Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Decizia nr. 115/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA

Curtea de Apel CONSTANŢA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 115/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 08-09-2015 în dosarul nr. 8926/256/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR. 115/MP

Ședința publică de la 08 septembrie 2015

Completul compus din:

Președinte – D. I. N.

Judecător – A. I.

Cu participare: Grefier – M. V.

Ministerul Public prin procuror R. G. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

S-a luat în examinare apelul penal declarat împotriva sentinței penale nr. 697 din data de 09.03.2015, pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul nr._ de P. de pe lângă Judecătoria Medgidia privind pe inculpații T. I. și T. M. A., trimiși în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal asupra părților vătămate H. M. și H. G..

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 03.09.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea la data de 08.09.2015, când a pronunțat următoarea decizie:

CURTEA

Asupra apelului penal de față, reține următoarele:

Prin sentința penală nr.697/09.03.2015, pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._, s-a hotărât:

Respinge ca neîntemeiată cererea de schimbare de încadrare juridică.

În baza art. 101 lit. a și art. 102 cod pen. din 1969 cu aplic. art. 5 cod pen. aplică inculpatului minor T. M.-A., minor în vârstă de 17 ani la data săvârșirii faptei, fiul lui I. și V., domiciliat în ., jud. C., CNP_.2313.2815, măsura educativă a mustrării, pentru săvârșirea a două infracțiuni de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 cod pen. cu aplic. art. 99 și urm. cod pen.

Atrage atenția inculpatului T. M.-A. asupra disp. art. 102 cod pen. din 1969 cu art. 5 nou cod pen. potrivit cărora daca va mai săvârși o nouă infracțiune se va lua față de el o măsura mai severa sau i se va aplica o pedeapsă.

Fixează termen la data de 30.03.2015, ora 9,00, pentru când va fi citat inculpatul minor cu mandat de aducere și părinții acestuia în vederea executării măsurii educative.

În baza art. 180 alin. 2 cod pen. din 1969 raportat la art. 63 alin. 3 teza a II a cod pen. din 1969, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c cod pen., art. 396 alin. 10 cod pr. pen. și art. 5 noul cod pen.:

Condamnă pe inculpatul T. I., fiul lui I. și E., domiciliat în ., ., jud. C., CNP_.1137.0051, la câte o pedeapsă de 1.000 lei amendă penală pentru săvârșirea a două infracțiuni de lovire sau alte violențe.

În baza art. 33 lit. a cod pen. rap. la art. 34 lit. b cod pen. contopește toate pedepsele de mai sus și aplică inculpatului T. I. pedeapsa cea mai grea de 1.000 lei amendă penală.

În baza art. 81 cod pen. din 1969 cu aplic. art. 5 nou cod pen. suspendă condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului T. I., pe durata termenului de încercare de 1 an, calculat conform disp. art. 82 c.pen. din 1969.

Atrage atenția inculpatului T. I. asupra disp. art. 83 și art. 84 cod pen. din 1969, privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

Admite, în parte, acțiunile civile formulate de părțile civile H. M. și H. G., ambii domiciliați în ., ., jud. C..

În baza art. 19-25 și 397 cod pr. pen. raportat la art. 1349, art. 1357, art. 1369, art. 1372 cod civ. obligă, în solidar, pe inculpații T. I. și T. M.-A. acesta din urmă în solidar cu părțile responsabile civilmente T. I. și T. V., la plata despăgubirilor civile astfel:

- către partea civilă H. M. suma de 2.000 lei cu titlul de despăgubiri morale;

- către partea civilă H. G. suma de 2.000 lei cu titlul de despăgubiri morale.

Respinge ca neîntemeiate cererile părților civile de acordare de despăgubiri materiale.

În baza art. 274 cod pr.pen. obligă inculpații T. I. și T. M.-A. acesta din urmă în solidar cu părțile responsabile civilmente T. I. și T. V. la plata cheltuielilor judiciare către stat de câte 1.000 lei fiecare.

În baza art. 272 c.pr.pen. onorariul apărător oficiu de câte 50 lei va fi avansat din fondurile Min. J.., către Baroul Constanta, în favoarea av. M. I. G., deleg. nr. 3775/2013 și av. I. E., deleg. nr. 3779/2013.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 2024/P/2012 din 07.11.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților T. I., fiul lui I. și E., domiciliat în com. Castelu, ., jud. C., CNP_.1137.0051, și minorul T. M.-A., minor în vârstă de 17 ani la data săvârșirii faptei, fiul lui I. și V., domiciliat în ., ., jud. C., CNP_.2313.2815- trimiși în judecată pentru două infracțiuni de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 C.pen. asupra părților vătămate H. M. și H. G., cu aplic. art. 75 alin. 1 lit. c cod pen din 1969 față de inculpatul T. I., și cu aplic. art. 99 și urm. cod pen. din 1969 față de inculpatul minor T. M.-A..

S-a reținut prin actul de sesizare că, la data de 21 aprilie 2012, în jurul orei 18, cei doi inculpați le-au aplicat părților vătămate H. M. și H. G., lovituri cu pumnii și picioarele, în plină stradă, victimele suferind leziuni ce au necesitat 11-12 zile de îngrijiri medicale, respectiv 8-9 zile de îngrijiri medicale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia la nr._ /2014.

Prin Încheierea din 31.03.2014 instanța a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 2024/P/2012 din 07.11.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia privind pe inculpații T. I., fiul lui I. și E., domiciliat în ., ., jud. C., CNP_.1137.0051, și minorul T. M.-A., minor în vârstă de 17 ani la data săvârșirii faptei, fiul lui I. și V., domiciliat în ., ., jud. C., CNP_.2313.2815- trimiși în judecată pentru două infracțiuni de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 C.pen. asupra părților vătămate H. M. și H. G., cu aplic. art. 75 alin. 1 lit. c cod pen din 1969 față de inculpatul T. I., și cu aplic. art. 99 și urm. cod pen. din 1969 față de inculpatul minor T. M.-A..

Totodată s-a constatat legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății.

Analizând materialul probator administrat în cauză, atât în cadrul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, instanța reține următoarele :

În seara zilei de 21.04.2012, în jurul orelor 18,00, inculpatul T. M. A. împreună cu alți martori printre care D. C., N. D., Hospode M. I., jucau fotbal în fața porților locuinței persoanelor vătămate.

La un moment dat, întrucât aceștia dădeau cu mingea în poartă, persoana vătămată H. M. a ieșit afară pentru a-i goni. Astfel, aceștia s-au mutat mai sus în dreptul locuinței martorului P..

Existând o stare conflictuală mai veche, persoana vătămată a adus injurii inculpatului T. M.-A. și a aruncat cu o piatră spre acesta, fapt pentru care inculpatul a lovit pe persoana vătămată H. M..

Astfel, a intervenit persoana vătămată H. G. care a fost și el lovit de inculpatul T. M.-A..

În timpul altercației a venit la fața locului și inculpatul T. I., tatăl inculpatului T. M.-A., care a lovit și el pe cele două persoane vătămate.

În urma loviturilor primite persoana vătămată H. M. a suferit leziuni care au necesitat 11-12 zile de îngrijiri medicale, leziuni care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure dintre care unul cu margine tăioasă și lovire de corp dur și pot data din 21.04.2012, așa cum rezultă din Certificatul medico-legal nr. 518/A2 agresiuni/2012 din 25.04.2012 emis de SML C..

În urma loviturilor primite persoana vătămată H. G. a suferit leziuni care au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale, leziuni care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure și pot data din 21.04.2012, așa cum rezultă din Certificatul medico-legal nr. 519/A2 agresiuni/2012 din 25.04.2012 emis de SML C..

Inculpații au recunoscut parțial faptele arătând că ei au fost loviți, mai întâi de persoanele vătămate, și pentru a se apăra au lovit și ei pe acestea, situație de fapt contrazisă însă de probele de la dosar.

Material probator :

- plângerea și declarațiile persoanelor vătămate H. G. și H. M.;

- Certificatul medico-legal nr. 518/A2 agresiuni/2012 din 25.04.2012 emis de SML C.;

- Certificatul medico-legal nr. 519/A2 agresiuni/2012 din 25.04.2012 emis de SML C.;

- declarațiile martorilor P. C., D. E., N. D., M. C., Hospode M. I., C. M., din care rezultă situația de fapt așa cum a fost reținută mai sus;

- inculpații au recunoscut faptele arătând însă, că persoanele vătămate i-au provocat și de fapt au fost în legitimă apărare.

Martorul P. C. a arătat că era în curte cu copiii, fiind vecin cu părțile. La un moment dat a auzit gălăgie. A văzut când se certau, motivul fiind copii. Prima dată H. a dat cu pietre, după care T. I. a ripostat în sensul că s-au luat la bătaie, s-au lovit reciproc. Aceasta s-a întâmplat în dreptul unui alt vecin. T. nu avea în mână cuțit, par sau altceva. Pe partea vătămată o deranjează copii, nu numai ai inculpatului.

Martora D. E. a arătat că i-a văzut pe T. și pe băiatul lui care îi băteau pe părțile vătămate. Nu s-a băgat nimeni și a intervenit și i-a salvat.

Martorul D. C. a arătat că era cu T. M. pe stradă la noi și jucau tenis. H. M. a venit cu parul să-l bată cu parul pentru că jucam tenis pe stradă. În timp ce l-a atacat pe M. a venit T. I. și s-au luat la bătaie reciproc. A venit și H. G. și s-au lovit reciproc. Au mai fost alte incidente când H. M. îi jignea, pentru că jucau tenis pe stradă. T. I. nu avea nimic la el, când a venit pe stradă. De față mai erau N. D. și T. M..

Martorul N. D. a arătat că se jucau tenis pe stradă și s-a luat de ei doamna M. și atunci s-au mutat mai sus la alt vecin. După câteva zile i-a văzut pe persoanele vătămate și inculpați cum se înjurau și el a fugit gândindu-se că se întâmplă ceva rău.

Martorul M. C. a arătat că era în curte și a văzut copiii care se jucau tenis pe stradă și persoana vătămată a ieșit afară și le-a spus că s-a săturat de atâta zgomot și copiii s-au mutat mai sus. Doamna M. a început să îl înjure pe inculpat de și atunci și acesta a început să o înjure.

Martorul Hospode M. I. a arătat că se jucau cu mingea pe stradă și a venit persoana vătămată care avea ceva în mână și s-a luat după T. M.-A., după care acesta l-a chemat pe tatăl său iar persoana vătămată pe H. G.. Astfel a început bătaia între ei și atunci martorul a plecat.

Martorul C. M. a arătat că nu a fost de față la incident acesta cunoscând doar faptul că familia H. are probleme cu toată . lasă pe copii să se joace în fața porții și aceștia vin la poarta lui să se joace.

Astfel, instanța nu poate reține în favoarea inculpatului nici starea de legitimă apărare și nici provocarea nefiind întrunite cerințele legale.

Referitor la provocare, la care face referire inculpatul, instanța constată:

Conform art. 73 lit. b vechi Cod penal, constituie circumstanțe atenuante săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Esența provocării constă tocmai în acte provocatoare exercitate prin violență sau atingere gravă a demnității ori prin provocarea unei puternice emoții sau tulburări de natură să slăbească autocontrolul făptuitorului, care, sub imperiul acestor stimuli negativi, ia rezoluția infracțională, aspecte care se regăsesc în speță.

Urmare celor de mai sus, instanța va reține că nu a existat nici o manifestare agresivă a părții vătămate, în premomentul faptei inculpaților, care să determine pe acesta să devină violent, astfel că nu se va reține comiterea faptei în starea de tulburare determinată de vreo provocare din partea victimei.

în materie penală, pentru existența legitimei apărări, este necesar, potrivit art. 44 alin. 2 Cod penal, ca făptuitorul să se afle în fața unui atac material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc și care să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc.

Cât timp nu există un atac efectiv din partea persoanei vătămate, care să îndeplinească cerințele înscrise în art. 44 Cod penal, nu se poate reține că fapta a fost săvârșită în stare de legitimă apărare. Aprecierea de ordin subiectiv a făptuitorului că persoana vătămată ar putea declanșa un atac împotriva sa sau că ar urmări să îi aplice lovituri, nu justifică aplicarea art. 44 Cod penal, din moment ce aceste aspecte nu au fost probate.

Chiar dacă probatoriul evidențiază că incidentul dintre părți a fost inițiat de persoana vătămată nemulțumită că inculpatul T. M.-A. și ceilalți tineri joacă tenis cu piciorul în fața locuinței sale, nu poate fi primită apărarea petentului în sensul reținerii în favoarea sa a legitimei apărări. Acțiunea sa nu a fost precedată de atacul material direct și injust de natura a-l determina să reacționeze așa cum a făcut-o.

De asemenea, instanța constată că, din actele dosarului, nu rezultă că, persoana vătămată H. M. ar fi îndreptat împotriva petentului un atac material, direct, imediat și injust în sensul prevederilor acestui text de lege, potrivit cărora iminența agresiunii presupune o durată infimă de timp între atac și apariția pericolului grav, care, amenințând persoana sau interesele ei, impune o acțiune de apărare.

Astfel, instanța, coroborând probele administrate în cauză și analizate mai sus, care nu se contrazic, reține situația de fapt expusă și vinovăția inculpaților la săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.

În drept, fapta inculpaților T. M.-A. și T. I. care, la data de 21 aprilie 2012, în jurul orei 18, cei doi inculpați le-au aplicat părților vătămate H. M. și H. G., lovituri cu pumnii și picioarele, în plină stradă, victimele suferind leziuni ce au necesitat 11-12 zile de îngrijiri medicale, respectiv 8-9 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive a două infracțiuni de lovire sau alte violențeprev. de art. 180 alin. 2 C.pen. asupra părților vătămate H. M. și H. G., cu aplic. art. 75 alin. 1 lit. c cod pen din 1969 față de inculpatul T. I., și cu aplic. art. 99 și urm. cod pen. din 1969 față de inculpatul minor T. M.-A.. La data săvârșirii faptei erau în vigoare dispozițiile codului penal din 1969.

Potrivit dispozițiilor art. 5 alin.1 Noul Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Potrivit art. 180 alin. 2 cod pen. din 1969, constituie infracțiunea de lovire sau alte violențe „Lovirea sau actele de violență care au pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.”

Potrivit dsp. art. 193 nou cod pen. „(1) Lovirea sau orice acte de violență cauzatoare de suferințe fizice se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

(2) Fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă.

(3) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.”

Așadar, legea veche apare mai favorabilă prin prisma modificării regimului sancționator, care, la art. 180 alin. 2 prevede că pentru îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile pedeapsa este de închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, față de dispozițiile art. 193 alin. 2 cod pen., care prevede că pentru leziuni a căror gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă.

Sub aspectul laturii subiective a infracțiunii reținute în sarcina inculpaților, instanța reține ca formă a vinovăției intenția directă.

La alegerea sancțiunii ce urmează a fi aplicată inculpatului minor T. M.-A. instanța are în vedere gradul de pericol social al faptei, vârsta acestuia, starea fizică a inculpatului, dezvoltarea sa intelectuală și morală, comportarea sa în societate, condițiile în care a crescut și a trăit, așa cum rezultă din referatul de evaluare, lipsa antecedentelor penale dar și modalitatea de săvârșire a faptelor.

Din referatul de evaluare rezultă că, în cazul inculpatului T. M.-A., resursele existente la nivel individual, familial și comunitar pot prezenta premisele reintegrării sale.

Față de aceste criterii, instanța apreciază că, reeducarea inculpatului minor poate avea loc prin aplicarea unei masuri educative neprivative de libertate.

În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile în raport de tratamentul juridic sancționator al minorilor, neprivativ de libertate, instanța reține că, prevederile Codului penal din 1969 sunt mai favorabile față de cele cuprinse în Noul Cod Penal.

În acest sens instanța are în vedere că, potrivit codului penal din 1969 minorilor li se poate aplica măsura educativă constând în mustrare, sancțiune care nu se mai regăsește în noul cod penal, toate măsurile educative neprivative de libertate prevăzute de noul cod penal fiind mai severe decât cea a mustrării.

În consecință instanța va aplica inculpatului minor T. M.-A. măsura educativă a mustrării.

Instanța va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 102 cod pen. conform cărora daca va mai săvârși o infracțiune se va lua față de el o măsura mai severa sau i se va aplica o pedeapsa.

În ceea ce îl privește pe inculpatul major T. I. potrivit art. 74 C.pen. stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; modul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială. Prin urmare, pentru stabilirea și aplicarea pedepsei, instanța, în aplicarea dispozițiilor legale menționate, va avea în vedere toate circumstanțele reale si personale în care a fost săvârșită fapta.

Astfel, instanța are în vedere limitele de pedeapsa prevăzute de lege, modul și împrejurările de săvârșire a faptelor, gradul de pericol social al faptelor, datele personale ale inculpatului în vârstă de 45 ani, agent pază, lipsa antecedentelor penale.

Astfel, față de aceste criterii instanța apreciază că scopul pedepsei, poate fi atins, față de acest inculpat, prin aplicarea unei pedepse cu amenda, orientată spre minimul special prevăzut de lege.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța reține că sunt îndeplinite condițiile pentru suspendarea condiționată a executării pedepsei ținând cont că pedeapsa stabilită este amenda penală, inculpatul nu a fost condamnat anterior și, raportat la persoana acestuia, lipsa antecedentelor penale, se poate aprecia că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea pedepsei. Față de toate acestea, instanța va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare stabilit în art. 82 cod pen. din 1969.

Totodată, instanța va atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 83 cod pen. din 1969, privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

Persoanele vătămate s-au constituit părți civile cu câte 15.000 lei de fiecare cu titlul de despăgubiri materiale și câte 15.000 lei fiecare despăgubiri morale.

Principiul fundamental al răspunderii civile delictuale este acela că fiecare este răspunzător pentru propriile sale fapte și trebuie să repare prejudiciul pe care l-a adus altcuiva prin săvârșirea acestora.

Pentru ca prejudiciul astfel rezultat să fie susceptibil de reparare, trebuie să întrunească următoarele condiții: să fie cert și să nu fi fost încă reparat. Caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta este sigur, atât în privința existenței, cât și cu privire la posibilitățile de evaluare. Este întotdeauna cert prejudiciul actual, deci cel deja produs la data când se pretinde repararea lui, de asemenea cel viitor, care, deși nu s-a produs încă, este sigur că se va produce în viitor, el fiind astfel susceptibil de evaluare. Prejudiciul viitor - care este cert - nu se confundă cu prejudiciul eventual, care este lipsit de certitudine și, deci, nu poate justifica acordarea de despăgubiri.

Potrivit art. 1.349 cod civ. (1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.

(2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.

Potrivit art. 1.357 cod civ. (1)Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu intenție sau din culpă, este obligat să îl repare.

(2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.

În privința reparării prejudiciului material, instanța reține că, chiar dacă s-a reținut existența faptei penale, săvârșirea acesteia de inculpați și vinovăția acestora, deci toate condițiile răspunderii civile delictuale, se constată că părțile civile nu au făcut dovada cuantumului prejudiciului material solicitat și nu au produs nicio probă în acest sens.

În privința reparării prejudiciului moral, principiul reparării integrale nu poate avea decât un caracter relativ tocmai datorită dificultății cuantificării unui asemenea prejudiciu.

Trebuie totuși respectat principiul proporționalității prejudiciului cu despăgubirea acordată și principiul echității.

Și în termenii Convenției Europene a Drepturilor Omului criteriul echității în materia despăgubirilor morale are în vedere necesitatea ca persoana vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit, cu efecte compensatorii.

Astfel, instanța reține că, în raport de natura faptelor, de leziunile suferite de fiecare parte civilă, de zilele de îngrijiri medicale, dar și de atitudinea peroanelor vătămate, se justifica acordarea de despăgubiri morale dar într-un cuantum mult mai mic.

Instanța apreciază că doar prin îmbinarea răspunderii penale cu răspunderea patrimonială se poate asigura o ocrotire deplină a drepturilor subiective în general și a celor care definesc personalitatea umană – în special.

Astfel, instanța va admite, în parte, acțiunea civile și în baza art. 19-25 și 397 cod pr. pen. raportat la art. 1349, art. 1357, art. 1369, art. 1372 cod civ. va obliga, în solidar, pe inculpații T. I. și T. M.-A. acesta din urmă în solidar cu părțile responsabile civilmente T. I. și T. V., la plata despăgubirilor civile astfel:

- către partea civilă H. M. suma de 2.000 lei cu titlul de despăgubiri morale;

- către partea civilă H. G. suma de 2.000 lei cu titlul de despăgubiri morale.

Împotriva sentinței penale nr.697/09.03.2015, pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._, a declarat apel, în termen legal, P. de pe lângă Judecătoria Medgidia, cu privire la modalitatea de individualizare a sancțiunilor penale aplicate. Astfel, pentru inculpatul T. I. se solicită aplicarea unei pedepse cu închisoarea, a cărei executare să fie suspendată condiționat, iar cu privire la inculpatul T. M. A. se susține aplicarea unei măsuri educative mai severe.

Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, în baza propriei analize, în raport de mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, Curtea reține următoarea situație de fapt:

La data de 21.04.2012, în jurul orei 18⁰⁰, inculpatul T. M. A. împreună cu D. C., N. D., Hospode M. I., jucau fotbal în fața porților locuinței persoanelor vătămate H. M. și H. G..

La un moment dat, întrucât aceștia dădeau cu mingea în poartă, persoana vătămată H. M. a ieșit afară pentru a-i goni.

Existând o stare conflictuală mai veche, persoana vătămată a adresat injurii inculpatului T. M. A. și a aruncat cu o piatră spre acesta, fapt pentru care inculpatul a lovit-o pe persoana vătămată H. M. cu pumnii și cu picioarele.

Astfel, a intervenit persoana vătămată H. G. care a fost și el lovit de inculpatul T. M. A. cu pumnii și cu picioarele.

În timpul altercației a venit la fața locului și inculpatul T. I., tatăl inculpatului T. M. A., care a lovit și el pe cele două persoane vătămate cu pumnii și cu picioarele.

Persoana vătămată H. G. a suferit leziuni care au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale, leziuni care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure și pot data din 21.04.2012, așa cum rezultă din Certificatul medico-legal nr. 519/A2 agresiuni/2012 din 25.04.2012 emis de SML C..

Situația de fapt nu a fost contestată în prezenta cale de atac, astfel că nu se impune precizări suplimentare cu privire la împrejurările producerii incidentului din data de 21.04.2012.

În continuare, în cadrul procesului de individualizare, trebuie avute în vedere toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, atât a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor ce vizează strict persoana acestuia.

Pentru a-și îndeplini funcțiile, pedeapsa trebuie să corespundă, sub aspectul duratei și naturii (privativă sau neprivativă de libertate), atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Funcțiile de constrângere și reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o individualizare care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Raportat la împrejurările comiterii faptelor, la urmările produse, precum și la persoana inculpatului T. I., Curtea apreciază că nu se impune condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii.

Astfel, având în vedere modalitatea de săvârșire a faptelor, leziunile minore produse persoanelor vătămate, împrejurarea că partea civilă H. M. a adresat injurii inculpaților și a aruncat cu o piatră spre minorul T. M. A., datele personale ale inculpatului (în vârstă de 45 de ani, căsătorit, cu un copil minor, fără antecedente penale, conduita procesuală sinceră, instanța de apel apreciază că pedeapsa aplicată este suficientă pentru realizarea scopului pedepsei și asigură prevenția specială și generală.

În ceea ce privește măsura educativă aplicată inculpatului T. I., se impune ca în cadrul procesului de individualizare instanța să ia în considerare împreună toate criteriile prevăzute de art.74 Cod penal, să le evalueze laolaltă și, după caz, să le acorde o pondere deosebită fiecăruia dintre acestea, determinată de propriul lor conținut, în vederea stabilirii sancțiunii penale corespunzătoare pentru reeducarea inculpatului. În acest context se impune, pe de o parte, a se acorda atenția cuvenită circumstanțelor reale de săvârșire a faptei, iar pe de altă parte, instanța trebuie să evalueze în cadrul acestei analize și elementele ce caracterizează persoana inculpatului.

Raportat la datele ce caracterizează fapta penale analizate mai sus și persoana inculpatului T. M. A. (se află la primul conflict cu legea penală, a recunoscut comiterea faptelor, iar din referatul de evaluare rezultă date pozitive referitoare la posibilitățile de reintegrare socială), Curtea apreciază că măsura educativă a mustrării este proporțională.

Pe de altă parte, mai reținem că inculpații, anterior săvârșirii faptelor deduse judecății, au avut o conduită corespunzătoare, iar după comiterea acestora au dat dovadă de sinceritate, așa încât se poate aprecia că au conștientizat consecințele faptelor.

Pentru aceste considerente, în temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Medgidia împotriva sentinței penale nr.697/09.03.2015, pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ .

Conform art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Medgidia împotriva sentinței penale nr.697/09.03.2015, pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ .

Conform art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 08.09.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

D. I. N. A. I.

GREFIER,

M. V.

Jud. fond: A. I. S.

Jud. red. dec: A. I.

2ex. / 12.09.2015

← Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr....		Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 747/2015.... →

Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Decizia nr. 115/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Decizia nr. 115/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA