Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 44/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 44/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 19039/212/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 44/P
Ședința publică de la 31 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - V. L.
Judecător - D. I. N.
Judecător - C. D.
Grefier - A. B.
Cu participarea Ministerului Public – prin procuror – Grațiela L.
S-a luat în examinare recursurile penale declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA C. și inculpat– I. A. - deținut la Arestul IPJ C., împotriva sentinței penale nr.1267 din data de 23.10.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ – inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art.211 alin.1, alin.2 lit.c Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.b Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat I. A., în stare de arest, asistat de avocat I. Ghiulfer Aisun, în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, Carașcă I., în baza delegației de substituire depusă la dosarul cauzei și intimatele părți vătămate B. Chirața și I. V..
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art. 318 cod procedură penală, președintele de complet, verifică identitatea recurentului inculpat I. A.,
Având cuvântul, recurentul inculpat I. A., precizează că își menține recursul declarat în cauză și este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Curtea aduce la cunoștința recurentului inculpat I. A., dispozițiile prevăzute de art. 70 al. 2 cod procedură penală, în sensul că are dreptul de a nu da nici o declarație în fața instanței de recurs și i se pune în vedere că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa, acesta precizând că uzează de dreptul la tăcere, aspect consemnat în procesul verbal atașat la dosar
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit disp. art. 302 cod pr. penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511 cod pr. penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prev. de art. 38513 cod pr. penală.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul critică hotărârea instanței de fond pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicată de instanța de fond, care a reținut în mod nejustificat, în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante în detrimentul circumstanțelor reale, prev. de art. 72 cod penal, consecvența, alegerea unor părți vătămate în vârstă, lipsite de apărare, prejudiciul însemnat, folosirea de violențe.
De asemenea, nu s-a ținut seama de circumstanțele personale ale inculpatului, care nu are ocupați și nu realizează venituri.
În mod greșit, lipsa unei calificări, a unui loc de muncă au fost valorificate de instanța de fond ca și circumstanțe atenuante, în sensul art. 74 alin 2 cod penal, deși acest text de lege exemplifică câteva situații care sunt însă de cu totul altă natură decât cea reținută de instanță.
Lipsa de temeinicie rezidă și din împrejurarea, constând în aceea că pentru fapte similare, reținând aceleași circumstanțe atenuante, pentru două infracțiuni aplică regim sancționator diferit, ceea ce dovedește că instanța de fond nu a valorificat disp. art. 72 cod penal, ci a avut în vedere criterii aleatorii
Având cuvântul, avocat I. Ghiulfer Aisun pentru recurentul inculpat. I. A., solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale recurate și rejudecând să se dispună, în ceea ce privește fapta din 14.12.2012, prin raportare și la declarațiile inculpatului date pe parcursul procesului penal, achitarea sa în temeiul disp. art. 11 pct.2 lit a rap. la art. 10 lit c Cod procedură penală.
Cu privire la fapta săvârșită în dauna părții civile I. V., urmează a se ține seama de declarațiile oscilante ale martorului A. Ghiunaidân, precum și a martorei B. L., care a arătat că nu l-a văzut pe inculpatul I. A. la casa de amanet. De altfel, partea vătămată cu prilejul declarației date la urmărire penală l-a indicat pe martorul A., ca fiind persoana care a dus lanțul la casa de amanet.
În referire la cea de a doua infracțiune din 09.06.2012, în dauna părții vătămate G. Chirața, pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, solicită reindividualizarea pedepsei, al cărei cuantum să fie redus, prin aplicarea disp. art. 72 cod penal, art. 74 alin 1 lit c Cod penal și art. 76 lit b cod penal.
În subsidiar, în ceea ce privește prima infracțiune solicită reindividualizarea cuantumului pedepsei, prin aplicarea disp. art. 74 lit c Cod penal și art. 76 alin 1 lit b Cod penal, cu consecința reducerii cuantumului acesteia, iar ca modalitate de executare aplicarea disp. art. 86 ind 1 cod penal.
În sprijinul acestei solicitări invocă vârsta tânără a inculpatului precum și concluziile referatului de evaluare din care rezultă că a fost victima anturajului și a mediului în care a trăit .
De asemenea, solicită aplicarea disp. art. 86 ind 1 cod penal și în situația menținerii cuantumului pedepselor,astfel cum au fost stabilite de către prima instanță.
În recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria C., formulează concluzii de respingere, apreciind că, în mod corect prima instanță a reținut circumstanțe în favoarea inculpatului, textul de lege invocat de procuror având caracter exemplificativ și nu limitativ.
Având pe rând cuvântul, intimatele părți vătămate G. Chirața și I. V. lasă la aprecierea instanței
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul formulează concluzii de respingere a recursului formulat de inculpat.
În ceea ce privește motivele de individualizare a pedepsei, urmează a se avea în vedere motivele formulate de P. de pe lângă Judecătoria C. prin care s-au susținut motive contrare.
Susține că, nu poate fi primită critica inculpatului, cum că nu ar fi comis una dintre fapte, având în vedere mijloacele de probă administrate în cauză, cu referire expresă la declarația părții vătămate, care l-a recunoscut fără echivoc pe inculpat din grup și la împrejurarea că lucrătorii de poliție l-au surprins pe inculpat în interiorul casei de amanet, în timp ce încerca să amaneteze bunurile,sustrase.
În ultimul cuvânt, recurentul inculpat I. A. solicită reducerea pedepsei, fiind dea cord cu cele susținute de apărătorul său.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față:
Constată că prin sentința penală nr. penale nr.1267 din data de 23.10.2012 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._, s-a hotărât:
„In baza art. 211 alin. 1 alin. 2 lit. c C.p., cu aplic. art. 74 alin. 2 rap. la art. 76 alin. 1 lit. b C.pen., condamnă inculpatul I. A. (zis „A.”, fiul lui Iașar și N., născut în aprilie 1994, domiciliat în com. Castelu, ., jud. C., fără acte de stare civilă, fără studii, fără ocupație, fără loc de muncă, necăsătorit, fără antecedente penale) pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie în formă calificată, la pedeapsa de 3 ani închisoare (parte vătămată G. Chirața).
In baza art. 211 alin. 1 alin. 2 lit. c C.p., cu aplic. art. 74 alin. 2 rap. la art. 76 alin. 1 lit. b C.pen., condamnă același inculpat pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie în formă calificată, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare (parte vătămată I. V.).
În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b C.p., contopește pedepsele aplicate prin prezenta, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Pedeapsa se execută în regim de detenție potrivit art. 57 C.penal.
În baza art. 88 C.p., deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reținerii și arestării preventive de la data de 15.07.2012 la zi.
În baza art. 71 C.penal interzice inculpatului exercitiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a doua si lit.b C.penal.
În baza art. 350 C.p.p., menține arestarea preventivă cu privire la inculpatul I. A..
În baza art. 14 raportat la art. 346 C.pr.penala coroborat cu art. 1357 și urm. C.civil, admite acțiunea civilă formulată de partea civilă G. CHIRAȚA și obligă inculpatul la plata sumei de 2.000 lei către aceasta, cu titlu de daune materiale.
Respinge pretențiile civile formulate de partea civilă I. V..
În baza art.189 C.pr.penala, onorariul avocatului din oficiu T. D. C., în cuantum de 300 lei, conform delegației nr. 3952/26.07.2012, se avanseaza din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Constanta.
În baza art. 191 alin.2 C.pr.penala obligă inculpatul la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român. »
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
1. La data de 09.07.2012, în jurul orei 12.30-12.45, partea vătămată G. Chirața a ajuns la domiciliul său situat în C., .. 111, . în scara blocului, iar imediat după aceasta a intrat în scara blocului inculpatul I. A., care a urcat în grabă pe lângă aceasta către etajul 2. În momentul în care partea vătămată a ajuns la etajul 1, din față a venit inculpatul, care a împins-o spre balustradă, moment în care i-a smuls de la gât lănțișorul din aur. După ce i-a smuls lănțișorul, a coborât în fugă pe scări, până la parter, partea vătămată precizând că 1-a pierdut din vedere, dat fiind și faptul că scara blocului are două ieșiri.(declarații parte vătămată)
Având în vedere faptul că în scara blocului în care locuiește partea vătămată, la parter, se află un cabinet medical prevăzut cu o cameră de supraveghere video, lucrătorilor de poliție li s-a pus la dispoziție pe un suport tip CD, înregistrările camerelor de supraveghere din data de 09.07.2012, astfel cum rezultă din procesul-verbal de ridicare a înregistrărilor video încheiat la data de 09.07.2012.
Din procesul-verbal de vizionare încheiat de lucrătorii de poliție, rezultă că suportul optic prezintă imagini cu interiorul scării B a blocului AL 1 de pe .. 111, parter. La momentul 11:27:09 apare în cadru, din partea dreaptă, dinspre ușa de acces în scară, un tânăr cu ten măsliniu, păr negru tuns scurt, îmbrăcat cu un tricou de culoare albastră, pantalon scurt de blugi de culoare albastră și adidași albi, care urcă pe trepte către etajul 1 și dispare din cadru la momentul 11:27:12, tânăr ce a fost identificat în persoana inculpatului I. A., zis „A.". La momentul 11:27:25 apare în cadru, pe trepte, dinspre ușa de acces în scara blocului, o persoană de sex feminin ce ține în mâna stângă două sacoșe, iar pe umărul stâng o poșetă, persoană identificată ca fiind partea vătămată G. Chirața.
La momentul 11:28:01 apare în cadru, pe trepte, dinspre etajul 1, inculpatul I. A. care coboară treptele în fugă și sare peste ultimele trepte, după care fuge spre stânga imaginii, respectiv în dreapta treptelor, pe ieșirea secundară din scara blocului, ieșind din cadru la momentul 11:28:02. În cuprinsul procesului-verbal de vizionare dar și de ridicare a înregistrărilor video se menționează faptul că ora înscrisă în fereastra de vizionare este ora de iarnă, fiind astfel decalată în urmă cu o oră față de timpul real.
Cu ocazia prezentării pentru recunoaștere din grup, partea vătămată G. Chirața a recunoscut după fizionomie pe inculpatul I. A. ca fiind cel care în data de 09.07.2012 i-a smuls de la gât lanțul de aur.
Inițial inculpatul nu a recunoscut comiterea infracțiunii, însă la momentul audierii la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria C., precum și în fața instanței de judecată, a recunoscut săvârșirea faptei.
2. La data de 14.07.2012, în jurul orei 17.30, în momentul în care partea vătămată I. V. a ajuns în fața blocului în care locuiește, de pe .. C., a venit din partea dreaptă inculpatul I. A., care era îmbrăcat într-un tricou de culoare portocaliu spre roșu și cu pantaloni trei sferturi care s-a repezit asupra acesteia, lovind-o în zona capului. Din cauza loviturii, partea vătămată s-a dezechilibrat și profitând de aceasta, inculpatul i-a smuls lanțul de aur pe care îl purta la gât, cu care a fugit în direcția din care a venit.
Din procesul-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșe foto rezultă că pe . dinspre . se aflau mai multe grupări de pete de substanță de culoare brun roșcat cu aspect de sânge, despre care partea vătămată a afirmat că sunt formate de sângele curs din rana pe care o are la cap și care i-a fost provocată în momentul în care a fost trântită la sol de autor. Astfel, cum rezultă și din planșele foto, hainele și încălțămintea părții vătămate erau pătate pe toată suprafața cu substanțe de culoare brun roșcat cu aspect de sânge, prezentând răni la nivelul gâtului și capului.
Împreună cu lucrătorii de poliție partea vătămată s-a deplasat la o casa de amanet în zona Marvimex, iar odată ajunși acolo operatoarea, respectiv martora B. L. a pus la dispoziția poliției un lanț de aur pe care partea vătămată 1-a recunoscut ca fiind cel care i-a fost sustras prin violență. Partea vătămată precizează că lucrătorii de poliție au depistat în zona pe individul care vânduse lanțul, însă acesta nu era individul care i-a smuls prin violență lanțul.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria C. și inculpatul I. A..
În dezvoltarea motivelor de recurs ale Parchetului de pe lângă Judecătoria C. s-a criticat hotărârea instanței de fond pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicată de instanța de fond, care a reținut în mod nejustificat, în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante în detrimentul circumstanțelor reale, prev. de art. 72 cod penal, consecvența, alegerea unor părți vătămate în vârstă, lipsite de apărare, prejudiciul însemnat, folosirea de violențe; de asemenea, nu s-a ținut seama de circumstanțele personale ale inculpatului, care nu are ocupație și nu realizează venituri; în mod greșit, lipsa unei calificări, a unui loc de muncă au fost valorificate de instanța de fond ca și circumstanțe atenuante, în sensul art. 74 alin 2 cod penal, deși acest text de lege exemplifică câteva situații care sunt însă de cu totul altă natură decât cea reținută de instanță; s-a mai arătat că lipsa de temeinicie rezidă și din împrejurarea, constând în aceea că pentru fapte similare, reținând aceleași circumstanțe atenuante, pentru două infracțiuni aplică regim sancționator diferit, ceea ce dovedește că instanța de fond nu a valorificat disp. art. 72 cod penal, ci a avut în vedere criterii aleatorii
În dezvoltarea motivelor de recurs ale inculpatului I. A. s-a solicită admiterea recursului s-a casat sentința penală recurată și rejudecând să se dispună, în ceea ce privește fapta din 14.12.2012, prin raportare și la declarațiile inculpatului date pe parcursul procesului penal, achitarea sa în temeiul disp. art. 11 pct.2 lit a rap. la art. 10 lit c Cod procedură penală; cu privire la fapta săvârșită în dauna părții civile I. V., urmează a se ține seama de declarațiile oscilante ale martorului A. Ghiunaidân, precum și a martorei B. L., care a arătat că nu l-a văzut pe inculpatul I. A. la casa de amanet; de altfel, partea vătămată cu prilejul declarației date la urmărire penală l-a indicat pe martorul A., ca fiind persoana care a dus lanțul la casa de amanet.
În referire la cea de a doua infracțiune din 09.07.2012, în dauna părții vătămate G. Chirața, pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, s-a solicitat reindividualizarea pedepsei, al cărei cuantum să fie redus, prin aplicarea disp. art. 72 cod penal, art. 74 alin 1 lit c Cod penal și art. 76 lit b cod penal.
În subsidiar, în ceea ce privește prima infracțiune s-a solicitat reindividualizarea cuantumului pedepsei, prin aplicarea disp. art. 74 lit c Cod penal și art. 76 alin 1 lit b Cod penal, cu consecința reducerii cuantumului acesteia, iar ca modalitate de executare aplicarea disp. art. 86 ind 1 cod penal; avându-se în vedere vârsta tânără a inculpatului precum și concluziile referatului de evaluare din care rezultă că a fost victima anturajului și a mediului în care a trăit .
De asemenea, s-a solicitat aplicarea disp. art. 86 ind 1 cod penal și în situația menținerii cuantumului pedepselor,astfel cum au fost stabilite de către prima instanță.
În recurs nu s-au administrat mijloace de probă noi.
La termenul din data 31.01.2013, inculpatul I. A. a precizat personal că nu dorește să dea declarație în fața instanței de recurs, uzând de dreptul la tăcere prev. de art.70 alin.2 cod procedură penală.
Examinând sentința recurată în raport de motivele de recurs și de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că ambele recursuri formulate în cauză nu sunt fondate, pentru următoarele:
Prima instanță a reținut corect starea de fapt și a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, reținând vinovăția inculpatului I. A. sub forma intenției directe prev. de art. 19 pct. 1 lit. a Cod penal pentru cele două fapte reținute în sarcina acestuia.
În acest sens, Curtea are în vedere următoarele mijloace de probă:
Cu privire la fapta din data de 09.07.2012 comisă asupra părții vătămate G. Chirața:
- declarațiile părții vătămate G. Chirața;
- procesul-verbal de vizionare încheiat de lucrătorii de poliție, din care rezultă că suportul optic prezintă imagini cu interiorul scării B a blocului AL 1 de pe .. 111, parter. La momentul 11:27:09 apare în cadru, din partea dreaptă, dinspre ușa de acces în scară, un tânăr cu ten măsliniu, păr negru tuns scurt, îmbrăcat cu un tricou de culoare albastră, pantalon scurt de blugi de culoare albastră și adidași albi, care urcă pe trepte către etajul 1 și dispare din cadru la momentul 11:27:12, tânăr ce a fost identificat în persoana inculpatului I. A., zis „A.". La momentul 11:27:25 apare în cadru, pe trepte, dinspre ușa de acces în scara blocului, o persoană de sex feminin ce ține în mâna stângă două sacoșe, iar pe umărul stâng o poșetă, persoană identificată ca fiind partea vătămată G. Chirața. La momentul 11:28:01 apare în cadru, pe trepte, dinspre etajul 1, inculpatul I. A. care coboară treptele în fugă și sare peste ultimele trepte, după care fuge spre stânga imaginii, respectiv în dreapta treptelor, pe ieșirea secundară din scara blocului, ieșind din cadru la momentul 11:28:02. În cuprinsul procesului-verbal de vizionare dar și de ridicare a înregistrărilor video se menționează faptul că ora înscrisă în fereastra de vizionare este ora de iarnă, fiind astfel decalată în urmă cu o oră față de timpul real;
- procesul verbal de recunoaștere din grup, din care reiese că partea vătămată G. Chirața a recunoscut după fizionomie pe inculpatul I. A. ca fiind cel care în data de 09.07.2012 i-a smuls de la gât lanțul de aur;
- declarațiile inculpatului I. A. date cu ocazia audierii la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria C., precum și în fața instanței de judecată, prin care a recunoscut săvârșirea faptei.
Curtea mai reține, de altfel, că nici inculpatul I. A. și nici P. de pe lângă Judecătoria C. nu au criticat sentința instanței de fond cu privire la stabilirea stării de fapt cu privire la fapta din data de 09.07.2012 comisă asupra părții vătămate G. Chirața.
Cu privire la fapta din data de 14.07.2012 comisă asupra părții vătămate I. V.:
- declarațiile părții vătămate I. V.;
- procesul-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșe foto din care rezultă că pe . dinspre . se aflau mai multe grupări de pete de substanță de culoare brun roșcat cu aspect de sânge, despre care partea vătămată a afirmat că sunt formate de sângele curs din rana pe care o are la cap și care i-a fost provocată în momentul în care a fost trântită la sol de autor;
- planșele foto întocmite, din care rezultă că hainele și încălțămintea părții vătămate erau pătate pe toată suprafața cu substanțe de culoare brun roșcat cu aspect de sânge, prezentând răni la nivelul gâtului și capului;
- procesul verbal întocmit din care reiese că împreună cu lucrătorii de poliție partea vătămată s-a deplasat la o casa de amanet în zona Marvimex, iar odată ajunși acolo operatoarea, respectiv martora B. L. a pus la dispoziția poliției un lanț de aur pe care partea vătămată 1-a recunoscut ca fiind cel care i-a fost sustras prin violență, partea vătămată precizând că lucrătorii de poliție au depistat în zona pe individul care vânduse lanțul, însă acesta nu era individul care i-a smuls prin violență lanțul;
- procesul - verbal de deplasare la punctul de lucru al . încheiat de lucrătorii de poliție, din care rezultă că la ghișeul de amanet respectiv, se afla un tânăr care a fost identificat în persoana martorului A. GHIUNAIDÎN, care predase operatoarei un lanț din aur galben. La examinarea vizuală a lanțului s-a constatat că acesta prezenta urme de contorsionare iar sistemul de închidere era forțat dar nu rupt. Ulterior lanțul de aur a fost recunoscut de partea vătămată ca fiind cel care i-a fost sustras;
- martorul A. GHIUNAIDÎN, fiind întrebat de proveniența lanțului pe care îl amanetase, a declarat verbal că în urmă cu puțin timp s-a întâlnit pe terenul de fotbal din spatele Școlii Generale nr.39 din cartierul I. 2 cu inculpatul I. A., ocazie cu care acesta i-a dat respectivul lanț din aur și i-a spus că dacă îl amanetează îi dă suma de 50 de lei. Martorul precizează că atunci când s-a întâlnit cu inculpatul, acesta era îmbrăcat cu un tricou roșu-portocaliu și bermude verzi, fapt care se coroborează cu declarația părții vătămate în sensul că cel care i-a sustras prin violență lanțul era îmbrăcat la momentul faptei într-un tricou de culoare portocaliu spre roșu și cu pantaloni trei sferturi.
- declarația martorului A. GHIUNAIDÎN care și-a menținut cele declarate verbal în fața lucrătorilor de poliție, precizând că inculpatul I. A. 1-a rugat pe acesta să îi amaneteze lanțul pentru că acesta nu poseda buletin. Martorul A. GHIUNAIDÎN a condus organele de poliție la locul de întâlnire stabilit cu inculpatul, respectiv .. Astfel, în jurul orelor 20.00 lucrătorii de poliție 1-au găsit acolo pe inculpatul I. A..
- procesul verbal de recunoaștere din grup, din care reiese că partea vătămată 1-a recunoscut pe inculpatul I. A. ca fiind cel care i-a sustras bunul; aceasta a declarat că îl recunoaște după fizionomie și în special după sprâncenele proeminente. Totodată, aceasta în cuprinsul declarației a precizat că cel care i-a sustras bunul era mic de statură, chiar mai scund decât aceasta.
- declarația martorei B. L. care a precizat că, în după - amiaza zilei de 14.07.2012, în jurul orelor 17.45 -18.00 a intrat în interiorul . situat pe .. 24, martorul A. Ghiunaidîn, care a dorit să amaneteze un lănțișor din aur, motiv pentru care s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 1/14.07.2012. În acel moment, în incinta magazinului au intrat doi polițiști care au întrebat-o dacă vreo persoană a dorit să amaneteze un lanț din aur, motiv pentru care martora l-a arătat pe A. Ghiunaidîn. Însoțiți de acesta, polițiștii au plecat, întorcându-se după o oră cu partea vătămată I. V.. Aceasta a recunoscut fără ezitare lanțul depus de martorul A. Ghiunaidîn ca fiind bunul de care a fost deposedată prin violență, în aceeași zi.
Curtea constată că nu sunt întemeiate motivele de recurs ale inculpatului I. A. cu privire la această faptă, criticile acestuia cu privire la faptul că martora B. L. nu l-a recunoscut pe inculpat ca fiind persoana care a adus lanțul de aur la casa de amanet și că atât martora B. L. și partea vătămată au precizat că martorul A. Ghiunaidîn a fost cel care adus lanțul de aur la amanet, aceste aspecte fiind reale și reținute în starea de fapt expuse mai sus, aspecet care nu înlăturăr reținerea faptului că inculpatul I. A. a fost cel care a smuls lanțul de aur respectiv și că ulterior l-a dat martorului A. Ghiunaidîn pentru a-l amaneta.
Curtea apreciază că în mod temeinic instanța de fond a reținut că martorul A. GHIUNAIDÎN nu poate fi bănuit de săvârșirea tâlhăriei (așa cum este acuzat de inculpat), date fiind semnalmentele după care inculpatul a fost recunoscut de partea vătămată, semnalmente care nu îi pot fi atribuite nici într-un caz martorului A. GHIUNAIDÎN (poziția nr. 2 din procesul - verbal de prezentare pentru recunoaștere din grup), care, totodată, deși a fost văzut de partea vătămată la momentul recuperării lanțului sustras, a arătat în mod expres, în prezența martorei B. L., că nu este cel care i-a sustras prin violență bunul respectiv.
Încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpatul I. A. este legală, instanța de fond efectuând o aplicare corespunzătoare a normelor în materie.
Astfel, fapta inculpatului I. A. care la data de 09.07.2012, în jurul orei 12.30, prin smulgere, a deposedat partea vătămată G. Chirața de un lanț din aur pe care îl purta la gât, în timp ce aceasta se afla în scara blocului AL 1 de pe . un prejudiciu în valoare de 2000 lei, nerecuperat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, faptă prev. și ped. de art. 211 alin.l, alin. 2 lit. c) cod penal.
Sub aspect obiectiv, fapta inculpatului I. A. care la data de 14.07.2012, în jurul orelor 17.30, prin exercitarea de violențe fizice, a deposedat-o pe partea vătămată I. V. de un lanț de aur de cca 9 gr pe care îl purta la gât, în timp ce aceasta se afla pe . imobilului nr. 53, cauzând un prejudiciu de 1800 lei, recuperat prin restituirea în natură a bunului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, faptă prev. și ped. de art. 211 alin.l, alin. 2 lit. c) cod penal.
Fiind întrunite toate condițiile cerute de dispozițiile art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, în mod corect aceasta a dispus condamnarea inculpatului I. A. pentru faptele pentru care a fosttrimis în judecată.
În cadrul operațiunii de individualizare judiciară a pedepselor ce urmau a fi aplicate, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal și a stabilit pentru inculpatul I. A. pedepse corespunzătoare gradului de pericol social concret a infracțiunilor și persoanei inculpatului.
În acest sens, Curtea are în vedere limitele de pedeapsă prevăzute in partea speciala a Codului penal, gradul ridicat de pericol social al faptelor și care rezultă din modul și mijloacele de săvârșire a faptei – comiterea aceluiași tip de infracțiune la un interval scurt de timp, în mijlocul zilei, prin alegerea unui anumit tip de victimă vulnerabilă (femei în vârstă), prin urmărirea părților vătămate, prin luarea acestora prin surprindere, prin exercitarea unor acțiuni de violență, dezvoltând un mod de operare – prin smulgere, din scopul urmărit – însușirea de bunuri din patrimoniul altor persoane, din împrejurările în care a fost comisă fapta – în locuri publice, din urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce – au fost afectate fizice și psihic două persoane, totodată le-a fost diminuat în mod considerabil patrimoniul, una dintre victime recuperându-și prejudiciul din motive independente de voința inculpatului, persoana și conduita inculpatului, acesta are vârsta de 18 ani, deși nu are antecedente penale, figurează cu activitate infracționale în perioada minoratului, nu are ocupație, nu are loc de muncă, nu are un domiciliu stabil, în prezenta cauză a recunoscut doar una din infracțiunile ce i se rețin în sarcină.
Curtea constată că în mod temeinic instanța de fond a reținut ca împrejurări ce atenuează răspunderea penală vârsta fragedă a acestuia, de apartenența la un mediu familial de tip subcultural marcat de sărăcie și marginalizare socială, absența pregătirii școlare, impunându-se reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. 2 C.pen.
În același sens, Curtea are în vedere că faptele au fost comise de către inculpatul I. A. la limita majoratului, prin raportul de expertiză medico-legală nr.113/A9/2012/19.07.2012 concluzionându-se că data nașterii inculpatului (care nu are certificat de naștere) poate fi în luna aprilie 1994, fără a se putea stabili ziua cu exactitate, și deci la data comiterii faptelor vârsta inculpatului era de aproximativ 18 ani și 3 luni.
Față de aspectele expuse mai sus, Curtea constată că nu sunt întemeiate motivele de recurs ale Parchetului de pe lângă Judecătoria C. prin care s-a solicitat înlăturarea reținerii circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. 2 C.pen. și majorarea pedepselor aplicate inculpatului pentru cele două infracțiuni comise.
Nu sunt întemeiate nici motivele de recurs ale inculpatului prin care a solicitat reindividualizarea cuantumului pedepsei, prin aplicarea disp. art. 74 lit c Cod penal și art. 76 alin 1 lit b Cod penal, cu consecința reducerii cuantumului acesteia, raportat la faptul că acesta nu a făcut personal nici un demers pentru recuperarea lanțului de aur de la casa de amanet, recuperarea respectivului bun datorându-se reacției părții vătămate și a organelor de poliție.
Modalitatea de executare a fost stabilită corespunzător de prima instanță, scopul pedepsei prev. de art. 52 Cod penal putând fi atins numai prin executarea efectivă a pedepsei, raportat la perseverența infracțională deosebită a inculpatului I. A. în comiterea aceluiași gen de fapte, faptul că nu are ocupație și acesta este modul de procurare a veniturilor, precum și concluziile Referatului de evaluare întocmit de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C. prin care s-a concluzionat că inculpatul „continuă să prezinte oportunități pentru comiterea de noi infracțiuni”, existând factori predispozanți în reiterarea conduitei infracționale de către inculpatul I. A. (f.62 dosar fond).
În consecință, Curtea apreciază că nu sunt întemeiate motivele de recurs ale inculpatului iar prin care a solicitat ca modalitate de executare aplicarea disp. art. 861 cod penal.
Față de ansamblul considerentelor expuse, în baza art. 38515 pct.1 lit. b) cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondate recursurile formulate de către P. de pe lângă Judecătoria C. și inculpatul I. A..
În baza art. 38516 alin. 2 raportat la art. 381 cod procedură penală și art. 88 cod penal, se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului I. A. și perioada de arest preventiv de la 23.10.2012 (data pronunțării sentinței de către instanța de fond) la zi.
Conform art.192 alin.2,3 cod procedură penală, inculpatul I. A. va fi obligat la 500 lei cheltuieli judiciare către stat, restul cheltuielilor judiciare avansate de către stat în recurs rămânând în sarcina statului.
În baza art.189 cod procedură penală, onorariul apărătorului desemnat din oficiu Carașcă I. în cuantum de 200 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art. 38515 pct.1 lit. b) cod procedură penală, respinge ca nefondate recursurile formulate de către P. de pe lângă Judecătoria C. și inculpatul I. A. fără CNP, împotriva sentinței penale nr.1267 din data de 23.10.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
În baza art. 38516 alin. 2 raportat la art. 381 cod procedură penală și art. 88 cod penal, deduce din pedeapsa aplicată inculpatului I. A. și perioada de arest preventiv de la 23.10.2012 la zi.
Conform art.192 alin.2,3 cod procedură penală, obligă pe inculpatul I. A. la 500 lei cheltuieli judiciare către stat, restul cheltuielilor judiciare avansate de către stat în recurs rămânând în sarcina statului.
În baza art.189 cod procedură penală, onorariul apărătorului desemnat din oficiu Carașcă I. în cuantum de 200 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Conform art. 309 alin. ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31.01.2013.
PreședinteJudecătorJudecător,
V. .L. D. I. N. C. D.
Grefier,
A. B.
Jud fond: V . V.
Red./2 ex.: jud. D.I.N./13.02.2012
| ← Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 679/2013. Curtea... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
