Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 233/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA

Comentarii

0

Decizia nr. 233/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 2694/212/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR. 233/P

Ședința publică de la 17 martie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE – A. I.

Judecător - D. I. N.

Cu participare: Grefier – M. V.

Ministerul Public prin procuror R. G. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

S-au luat în examinare apelurile penale declarate împotriva sentinței penale nr. 1061 din data de 15.10.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr. _ de P. de pe lângă Judecătoria C. și de inculpatul N. E. – I., fiul lui T. și G., nascut la data de 27.01.1990, domiciliat in comuna Garliciu, ., județul C., CNP_, trimis în judecată prin rechizitoriul nr._/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără a poseda permis de conducere, faptă prev. și ped. de art. 86 al. 1 din O.U.G 195/2002-rep. și părăsirea locului accidentului de către conducătorul autovehiculului implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane ori dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracțiuni, fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei, faptă prev. și ped. de art. 89 al. 1 din OUG 195/2002 rep, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.03.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea la data de 17.03.2015, când a pronunțat următoarea decizie:

CURTEA

Asupra apelurilor penale de față:

Constată că prin sentinței penale nr. 1061 din data de 15.10.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr. _, s-a hotărât:

„În baza art. 86 alin.1 din OUG nr.195/2002 si art.375 NCPP cu aplicarea art.5 NCP condamnă pe inculpatul N. E. I., fiul lui T. și G., nascut la data de 27.01.1990, domiciliat in comuna Garliciu, ., județul C., CNP_ la pedeapsa de 6 luni închisoare.

In baza art.89 alin.1 din OUG nr.195/2002 si art.375 NCPP cu aplicarea art.5 NCP condamna inculpatul N. E. I. la pedeapsa de 1 ani si 4 luni inchisoare.

In baza art.33 lit.a si art.34 alin.1 lit.b Cod penal vechi contopeste cele doua pedepse cu inchisoarea si aplica inculpatului N. E. I. pedeapsa cea mai grea de 1 an si 4 luni inchisoare.

În baza art. 81 C.pen. suspendă condiționat executarea pedepsei de 1 an si 4 luni închisoare pe o durata de 3 ani și 4 luni termen de încercare stabilit in condițiile art. 82 C.pen.

În baza art.71 C.penal interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a doua si lit.b C.penal.

În baza art.71 alin.5 C.penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspenda si executarea pedepsei accesorii.

In baza art.272 NCPP dispune avansarea sumei de 100 lei reprezentând onorariu partial avocatului din oficiu D. A. M. din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..

În baza art.274 NCPP obligă inculpatul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat .”

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

data de 08.11.2010, orele 16,00, învinuitul N. E.-I. a urcat pe motociclu și a circulat cu el pe drumuri publice fără să posede permis de conducere. El a condus mopedul marca Aprilia cu numărul de înregistrare CT-Năvodari- 357 pe bulevardul Tomis din Municipiul C., dinspre . A. V. și când a ajuns în dreptul blocului 3A, a încercat să-i ocolească pe numiții S. V. și S. M.-E., care se angajaseră în traversarea străzii și astfel i-au apărut în față. El nu a reușit însă să-i evite pe cei doi trecători și i-a accidentat.

Astfel, în timpul manevrei de ocolire a lor, învinuitul s-a dezechilibrat și a căzut la sol, iar mopedul pe care-1 conducea, a scăpat de sub control, a alunecat mai departe înspre înainte apoi le-a lovit pe cele două victime, într-un loc situat în apropierea trotuarului la care ele intenționau să ajungă, mai precis la o distanță de 1 metru fată de el.

După producerea accidentului, învinuitul a mers la cele două persoane rănite de el și a discutat cu ele apoi, până la venirea ambulanței care le-a transportat la spital pentru a primi îngrijirile medicale necesare, a părăsit locul și a plecat acasă la el, la o distanță de 200 metri față de locul accidentului, împingând mopedul.

Din adresa nr._/13.12.2010, emisă de IPJ C. -Serviciul Rutier - rezultă că la data comiterii faptei, învinuitul N. E.-I. nu figura în evidența electronică a posesorilor de permise de conducere pentru nici o categorie de autovehicule, (fila 18).

Inculpatul N. E.-I. a recunoscut faptele comise, pe care le regretă.

La data de 22.09.2014 inculpatul a solicitat aplicarea procedurii recunoasterii invinuirii.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria C. și inculpatul N. E. I..

În dezvoltarea motivelor de apel ale P. de pe lângă Judecătoria C. s-a solicitat admiterea apelului formulat de P. de pe lângă Judecătoria C. având în vedere greșita greșita individualizare a pedepselor stabilite și a pedepsei rezultante aplicate inculpatului în raport de gravitatea și pericolul social concret al infracțiunilor săvârșite de acesta, respectiv conducere fără permis și părăsirea locului accidentului, incidentul petrecându-se pe o stradă din mun. C., intens circulată.

În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului N. E. I. s-a solicitat achitarea inculpatului pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului, considerând că lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura subiectivă, susținându-se că infracțiunea de părăsire a locului accidentului se săvârșește numai cu intenție directă, care presupune manifestarea evidentă a voinței conducătorului auto care părăsește locul respectiv pentru a se sustrage într-un fel sau altul urmăririi penale, consecințelor accidentului pe care l-a săvârșit, însă în cauză, probele administrate dovedesc o cu totul o altă nuanțare, inculpatul a căzut de pe motociclu și în alunecare, în inerție, a accidentat victimele, iar prima lui intenție a fost grija pentru cele două persoane accidentate, pentru care a luat măsuri, însă ulterior, probabil, dând „eficiență” sfaturilor venite din public, s-a deplasat la domiciliul sau pentru a-și acorda sieși îngrijiri medicale; prin urmare, din acest punct de vedere, intenția inculpatului nu era de a ascunde producerea accidentului, ci o anumită manifestare a instinctului de conservare l-a determinat să părăsească locul producerii accidentului și să se deplaseze la domiciliu pentru a se spăla, pentru a-și schimba hainele.

În ceea ce privește infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără a poseda permis de conducere s-a solicitat achitarea inculpatului pentru comiterea acestei infracțiuni, susținându-se că eroarea de fapt este o scuză pertinentă, având în vedere că participarea la traficul rutier a motociclurilor, în anii 2008-2010, nu era pe deplin clarificată, pentru că în vechea reglementare pentru a conduce motorete nu era necesară deținerea unui permis de conducere; s-a mai arătat că această eroare de fapt i-a fost insuflată inculpatului de atitudinea pe care au avut-o lucrătorii din cadrul primăriei, atunci când au eliberat certificatul de înregistrare al motociclului respectiv, caz in care nici in actele pe care le-a întocmit atunci și ulterior, nu i s-a pus în vedere că pentru conducerea pe drumurile publice este necesar un permis de conducere.

În subsidiar, fiind aplicabilă legea penală veche, având în vedere toate caracterizările, conduita inculpatului, faptul că este tânăr, absolvent al unei facultăți, s-a apreciat că acestor fapte săvârșite le lipsește gradul de pericol social concret al unor infracțiuni, motiv pentru care în temeiul art. 18 ind. 1 Cod penal, s-a solicitat achitarea acestuia.

La termenul din data 12.03.2015, inculpatul N. E. I. a precizat personal că nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel, uzând de dreptul la tăcere prev. de art.83 lit.a) cod procedură penală.

În apel nu s-au administrat mijloace de probă noi.

La termenul din data de 12.03.2015, procurorul de ședință a invocat tardivitatea apelului declarat de inculpat, arată inculpatului i-a fost comunicat minuta în data de 29.10.2014, acesta declarând apel la data de 26.11.2014, acest aspect fiind pus în discuția părților la același termen.

Examinând sentința apelată în raport de motivele de apel și de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că doar apelul formulat în cauză de către P. de pe lângă Judecătoria C. este fondat, apelul inculpatului N. E. I. fiind nefondat pentru următoarele:

Mai întâi, Curtea constată că nu este întemeiată solicitarea Parchetului de constatare a tardivității apelului formulat de către inculpat.

În acest sens, Curtea reține că declarația de apel a inculpatului N. E. I. a fost înregistrată la data de 06.11.2014 (f.4 dosar apel) și nu la data de 26.11.2014, astfel cum a susținut procurorul de ședință, apelul fiind astfel declarat de către inculpat în termenul de apel de 10 zile prev. de art.410 alin.1 cod procedură penală, raportat la data comunicării minutei (29.10.2014).

Prin urmare, ambele apeluri urmează a fi examinate pe fondul cauzei.

Curtea constată că prima instanță a reținut corect starea de fapt și a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, reținând vinovăția inculpatului sub forma intenției directe prev. de art. 16 alin.(3) lit. a) cod penal.

În acest sens, Curtea are în vedere următoarele mijloace de probă administrate în cauză:

- procesul verbal de constatare;

- adresa nr._/13.12.2010 emisă de către IPJ C. – Serviciul Rutier din care rezultă că la data comiterii faptei inculpatul N. E. I. nu figura în evidența electronică a posesorilor de permise de conducere pentru nici o categorie de autovehicule (f.18 d.u.p.);

- declarațiile martorilor S. M. E., S. V. și Onicesi D.;

- declarațiile de recunoaștere ale inculpatului.

Curtea mai reține, în același sens, că la termenul de judecată din data de 22.09.2014 din fața instanței de fond inculpatul a arătat că înțelege să beneficieze de dispozițiile prev. de art.396 alin.10 cod procedură penală, în sensul că a recunoscut comiterea faptelor așa cum sunt descrise în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să aibă loc potrivit procedurii recunoașterii vinovăției (f.9 verso dosar fond).

Având în vedere poziția procesuală a inculpatului N. E. I. din fața instanței de fond de recunoaștere a comiterii faptelor în modalitatea reținută prin rechizitoriu și faptul, că judecata în fața primei instanța s-a desfășurat potrivit procedurii speciale a recunoașterii vinovăției prev. de art.375, art.377 cod procedură penală, că inculpatul a beneficiat de dispozițiile art.396 alin.10 cod procedură penală, Curtea constată că nu sunt pertinente motivele de apel invocate de către apărătorul inculpatului prin care s-a solicitat:

- achitarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de părăsire a locului accidentului, considerând că lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura subiectivă,

- achitarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără a poseda permis de conducere, susținându-se că inculpatul s-a aflat în eroare de fapt.

În acest sens, Curtea reține că în cazul procedurii speciale a recunoașterii vinovăției soluțiile care urmează să se pronunțe sunt doar de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, astfel cum prevăd în mod expres dispozițiile art.396 alin.10 cod procedură penală, limitele pedepsei închisoarii reducându-se cu 1/3; în cadrul acestei proceduri speciale se poate doar schimba încadrarea juridică dată faptei, astfel cum prevăd dispoz. art.377 alin.4 cod procedură penală.

În consecință, Curtea constată că nu se impune examinarea acestor motive de apel, raportat la faptul că inculpatul N. E. I. a apelat la procedura specială a recunoașterii învinuirii, astfel că nu pot fi reținute alte aspecte de fapt în sensul celor susținute prin aceste motive de apel.

În practica judiciară, s-a stabilit că în cadrul acestei proceduri speciale se poate dispune achitarea inculpatului doar în cazul în care se constată că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, fiind astfel incidente prev. art.18¹ cod penal 1969.

Prin urmare, Curtea urmează a examina doar acest motiv de apel al inculpatului, cu referire la prev. art.18¹ cod penal 1969, raportat la principiul aplicării globale a legii penale mai favorabile din perspectiva art.5 cod penal, astfel cum a decis și Curtea Constituțională prin decizia nr.265/2014, având în vedere că regimul sancționator al concursului de infracțiuni este mai favorabil în reglementarea codului penal 1969.

Având în vedere starea de fapt reținută, Curtea constată că, raportat la criteriile prev. de art.18¹ alin.2 cod penal 1969, nu se poate reține că faptele inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, raportat la modalitatea de comitere a faptelor, la urmările produse (accidentarea a 2 persoane pe trecerea de pietoni) și la conduita inculpatului, care a părăsit locului accidentului.

În același sens, Curtea reține și faptul că în ultima perioadă acest gen de fapte au căpătat o amploare ridicată, ușurința cu care diferiți conducători auto hotărăsc să conducă autovehicule pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere corespunzătoare (producând deseori accidente rutiere) impunând reținerea caracterului infracțional al faptei acestora, de natură a descuraja un comportament asemănător al inculpatului sau al altor șoferi.

De asemenea, Curtea mai constată că din actele și lucrările dosarului nu reies circumstanțe personale ale inculpatului deosebite, de natură a înlătura aspectele expuse mai sus.

Încadrarea juridică dată faptei comise de inculpat este legală, instanța de fond efectuând o aplicare corespunzătoare a normelor în materie.

Astfel, faptele inculpatului N. E. I. care la data de 18.11.2010 (orele 13:18) a condus pe bulevardul Tomis din Mun. C. motociclul marca Aprilia, cu nr. de înregistrare Năvodari 357, fără să posede permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule, accidentând pe numiții S. V. și S. M. E., după care a părăsit locul accidentului fără încuviințarea poliției întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de:

- art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplicarea art.396 alin.10 cod procedură penală,

- art.89 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplicarea art.396 alin.10 cod procedură penală,

cu aplicarea art.33 lit.a) cod penal 1969.

Curtea constată că legea penală mai favorabilă global sunt dispozițiile penale anterioare datei de 01.02.2014, având în vedere că limitele de pedeapsă ale închisorii pentru cele două infracțiuni sunt aceleași însă regimul sancționator al concursului de infracțiuni este mai ușor în reglementarea prev. de art.34 lit.b) cod penal 1969 decât cea prev. de art.39 lit.b) cod penal în vigoare din 01.02.2014 care prevăd un spor obligatoriu de pedeapsă.

Fiind întrunite toate condițiile cerute de dispozițiile art. 396 alin. 2 cod procedură penală, în mod corect aceasta a dispus condamnarea inculpatului pentru faptele pentru care a fosttrimis în judecată.

În ceea ce privește însă individualizare judiciară a pedepselor ce urmau a fi aplicate, Curtea apreciază însă că nu se impunea aplicarea unor pedepse constând în minimele speciale de pedeapsă (reduse cu 1/3 potrivit art.396 alin.10 cod procedură penală), impunându-se majorarea acestora pentru a reflecta gradului de pericol social concret a infracțiunilor comise și persoanei inculpatului.

În acest sens, Curtea are în vedere urmările produse (accidentarea a 2 persoane), locul unde s-a produs accidentul (pe trecerea de pietoni), faptul că inculpatul a părăsit locul accidentului; se va avea în vedere și faptul că în ultima perioadă acest gen de fapte au căpătat o amploare ridicată, impunându-se sancționarea mai severă a acestui gen de fapte, atât pentru conștientizarea inculpatului cât și a altor persoane cu privire la necesitatea adoptării unui comportament responsabil al participanților la traficul rutier.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante, raportat la aspectele expuse mai sus (atât referitor la circumstanțele reale de comitere a faptei cât și la circumstanțele personale ale inculpatului) Curtea apreciază că se impune să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante potrivit art.86¹ cod penal 1969, fiind necesar ca inculpatului să i se impună respectarea obligațiilor prev. de art.86³ cod penal 1969 pentru a se asigura realizarea scopului pedepsei, precum și conștientizarea inculpatului cu privire la necesitatea respectării normelor de conviețuire socială, raportat la conduita inculpatului, la ușurința cu care a încălcat mai multe norme privind regimul rutier.

Față de ansamblul considerentelor expuse, în baza art.421 pct.1 lit.b) cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat apelul formulat împotriva sentinței penale nr. 1061 din data de 15.10.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr. _ de către inculpatul N. E. I..

În baza art.421 pct.2 lit.a) cod procedură penală, Curtea va admite apelul formulat de către P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva sentinței penale nr. 1061 din data de 15.10.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr. _, va desființa sentința apelată și, rejudecând, va majora cuantumul pedepselor aplicate inculpatului N. E. I.:

- de la 6 luni închisoare la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplicarea art.396 alin.10 cod procedură penală;

- de la 1 an și 4 luni închisoare la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.89 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplicarea art.396 alin.10 cod procedură penală.

În baza art.33 lit.a) și art.34 lit.b) cod penal cu aplicarea art.5 cod penal, se va aplica inculpatului N. E. I. pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 86¹ alin. 1, 2 cod penal 1969, Curtea va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatului N. E. I. pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit potrivit art.86² cod penal 1969.

În baza art. 71 al. 5 cod penal 1969, se va dispune suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 86³ alin. 1, 3 cod penal 1969, Curtea va obliga pe inculpatul N. E. I. să respecte pe durata termenului de încercare următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune C.;

-să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

-să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

-să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Se va atrage atenția inculpatului N. E. I. asupra dispozițiilor art. 86⁴ cod penal 1969 privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare sau în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere stabilite.

Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art.275 alin.2,3 cod procedură penală, inculpatul N. E. I. va fi obligat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, restul cheltuielilor judiciare avansate de către stat în apel rămânând în sarcina acestuia.

În baza art.272 cod procedură penală, onorariul parțial în cuantum de 50 lei pentru apărătorul din oficiu Stamule M. se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.421 pct.1 lit.b) cod procedură penală, respinge ca nefondat apelul formulat împotriva sentinței penale nr. 1061 din data de 15.10.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr. _ de către inculpatul N. E. I..

În baza art.421 pct.2 lit.a) cod procedură penală, admite apelul formulat de către P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva sentinței penale nr. 1061 din data de 15.10.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr. _, desființează sentința apelată și rejudecând:

Majorează cuantumul pedepselor aplicate inculpatului N. E. I.:

- de la 6 luni închisoare la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplicarea art.396 alin.10 cod procedură penală;

- de la 1 an și 4 luni închisoare la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplicarea art.396 alin.10 cod procedură penală.

În baza art.33 lit.a) și art.34 lit.b) cod penal cu aplicarea art.5 cod penal, aplică inculpatului N. E. I. pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 86¹ alin. 1, 2 cod penal 1969, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatului N. E. I. pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit potrivit art.86² cod penal 1969.

În baza art. 71 al. 5 cod penal 1969, dispune suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 86³ alin. 1, 3 cod penal 1969, obligă pe inculpatul N. E. I. să respecte pe durata termenului de încercare următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune C.;

-să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

-să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

-să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Atrage atenția inculpatului N. E. I. asupra dispozițiilor art. 86⁴ cod penal 1969 privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare sau în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere stabilite.

Menține restul dispozițiilor sentinței apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art.275 alin.2,3 cod procedură penală, obligă pe inculpatul N. E. I. la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, restul cheltuielilor judiciare avansate de către stat în apel rămân în sarcina acestuia.

În baza art.272 cod procedură penală, onorariul parțial în cuantum de 50 lei pentru apărătorul din oficiu Stamule M. se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Conform art.400 alin. 3 cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 17.03.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

A. I. D. I. N.

GREFIER,

M. V.

Jud. fond: I. C. B.

Jud. red. dec: D.I. N.

2ex. / 02.04.2015

← Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr....		Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr. 259/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA