Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr. 204/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 204/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 01-09-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 204/P/C
Ședința publică de la 01 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. B.
Grefier C. C.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror L. S. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-au luat în examinare contestațiile formulate împotriva sentinței penale nr. 266 din 24.07.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ de
- P. DE PE L. TRIBUNALUL C. și condamnatul
- M. M. G. - fiul lui C. și A., născut la data de 01.02.1985, CNP –_, deținut în P. P. Albă, având ca obiect alte modificări ale pedepsei (art.585 NCPP).
În conformitate cu dispozițiile art. 358 cod pr. penală la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul condamnat și intimat M. M. G., în stare de arest și asistat de avocat ales M. L. O., conform împuternicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 258 - 262 cod pr. penală.
Potrivit disp.art.372 cod pr.penală, președintele verifică identitatea condamnatului, care întrebat fiind menționează că-și menține contestația formulată în cauză.
Avocat M. L. O. având cuvântul pentru contestatorul condamnat și intimat M. M. G., solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere privind pe condamnat cu care face dovada faptului că acesta este căsătorit, de curând i s-a născut și un băiețel, are o societate comercială înființată în urma căreia obține venituri care îi permit să – și asigure un trai decent pentru el și familie.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, menționează că nu se opune primirii la dosar a înscrisurilor menționate.
Curtea, încuviințează proba, constată ca fiind administrată prin depunerea înscrisurilor la dosar.
În conformitate cu disp.art.365 alin.2 cod pr.penală, părțile prezente arată că nu au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Nemaifiind alte cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat, curtea constată contestațiile în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, menționează că parchetul a formulat contestație în cauză criticând soluția pronunțată de instanța de fond sub două aspecte și anume că, în mod greșit s-a aplicat legea mai veche în ceea ce privește concursul de infracțiuni, motiv pe care înțelege să nu-l mai susțină având în vedere opinia majoritară că, pentru faptele comise pe legea veche se aplică și regulile concursului de infracțiuni pe legea veche chiar dacă într-una din hotărâri s-a reținut ca lege mai favorabilă legea nouă.
Al doilea motiv de contestație, pe care îl susține, vizează în raport de hotărârea așa cum s-a pronunțat, respectiv concursul de infracțiuni pentru legea veche vizează aplicarea unui spor mai mare decât cel stabilit în trecut de 1 an și 2 luni. Dacă pentru o hotărâre mai veche care a vizat 3 infracțiuni pedepsită cu 2 ani, 1 an și 11 luni, 1 an și 7 luni s-a apreciat că se impune aplicarea unui spor de 1 an și 2 luni în condițiile în care s-a mai descoperit o faptă comisă de inculpat pentru care s-a aplicat o pedeapsă cu închisoarea de 3 ani consideră că, sporul ar trebui să fie mai mare decât 1 an și 2 luni, spor care s-a raportat la pedepse mult mai mici.
Solicită admiterea contestației și majorarea sporului de la 1 an și 2 luni așa cum fusese inițial stabilit la un spor mult mai mare care să fie corespunzător întregii activități infracționale.
Avocat M. L. O. având cuvântul pentru contestatorul condamnat și intimat M. M. G., solicită a se lua act că parchetul a înțeles să renunțe la primul motiv de contestației.
Potrivit Codului penal anterior, în cazul concursului de infracțiuni sporul care putea fi aplicat de către magistrat în momentul în care soluționa o cauză în care era vorba de concurs de infracțiuni era un spor care avea un caracter pur facultativ și nu un spor care trebuia să fie aplicat în mod obligatoriu.
Solicită a se avea în vedere și conduita pe care a exprimat-o condamnatul chiar și în ultima zi de judecată de care a avut calitatea de inculpat, asumându-și în totalitate faptele comise, mergând pe procedura simplificată ceea ce denotă o schimbare în percepția acestuia asupra valorilor sociale ocrotite prin normele de natură penală.
La momentul la care se va aprecia asupra necesității aplicării unui spor care să fie de natură a-l separa pe condamnat de societate, să se aibă în vedere și înscrisurile depuse la dosar din care reiese că acesta și-a schimbat radical conduita, în momentul de față este căsătorit, are un copil minor pe care nu a avut încă ocazia să-l vadă având în vedere starea de detenție, este administratorul unei societăți comerciale existând astfel premisele că în privința conduitei pe care a avut-o anterior această conduită s-a îndreptat și se îndreaptă spre niște valori sociale de natură a-l determina ca pe viitor să nu mai fie tentat să comită fapte de natură penală.
Perioada de timp care trebuie să fie scos din rândul membrilor societății nu trebuie să fie o perioadă de timp mare astfel cum a solicitat reprezentantul parchetului ci dimpotrivă se poate aprecia asupra aplicării unui spor mai mic de cât cel de 1 an și 2 luni care a fost aplicat de instanța de fond, sens în care, în concluzie, solicită admiterea contestației, desființarea hotărârii atacate și asupra fondului cererii de modificarea executării pedepsei să se aplice condamnatului un spor într-un cuantum inferior decât cel aplicat de către Tribunalul C., respingerea contestației formulată de parchet.
Contestatorul condamnat și intimat M. M. G. în ultimul cuvânt, arată că regretă, dorește să fie alături de familia sa.
CURTEA,
Asupra contestațiilor de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată că prin sentința penală nr. 266 din 24.07.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ s-au dispus următoarele:
„ Admite cererea de contopire pedepse formulată de condamnatul M. M. G..
Constată că infracțiunea care formează obiectul condamnări aplicată prin s.p. nr.249/05.06.2013 a Tribunalului C., definitivă la data de 16.10.2014 prin d.p. nr.2817/26.10.2014 a ÎCCJ, modificată în apel, prin d.p. nr.126/P/17.10.2014 a Curții de Apel C.-prin care s-a aplicat petentului o pedeapsă de 3 ani închisoare și infracțiunea care formează obiectul condamnării, aplicată prin s.p. nr.266/17.02.2015 a Tribunalului București-Secția I Penală, definitivă prin d.p. nr.657/07.05.2015 a Curții de Apel București-Secția I Penală prin care a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă(după aplicarea unui spor de 1 an și 2 luni) de 3 ani și 2 luni închisoare și infracțiunea care formează obiectul condamnării la 2 ani închisoare, aplicată prin s.p. FN din 13.08.2010 a Tribunalului de Raiona Trnowschiegorz, secția a IV-a Penalădin Piesko Scasckie-Republica Polonă, recunoscută de instanța română prin s.p. nr.3077/19.11.2013 a Judecătoriei Medgidia, definitivă prin nerecurare la data de 03.12.2013 sunt concurente.
Repune în individualitatea lor pedepsele din cuprinsul s.p. 266/17.02.2015 a Tribunalului București-Secția I Penală, acelea de: 2 ani închisoare, aplicată prin s.p. FN din 13.08.2010 a Tribunalului de Raiona Trnowschiegorz, secția a IV-a Penalădin Piesko Scasckie-Republica Polonă, recunoscută de instanța română prin s.p. nr.3077/19.11.2013 a Judecătoriei Medgidia, 1 an și 11 luni închisoare, aplicată prin s.p. nr.550/26.04.2013 a Judecătoriei Medgidia, def. prin dec.pen. nr.619/16.09.2013 a Curții de Apel C. și pedeapsa de 1 an și 7 luni închisoare aplicată prin s.p.266/17.02.2015 a Tribunalului București-Secția I Penală.
Constată că infracțiunile care formează obiectul condamnărilor anterioare sunt concurente.
În baza art.585 alin.1 lit.a Cod procedură penală rap. la art.33 alin.1, lit.a și art.34 lit.b Cod penal din 1969, cu aplicarea art.5 C.p.:
Contopește pedepsele de 2 ani închisoare, aplicată prin s.p. FN din 13.08.2010 a Tribunalului de Raiona Trnowschiegorz, secția a IV-a Penală din Piesko Scasckie-Republica Polonă, recunoscută de instanța română prin s.p. nr.3077/19.11.2013 a Judecătoriei Medgidia, 1 an și 11 luni închisoare, aplicată prin s.p. nr.550/26.04.2013 a Judecătoriei Medgidia, def. prin dec.pen. nr.619/16.09.2013 a Curții de Apel C., pedeapsa de 1 an și 7 luni închisoare aplicată prin s.p.266/17.02.2015 a Tribunalului București-Secția I Penală și pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin s.p. nr.249/05.06.2013 a Tribunalului C., definitivă la data de 16.10.2014 prin d.p. nr.2817/26.10.2014 a ÎCCJ, modificată în apel, prin d.p. nr.126/P/17.10.2014 a Curții de Apel C., urmând a aplica numitului M. M. G. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care aplică sporul anterior de 1 an și 2 luni închisoare, aplicat prin s.p.266/17.02.2015 a Tribunalului București-Secția I Penală, în final va aplica numitului M. M. G.-fiul lui C. și A., născut la data de 01.02.1985, CNP._ o pedeapsă de 4(patru) ani și 2(două) luni închisoare, și în baza art.65 Cod penal în referire la dispozițiile art. 66 lit.a și b din Cod penal interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev de art. 66 alin.1, lit.a și b din Codul penal.
Anulează Mandatul de executare al pedepsei închisorii nr. 651/2013/17.10.2014 emis de Tribunalul C., Mandatul de executare al pedepsei închisorii nr.3315/03.12.2013 emis de Judecătoria Medgidia și Mandatul de executare al pedepsei închisorii nr.641/11.05.2015 emis de Tribunalul București-Secția I Penală și dispune emiterea unui nou mandat de executareîn conformitate cu prezenta hotărâre din care, în baza art.36 alin.3 Cod penal din 1969, deduce perioadele executate de la 13.05._06, de la 02.01._11, de la 18.09._14 și de la 20.01.2015 la zi, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Menține starea de arest a condamnatului și celelalte dispoziții ale sentințelor penale amintite mai sus.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală:
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. „
Pentru a pronunța această încheiere prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea formulată și întegistrată pe rolul instanței sub nr._ din data de 13 mai 2015 petentul-condamnat M. M. G. a solicitat contopirea pedepselor aplicate prin s.p. nr.249/05.06.2013 a Tribunalului C., definitivă la data de 16.10.2014 prin d.p. nr.2817/26.10.2014 a ÎCCJ, modificată în apel, prin d.p. nr.126/P/17.10.2014 a Curții de Apel C.-prin care s-a aplicat petentului o pedeapsă de 3 ani închisoare cu infracțiunea care formează obiectul condamnării, aplicată prin s.p. nr.266/17.02.2015 a Tribunalului București-Secția I Penală, definitivă prin d.p. nr.657/07.05.2015 a Curții de Apel București-Secția I Penală prin care a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă(după aplicarea unui spor de 1 an și 2 luni) de 3 ani și 2 luni închisoare și cu infracțiunea care formează obiectul condamnării la 2 ani închisoare, aplicată prin s.p. FN din 13.08.2010 a Tribunalului de Raiona Trnowschiegorz, secția a IV-a Penalădin Piesko Scasckie-Republica Polonă, recunoscută de instanța română prin s.p. nr.3077/19.11.2013 a Judecătoriei Medgidia, definitivă prin nerecurare la data de 03.12.2013.
S-au atașat hotărârile de condamnare cu referatele întocmite de Birourile Executări Penale, cu privire la modalitatea rămânerii definitive a hotărârilor, la care s-au adăugat cele trei mandate de executare a pedepsei închisorii.
S-a înaintat fișa cu antecedentele penale ale condamnatului.
S-au depus note de concluzii de apoărător.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată cererea formulată ca fiind întemeiată și o va admite pentru următoarele motive:
Analizând datele faptelor care formează obiectul condamnărilor aplicate prin s.p. nr.249/05.06.2013 a Tribunalului C., definitivă la data de 16.10.2014 prin d.p. nr.2817/26.10.2014 a ÎCCJ, modificată în apel, prin d.p. nr.126/P/17.10.2014 a Curții de Apel C.-prin care s-a aplicat petentului o pedeapsă de 3 ani închisoare cu infracțiunea care formează obiectul condamnării, aplicată prin s.p. nr.266/17.02.2015 a Tribunalului București-Secția I Penală, definitivă prin d.p. nr.657/07.05.2015 a Curții de Apel București-Secția I Penală prin care a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă(după aplicarea unui spor de 1 an și 2 luni) de 3 ani și 2 luni închisoare, se constată că faptele au fost comise la data de 22.04.2012, iar celelalte fapte la datele de 7.8,9 februarie 2006, dar această din urmă hotărâre a rămas definitivă la data de 07 mai 2015, faptele fiind concurente.
În referire la legea penală aplicabilă, din punctul de vedere al legii penale mai favorabile, instanța constată că legea vecxhe este favorabilă, în condițiile în care sporul nu este obligatoriu în baza legii vechi, iar în baza legii noi, conform art. 39 alin.1, lit.b se aplică obligatoriu un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Art.585 alin.1, lit.a C.p.p. are în vedere ca o situație de modificare a pedepsei aplicată condamnatului și aceea a concursului de infracțiuni.
Având în vedere că faptele care formează obiectul condamnărilor aplicate petentului M. M. G. sunt concurente, va fi admisă solicitarea formulată de acesta.
Va constata că infracțiunea care formează obiectul condamnări aplicată prin s.p. nr.249/05.06.2013 a Tribunalului C., definitivă la data de 16.10.2014 prin d.p. nr.2817/26.10.2014 a ÎCCJ, modificată în apel, prin d.p. nr.126/P/17.10.2014 a Curții de Apel C.-prin care s-a aplicat petentului o pedeapsă de 3 ani închisoare și infracțiunea care formează obiectul condamnării, aplicată prin s.p. nr.266/17.02.2015 a Tribunalului București-Secția I Penală, definitivă prin d.p. nr.657/07.05.2015 a Curții de Apel București-Secția I Penală prin care a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă(după aplicarea unui spor de 1 an și 2 luni) de 3 ani și 2 luni închisoare și infracțiunea care formează obiectul condamnării la 2 ani închisoare, aplicată prin s.p. FN din 13.08.2010 a Tribunalului de Raiona Trnowschiegorz, secția a IV-a Penalădin Piesko Scasckie-Republica Polonă, recunoscută de instanța română prin s.p. nr.3077/19.11.2013 a Judecătoriei Medgidia, definitivă prin nerecurare la data de 03.12.2013 sunt concurente.
Se vor repune în individualitatea lor pedepsele din cuprinsul s.p. 266/17.02.2015 a Tribunalului București-Secția I Penală, acelea de: 2 ani închisoare, aplicată prin s.p. FN din 13.08.2010 a Tribunalului de Raiona Trnowschiegorz, secția a IV-a Penalădin Piesko Scasckie-Republica Polonă, recunoscută de instanța română prin s.p. nr.3077/19.11.2013 a Judecătoriei Medgidia, 1 an și 11 luni închisoare, aplicată prin s.p. nr.550/26.04.2013 a Judecătoriei Medgidia, def. prin dec.pen. nr.619/16.09.2013 a Curții de Apel C. și pedeapsa de 1 an și 7 luni închisoare aplicată prin s.p.266/17.02.2015 a Tribunalului București-Secția I Penală.
În baza art.585 alin.1 lit.a Cod procedură penală rap. la art.33 alin.1, lit.a și art.34 lit.b Cod penal din 1969, cu aplicarea art.5 C.p.:
Vor fi contopite pedepsele de 2 ani închisoare, aplicată prin s.p. FN din 13.08.2010 a Tribunalului de Raiona Trnowschiegorz, secția a IV-a Penală din Piesko Scasckie-Republica Polonă, recunoscută de instanța română prin s.p. nr.3077/19.11.2013 a Judecătoriei Medgidia, 1 an și 11 luni închisoare, aplicată prin s.p. nr.550/26.04.2013 a Judecătoriei Medgidia, def. prin dec.pen. nr.619/16.09.2013 a Curții de Apel C., pedeapsa de 1 an și 7 luni închisoare aplicată prin s.p.266/17.02.2015 a Tribunalului București-Secția I Penală și pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin s.p. nr.249/05.06.2013 a Tribunalului C., definitivă la data de 16.10.2014 prin d.p. nr.2817/26.10.2014 a ÎCCJ, modificată în apel, prin d.p. nr.126/P/17.10.2014 a Curții de Apel C., urmând a aplica numitului M. M. G. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care aplică sporul anterior de 1 an și 2 luni închisoare, aplicat prin s.p.266/17.02.2015 a Tribunalului București-Secția I Penală, sporul fiind necesar având în vedere ansamblul infracțiunilor comise de condamnat, în final va aplica numitului M. M. G.-fiul lui C. și A., născut la data de 01.02.1985, CNP._ o pedeapsă de 4(patru) ani și 2(două) luni închisoare, și în baza art.65 Cod penal în referire la dispozițiile art. 66 lit.a și b din Cod penal interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev de art. 66 alin.1, lit.a și b din Codul penal.
Instanța constată că nu sunt incidente dispozițiile referitoare la starea de recidivă, în raport de condamnarea aplicată prin s.p. FN din 13.08.2010 a Tribunalului de Raiona Trnowschiegorz, secția a IV-a Penalădin Piesko Scasckie-Republica Polonă, recunoscută de instanța română prin s.p. nr.3077/19.11.2013 a Judecătoriei Medgidia, definitivă prin nerecurare la data de 03.12.2013, constatând data la care a avut loc recunoașterea hotărârii străine în România, respectiv data s.p. nr.3077/19.11.2013 a Judecătoriei Medgidia, definitivă prin nerecurare la data de 03.12.2013, remarcând și datele comiterii faptelor din acea cauză(infracțiuni privind comerțul electronic), respectiv 01.01.2010 și 02.01.2010, prin reportare la celelalte fapte din datele de 22.04.2012 și din datele de 7,8,9 februarie 2006, dar și datele rămânerii definitive ale celor două hotărâri, arătate anterior, aspecte față de care nu sunt incidente dispozițiile referitoare la recidivă.
Se va anula Mandatul de executare al pedepsei închisorii nr. 651/2013/17.10.2014 emis de Tribunalul C., Mandatul de executare al pedepsei închisorii nr.3315/03.12.2013 emis de Judecătoria Medgidia și Mandatul de executare al pedepsei închisorii nr.641/11.05.2015 emis de Tribunalul București-Secția I Penală și se va dispune emiterea unui nou mandat de executareîn conformitate cu prezenta hotărâre din care, în baza art.36 alin.3 Cod penal din 1969, cu deducerea perioadelor executate de la 13.05._06, de la 02.01._11, de la 18.09._14 și de la 20.01.2015 la zi, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Va menține starea de arest a condamnatului și celelalte dispoziții ale sentințelor penale amintite mai sus.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămân în sarcina acestuia.
Împotriva susmenționatei încheieri au formulat contestație P. de pe lângă Tribunalul C. și condamnatul M. M. G., motivele de nelegalitate și netemeinicie fiind invederate prin cererea scrisă și reliefate în practicaua prezentei încheieri, astfel încât nu vor mai fi reiterate.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate, prin prisma criticilor invocate de P. de pe lângă Tribunalul C. și contestatorul-condamnat M. M. G. și din oficiu, Curtea constată că se impune respingerea contestațiilor ca nefondate.
Curtea observă că în mod corect, Tribunalul C. a aplicat sporul de 1 an și 2 luni, închisoare, cuantumul, fiind, în fapt, cel stabilit, de Tribunalul București, prin sentința penală cu nr. 266/17.02.2015 a Tribunalului București, acest spor fiind adăugat pedepsei de 3 ani închisoare, rezultată în urma contopirii pedepselor de 2 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală a Tribunalului Raiona Trnowschiegorz, secția a IV a Penală din Piesko Scasckie- Republica Polonă, din data de 13.08.2010 recunoscută în România și alte 3 pedepse aplicate de instanțe din România:1 an și 11 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 550/26.04.2013 a Judecătoriei Medgidia, definitivă prin Decizia penală cu nr. 619/16.09.2013 a Curții de Apel C., 1 an și 7 luni închisoare, aplicată prin sentința penală cu nr. 266/17.02.2015 a Tribunalului București și 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.249/05._ a Tribunalului C., definitivă la data de 16.10.2014 prin decizia penală a ÎCCJ, modificată în apel prin decizia penală nr.619/16.09.2014 a Curții de apel C..
Apreciem sporul de pedeapsă, ca fiind eficient și potrivit dozat ca și cuantum, în considerarea specializării infracționale a condamnatului în comiterea aceluiași gen de infracțiuni și a perseverenței sale infracționale, fiind evident că aplicarea unei pedepse sporite are scopul de reeducare a infractorului și de conștientizare a valorilor sociale apărate de legea penală..
De altfel necesitatea aplicării sporului de pedeapsă trebuie să decurgă nu din înseși dispozițiile legale, ci din aplicarea concretă, legată de insuficiența pedepsei celei mai grele, aplicate în raport de pericolul social concret al infracțiunii și persoana infractorului.
În fine, concluzionăm că, atâta timp cât legiuitorul consacră sistemul cumulului juridic al pedepselor, în cazul concursului de infracțiuni, aceste dispoziții nu pot constitui unic argument în aprecierea ca neîndestulătoare a pedepsei celei mai grele aplicate, o astfel de apreciere fiind necesar să se bazeze doar pe elementele concrete din speța dedusă judecății.
Cum apărarea a făcut dovada unor eforturi de îndreptare, la nivel personal, a conduitei contestatorului - condamnat, care în prezent este căsătorit, are un copil minor și este asociatul unic al unei societăți comerciale, nu se impune mărirea cuantumului sporului de pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare, aplicat condamnatului.
Pentru aceste considerente, în baza art. 425 ind. 1 alin. 7 pct.1 lit. b din Codul de procedură penală în referire la art. 597 alin.7 din Codul de procedură penală, Curtea va respinge ca nefondate contestațiile formulate de P. de pe lângă Tribunalul C. și contestatorul – condamnat M. M. G. împotriva sentinței penale nr.266 din data de 24.07.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat, în sumă de 200 de lei vor fi suportate de contestatorul – condamnat M. M. G..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza dispozițiilor art. 425 ind. 1 alin. 7 pct.1 lit. b din Codul de procedură penală în referire la art. 597 alin.7 din Codul de procedură penală respinge ca nefondate contestațiile formulate de P. de pe lângă Tribunalul C. și contestatorul – condamnat M. M. G. - fiul lui C. și A., născut la data de 01.02.1985, CNP –_, deținut în P. P. Albă împotriva sentinței penale nr.266 din data de 24.07.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat, în sumă de 200 de lei sunt suportate de contestatorul – condamnat M. M. G..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.09.2015.
Președinte,Grefier,
V. B. C. C.
Jud.fond – L.I.B.
Tehnored.dec.jud. – V.B.
2 ex./27.10.2015
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 409/2015.... | Ultrajul. Art.257 NCP. Decizia nr. 370/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
