.-N., respectiv inculpatului T. B. L., precum și martorilor B. P. A., B. A. F., O. Daliana M., B. B. C., S. M. V., C. A. C., B. A., R. R., Kucsinschi A., F. O. I., Achirilei M. V., S. O. A., A. M. M. și Magas G. E., V. E., L. S.; la data de 19.05.2014, a vândut rezină de cannabis colaboratorului autorizat cu nume de cod „P. D.”; la data de 23.05.2014, a vândut rezină de cannabis colaboratorului autorizat cu nume de cod „P. D.”, la data de 26.06.2014, a vândut rezină de cannabis colaboratorului autorizat cu nume de cod „P. D.” și la data de 04.09.2014a vândut cannabis colaboratorului autorizat cu nume de pod „P. D.”, săvârșind un număr de 131 acte materiale.

Inculpatul A. I. R., în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 2011 - 2015 a deținut fără drept pentru propriul consum cannabis, substanță care se regăsește pe Tabelul Anexă nr. III la Legea nr. 143/2000, săvârșind un număr de 362 acte materiale de deținere fără drept de cannabis iar la data de 08.10.2015 a deținut fără drept pentru propriul consum 1 comprimat ecstasy care conține ca și substanță activă 3,4 methylenedioxymetamfetamine (MDMA), substanță care se regăsește pe Tabelul Anexă nr. I la Legea nr. 143/2000, săvârșind un număr de 1 act material de deținere fără drept de droguri de mare risc.

Despre inculpatul N. O. C., s-a reținut că în perioada sfârșitul anului 2013 - 2015, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a procurat, a vândut și oferit cu titlu gratuit cannabis, - substanță care se regăsește pe Tabelul Anexă nr. III la Legea nr. 143/2000, mai multor persoane de pe raza municipiului C.-N., respectiv inculpaților J. C., C. B. F., T. P. A. și D. T. I., precum și martorilor B. A. I., S. L. A., M. I. A., C. I. A., N. A., Tropa M. M., Dancîu I. T.; la data de 25.09.2015, a vândut cannabis colaboratorului autorizat cu nume de cod „M. C.”, iar la data de 08.10.2015 a deținut în vederea comercializării cantitatea de 59,1 grame de cannabis săvârșind un număr de 191 acte materiale.

Totodată, inculpatul N. O. C. în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 2013 - 2015 a deținut fără drept pentru propriul consum cannabis, substanță care se regăsește pe Tabelul Anexă nr. III la Legea nr. 143/2000, săvârșind un număr de 208 acte materiale de deținere fără drept de cannabis.

Inculpatul C. B. F., în perioada sfârșitul anului 2012 - 2015, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a vândut și oferit cu titlu gratuit cannabis și a efectuat operațiuni privind circulația drogurilor cu cannabis - substanță care se regăsește pe Tabelul Anexă nr. III la Legea nr. 143/2000, mai multor persoane de pe raza municipiului C.-N., respectiv inculpaților J. C., N. O. C., M. C. O., D. T. I., precum și martorilor Szekely M., Lenard Norbert, M. C. Ș., Tău A.; iar la datele de 07.09.2015 și 06.10.2015, a vândut cannabis investigatorul sub acoperire cu nume de cod „G. M.” prin intermediul colaboratorului autorizat cu nume de cod „T. R.”, iar la data de 08.10.2015 a fi deținut în vederea comercializării cantitatea de 25,03 grame de cannabis, săvârșind un număr de 76 acte materiale.

Totodată, s-a reținut că în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 2011 - 2015 inculpatul a deținut fără drept pentru propriul consum cannabis, substanță care se regăsește pe Tabelul Anexă nr. III la Legea nr. 143/2000, săvârșind un număr de 364 acte materiale de deținere fără drept de cannabis iar la data de 08.10.2015 a deținut fără drept pentru propriul consum 4 timbre LSD, ce conțin ca și substanță activă lysergide și 0,06 grame 3,4 methylenedioxymetamfetamine (MDMA), substanțe care se regăsesc pe Tabelul Anexă nr. I la Legea nr. 143/2000, săvârșind un număr de 1 act material de deținere fără drept de droguri de mare risc.

În privința inculpatului T. B. L., s-a arătat că, în perioada 2014 -2015, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a vândut și oferit cu titlu gratuit cannabis, - substanța care se regăsește pe Tabelul Anexă nr. III la Legea nr. 143/2000, mai multor persoane de pe raza municipiului C.-N., respectiv inculpatului A. M. M., precum și martorilor C. A. G., M. V., S. C. A.; la data de 12.03.2014, a vândut cannabis colaboratorului autorizat cu nume de cod „P. D.”; la data de 29.03.2014, a vândut cannabis colaboratorului autorizat cu nume de cod „P. D.” și la data de 07.11.2014, a vândut cannabis colaboratorului autorizat cu nume de cod „P. D.”, iar la data de 08.10.2015 a deținut în vederea comercializării cantitatea de 11,2 grame de cannabis săvârșind un număr de 30 acte materiale iar în perioada 2013 - 2015 a deținut fără drept pentru propriul consum cannabis, substanță care se regăsește pe Tabelul Anexa nr. III la Legea nr. 143/2000, săvârșind un număr de 24 acte materiale de deținere fără drept de cannabis.

Prin încheierea penală nr. 254/C/09.10.2015 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului C., în baza art. 226 C.p.pen. a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. T. C. și în baza art. 202 alin. 1 și 223 alin. 2 din Codul de procedură penală s-a dispus arestarea preventivă pentru o perioadă de 30 de zile a celor șase inculpați, începând cu data de 09.10.2015 și până la data de 07.11.2015,

Pentru a pronunța această soluție, judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că sunt îndeplinite toate cerințele legale pentru a se lua măsura arestării preventive față de aceștia, respectiv există temeiul de arestare prevăzut de art. 223 al.2 C.p.pen., existând probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că aceștia au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați iar privarea lor de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, măsura fiind prelungită ulterior cu încă 30 de zile prin încheierea penală nr. 292/03.11.2015 a aceluiași judecător cu privire la inculpații J. C., M. C. O. și A. I. R., pentru inculpații N. O. C., C. B. F. și T. B. L., apreciindu-se că este suficientă măsura arestului la domiciliu.

Ulterior sesizării instanței cu rechizitoriu, prin încheierile penale nr.317/02.12.2015 și /23.12.2015 ale judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului C. s-a constatat în condițiile art. 348 rap. la art. 207 alin. 2 și4 C.pr.pen., legalitatea și temeinicia măsurilor preventive dispuse anterior față de inculpați, măsuri care au fost de altfel menținute, contestațiile formulate de inculpați fiind respinse.

Art. 207 al. 6 C.p.pen. stabilește că în tot cursul procedurii de cameră preliminară judecătorul de cameră preliminară din oficiu, verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive și a măsurii arestului la domiciliu, iar aliniatul 4 al aceluiași articol stabilește că menținerea măsurii preventive poate avea loc atunci când se constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive se mențin sau când există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă.

În același sens, potrivit art. 202 al. 1 C.p.pen., ,,măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni”.

În plus, potrivit art. 202 al. 3 C.p.pen. „orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.

În prezentul dosar nu s-a pus problema existenței unor temeiuri noi, distincte de cele reținute inițial, astfel că măsurile urmează a fi analizate din perspectiva menținerii temeiurilor inițiale, la luarea măsurii judecătorul de drepturi și libertăți având în vedere temeiul prevăzut de art. 223 al. 2 C.p.pen. potrivit căruia: ” măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune dintre cele prevăzute expres în acest text de lege sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare, și pe baza evaluării gravității faptei, a modului și circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică”.

Din coroborarea textelor de lege amintite anterior, rezultă că măsura preventivă poate fi menținută în măsura în care subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii, până la acest moment procesual stabilindu-se că există probe și indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații ar putea fi autorii infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, aceștia recunoscând parțial și nuanțat comiterea faptelor.

Pe de altă parte, și sub aspectul necesității măsurilor preventive pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, consideră că analizând măsurile preventive luate față de inculpați, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu faptele imputate fiecăruia, dar și cu dispozițiile legale la care s-a făcut referire anterior, măsurile dispuse sunt în continuare legale si temeinice, întrucât temeiurile care au determinat luarea acestora se mențin, nu s-au modificat până la acest moment procesual și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.

Fără îndoială, în condițiile în care inculpații au recunoscut mai mult sau mai puțin faptele descrise în actul de sesizare, se poate afirma că materialul probator administrat pe parcursul urmăririi penale, susține existența unei suspiciuni rezonabile în sensul că inculpații ar putea fi autorii faptelor pentru care au fost trimiși în judecată. Nu se vor relua aspectele analizate cu ocazia altor verificări ale măsurilor preventive privind modificarea într-o oarecare măsură a stării de fapt avută în vedere inițial, activitatea infracțională fiind estimată la momentul luării măsurii, ca fiind mult mai cuprinzătoare, deoarece așa cum a arătat și anterior, probele administrate după luarea măsurii nu au condus la o stare de fapt diametral opusă decât cea estimată inițial, dimpotrivă acuzațiile s-au păstrat într-o măsură semnificativă, numărul actelor materiale reținute în sarcina acestora este unul destul de ridicat, perioada infracțională întinsă, numărul persoanelor implicate deloc de neglijat iar cantitățile vehiculate consistente, dincolo de faptul că, exceptându-l pe inculpatul J. C., toți ceilalți inculpați sunt acuzați că au realizat acte multiple de vânzare către colaboratori autorizați.

Se precizează în același sens faptul că, dincolo de declarațiile date de inculpați, la dosarul cauzei au fost identificate o . probe care înlesnesc concluzia existenței unei suspiciuni rezonabile în sensul art. 223 al. 2 C.p.pen., și avem în vedere declarațiile martorilor audiați, procesele verbale de efectuare a unor cumpărări autorizate, rapoartele de constare tehnico științifică, procesele verbale de percheziție domiciliară care au evidențiat că la locuința fiecăruia dintre inculpați s-au găsit cantități mai mari sau mai mici de droguri, dar și instrumente de măsurare, procesele verbale de investigații, procesele verbale de confruntare, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate.

În privința declarațiilor inculpaților, a arătat că aceștia au recunoscut parțial faptele reținute în sarcina lor, susținând însă că acestea nu prezintă relevanța susținută în acuzare, raportat la numărul nesemnificativ de acte de vânzare și preponderența actelor materiale de oferire, fiecare dintre ei fiind consumator de droguri, context în care raportat la îndelungata perioadă infracțională reținută în rechizitoriu se crede că există în continuare riscul revenirii lor în câmpul infracțional.

La acest moment procesual nu este necesară o analiză completă și concordantă a probatoriului administrat ori identificarea unor probe certe de vinovăție, ci doar verificarea existenței unor date sau informații care pot susține suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, fără afectarea prezumției de nevinovăție de care inculpații beneficiază pe tot parcursul procesului penal, fără ca recunoașterea acestei prezumții să excludă luarea ori menținerea unor măsuri preventive, atâta timp cât acestea sunt luate cu respectarea cerințelor legale. În acest context, nu a avut avea A. și C. privind amploarea nereală a activității infracționale a inculpaților redată în rechizitoriu, din perspectiva numărului de acte materiale reținute de procuror sau criticile aduse algoritmului ales de acesta pentru a stabili cantitatea actelor materiale, aceste chestiuni urmând a fi analizate la un alt moment procesual, ceea ce interesează la acest moment este identificarea unor probe din care să rezulte suspiciunea că inculpații au comis fapte penale, cerință îndeplinită în cazul de față.

Dincolo de existența unei suspiciuni rezonabile în sensul că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, măsura preventivă s-a impus a fi analizată sub aspectul necesității, din perspectiva criteriilor prevăzute de legiuitor în art. 223 al. 2 C.p.pen., și anume: gravitatea faptei, modul și circumstanțele de comitere a acesteia, anturajul și mediul din care inculpatul provine, antecedentele penale și alte împrejurări privitoare la persoana acestora.

În acest sens, se observă faptul că inculpații sunt bănuiți a fi comis infracțiuni de trafic de droguri de risc și de mare risc, fapte de o gravitate sporită, din perspectiva atât a limitelor de pedeapsă stabilite de legiuitor, cât și a consecințelor unor asemenea fapte asupra stării fizice și psihice a persoanelor, împrejurare care, coroborată cu aspectele privind modul în care inculpații au acționat, circumstanțele concrete de comitere, numărul mare de acte materiale reținute în sarcina acestora, cantitățile deținute de aceștia, atitudinea procesuală a inculpaților, lipsa unei asumări reale a responsabilității pentru acestea, împrejurarea că unii dintre ei ar fi avut resurse pentru evitarea unui astfel de conduite infracționale, având o oarecare educație, în timp ce alții nu au nici o ocupație stabilă, decât cea legată de droguri, denotă faptul că privarea lor de libertate este necesară și în continuare, pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică și pentru evitarea reiterării comportamentului infracțional, riscul de recidivă fiind în opinia noastră crescut.

S-a susținut în apărare faptul că nu s-a putut invoca la nesfârșit pentru menținerea unei persoane în detenție gravitatea faptelor pretins a fi comise, însă pe de o parte, acest criteriu este cel dintâi prevăzut în art. 223 al. 2 C.p.pen., iar pe de altă parte, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că persistența motivelor plauzibile de a bănui că o persoană ar fi comis o infracțiune gravă (cum este cea de care sunt acuzați inculpații) poate justifica detenția sa (cauza Vrencev c. Serbiei, Naus c. Poloniei, Tomos c. Frantei și Haas c. Poloniei), recunoscând astfel că prin gravitatea lor particulară și prin reacția creată de acestea în rândul publicului, anumite infracțiuni pot să provoace o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie, cel puțin pentru un anumit timp, cu referire expresă la natura infracțiunii, circumstanțele comiterii faptei, stările psihice ale acuzatului și, după caz, ale victimei (cauza Bouchet c. Frantei).

În acest context, s-a considerat că pericolul pentru ordinea publică afirmat la momentul luării măsurii și reafirmat ulterior, este de actualitate, fiind dedus din natura și gravitatea faptelor, ansamblul circumstanțelor în care s-au comis, perioada infracțională extinsă, numărul persoanelor implicate și numărul mare al actelor materiale reținute, cantitățile traficate, și nu în ultimul rând, percepția inculpaților cu privire la activitatea lor infracțională, judecătorul având serioase îndoieli că aceștia odată lăsați în libertate, ar sta deoparte de acest flagel, odată ce ani la rând au fost consumatori de droguri iar de aici și până la reluarea activității mai grave, de trafic nu este uneori decât un pas.

La analiza legalității și temeiniciei măsurilor preventive în discuție din perspectiva dispozițiilor art. 223 al. 2 C.p.pen. nu s-au putut omite circumstanțele personale ale inculpaților sau antecedentele lor penale, context în care s-a reamintit pe de altă parte, că inculpatul J. C. este recidivist, condamnat anterior pentru trafic de droguri, și deși starea de recidivă nu poate constitui în sine un temei de arestare, este un factor ce nu a putut fi neglijat, în cazul acestui inculpat riscul săvârșirii altor infracțiuni similare fiind unul accentuat, iar pe de altă parte, fiecare dintre inculpați este consumator de mai mulți ani, și deși la nivel declarativ unii dintre aceștia au afirmat că drogurile sunt un capitol încheiat, s-a apreciat că deocamdată, nu există vreo garanție că lăsați în libertate vor sta deoparte de acest fenomen infracțional.

Nu au putut fi de acord nici cu susținerea că, în raport de momentul în care se află dosarul, cel al camerei preliminare, nu s-a putut impieta în nici un fel asupra bunei desfășurări a procesului penal, câtă vreme în această etapă nu se întâmplă mai nimic, acesta fiind un argument derizoriu, atâta timp cât altele sunt criteriile avute în vedere de legiuitor la analiza subzistenței temeiurilor și a necesitării menținerii măsurii, criterii la care ne-am referit deja, nu etapa procesuală pe care o parcurge dosarul.

S- a susținut totodată că, timpul petrecut în arest sau arest la domiciliu a condus la o estompare a pericolului pentru ordinea publică, însă în opinia noastră, s-a considerat că nu se poate afirma o estompare a pericolul pentru ordinea publică din perspectiva intervalului de timp scurs de la luarea măsurii, dimpotrivă, față de amploarea activității infracționale redată în rechizitoriu, cantitatea de acte de urmărire penală efectuate și perioada infracțională de câțiva ani, nu se poate spune că această stare de pericol pentru ordinea publică a încetat după ceva mai mult de trei luni de arest preventiv sau arest la domiciliu.

În opinia judecătorului de cameră preliminară, măsura arestului preventiv este în continuare proporțională cu gravitatea acuzațiilor care se aduc inculpaților, privarea lor de libertate este în continuare necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică și pentru preîntâmpinarea săvârșirii de noi infracțiuni, fiind astfel pe deplin întrunite și condițiile prev. de art. 202 alin. 1 și 3, art. 223 alin. 2 C.pr.pen.

La acest termen de judecată au depus cereri scrise prin care au solicitat înlocuirea măsurilor preventive inculpatul J. C., aflat în arest preventiv și inculpatul C. B. F. aflat în arest domiciliar, însă oral, fiecare inculpat a avut solicitarea de înlocuire a măsurilor preventive în curs cu măsuri mai ușoare, inculpatul A. solicitând înlocuirea cu măsura controlului judiciar iar inculpatul N. a solicitat în subsidiar, și revocarea măsurii arestului la domiciliu, argumentele acestora privind nesubzistența temeiurilor inițiale, precum și conduita conformă a inculpaților pe parcursul măsurilor preventive, respectarea obligațiilor impuse, poziția procesuală de recunoaștere a faptelor și cooperarea cu organele judiciare penale inclusiv prin formularea unor denunțuri, participarea la programe în cadrul Centrului de Prevenire, Evaluare și Consiliere C. ori găsirea unui loc de muncă de către inculpatul T..

În privința inculpatului A., (inculpat cu o activitate infracțională dintre cele mai extinse), argumentul invocat pentru înlocuirea măsurii arestului preventiv, cu măsura controlului judiciar a fost acela al necesității de a dovedi judecătorului că inculpatul s-a reintegrat în societate, argument care în opinia noastră, este cel puțin hazardat și exagerat și dincolo de orice prevedere legală.

Potrivit art.242 alin.2 C.pr.pen. măsura preventivă se înlocuiește din oficiu sau la cerere cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, s-a apreciat că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prev. de art.202 alin.1 C.pr.pen.

În opinia judecătorului de cameră preliminară, la acest moment nu s-a putut susține vreo modificare relevantă sub aspectul împrejurărilor concrete ale cauzei sau a conduitei procesuale a inculpaților, care să justifice înlocuirea măsurilor preventive, dimpotrivă argumentele invocate anterior susțin cu necesitate menținerea acestora, măsurile pretinse nefiind suficiente pentru realizarea scopului prev. de art.202 alin.1 C.pr.pen., subzistând în continuare cerința proporționalității măsurii preventive în curs cu gravitatea acuzației penale aduse inculpaților, astfel cum aceasta a fost argumentată anterior.

Nu a putut să nu observe, în privința inculpaților aflați în arest la domiciliu că au fost cooptați în programe de prevenire a consumului de droguri în cadrul Centrului de Prevenire, Evaluare și Consiliere C. iar inculpatul T. și-a găsit un loc de muncă, aspecte pozitive, favorabile inculpaților, de natură a crea premizele unei schimbări profunde a acestora, munca și consilierea psihologică și socială fiind factorii principali în reeducarea oricărei persoane.

În același timp însă, se consideră că este prematură concluzia că s-a produs o schimbare consistentă a mentalității și modului de viață al inculpaților, în măsura în care aceștia ani la rândul s-au confruntat cu consumul de droguri iar riscul recăderii în acest viciu este prezent, astfel că, deși notăm semnele unui parcurs pozitiv, se crede că înlocuirea măsurii preventive la acest moment este neavenită. În același timp, nu a putut fi primit argumentul privind respectarea de către inculpați a obligațiilor impuse, aceasta fiind tocmai esența măsurilor dispuse, nerespectarea lor având drept efect luarea față de inculpați a unor măsuri mai grave.

Față de considerentele expuse, constatând că măsurile preventive dispuse față de inculpați sunt legale și temeinice, în temeiul art. 348 C.p.pen. rap. la art. 207 al.2 C.p.pen., judecătorul de cameră preliminară le-a menținut.

Totodată, s-au respins ca neîntemeiate cererile formulată de inculpați cu privire la înlocuirea măsurilor preventive.

Împotriva acestei încheieri au formulat contestații inculpații J. C., M. C. O., A. I. R. și T. B. L. și C. B. F..

Inculpatul J. C. solicită admiterea contestației și, rejudecând cauza, să se dispună înlocuirea arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu. A arătat că pentru a se putea dispune prelungirea măsurii este necesar ca temeiurile reținute inițial să se mențină sau să apară temeiuri noi, însă, așa cum rezultă din actele dosarului, față de acuzațiile aduse inițial pentru unele s-au dispus clasarea astfel că, în final, a fost trimis în judecată pentru comiterea a două infracțiuni. Apreciază ca injust ca prelungirea măsurii arestului preventiv să se dispună pe considerentul că este recidivist, în condițiile în care nu există o dispoziție legală în sensul luării măsurii arestului preventiv dacă inculpatul săvârșește o infracțiune în stare de recidivă.

A solicitat măsura arestului la domiciliu și din rațiuni de echitate raportat la situația inculpaților N. și C., care au avut o activitate mai intensă decât a sa și ambii se află în stare de arest la domiciliu.

A mai solicitat a se observa că este student la UBB în anul 4, a colaborat cu organele de urmărire penală, s-a înscris la un program de reabilitare și nu a beneficiat de consiliere psihologică în cadrul IPJ C. și nici în Penitenciarul G. nu l-a căutat nici un consilier.

Consideră că scopul măsurilor preventive ar putea fi atins pentru că în arest la domiciliu deoarece nu ar avea posibilitatea să influențeze bunul mers al urmăririi penale având în vedere că a recunoscut comiterea faptelor. Întreaga probațiune se bazează pe declarațiile celor trei inculpați față de care s-a dispus o măsură preventivă, astfel că nu există posibilitatea influențării declarațiilor în condițiile în care doresc să beneficieze de procedura simplificată și să recunoască acuzațiile aduse.

Inculpatul M. C. O. solicită admiterea contestației formulate și desființarea acesteia, criticând hotărârea sub aspectul temeiniciei, deoarece nu s-a arătat care este pericolul concret prezentat de inculpat și nu s-au analizat circumstanțele personale ale acestuia, care nu s-a mai confruntat cu legea penală, iar arestul preventiv l-a făcut să conștientizeze gravitatea faptelor sale. În plus, a fost sincer și a colaborat cu organele de urmărire penală, a formulat 6 denunțuri care se coroborează cu celelalte probe din dosar. Consideră că dacă s-ar dispune schimbarea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu nu ar impieta buna desfășurare a procesului penal.

Inculpatui A. I. R., solicită admiterea contestației deoarece temeiurile care au justificat inițial luarea măsurii nu subzistă pentru a justifica menținerea arestului preventiv, impunându-se o măsură mai blândă, respectiv aceea a arestului la domiciliu. Susține lipsa proporționalității și necesității măsurii, arestul preventiv fiind o măsură excepțională, care lipsește persoana de libertate, a doua valoare socială, după viață, ocrotită de legea penală. Având în vedere stadiul procesual al cauzei, consideră că nu se mai poate discuta despre pericolul influențării bunei desfășurări a procesului penal, ci doar despre periclitarea ordinii publice

Inculpatul C. B., solicită admiterea contestației formulate, apreciind măsura preventivă ca fiind netemeinică. Consideră că la acest moment trebuie să se analizeze necesitatea și proporționalitatea măsurii arestului la domiciliu față de acuzațiile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și subsecvent, la înlocuirea acesteia cu măsura arestului la domiciliu. Susține că atâta timp cât P. nu invocă temeiuri noi care au survenit pe parcursul derulării urmăririi penale ori subsecvent trimiterii în judecată a inculpatului în cauză, această măsură nu se mai impune.

Sub aspectul gravității infracțiunii imputate crede că trebuie avute în vedere și faptul că în evoluția acuzațiilor aduse inculpatului de la luarea măsurii reținerii și subsecvent arestării preventive și arestului la domiciliu s-au modificat acuzații, s-au modificat modalități de săvârșire a infracțiunii de trafic de droguri culminând în cele din urmă cu trimiterea în judecată a inculpatului aproape în exclusivitate pentru fapte imputate cu ocazia extinderii acțiunii penale din 18.11.2015.

A solicitat să se aibă în vedere și faptul că de la momentul de la care s-a luat o măsură preventivă în această cauză, atitudinea sa față de droguri este total distinctă, este un subiect închis atât din punct de vedere al consumului și cu atât mai puțin al traficului. Inculpatul a arătat că este perfect conștient de răul pe care și l-a făcut lui și celor din jurul său, acestea fiind aspecte care din punctul său de vedere nu pot contura decât o persoană care la acest moment procesual poate fi reintegrată în societate.

Inculpatul T. B. L., solicită admiterea contestației și revocarea măsurii arestului la domiciliu, dispunând față de inculpat măsura controlului judiciar. Temeiurile care susțin în continuare măsura arestului la domiciliu se referă la eliminarea unei stări de pericol social, la buna înfăptuire a justiției și bineînțeles la prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Raportat la atitudinea inculpatului nu mai subzistă și consideră că această stare de pericol social a fost înlăturată în acest moment aproape în totalitate prin faptul că inculpatul a fost deja reintegrat în societate, deja i s-a permis să părăsească domiciliul și să dea dovadă a faptului că este o persoană integră și care poate să relaționeze cu persoanele cu care intră în contact respectiv a început să lucreze, aspect deosebit de important raportat la conduita acestuia. Se susține că arestul la domiciliu este necesar pentru buna desfășurare a procesului penal, însă apreciază că și o măsură a controlului judiciar este suficientă și asigură suficiente garanții pentru a se înfăptui justiția, obligațiile care se vor stabili în sarcina inculpatului sunt suficiente. Arată că a recunoscut de la început toate acuzațiile care i s-au adus, a ajutat la desfășurarea anchetei dând informații cu referire la alte persoane care săvârșesc asemenea fapte și mai mult decât atât, a confirmat într-un fel acuzațiile care i s-au adus.

În replică parchetul a solicitat să se observe că în cauză, față de toți inculpații contestatori măsurile preventive menținute sunt proporționale cu gravitatea acuzațiilor, temeiurile nu s-au modificat și nu au apărut elemente noi, care să justifice înlocuirea măsurii.

Contestațiile formulate în cauză sunt nefondate.

Potrivit art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, o persoană poate fi privată de libertate în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente atunci când există suspiciuni rezonabile că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a se crede în necesitatea de a o împiedica să comită o nouă infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis în mod constant că, dacă indicii concrete impun luarea în considerare a unui interes public ce are a fi protejat precumpănitor, în pofida prezumției de nevinovăție, față de regula respectării libertății individuale fixată de Convenție, prelungirea detenției unui acuzat este legitimă. (CEDH, 26 ianuarie 1993, W.c./Suise, 13 iulie 1996, V. der Tang c/Espagne, 6 noiembrie 2003, Pantano c/Italiei).

Așa cum s-a reținut și de către judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond, din actele și lucrările dosarului de urmărire penală, există indicii temeinice care să justifice presupunerea rezonabilă că inculpații J. C., M. C. O., A. I. R. Și T. B. L. și C. B. F. au comis infracțiunile pentru care sunt cercetați și trimiși în judecată, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 223 C.pr.penală. Probele care susțin aceste acuzații și ca atare existența posibilelor fapte, dincolo de recunoașterea acestora venită din partea unora dintre inculpați, sunt date de depozițiile martorilor audiați, activitățile rezultate din investigații, procesele verbale privind activitatea investigatorilor autorizați, etc.

Analizând măsura arestului preventiv menținută față de inculpații J. C., M. C. O., A. I. R. precum și măsura arestului la domiciliu menținută față de inculpații C. B. F. și T. B. L. și din perspectiva dispozițiilor art. 5 par.1 lit.c din Convenție, judecătorul de cameră preliminară constată că sunt îndeplinite exigențele acestui text de lege, arestarea inculpaților până la acest moment procesual fiind legitimă, ea impunându-se și pe viitor, neputând fi înlocuite cu alte măsuri preventive mai ușoare.

Judecătorul de la instanța de control judiciar apreciază că scopul măsurilor preventive nu poate fi realizat decât prin menținerea față de inculpați a arestului preventiv, respectiv a arestului la domiciliu, existând riscul ca prin lăsarea acestora în libertate să fie influențată buna desfășurare cercetării judecătorești, sau ca ei să se sustragă de la judecată, precum și riscul major de recădere în săvârșirea de noi infracțiuni, cu precădere a celor ce țin de consumul de droguri.

Judecătorul de cameră preliminară de la curte reține că existența unor motive plauzibile de a se bănui că inculpații au comis o infracțiune este o condiție pentru luarea măsurii preventive atunci când lăsarea acestora în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, există riscul de obstrucționare a justiției sau de sustragere de la procedurile judiciare.

Starea de pericol pentru ordinea publică se bazează pe probe certe de natură să convingă și un observator imparțial asupra existenței unei stări reale, existente și persistente pe viitor, că odată lăsată în libertate, inculpații pot reprezenta efectiv o stare de pericol pentru ordinea publică.

Circumstanțele specifice de comitere a faptelor, așa cum rezultă din probele și actele dosarului, scot în evidență o intenție infracțională fermă, predispoziție infracțională evidentă ce este relevată din probele ce susțin o activitate ilicită derulată pe o perioadă foarte mare de timp, cuprinsă între 2011-2015, numărul mare al actelor materiale privind traficul sau deținerea de substanțe interzise și absența totală a inhibițiilor referitoare la comiterea de delicte grave (la momentul săvârșirii lor), indiciu al unei stări de pericol pentru ordinea publică.

S-a criticat în cadrul contestațiilor faptul că nu s-ar fi analizat de către judecătorul de la prima instanță situația individuală a inculpaților, împrejurare ce nu este reală, în debutul încheierii fiind prezentate situațiile ce susțin faptele presupus a fi comise de fiecare inculpat în parte, așa cum rezultă ele din acuzații.

Astfel, judecătorul de cameră preliminară de la instanța de control judiciar observă că, în sarcina inculpatului J. C., se reține că în perioada 2013 – 2015 ar fi procurat, oferit cu titlu gratuit cannabis și ar fi efectuat operațiuni privind circulația drogurilor cu această substanță, iar la data de 08.10.2015 a deținut în vederea comercializării cantitatea de 7,0 grame cannabis și 2,1 grame rezină de cannabis, mai multor persoane de pe raza municipiului C.-N., respectiv inculpaților C. B. F., N. O. C., D. T. I., precum și martorilor G. A. N. și Doschinescu P., săvârșind un număr de 56 acte materiale. Același inculpat ar fi deținut cannabis în perioada 2014 – 2015 în pofida dispozițiilor legale, săvârșind un număr de 104 acte materiale de deținere fără drept de cannabis.

Ca atare, alegațiile din cadrul contestației, potrivit cărora temeiurile avute în vedere la luarea măsurii s-au schimbat esențial, nu pot fi primite, atât timp cât, cercetările cauzei au condus la menținerea în ce privește pe acest inculpat a unor acuzații consistente în sarcina sa, privind aceleași infracțiuni reglementate în Legea 143/2000. De asemenea, chiar dacă inițial acesta a fost suspectat ca fiind principalul furnizor de substanțe interzise, împrejurare ce nu s-a putut dovedi în măsura unei acuzații pertinente, reținem că acesta a desfășurat o activitate infracțională ce poate fi apreciată ca redutabilă, raportat atât la perioada de timp cât și la numărul mare al actelor materiale presupus a fi comise.

Relativ la inculpatul M. C. O. acuzațiile aduse acestuia relevă că în perioada 2012 - 2015, a pus în vânzare cannabis prin intermediul inculpatului A. I. R., a efectuat operațiuni privind circulația drogurilor cu cannabis și a vândut și oferit cu titlu gratuit cannabis, mai multor persoane de pe raza municipiului C.-N., respectiv inculpaților J. C., C. B. F., T. B. L., precum și martorilor Koncz B. M., C. C., L. R., S. C. N., P. D. Mraius, Pentek Ladislau A., G. T., B. D. V., P. I. M., N. A., I. A. lonuț, T. Ș. G., M. M. A., Bauer R. C., S. O. A., P. D. B.; Kisss L. în vârstă de 17 ani, Cozfna F. I., G. L. L., D. A. L.; la data de 17.06.2014, a vândut cannabis colaboratorului autorizat cu nume de cod „M. C.”; la data de 03.07.2014, a vândut cannabis colaboratorului autorizat cu nume de cod „T. R.”; la data de 13.08.2014, a vândut cannabis colaboratorului autorizat cu nume de cod „T. R.”; la data de 11.03.2015, a vândut cannabis colaboratorului autorizat cu nume de cod „T. R.”; iar la data de 08.10.2015 a deținut în vederea comercializării cantitatea de 130,4 grame de cannabis, săvârșind un număr de 376 acte materiale. Același inculpat în perioada 2014 - 2015, a vândut și oferit timbre LSD care conțin ca și substanță activă Lysergide, comprimate ecstasy care conțin ca și substanță activă 3,4 methylenedioxymetamfetamine (MDMA) și ciuperci halucinogene care fac parte din clasa psilocine și psilocibine inculpatului J. C., precum și martorilor Koncz B. M., N. A., T. Ș. G., S. O. A., iar la data de 17.06.2014; a vândut ciuperci care fac parte din clasa psilocybine colaboratorului autorizat cu nume de cod „M. C.”; la data de 25.10.2014, a vândut un timbru LSD colaboratorului autorizat cu nume de cod „T. R.”; la data de 20.11.2014, a vândut două timbre LSD colaboratorului autorizat cu nume de cod „T. R.”; la data de 28.11.2014, a vândut două comprimate ecstasy colaboratorului autorizat cu nume de cod „T. R.”, săvârșind un număr de 18 acte materiale, iar în perioada 2012-2015 a deținut în disprețul legii substanțe interzise, cannabis, pentru consum propriu, săvârșind un număr de 312 acte materiale.

Criticile aduse de acest inculpat vizează exclusiv netemeinicia hotărârii date de judecătorul de la instanța de fond, sens în care s-a arătat că, termenul rezonabil al măsurii preventive a fost atins, inculpatul a avut o conduită de cooperare cu organele judiciare, astfel că se poate aprecia că în conștiința acestuia s-a produs o reformare. S-a mai criticat lipsa de proporționalitate a măsurii față de circumstanțele concrete ale cauzei.

Judecătorul de cameră preliminară de la curte observă că, în pofida acestor susțineri, care și reale fiind, ele nu justifică luarea față de inculpat a unei măsuri preventive mai ușoare. Astfel, deși se susține o reformare a conduitei inculpatului, această susținere este una conjuncturală, atât timp cât inculpatul a dovedit anterior, prin însăși activitatea materialicește reținută în acuzații, o fidelitate față de ilicitul penal, implicându-se fără rezerve în fapte antisociale de o gravitate semnificativă.

În ce privește proporționalitatea măsurii față de gravitatea acuzațiilor, atingerea termenului rezonabil, curtea arată că, față de criteriile ce sunt necesar a fi avute în vedere la aprecierea proporționalității măsurii preventive dispuse față de inculpat, cea mai gravă dintre măsurile preventive, cu restrângeri importante ale drepturilor individuale, aceasta este fără îndoială, singura adecvată și aptă să răspundă nevoii de reacție și protecție a drepturilor colective, ale societății în general. Astfel, dacă libertatea individuală este prin esență „oportună”, ea constituind un drept, la fel este necesar a fi privită și nevoia de reacție a instituțiilor statului, atunci când libertatea colectivă este amenințată, cu precădere prin acest gen de infracțiuni ca cele ce se rețin în sarcina inculpatului, infracțiuni ce deschid calea unor nenumărate alte conduite antisociale, consumul de droguri fiind o potențator, o anticameră a criminalității în diverse forme ale manifestării ei.

De asemenea, privind concret la durata de la care inculpatul a fost privat de libertate, anume de mai bine de 3 luni, acesta fiind arestat la data de 9 octombrie 2015, judecătorul de cameră preliminară de la instanța de control judiciar constată că, față de acuzele aduse, posibilele fapte comise, termenul rezonabil al măsurii nu a fost atins, cu atât mai mult nu poate fi apreciat ca depășit, așa cum și CEDO a reținut în practica sa (cauza Stogmuller ca Austriei).

În ceea ce îl privește pe inculpatul A. I. R. s-a reținut că în perioada 2011 - 2015, a vândut și oferit cu titlu gratuit cannabis și rezină ele cannabis, mai multor persoane de pe raza municipiului C.-N., respectiv inculpatului T. B. L., precum și martorilor B. P. A., B. A. F., O. Daliana M., B. B. C., S. M. V., C. A. C., B. A., R. R., Kucsinschi A., F. O. I., Achirilei M. V., S. O. A., A. M. M. și Magas G. E., V. E., L. S.; la data de 19.05.2014, a vândut rezină de cannabis colaboratorului autorizat cu nume de cod „P. D.”; la data de 23.05.2014, a vândut rezină de cannabis colaboratorului autorizat cu nume de cod „P. D.”, la data de 26.06.2014, a vândut rezină de cannabis colaboratorului autorizat cu nume de cod „P. D.” și la data de 04.09.2014a vândut cannabis colaboratorului autorizat cu nume de pod „P. D.”, săvârșind un număr de 131 acte materiale și că în aceeași perioadă 2011-2015 a deținu fără drept cannabis pentru consum propriu, săvârșind un număr de 362 acte materiale, iar la data de 08.10.2015 a deținut fără drept pentru propriul consum 1 comprimat ecstasy care conține ca și substanță activă 3,4 methylenedioxymetamfetamine (MDMA).

Se susține în contestație faptul că, față de acuzațiile inițiale, cele rămase la momentul sesizării instanței prin rechizitoriu au fost semnificativ diminuate, astfel că o măsură mai blândă ar fi suficientă pentru atingerea scopului măsurilor preventive, inculpatul dând dovadă de reformare față de normele sociale, a colaborat cu organele de urmărire penală și, mai ales, s-a dezis de consumul de droguri de mai bine de 2 ani.

Față de cele invocate, judecătorul de cameră preliminară de la instanța de control judiciar observă, în pofida creionării/prezentării unui profil substanțial modificat al inculpatului urmare impactului dat de instrucția penală asupra acestuia, care ar fi determinat o profundă modificare comportamentală, o percepție complet modificată ce se înscrie în limitele licitului că, aceste alegații, ca și cele ale altor inculpați din această cauză, chiar reale să fie, ele au doar un parcurs timid, fiind extrem de incipiente și pălesc față de ceea ce inculpatul a dovedit ca și conduită, liber asumată, pe perioada cât deplin s-a bucurat de libertate, anume că ilicitul penal poate constitui un mod de viață. Nu se poate susține credibil că, după ce mai bine de 3 ani inculpatul a consumat substanțe interzise, a oferit, comercializat astfel de substanțe, că în conștiința și în comportamentul său a intervenit, brusc, o reformare profundă, substanțială. Faptul că acesta este deschis colaborării cu organele judiciare, că a dat declarații complete sau chiar denunțuri ce au înlesnit lămurirea faptelor în cauză sau identificarea altor participanți sunt elemente ce vor cântări la individualizarea sancțiunii dacă va fi cazul în prezenta cauză. Or, cum arestul preventiv nu este o sancțiune, aceste împrejurări, chiar pozitive, nu pot ele singure să determine sau să justifice o măsură mai ușoară. Cât privește amploarea activității infracționale, care se susține că a fost mult diminuată la finalul anchetei, nefiind dovedite toate acuzațiile inițial aduse, judecătorul observă și aici că acuzațiile stabilite prin rechizitoriu sunt atât de importante sub acest aspect al amplorii, fiind vorba de sute de acte materiale, încât cele susținute sunt totalmente lipsite de temei.

Față de inculpatul C. B. F., s-a reținut că în perioada 2012 - 2015 a vândut și oferit cu titlu gratuit cannabis și a efectuat operațiuni privind circulația drogurilor cu cannabis mai multor persoane de pe raza municipiului C.-N., respectiv inculpaților J. C., N. O. C., M. C. O., D. T. I., precum și martorilor Szekely M., Lenard Norbert, M. C. Ș., Tău A.; iar la datele de 07.09.2015 și 06.10.2015, a vândut cannabis investigatorul sub acoperire cu nume de cod „G. M.” prin intermediul colaboratorului autorizat cu nume de cod „T. R.”, iar la data de 08.10.2015 a fi deținut în vederea comercializării cantitatea de 25,03 grame de cannabis, săvârșind un număr de 76 acte materiale, iar în perioada 2011 - 2015 a deținut fără drept pentru propriul consum cannabis, săvârșind un număr de 364 acte materiale de deținere fără drept de cannabis iar la data de 08.10.2015 a deținut fără drept pentru propriul consum 4 timbre LSD, ce conțin ca și substanță activă lysergide și 0,06 grame 3,4 methylenedioxymetamfetamine (MDMA).

În privința inculpatului T. B. L., s-a reținut că, în perioada 2014 -2015, a vândut și oferit cu titlu gratuit cannabis mai multor persoane de pe raza municipiului C.-N., respectiv inculpatului A. M. M., precum și martorilor C. A. G., M. V., S. C. A.; la data de 12.03.2014, a vândut cannabis colaboratorului autorizat cu nume de cod „P. D.”; la data de 29.03.2014, a vândut cannabis colaboratorului autorizat cu nume de cod „P. D.” și la data de 07.11.2014, a vândut cannabis colaboratorului autorizat cu nume de cod „P. D.”, iar la data de 08.10.2015 a deținut în vederea comercializării cantitatea de 11,2 grame de cannabis săvârșind un număr de 30 acte materiale, iar în perioada 2013 - 2015 a deținut fără drept pentru propriul consum cannabis, săvârșind un număr de 24 acte materiale.

Criticile aduse de acești inculpați, aflați amândoi în arest la domiciliu, au vizat temeinicia hotărârii, solicitându-se a se realiza o analiză a proporționalității măsurii față de gravitatea acuzațiilor, prin raportare la conduita lor, inculpatul T. arătând că a recunoscut plenar, integral, acuzațiile.

Și în cazul celor doi inculpați judecătorul de cameră preliminară de la instanța de control judiciar constată că, măsura arestului la domiciliu, luată după o lună în care inculpații sau aflat în arest preventiv, și la aproximativ 2 luni față de momentul judecării contestațiilor, este deplin proporțională cu acuzațiile aduse și necesară bunei desfășurări a procesului penal.

Traficul de droguri reprezintă nu doar o infracțiune cu un grad ridicat de pericol social, ci și un flagel care s-a proliferat alarmant, iar dincolo de efectele nocive și uneori ireversibile produse asupra corpului uman de consumul acestor substanțe interzise (în plan fizic și emoțional), el reprezintă și anticamera unei întregi alte zone de infracționalitate, fiind cunoscut faptul că, un procent important dintre persoanele care comit infracțiuni contra patrimoniului (tâlhării, furturi din magazine, locuințe) sunt și consumatori de droguri. Din această perspectivă, judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța de control judiciar apreciază că, față de o asemenea infracțiune reținută în sarcina inculpaților, menținerea măsurii arestului preventiv este deplin justificată.

Pe de altă parte, argumentele judecătorului de cameră preliminară de la instanța de fond privind necesitatea privării de libertate a inculpaților, însușite în totalitate de instanța de control judiciar, sunt argumente care susțin că măsura preventivă luată este adecvată și corespunzătoare la acest moment al procesului penal.

Mai mult, gravitatea presupusei fapte comise, modul și circumstanțele de săvârșire a acesteia, impun cu necesitate privarea de libertate a inculpatului pentru înlăturarea stării de pericol social pentru ordinea publică.

Susținerea judecătorului de cameră preliminară este justificată în cele ce preced și de legislația europeană (cazul Saadi contra Regatului Unit și Ambruszkiewicz contra Poloniei din 4 mai 2006, Vrencev contra Serbiei din 23 septembrie 2008, Ladent contra Poloniei din 18 martie 2008), în care se statuează necesitatea detenției raportat la infracțiunile comise de inculpat și totodată, existența unei proporționalități a detenției raportat la alte măsuri, mai puțin stringente.

În speța de față, menținerea măsurii arestului preventiv a inculpaților este justificată prin existența unui interes public, interes care se referă la buna administrare a justiției și totodată protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor.

Prin prisma hotărârilor Contrada contra Italiei din 24 august 1998; Labita contra Italiei din 6 aprilie 2004; Calleja contra Maltei din 7 aprilie 2005, în prezenta cauză, s-a dovedit că existența motivelor plauzibile că inculpatul este bănuit de comiterea unor infracțiuni, este o condiție pentru menținerea măsurii arestului preventiv.

O parte a doctrinei naționale a susținut că pentru infracțiuni deosebit de grave, cum sunt și infracțiunile din prezenta cauză, fiind vorba de presupuse fapte de trafic de droguri, probele referitoare la existența acestor infracțiuni și identificarea inculpaților constituie tot atâtea probe cu privire la pericolul pentru ordinea publică, întrucât prin natura lor au o rezonanță și implicații negative asupra siguranței colective.

Prin urmare, există anumite tipuri de infracțiuni care, prin natura lor, conduc la ideea unui pericol pentru ordinea publică, fie prin amploarea socială a fenomenului infracțional pe care îl presupun și îl dezvoltă, fie prin impactul asupra întregii colectivități și care justifică menținerea măsurii arestului preventiv.

Menținerea măsurii arestului preventiv se justifică în scopul de a-i face pe inculpați să conștientizeze asupra comportamentului lor antisocial, pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru a-i împiedica să comită alte fapte penale, nicio împrejurare din cele invocate, nefiind de natură să contureze că s-au schimbat temeiurile pentru care s-a dispus privarea lor de libertate.

Așa fiind, în temeiul art. 205 Cod procedură penală raportat la art. 425¹ Cod procedură penală, judecătorul de cameră preliminară de la instanța de control judiciar va respinge contestațiile formulate de inculpații J. C., M. C. O., A. I. R., C. B. F. și T. B. L. ca nefondate, obligându-i, în temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.penală, la plata a către 250 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

Respinge ca nefondate contestațiile formulate de inculpații J. C., M. C. O., A. I. R., deținuți în Penitenciarul G. și de inculpații C. B. F. și T. B. L. împotriva încheierii penale nr. 20/C/2016 din data de 18 ianuarie 2016 a judecătorului de cameră preliminară pronunțată în dosar_ al Tribunalului C..

Obligă inculpații contestatori la plata sumei de câte 250 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința Camerei de consiliu din data de 22 ianuarie 2016.

JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂGREFIER

E. BOTEZANELIZA C. B.

Red.E.B./M.N.

4 ex./17.03.2016

Jud.fond.-A. Ț.

← Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr....		Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 712/2012.... →

Verificare măsuri preventive. Art.205 NCPP. Încheierea nr. 22/2016. Curtea de Apel CLUJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Verificare măsuri preventive. Art.205 NCPP. Încheierea nr. 22/2016. Curtea de Apel CLUJ