Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 280/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 280/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 12-04-2013 în dosarul nr. 8543/88/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 280/P
Ședința publică de la 12 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - D. I. N.
Judecător - A. I.
Judecător - V. L.
Grefier - A. B.
Cu participarea Ministerului Public – prin procuror – R. G. C.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul B. V. CNP:_, fiul lui V. și L., născut la data de 22.09.1982, deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din data de 9 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._ - prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului și s-a respins cererea acestuia de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
În conformitate cu dispozițiile art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat B. V., în stare de arest și asistat de avocat ales N. A., în baza împuternicirii avocațiale nr. 38/2013 emisă de Baroul C. – Cabinet Individual .
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală..
În temeiul articolului 318 Cod procedură penală, președintele completului de judecată verifică identitatea inculpatului B. V., care precizează că își menține recursul declarat în cauză.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit disp. art. 302 cod pr. penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511 cod pr. penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prev. de art. 38513 cod pr. penală..
Având cuvântul, avocat N. A. pentru recurentul inculpat B. V. solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând, în principal,să nu se mențină măsura arestării preventive, iar în subsidiar, luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea .
Consideră că, raportat la perioada arestului preventiv care durează din noiembrie 2012, măsura arestului preventiv tinde să se transforme într-o executare anticipată a pedepsei. În plus, precizează că cercetarea judecătorească este destul de avansată, probatoriul fiind administrat în proporție de 70%-80%, singurele probe ce au mai rămas de administrat fiind declarațiile unor martori, situație în care apreciază că inculpatul nu mai poate influența buna desfășurare a procesului penal și nici martorii sau părțile vătămate din dosar.
În aprecierea sa, menținerea în continuare a stării de arest preventiv nu se mai circumscrie scopului măsurilor preventive, prev.de art. 136 cod procedură penală, cu atât mai mult cu cât infracțiunile pentru care este trimis în judecată și cercetat în prezenta cauză nu sunt de violență.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, susține că la dosarul cauzei nu există date din care să rezulte că, odată lăsat în libertate, inculpatul s-ar sustrage de la judecată sau ar încerca să reitereze comportamentul infracțional, săvârșind alte fapte de natură penală.
În măsura în care, se va aprecia că, în cauză, în raport de probatoriul administrat până în prezent, se impune luarea unei măsuri preventive mai puțin restrictive de libertate, solicită a se lua față de inculpat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, aptă prin obligațiile ce i se vor impune să-l împiedice pe inculpat să ia legătura cu părțile vătămate.. De altfel, lecturând declarația părții vătămată nu se poate susține că aceasta nu-l cunoștea pe inculpat, în condițiile în care îl cunoștea de mai mulți ani de zile .
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de inculpatul B. V., ca nefondat și menținerea încheierii recurate, ca fiind legală și temeinică.
Consideră că, din perspectiva probatoriul administrat în faza cercetării judecătorești, cu referire la declarațiile părților vătămate și ale martorilor nu se poate reține că temeiurile avute în vedere cu ocazia luării măsurii arestării preventive s-au modificat, în condițiile în care rezultă din probe că inculpatul B. V. a indus și menținut în eroare pe partea vătămată, prin folosirea de nume și calități mincinoase, semnând în fals factura fiscală întocmită cu prilejul achiziționării mărfii, cauzând părții vătămate un prejudiciu însemnat în valoare de peste 200.000 lei .
În raport de complexitatea cauzei, natura și gravitatea acuzațiilor aduse, de împrejurarea că inculpatul este cercetat și pentru deținere sau port de armă neletală din categoria celor suspuse autorizăiii nu se justifică nici înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea domiciliu.
Recurentul inculpat B. V., în ultim cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său, solicitând instanței să se aibă în vedere situația sa familiară are un copil minor bolnav, soția sa nu realizează venituri, fiind singurul întreținător al familie.
CURTEA :
Cu privire la recursul penal de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 9.04.2013, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr. _ s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului B. V. CNP:_, fiul lui V. și L., născut la data de 22.09.1982 în Tulcea, jud.Tulcea, domiciliat în Tulcea, ., .,., fără antecedente penale, în prezent deținut în Penitenciarul Poarta Albă, începând cu data de 9.04.2013 și, totodată, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu fără încuviințarea instanței.
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate tribunalul a reținut următoarele aspecte:
Apreciind asupra măsurii arestării preventive instanța constată că temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatului, respectiv cele prevăzute de art.148 lit.f cod pr.penală, subzistă și în prezent.
Este adevărat că în cauză au fost audiați partea vătămată și o parte martori însă cercetarea penală nu este finalizată impunându-se audierea și a celorlalți martori propuși în actul de acuzare precum și a celor propuși de inculpat în apărare.
Prin urmare, instanța consideră că, în acest moment procesual, menținerea inculpatului în stare de arest răspunde exigențelor constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a recunoscut dreptul instanțelor naționale de a menține un inculpat în stare de arest atunci când fapta sau persoana inculpatului prezintă un pericol grav pentru ordinea publică.
În momentul analizei menținerii măsurii arestării preventive instanța trebuie să țină seama de eventualele consecințe și să asigure un echilibru just între interesul particular al inculpatului, de a fi cercetat în stare de libertate, și interesul general al societății, de a fi descoperite faptele antisociale și sancționate persoanele responsabile de comiterea acestora.
Durata arestării inculpatului în cauză nu a fost una excesivă iar problemele legate de starea sănătății copilului nu sunt de natură să determine lăsarea în libertate a inculpatului întrucât B. R. S. beneficiază de sprijinul mamei sale, al familiei și primește asistență medicală de la persoane calificate.
În concluzie, în baza prevederilor art.3002 Cod pr.penală raportat la art.160b cod pr.penală, urmează să se mențină măsura arestării preventive a inculpatului B. V., începând cu data de 9 aprilie 2013.
Față de cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu formulată de inculpat prin apărător, pentru considerentele expuse mai sus urmează a o respinge ca neîntemeiată.
Împotriva încheierii din 9.04.2013 a Tribunalului Tulcea a declarat recurs, în termen legal, inculpatul B. V., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În esență, recurentul inculpat a susținut, că raportat la perioada ce a trecut din noiembrie 2012, când a fost arestat preventiv, respectiva măsură tinde să devină o executare anticipată a pedepsei, iar din perspectiva bunei desfășurări a procesului penal, aceasta nu mai poate fi împiedicată, în condițiile în care probatoriul a fost administrat în proporție de 70-80%.
Având în vedere că nu există, în cauză, date privind pericolul ca inculpatul recurent B. V. să se sustragă de la judecată sau să reitereze comportamentul infracțional dacă ar fi judecat în stare de libertate, s-a solicitat luarea unei măsuri mai puțin restrictive de libertate, respectiv aceea a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu fără încuviințarea instanței.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii din 9.04.2013 a Tribunalului Tulcea în raport de criticile din recursul inculpatului B. V., de probatoriul administrat până în prezent, cât și din oficiu, în limitele prev. de art.3856 alin.3 cod pr.penală, curtea constată următoarele:
În speță, inculpatul B. V. este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.215 alin.2,3 și 5 cod penal, art.290 alin.1 cod penal și de art.134 din Legea nr. 295/2004 republicată, activitatea pretins infracțională desfășurată de acesta prezentând un pericol social foarte ridicat, raportat la consecințele deosebit de grave produse în patrimoniul părții vătămate P.F.A. „ C. G. C. „ din ., prin cauzarea unei pagube în sumă de 231.520 lei și folosirea de acte falsificate. Totodată, inculpatul B. V. este cercetat și pentru infracțiunea de deținere sau port de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept, prev. de art.134 din Legea nr.295/2004 privind regimul armelor și munițiilor.
Față de aspectul că cercetarea judecătorească în fond este în curs de finalizare, probatoriul administrat până în prezent susține temeinic presupunerea rezonabilă că inculpatul B. V. a săvârșit faptele pentru care este trimis în judecată, fiind incident și la acest moment temeiul prev. de art.143 cod pr.penală, avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive a acestuia.
Luând în considerare împrejurarea că probele administrate în fața instanței de fond nu au evidențiat elemente noi de natură a schimba în sens favorabil inculpatului recurent B. V. starea de fapt, că prin natura și consecințele produse faptele presupus săvârșite de inculpat prezintă o periculozitate concretă deosebit de ridicată, inclusiv din perspectiva modului și mijloacelor de săvârșire, curtea constată că se menține actual și la aceleași cote ridicate pericolul social concret al faptelor și făptuitorului, fiind în continuare incident temeiul prev. de art.148 alin.1 lit.f cod pr.penală.
Raportat la cele ce preced constatându-se subzistența nemodificată a temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului B. V., că față de complexitatea cauzei durata procedurilor judiciare este una cu întindere mai mare în timp, dar și menținerea necesității protejării prioritare a ordinii publice, în detrimentul libertății individuale a inculpatului, curtea apreciază că se justifică menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, așa cum corect a reținut și prima instanță.
În condițiile subzistenței temeiurilor avute în vedere la arestarea preventivă a inculpatului recurent B. V., a menținerii interesului protejării prioritare a ordinii publice, dar și a complexității cauzei, ce determină o durată mai mare în timp a procesului penal, durata arestării preventive a inculpatului nu a depășit termenul rezonabil, așa cum eronat susține recurentul inculpat.
În aceeași ordine de idei, constatând că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul recurent B. V. nu s-au modificat, nefiind îndeplinite cerințele art.139 alin.1 cod pr.penală, nu se justifică înlocuirea arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu fără încuviințarea instanței.
Menținându-se actual interesul protejării prioritare a ordinii publice, acesta primează în fața argumentelor invocate de recurentul inculpat B. V. referitoare la starea de boală a copilului său și la inexistența unor indicii că lăsarea lui în libertate l-ar predispune la repetarea comportamentului anti-social, la zădărnicirea aflării adevărului sau sustragerii de la executarea pedepsei, în eventualitatea condamnării sale.
Pentru considerentele menționate anterior, curtea constată, că soluția de menținere a măsurii arestului preventiv față de recurentul inculpat B. V., adoptată de prima instanță prin încheierea din 9.04.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Tulcea, este legală și temeinică și, cum examinarea din oficiu nu a evidențiat alte cauze de reformare a respectivei încheieri, în temeiul preved. art.38515 pct.1 lit.b cod pr.penală va respinge recursul inculpatului ca nefondat.
În temeiul preved.art.192 alin.2 cod pr.penală, recurentul inculpat B. V. va fi obligat să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct.1 lit.”b” cod pr.penală, respinge ca nefondat recursul declarat de către recurentul inculpat B. V. - n. 22.09.1982, împotriva încheierii de ședință din data de 9 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr._ .
Conform art.192 alin.2 cod pr.penală, obligă inculpatul B. V. la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Conform art.309 alin. Ultim cod pr.penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.04.2013
Președinte, Judecător, Judecător,
D. I. N. A. I. V. L.
Grefier,
A. B.
Jud.fond – V.M.
Red. Dec.jud. – V.L.
Tehnodact.gref.C.C.
2 ex./15.04.2013
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 44/2013. Curtea de Apel... |
|---|
