Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 64/2016. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 64/2016 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 01-03-2016 în dosarul nr. 64/2016
ROMANIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.64/2016
Ședința publică din data de 1 martie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. H.
GREFIER: C. C.
Ministerul Public reprezentat prin S. D. – procuror,
din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. C.
S-a luat în examinare contestația formulată de inculpatul G. S.-G. împotriva Încheierii penale FN din data de 22 februarie 2016 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Maramureș.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul G. S. G. asistat de avocat ales M. S. în substituirea av. N. Țăgârlaș C. din cadrul Baroului Maramureș cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, la întrebarea instanței, inculpatul arată că își menține contestația formulată, nu dorește să dea alte declarații în fața instanței de control și nu are nimic de adăugat față de aspectele relatate.
Părțile prezente arată că nu au cereri de formulat.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, C. acordă cuvântul asupra contestației formulate.
Avocatul inculpatului G. S.-G. solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată, iar în urma rejudecării, a se dispune revocarea măsurii controlului judiciar având în vedere că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii nu mai subzistă în prezent și nu mai sunt îndeplinite condițiile de necesitate.
În opinia sa, apreciază că cererea sa principală se bazează pe dispozițiile art. 242 al.1 C.p.p.potrivit cărora măsura preventivă se revocă din oficiu sau la cerere în situația în care au apărut împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea măsurii și, mai mult, inculpatul dorește să muncească în străinătate, acesta fiind un drept legal.
Regula este ca judecarea inculpatului să se realizeze în stare de libertate, excepția este privarea-limitarea de libertate. CEDO a statuat că o dată cu trecerea timpului, rațiunile limitării de libertate trebuie să fie mai puternice, iar simpla referire la impactul negativ al faptelor asupra societății nu mai este suficientă deoarece riscurile și pericolele avute în vedere inițial descresc odată cu intervalul de timp petrecut în detenție.
În subsidiar, solicită modificarea controlului judiciar în sensul încetării obligației de a nu părăsi țara având în vedere că inculpatul a primit o ofertă de a munci în străinătate, însă obligația de a nu părăsi țara îl împiedică să o onoreze. Prin încetarea obligației stabilite în sarcina inculpatului, nu va împiedica buna desfășurare a procesului penal. În concluzie, face trimitere la decizia nr.32/2015 pronunțată de C. de A. C., reprezentând o situație similară.
Reprezentantul Parchetului solicită în temeiul art. 4251 al.7 lit.b C.p.p. respingerea contestației și menținerea încheierii atacate, pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică, însușindu-și argumentele de fapt și de drept reținute în cuprinsul acesteia.
Există probe că inculpatul a comis faptele reținute, iar pe lângă poziția procesuală a fiecărui inculpat, din cei 11 inculpați care au fost supuși controlului judiciar, nu doar poziția independentă a fiecăruia a avut importanță pentru a se dispune această măsură ci a fost avută în vedere tocmai contribuția tuturor inculpaților la constituirea grupului infracțional și activitatea infracțională desfășurată de aceștia, în modalitățile descrise în rechizitoriu.
Inculpatul G. S. G., având ultimul cuvânt, este de acord cu concluziile puse de apărătorul său ales, arată că are 2 copii minori și trebuie să-și întrețină familia.
CURTEA
Prin încheierea penală din 22 februarie 2015, pronunțată în dosarul nr._ 5 a Tribunalul Maramureș, au fost respinse cererile de revocare și de modificare a controlului judiciar formulate de inculpatul G. S. G. (fiul lui I. și C., născut la data de 01.02.1974 în G., jud.G., CNP_, domiciliat în G., ., .).
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea formulată în acest dosar la acest termen de judecată inculpatul G. S. G. a solicitat a i se revoca măsura controlului judiciar sau a i se modifica această măsură în sensul încetării obligației de a nu părăsi țara.
În motivarea cererii sale inculpatul a arătat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii controlului judiciar nu subzistă și nu există temeiuri noi care să impună menținerea acestei măsuri. S-a făcut trimitere la prevederile art. 202 alin.1, 3 C.pr.pen. și la principiul fundamental al libertății persoanei prevăzut de art. 23 alin.1 din Constituție și de art. 9 C.pr.pen. Au trecut circa 9 luni de când inculpatul se află sub măsuri preventive și, așa cum a statuat C.E.D.O., cu trecerea timpului rațiunile privării sau limitării libertății trebuie să fie mai puternice, simpla referire la impactul negativ al faptelor asupra societății nu mai este suficientă întrucât riscurile și pericolele avute în vedere inițial descresc odată cu perioada de timp petrecută în detenție (reacția opiniei publice/ tulburarea societății pot justifica măsura preventivă doar pentru un termen limitat).
Regula este judecarea inculpatului în libertate și excepția este privarea sau limitarea de libertate. Ingrădirea libertății este permisă doar în cazurile și cu procedura prevăzută de lege. S-a făcut trimitere și la prevederile art.202 C.pr.pen. care vizează scopul măsurii preventive și criteriile ce se au în vedere la alegerea măsurii. Raportat la conduita inculpatului pe durata măsurii, buna desfășurare a procesului penal nu va fi afectată prin revocarea ei, iar pericolul de a se sustrage nu există.
Cu privire la cererea subsidiară inculpatul a arătat că a primit o ofertă de lucru în străinătate, iar obligația de a nu părăsi țara îl împiedică să o onoreze. Încetarea acestei obligații nu va împiedica buna desfășurare a procesului penal.
Examinând cererile inculpatului G. S. G., tribunalul a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit la 27 aprilie 2015 în dosarul nr.567/P/2014 P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția urmărire penală și criminalistică a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților R. N., P. A. M., G. Z. R., G. S. G., B. E., B. A. R., B. I. S., B. C. I., B. R., L. S. și Ș. R. A. pentru infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art.367 alin. 1, 3 Cod penal, trafic de influență prev. de art.291 Cod penal cu aplicarea art.35 Cod penal (pentru complicitate la trafic de influență prev. de art.48 Cod penal raportat la art.291 Cod penal cu aplicarea art.35 Cod penal – inculpatul B. E. și inculpatul B. I. S. – pentru această infracțiune fără aplicarea art.35 Cod penal, nu și inculpații B. C., L. S. și Ș. R. A. care nu au fost trimiși în judecată pentru această infracțiune), pentru complicitate la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art.48 Cod penal raportat la art.320 alin.1 Cod penal, 35 Cod penal și uz de fals prev. de art.323 Cod penal cu aplicarea art.35 Cod penal și toate cu aplicarea art.38 Cod penal (toate cu aplicarea art.41 Cod penal pentru inculpații R. N., G. Z. R., B. A. R., B. R.; inculpații B. C. I., L. S. și Ș. R. A. nu au fost trimiși în judecată și pentru această din urmă infracțiune).
S-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalului Maramureș pentru efectuarea de cercetări pentru unele infracțiuni de corupție și de fals.
1. În cuprinsul rechizitoriul s-a reținut, în esență, cu privire la inculpatul G. S. G. că în perioada noiembrie 2014-martie 2015 a aderat și sprijinit un grup infracțional organizat din care face parte și R. N., B. E.,P. A. M., G. Szolt R., B. Amanda, B. C., B. loan S., Ș. R. A., B. R., numitul D. din Republica M., B. R. și alte persoane (de ex. șoferii de pe curs Chișinău-C. N. printre care și inc. L. S.) în vederea identificării de persoane care doresc documente de identitate falsificate( permis de conducere, carte de identitate, pașaport pe un alt nume) și a ajutării în vederea confecționării acestora în Republica M. prin transmiterea de documente și date necesare confecționării/plăsmuirii acestora și ulterior remiterea către beneficiari a acestor documente contrafăcute, în schimbul unor sume de bani, faptă urmată de săvârșirea de infracțiuni care au făcut obiectul constituirii grupului.
În perioada noiembrie 2014-martie 2015, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în schimbul unor sume de bani acest inculpat a lăsat impresia mai multor persoane, respectiv unor cetățeni străini că are influență asupra unor funcționari competenți pentru a-i determina să îndeplinească acte contrare îndatoririlor de serviciu, respectiv a le furniza date reale de stare civilă și materiale originale necesare pentru confecționarea și remiterea unor documente de identitate contrafăcute solicitate acestora de către beneficiari, cumpărătorii de influență.
În luna noiembrie-decembrie 2014 acest inculpat i-a dat o sumă de bani inculpatului R. N. pentru a-i procura pentru sine documente de identitate contrafăcute, acesta lăsându-i impresia că are influență asupra unor funcționari competenți pentru a-i determina să îndeplinească acte contrare îndatoririlor de serviciu, respectiv a le furniza date reale de stare civilă și materiale originale necesare pentru confecționarea și remiterea documentelor de identitate contrafăcute solicitate.
În perioada noiembrie 2014-martie 2015, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în schimbul unor sume de bani,acest inculpat a ajutat, prin furnizarea de date de stare civilă/antropometrice și de materiale, colectate și prin intermediul beneficiarilor, la contrafacerea în Republica M., prin intermediul lui R. N. și a numitului „D.", a unor documente de identitate pentru sine dar și pentru alți beneficiari - documente care ulterior au fost remise, prin intermediul acelorași persoane, beneficiarilor finali cumpărătorii de influență.
La această instanță cauza s-a înregistrat în dosarul nr._ 5 aflându-se în prezent în faza de judecată:
Prin încheierea penală pronunțată la 14 martie 2015 în dosarul nr._ pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București – Secția I penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților R. N., G. S. G., B. E., P. A. M., B. R., G. Z. R., B. I. S., B. C. I., Ș. R. A. și L. S. pe o perioadă de 30 de zile (14.03._15 inclusiv), în temeiul art.223 alin.2 Cod procedură penală (filele 372-400 vol. IV din dosar u.p.).
Judecătorul de drepturi și libertăți care a dispus arestarea preventivă a inculpatului G. S. G. a reținut faptul că în perioada noiembrie 2014 - martie 2015 acesta a aderat și a sprijinit un grup infracțional organizat din care fac parte și inculpații R. N., B. E., P. A. M., G. Z. R., B. Amanda, B. C., B. I. S., Ș. R. A., B. R., numitul D. din Republica M., numiții "R.", identificat ca fiind inculpatul B. A. R. și alte persoane (de ex. șoferii de pe cursa Chișinău-C. N.) în vederea identificării de persoane care doresc documente de identitate falsificate (permis de conducere, carte de identitate, pașaport pe alt nume) și a ajutării în vederea confecționării acestora în Republica M. prin transmiterea de documente și date necesare confecționării/plăsmuirii acestora și ulterior remiterea către beneficiari a acestor documente contrafăcute, în schimbul unor sume de bani, faptă urmată de săvârșirea de săvârșirea de infracțiuni care au făcut obiectul constituirii grupului.
În perioada noiembrie 2014 - martie 2015 în baza aceleiași rezoluții infracționale, în schimbul unor sume de bani, acest inculpat a lăsat impresia mai multor persoane, respectiv unor cetățeni străini că are influență asupra unor funcționari competenți pentru a-i determina să îndeplinească acte contrare îndatoririlor de serviciu, respectiv a le furniza date reale de stare civilă și materiale originale necesare pentru confecționarea și remiterea unor documente de identitate contrafăcute solicitate acestora de către beneficiari cumpărători de influență.
În luna noiembrie-decembrie 2014 inculpatul i-a dat o sumă de bani inculpatului R. N. pentru a-i procura, pentru sine, documente de identitate contrafăcute, acesta lăsându-i impresia că are influență asupra unor funcționari competenți pentru a-i determina să îndeplinească acte contrare îndatoririlor de serviciu, respectiv a le furniza date reale de stare civilă și materiale originale necesare pentru confecționarea și remiterea documentelor de identitate contrafăcute solicitate.
În perioada noiembrie 2014 - martie 2015, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în schimbul unor sume de bani, acest inculpat a ajutat, prin furnizarea de date de stare civilă/antropometrice și de materiale, colectate și prin intermediul beneficiarilor, la contrafacerea în Republica M., prin intermediul inculpatului R. N. și a numitului "D.", a unor documente de identitate pentru sine, dar și pentru alți beneficiari, documente care ulterior au fost remise, prin intermediul acelorași persoane beneficiarilor finali, cumpărătorii de influență.
Prin încheierea penală din 25 martie 2015 pronunțată în dosarul nr._ de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București- Secția I penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului B. A. R. pe o perioadă de 30 de zile (25 martie 2015 – 23 aprilie 2015 inclusiv), în temeiul art.223 alin.2 Cod procedură penală (dosar nr._ 5/a1 al Tribunalului Maramureș).
Prin încheierea penală din 8 aprilie 2015 pronunțată în dosarul nr._/3/2015 de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București – Secția I penală a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților R. N., G. S. G., B. E., P. A. M., B. R. și G. Z. R. pe o perioadă de 30 de zile (13 aprilie 2015-12 mai 2015 inclusiv), iar prin încheierea penală din 7 aprilie 2015 pronunțată în dosarul nr._/3/3015 de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul aceluiași tribunal s-a prelungit pe o perioadă de 30 de zile (13 aprilie 2015-12 mai 2015 inclusiv) durata arestării preventive a inculpaților B. I. S., B. C. I., Ș. R. A. și L. S. (fila 8-18, 32 volumul IV dos. u.p.). Prin încheierea penală din 16 aprilie 2015 pronunțată în dosarul nr._/3/2015 de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul aceluiași tribunal s-a prelungit măsura arestării preventive a inculpatului B. A. R. pe o perioadă de 30 de zile (24.04._15 inclusiv) –dos.nr._ 5/a1 al Tribunalului Maramureș.
Prin încheierea penală pronunțată la 19 iunie 2015 judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Maramureș a menținut măsura arestării preventive a inculpaților R. N. și L. S. și a înlocuit măsura arestării preventive a celorlalți 9 inculpați cu cea a controlului judiciar.
Prin încheierea penală nr. 70 din 26 iunie 2015 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de A. C. s-a menținut soluția pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Maramureș cu privire la inculpatul R. N. și la inculpații B. R., B. E., G. Z., Ș. R. A. și a desființat încheierea penală mai sus menționată cu privire la inculpatul L. S. (pentru care s-a înlocuit măsura arestării preventive cu măsura controlului judiciar) și la inculpații P. A. M., B. I. S., G. S. G., B. C. I. și B. A. R. pentru care s-a menținut starea de arest preventiv.
Prin încheierea penală din 9 iulie 2015 judecătorul de cameră preliminară a înlocuit din nou măsura arestării preventive cu cea a controlului judiciar pentru inculpații P. A. M., G. S. G., B. A. R., B. I. S. și B. C. I..
Prin încheierea penală nr. 167/23.10.2015 a Curții de A. C. s-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului R. N. cu cea a controlului judiciar.
Prin încheierea penală pronunțată în acest dosar la 25 ianuarie 2016 tribunalul verificând legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar pentru cei 11 inculpați (inclusiv pentru inculpatul G. S. G.), le-a menținut această măsură.
Tribunalul a apreciat că și în prezent temeiul care a stat la baza înlocuirii măsurii arestului preventiv cu cea a controlului judiciar pentru inculpatul G. S. G. s-a menținut astfel că nu s-a impus a i se revoca sau modifica măsura controlului judiciar.
Astfel din ansamblul probelor administrate în cauză (o analiză a lor în detaliu în această fază a procesului penal nu este posibilă), văzând și faptul că acesta a fost trimis în judecată pentru presupusele fapte pentru care a fost arestat preventiv rezultă suspiciunea rezonabilă că în cursul anului 2014 inculpatul R. N. a constituit un grup infracțional organizat cu numitul D. din Republica M., dar și cu alte persoane (la care au aderat și pe care l-au sprijinit și inculpații P. A. M., G. Z. R., G. S. G., B. E., B. A. R., B. I. S., B. C., B. R., L. S. și Ș. R. A.) în vederea identificării de persoane care solicită acte de identitate false (cărți de identitate, pașapoarte și permise de conducere), al sprijinirii confecționării de asemenea acte în Republica M. în schimbul unor importante sume de bani fapte care se presupune că au fost comise efectiv.
De asemenea, se prezumă că în perioada noiembrie 2014-martie 2015, la solicitarea inculpaților P. A., G. Z., G. S., B. E., B. R., B. A. R., B. I. S., B. C., Ș. R., inculpatul R. N. le-a procurat pentru diferite persoane de cetățenie română, albaneză, italiană, engleză (unii dintre ei fiind condamnați pentru infracțiuni grave sau fiind urmăriți de „Interpol”) acte de identitate false (pașapoarte, cărți de identitate, permise de conducere) sens în care acesta din urmă i-a trimis numitului D. din Republica M., prin șoferul L. S. sau prin email prin inculpatul Ș. R., astfel de acte expirate ale unor persoane necunoscute (pe care le cumpăra, în general, de la persoane de etnie romă), fotografii ale persoanelor solicitante și folii de securizare, astfel de acte și fotografii fiindu-i predate de acești inculpați. În schimbul acestor acte se prezumă că beneficiarii au achitat diferite sume de bani (circa 1.000-4.000 euro pentru un set complet de astfel de acte – pașaport, carte de identitate, permis de conducere) pe care inculpații și i-au împărțit între ei și numitul D.. De asemenea, se presupune că o parte din inculpați a lăsat impresia că au influență asupra unor funcționari pentru a putea obține astfel de acte false. Sunt astfel îndeplinite față de toți cei 11 inculpați cerințele prev. de art.223 alin.1 Cod procedură penală.
Cu privire la inculpatul G. S. G. aflat sub control judiciar tribunalul a apreciat că pentru aceleași motive pentru care s-a considerat la termenele anterioare, inclusiv la cel din 25 ianuarie 2016 că măsura controlului judiciar este suficientă, dar și necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, văzând și faza în care se află procesul penal (faza de judecată, fiind demarată cercetarea judecătorească în cauză – s-au audiat inculpații L. S. și B. C.) este necesară și în prezent față de acest inculpat măsura controlului judiciar.
Întrucât măsura controlului judiciar luată față de inculpatul G. S. G. s-a luat cu respectarea dispozițiilor legale, iar temeiul care a stat la baza luării ei se menține, s-a respins cererea formulată de acest inculpat de a i se revoca această măsură.
Durata măsurilor preventive luată față de acest inculpat nu depășește limitele unui termen rezonabil dată fiind complexitatea cauzei, iar cercetarea judecătorească se află în curs de desfășurare.
Apărarea formulată de acest inculpat în sensul că măsura controlului judiciar are consecințe negative cu privire la libertatea persoanei și că a primit o ofertă de lucru în străinătate, iar obligația de a nu părăsi țara îl împiedică să o onoreze s-a respins întrucât în condițiile în care se presupune că a comis infracțiunile - obiect al acestui dosar, ocrotirea intereselor societății are prioritate, iar această măsură, în raport de faptele pe care se presupune că le-a săvârșit, este proporțională cu restrângerea acestor drepturi. De asemenea, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal este necesară păstrarea măsurii controlului judiciar cu toate obligațiile ce i-au fost impuse cu atât mai mult cu cât nici nu a fost audiat în instanță (s-au audiat doar inculpații L. S. și B. C.).
Pentru toate aceste considerente tribunalul a respins cererile formulate de inculpatul G. S. G..
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație inculpatul G. S. G., criticând solutia atacată ca fiind nelegală si netemeinică si a solicitat desfiintarea acesteia si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună revocarea măsurii preventive, iar, în subsidiar, înlăturarea obligatiei de a nu părăsi tara.
În motivarea contestatiei inculpatul a arătat, în esentă, că măsura preventivă se impune a fi revocată deoarece nu mai subzistă temeiurile care au justificat luarea acesteia, respectiv că nu există elemente sau probe care să justifice banuiala ca s-ar sustrage judecătii sau că ar împiedica buna desfăsurare a procesului penal, că s-a depăsit termenul rezonabil pentru care s-a instituit măsura contestată, măsura nemaifiind necesară scopului pentru care s-a instituit si că simpla referire la impactul negativ al faptelor asupra societății nu mai este suficientă deoarece riscurile și pericolele avute în vedere inițial descresc odată cu intervalul de timp petrecut în detenție.
Cu privire la solicitarea subsidiară, inculpatul a motivat că obligatia de nu părăsi tara este una facultativă si nu se mai justifică atâta timp cât a respectat toate obligatiile impuse si că are o oferta de muncă în străinătate care ar permite satisfacerea necesitătilor materiale ale familiei sale.
Procedând la solutinoarea contestatiei prin prisma motivelor invocate, analizând măsura preventivă luată față de inculpat în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și cu dispozițiile legale în vigoare, C. apreciază că temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive se mențin, nu s-au modificat până la acest moment procesual și impun în continuare mentinerea acesteia, iar modificarea controlului judiciar si înlăturarea obligatiei de a nu părăsi tara apare ca insuficientă pentru buna derulare a procesului penal.
În acest sens, C. observă că potrivit art. 202 al. 1 C.p.pen. ,,măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni”.
În plus, potrivit art. 202 al. 3 C.p.pen. „orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.
Efectuând un nou examen funcție de situația juridică a inculpatului, prin prisma disp. art. 202 al. 1 Cod procedură penală referitoare la scopul măsurilor preventive, precum și a art. 207 al. 7 Cod procedură penală, cu luarea în considerare atât a naturii infracțiunilor imputate, cât și a circumstanțele faptice și personale ale inculpatului, se constată prezența acelui set minim de informații cerut și de CEDO, ce legitimează ingerința autorității judiciare în dreptul acestuia la libertate. Măsura preventiva luata fată de contestator este proporțională cu gravitatea acuzațiilor penale aduse și, totodată, necesară la acest moment procesual pentru buna derulare a procesului penal, astfel că se impune a fi mentinută.
Nu se impune a fi reluată analizarea pe larg a probatoriului ce a fundamentat bănuiala verosimilă că inculpatul ar fi comis faptele imputate, o atare abordare regăsindu-se detaliată în considerentele încheierii prin care s-a dispus luarea măsurilor preventive, precum si a celor prin care s-a dispus prelungirea si mentinerea acestor măsuri, soluții care au fost supuse cenzurii și menținute în căile de atac. Ne rezumăm la a reține că cerința legii este în continuare îndeplinită, suspiciunile rezonabile că inculpatul ar fi intersectat sfera infracționalității, nefiind infirmate ulterior de probe, notându-se că temeiurile de fapt și de drept care au fundamentat convingerea că este dată teza prev. de art. 211 al. 1 Cod procedură penală, ce autorizează privarea de drepturi a unui acuzat nu au dispărut și nici nu s-au modificat. Elementele de fapt extrase din mijloacele de probă administrate până în prezent, confirmă în continuare cu suficientă rezonabilitate tabloul faptic stabilit în urma cercetărilor efectuate, astfel că în planul imputației penale nu au intervenit elemente noi de natură a schimba circumstanțele concrete ale cauzei, cele reale cu referire la împrejurările comiterii faptelor, modalitatea în care ar fi acționat conform acuzelor aduse, implicându-se în prezumtivul traseul infracțional conturat de actele și lucrările dosarului.
Examinate fiind, așadar, prezumtivele acțiuni ale inculpatului din perioadele de referință și modul în care acestea cadrează cu întreg ansamblul cauzei din perspectiva cerințelor dispozițiilor legale în materia măsurilor privative de libertate, se conchide în mod provizoriu că faptele acestuia sunt de esența infracțiunilor sub aspectul cărora a fost trimis în judecată și pentru care a fost privat de drepturi, măsura preventivă situându-se și în prezent pe coordonatele de legalitate și temeinicie, justificându-se în continuare a fi mentinută.
În cadrul prezentei proceduri, nu se examinează probatoriul în vederea dovedirii faptelor și vinovăției inculpatului dincolo de orice îndoială, exercitând doar funcția de dispoziție asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei acuzate. Faptele care suscită bănuieli nu prezintă același nivel de certitudine cu cele care permit inculparea și, cu atât mai puțin, cu cele care permit condamnarea. Prezumția de nevinovăție nu constituie un impediment al menținerii unei masuri preventive, însuși art. 5 și aplicațiile jurisprudențiale CEDO prevăzând ipoteze în care se poate considera că există o necesitate care să justifice detenția unei persoane printre care și aspecte ce se regăsesc în prezenta cauză.
Dincolo de aspectul factual, existența motivelor plauzibile de a bănui că inculpatul ar fi comis infracțiunile de care este acuzat, impune în sensul art. 5 paragraf 1 lit. c din Convenția Europeană, ca faptele invocate să poată fi, în mod rezonabil, încadrate într-unul din textele Codului penal care incriminează anumite tipuri de comportament, ceea ce s-a și realizat în prezentul dosar.
În cauză se configurează săvârșirea de către inculpat a unor fapte de o gravitate deosebită, care constituie veritabile sfidări la adresa ordinii de drept, un atentat la credibilitatea unor institutii si organisme ale statului, astfel că organele judiciare, prin structurile specifice și prin instrumentele juridice puse la dispoziție de normele legale, au obligația de a riposta pentru stoparea, combaterea și prevenirea acestui gen de infracțiuni.
Nu se poate așadar ignora că flagelul coruptiei reprezintă un grav pericol ce se manifestă printr-o diversitate de forme specifice, din care deturnarea de la corecta respectare a regulilor si obligatiilor si îmbogățirea nejustificată se conturează pregnant. Ca atare, se impune ca autoritățile să fie profund preocupate de efectele devastatoare ale actelor de coruptie, fiind vorba despre o activitate a cărei eliminare solicită o atenție imediată și gradul de prioritate cel mai ridicat. Dacă astfel de persoane, precum inculpatul, nu sunt identificate și stopate la timp, dacă nu sunt dispuse măsuri corespunzătoare, se întorc imediat la preocupări de natura celor avute în atenție, fiind tentați de obținerea în mod facil, chiar dacă pe căi ilicite, a unor câștiguri materiale imediate și considerabile.
Statuând asupra legalității, temeiniciei, oportunității și proporționalității măsurii preventive a controlului judiciar, nu trebuie omise nici celelalte criterii prevăzute de legiuitor în art. 202 al. 1 Cod procedură penală, de care se ține seama la configurarea ei, distinct de gradul de pericol social al infracțiunilor. Așadar, examenul implică cercetarea și evaluarea unui complex de date care privesc și persoana infractorului, precum și comportarea avută înaintea și după săvârșirea infracțiunii. În acest context, nu se poate ignora că inculpatul a demonstrat că este capabil să recurgă la orice metode în vederea satisfacerii propriilor interese, de a obține venituri considerabile în mod facil și pe căi ilicite, fiind de remarcat în acest context că nu a ezitat să implice, desigur din interes meschin, și alte persoane în asigurarea scopului infractional, dar si pentru evitarea riscurilor suportării eventualelor consecințe.
S-a relevat, așadar, din materialitatea faptelor că inculpatul a actionat într-o manieră constantă, ca un mod de viata si, deși cunoștea că faptele proiectate constituie un traseu infracțional, știind așadar că trebuie să se conformeze modelului comportamental descris de legiuitor în norma juridică incriminatoare și putând să anticipeze sancțiunea ce va surveni în cazul nerespectării conduitei prescrise, a decis totuși comiterea lor, o eventuală antrenare a răspunderii penală fiind trecută în plan secund, dând dovadă de o mare îndrăzneală, subestimând capacitatea de intervenție a organelor în drept.
Faptele sub aspectul cărora este cercetat inculpatul - a căror rezonanță negativă își găsește substanța inclusiv în urmările produse, nu doar în dezaprobarea manifestă a unui grup social, pun în evidenta un traseul infracțional amplu si cu multiple ramificatii, astfel că în lipsa unei măsuri ferme a organelor în drept s-ar compromite ideea de responsabilizare și responsabilitate socială, inclusiv de prevenție și combatere a fenomenului infracțional.
Dacă gravitatea faptelor săvârșite reprezintă un criteriu obiectiv, periculozitatea poate fi percepută doar prin raportare la o persoană. Dreptul penal actual este interesat îndeosebi de periculozitatea manifestată prin comiterea unui delict. Ca atare nu putem privi periculozitatea, deși ea valorifică circumstanțele personale ale infractorului, ca pe o noțiune complet detașată de presupusa faptă penală. Important în aprecierea periculozității nu sunt atât calitățile persoanei, cât riscul ca aceasta să comită în viitor o faptă. Revenirea pe calea infracționalității răspunde de cele mai multe ori nu unor defecte ale persoanei, ci unor circumstanțe exterioare extraordinare ce au favorizat fapta. Perseverența într-o conduită antisocială pe o perioadă lungă de timp, nu scoate în evidență în nici un caz un episod accidental în viața inculpatului, în care să fi fost posibil angrenat de anturaj ori de o anumită conjunctură și de care nu au avut răgazul de a se delimita.
Se reține așadar că infracțiunile imputate inculpatului tulbură nu numai ordinea juridica, dar și mediul social ocrotit de valorile sale fundamentale, prin normele dreptului penal și procesual penal, datorită faptului că generează o stare de primejdie pentru raporturile sociale, normala lor desfășurare și dezvoltare în interesul societății înseși, iar prin gravitatea deosebită și reacția publicului, creează o stare de neliniște capabilă să justifice mentinerea măsurii preventive, fiind satisfăcute astfel și prevederile art.5 parag.1 lit.c și parag.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Într-un astfel de ansamblu circumstanțial, cum temeiurile de fapt și de drept avute inițial în vedere nu s-au modificat, C. consideră că nu este oportun a se dispune în sensul revocării măsurii preventive sau modificării continutului său, acestea nefiind suficiente pentru a se realiza scopul prev. de art. 202 al. 1 Cod procedură penală, astfel că cererile formulate de inculpat în acest context, nu pot fi primite deoarece doar un regim restrictiv de drepturi poate fi considerat la acest moment ca eficient pentru a se asigura buna derulare a procesului penal.
Desigur că nu se poate face abstracție de celelalte circumstanțe personale care se poziționează în favoarea inculpatului, cu referire în mod special la vârsta lor, situația familială (care de altfel nu au un caracter de noutate, ținându-se seama de ele la configurarea măsurii preventive considerată cea mai oportună față de particularitățile speței), însă acestea nu pot să cântărească precumpănitor, în condițiile în care li se opun gravitatea faptelor privite în materialitatea lor, cu urmările care le-au produs sau s-ar fi putut produce, ele fiind avute în vedere ca și criterii complementare la configurarea măsurii. Elementele ce privesc persoana inculpatului la acest moment sunt strict cele referitoare la existența motivelor plauzibile de a bănui că a comis faptele pentru care este privat de libertate, astfel că s-a acordat o eficiență sporită circumstanțelor reale. Așadar, acele elemente de ordin personal evidențiate în apărare nu pot constitui motive pentru excluderea de la aplicarea măsurii preventive. Profilul socio-moral al inculpatului nu evidențiază elemente care să se constituie în garanții suficiente pentru a fi cercetat în stare de libertate, fără riscul de a mai comite noi infracțiuni de aceeași natură, trăsăturile reliefate venind în contradicție flagrantă cu preocuparea sa presupus ilicită (ce s-a dezvoltat de altfel într-o altă sferă socială, în mod conspirat, într-un cerc restrâns, închis, ce nu este vizibil cu ușurință în plan public), prin care se lezează alte valori ocrotite de lege.
Se remarca că o conduită socială corectă manifestată de inculpat anterior momentelor de referință, cu trimitere la lipsa antecedentelor penale, pe care s-a pus accent de către apărare, nu constituie un aspect suficient, atâta timp cât starea de normalitate este ca fiecare individ să aibă un comportament ordonat raportat la ordinea de drept, iar nu unul mai presus de lege, fiind obligat să se conformeze modelelor legale edictate de legiuitor. Așadar, inexistența unui trecut infracțional care să se reflecte oficial în fișele de cazier nu trebuie privită ca având un caracter special. Totodată, împrejurarea că inculpatul are persoane în întreținere nu prezintă relevanță suficientă, calitatea de întreținător de familie fiind comună majorității persoanelor cu o vârstă apropiată. Dimpotrivă, tocmai această răspundere ar fi trebuit să fie suficientă pentru a-l opri de la implicarea în activități ilicite.
Cooperarea cu organele judiciare nu-și poate găsi valorificarea în examenul de față, iar comportamentul sincer în raport cu autoritățile nu poate fi caracterizat, față de circumstanțele reale proprii speței de față, decât ca o atitudine firească, de conștientizare a poziției lor procesuale și poate un efort de a-și asigura un tratament penal mai blând, realizând că urmele lăsate se constituie într-un probatoriu care-i plasează în condiții suspecte de timp și de loc într-o conjunctură neconformă cu legea.
În final, perspectiva obtinerii unui loc de muncă în străinătate nu poate fi retinut în conditiile în care inculpatul nu a probat efectuarea unor demersuri în tara pentru a se angaja, iar perspectiva părăsirii tării lasă loc bănuielii că se va sustrage de la judecată si, în caz de condamnare, de la executarea pedepsei.
Având în vedere considerentele expuse anterior considerăm, în continuare că mentinerea măsurii preventive se impune pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, aceasta fiind proporțională cu gravitatea acuzație aduse.
Pe de altă parte, durata rezonabila a masurilor preventive, conform art.5 parag.3 se apreciază in concreto, iar instanțelor naționale le revine obligația să argumenteze cu probe motivele care sprijină o soluție de prelungire a acestora . În acest sens, temeiurile invocate de autoritățile naționale trebuie să fie relevante și suficiente pentru a justifica privarea de libertate iar, pe de altă parte, organele competente să fi depus o “diligență specială” în desfășurarea procedurii, astfel încât să se evite prelungirea nejustificată a perioadei privării de libertate.
Examinând și prin prisma acestor elemente se retine că, având în vedere durata măsurii preventive din prezenta speță dispusă fată de inculpat (atât considerată în sine, cât și prin raportare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege și la circumstanțele cauzei), nu se poate susține că ar fi depășită durata rezonabilă, aceasta este una corespunzătoare acuzațiilor aduse, complexității cauzei și gravității infracțiunilor. Procedurile s-au derulat cu dinamismul specific fazelor procesuale parcurse, de la data privării de libertate a inculpaților și până în prezent organele în drept efectuând multiple acte de urmărire penală si a fost sesizata instanta de judecată.
Considerentele principale pentru care este legală și temeinică o asemenea soluție au fost prezentate argumentat în cele ce preced și, deosebit de cele arătate, se reține că menținerea măsurii preventive este indispensabilă pentru desfășurarea procesului penal, respectiv efectuarea unor acte procedurale și procesuale importante. Soluția ce s-a pronunțat își are suport legal și temeinic în faptul că măsurile preventive funcționează ca mijloc de prevenire sau înlăturare a unor împrejurări sau situații de natură să pună în pericol eficienta desfășurare a procesului pornit împotriva bănuiților, prin obstacolele și dificultățile pe care le pot produce, scopul lor fiind realizarea cadrului optim pentru desfășurarea cu eficiență și celeritate a urmăririi penale si judecatii; ori, în realizarea acestui deziderat, se impune menținerea unui contact permanent al inculpaților cu organele judiciare, preîntâmpinându-se astfel inclusiv relationarea cu alte persoane cercetate în cauza, întrucât întregul mecanism infracțional trebuie descifrat.
Pentru considerentele de ordin faptic și juridic expuse, conchidem că măsura controlului judiciar sub incidența căreia se află inculpatul se situează pe coordonatele legalității și temeiniciei, răspunde exigențelor de oportunitate și proporționalitate în deplin consens cu prevederile interne și internaționale și rezonează cu scopul pentru care a fost instituită. Soluția ce s-a dispus nu înfrânge nici principiile și prevederile C.E.D.O, în cauza examinată existând rațiuni care impun restricții ale dreptului la libertate a inculpatului, cu privire la care s-a conturat bănuiala verosimilă că a intersectat sfera infracționalității, detenția regulată intrând în mod expres și în câmpul de aplicare a art. 5 din Convenție.
Asa fiind, în temeiul art. 425/1 al. 7 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se va respinge contestația formulată, iar încheierea atacată se va mentine în totalitate ca fiind legală si temeinică.
Potrivit art. 275 al. 2 C.proc.pen. inculpatul va fi obligat să plătească suma de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge contestația formulată de inculpatul G. S. G. împotriva încheierii penale f.n. din 22.02.2016 a Tribunalului Maramureș.
Obligă contestatorul să plătească suma de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 1 martie 2016.
P., GREFIER,
L. H. C. C.
Dact.L.H../S.M
4 ex./10.03.2016
Jud.fond. B. C.
| ← Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi... | Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 127/2012. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
