Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 201/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA

Comentarii

0

Decizia nr. 201/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 26-08-2015 în dosarul nr. 1539/118/2015/a6

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR. 201/P/C

Ședința publică de la 26.08.2015

Completul compus din:

Președinte - C. C.

Cu participarea:

Grefier – M. I.

Procuror – C. T. din cadrul D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial C.

S-au luat în examinare contestațiile formulate de inculpații MEMIȘ E., fiul lui R. și F., născut la data de 28.07.1973 în C., CNP_, domiciliat în municipiul C., .. 5, județul C. și A. B., fiul lui F. și M., născut la data de 10.05.1980 în C., CNP_, domiciliat în municipiul C., ., județul C., împotriva încheierii din data de 21.8.2015, pronunțată în dosarul nr. _ 15 al Tribunalului C. – Secția Penală, având ca obiect „verificarea măsurilor preventive în cursul judecății – art. 208 Cod procedură penală”

În conformitate cu dispozițiile art. 358 C.pr.pen. la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă:

-contestatorul inculpat Memiș E., aflat în stare de arest preventiv în cadrul Penitenciarului Poarta Albă, asistat de avocat din oficiu F. D. M., cu împuternicire avocațială aflată la dosar;

-contestatorul inculpat A. B., aflat în stare de arest preventiv în cadrul Penitenciarului Poarta Albă, asistat de avocat din oficiu G. A. E., cu împuternicire avocațială aflată la dosar;

Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 258 - 262 C.pr.pen..

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință;

La interpelarea Curții, având pe rând cuvântul, reprezentantul Ministerului Public și apărătorii din oficiu desemnați pentru inculpații Memiș E. și A. B., arată că nu au cereri prealabile de formulat.

Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond, în dezbateri.

Având cuvântul, pentru contestatorul inculpat Memiș E., avocat din oficiu F. D. M. solicită admiterea contestației, desființarea încheierii Tribunalului C. și, rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv a inculpatului, iar în subsidiar, să se dispună inlocuirea măsurii arestului preventiv cu arestul la domiciliu, cerere formulată și în fața instanței de foind.

Apreciază că temeiurile care au dus la arestarea preventivă a inculpatului nu mai subzistă în acest moment si nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea arestului preventiv. Solicită a se avea în vedere perioada îndelungată de timp in care inculpatul se află în arest preventiv, respectiv din decembrie 2014, astfel această perioadă a dus la estomparea rezonanței infracțiunii pentru care inculpatul este cercetat, atingând un termen rezonabil. Dosarul a parcurs procedura camerei preliminare și urmează etapa cercetării judecătorești.

Arată că inculpatul a colaborat pe parcursul urmăririi penale, iar în circumstanțiere, precizează că sunt depuse o . caracterizări la dosarul cauzei, fiind singurul întreținător al familiei sale, are 2 copii minori în întreținere și este la primul conflict cu legea penală.

Perioada scursă in stare de arest preventiv a inculpatului a dus la conștientizarea faptelor de care este acuzat motiv pentru care la acest moment procesual se poate dispune înlocuirea arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu, care este tot o măsură privativă de libertate, inculpatului urmând a-i fi impuse o . obligații,pe care are tot interesul să le respecte.

Având cuvântul pentru contestatorul inculpat A. B., avocat din oficiu G. A., solicită admiterea contestației, desființarea încheierii Tribunalului C. și, rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv și în subsidiar, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu, inculpatul având un domiciliu stabil.

Solicită a se avea în vedere că a trecut o perioadă mare de timp de la luarea măsurii arestării preventive, mai mult de 7 luni, timp în care Ministerul Public nu a adus alte temeiuri noi în susținerea privării de libertate, iar temeiurile ca

Susține că inculpatul nu ar reprezenta un pericol pentru ordinea publică odată arestat la domiciliu întrucât instanța îi poate impune inculpatului anumite obligații care ar duce la buna desfășurare a procesului penal și la înlăturarea suspiciunii că inculpatul ar săvârși alte infracțiuni.

De asemenea, solicită a se avea in vedere circumstanțele personale ale inculpatului, care are o familie închegată, 2 copii minori, este tânăr, apt de muncă și nici nu are antecedente penale, față de acesta primând prezumția de nevinovăție.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea contestației inculpatului A. B..

Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ca nefondate a ambelor contestații și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul C. la data de 21.08.2015 apreciind că atât timp cât subzistă nemodificate față de inculpați temeiurile inițiale ale arestării preventive se impune menținerea în continuare a acestei măsuri, care este justificată, are o perioadă rezonabilă, de aproximativ 8 luni de zile, timp în care dosarul a ajuns în fața instanței de judecată, dar nu a demarat cercetarea judecătorească, astfel încât măsura arestării preventive este proporțională cu gravitatea infracțiunilor aduse fiecăruia dintre inculpați, respectiv de constituire de grupo infracțional organizat în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de minori și proxenetism in formă agravantă.

Măsura arestării preventive a inculpaților este necesară în continuare pentru protejarea cu prioritate a ordinii publice, activitatea infracțională a inculpaților fiind stopată de organele judiciare prin luarea acestei măsuri preventive, activitate infracțională ce se presupune că dura de aproximativ 4 luni de zile.

Susține că o altă măsură preventivă mai ușoară, arestul la domiciliu, nu este oportună pentru niciunul dintre inculpatii pentru buna desfășurare a procesului penal in faza cercetării judecătorești în vederea aflării adevărului.

În concluzie, procurorul de ședință solicită respingerea contestațiilor formulate de inculpați și a cererilor subsidiare formulate de aceștia.

Având ultimul cuvânt, contestatorul inculpat Memiș E. solicită să-i fie înlocuită măsura arestului preventiv cu arestul la domiciliu, pentru a fi alături de familia sa, având 2 copii minori. Locuiește in C., ..

Având ultimul cuvânt, contestatorul inculpat A. B. este de acord cu apărătorul său și solicită să-i fie înlocuită măsura arestului preventiv cu arestul la domiciliu, pentru a fi alături de familia sa. Locuiește in C., . nr. 9.

CURTEA:

Asupra contestațiilor penale de față:

Prin încheierea de ședință din 21.05.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 15, în baza art.362 alin.2, raportat la art.208 alin.2 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse față de inculpații MEMIȘ E. și A. B..

În baza art.362 alin.2, raportat la art.208 alin.4 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților pe o durată de 60 de zile, cu începere de la 21.08.2015 până la 19.10.2015 inclusiv.

În baza art.362 alin.2, raportat la art.208 alin.2, în referire la art.218 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia luării măsurii preventive a arestului la domiciliu luată față de inculpatul MEMET ERDAL.

În baza art.362 alin.2, raportat la art.208 alin.4 Cod procedură penală, s-a menținut măsura preventivă a arestului la domiciliu față de inculpat, pentru o perioadă de 60 de zile, cu începere de la data de 21.08.2015 până la data de 19.10.2015 inclusiv.

În baza art.242 alin.1 și 2 Cod procedură penală, au fost respinse ca nefondate cererile inculpaților MEMIȘ E. și A. B., privind revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acestei măsuri cu măsura preventivă a arestului la domiciliu sau controlului judiciar.

În baza art.242 alin.1 Cod procedură penală, au fost respinse ca nefondate cererile inculpatului MEMET ERDAL, privind revocarea măsurii arestului la domiciliu sau înlocuirea acestei măsuri cu măsura controlului judiciar.

În baza art.221 alin.6 Cod procedură penală, a fost admisă cererea formulată de inculpatul MEMET ERDAL și s-a încuviințat ca acesta să părăsească, în datele de 24.08.2015 și 26.08.2015, imobilul în care locuiește, între orele 07,00 până la data de 15,00, pentru a se prezenta la probele de la examenul de bacalaureat.

S-a dispus eliberarea, în respectivele zile, de către organele judiciare, a actului de identitate al inculpatului, în original, necesar pentru susținerea examenului.

Măsura a fost comunicată, potrivit art.218 alin.4 și art.221 alin.8 Cod procedură penală.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Conform art.362 alin.2 Cod procedură penală, în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art.208.

În actuala etapă procesuală, în considerarea acestui text de lege și în urma examinării materialului probator administrat în faza urmăririi penale, instanța, verificând din oficiu legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive față de inculpații MEMIȘ E. și A. B., precum și măsura preventivă a arestului la domiciliu luată față de inculpatul MEMET ERDAL, constată că aceste măsuri de excepție corespund realizării scopului prevăzut de art.202 alin.1 Cod de procedură penală și anume de a se asigura buna desfășurare și finalizare a procesului penal, împiedicarea sustragerii acestor inculpați de la judecată și prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni, nefiind identificate aspecte de nelegalitate.

Potrivit art.207 alin.4, cu referire la art.208 alin.3 Cod de procedură penală, atunci când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, instanța dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat.

Aceste dispoziții legale trebuie corelate cu prevederile art.202 alin.1, dar și cu cele ale art.223 alin.1 Cod de procedură penală, care fac referire la existența unor probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că fiecare dintre inculpați ar fi săvârșit o infracțiune, dar și cu cele ale art.5 paragraf 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ce condiționează arestarea preventivă de existența unor motive verosimile de a bănui că respectiva persoană a săvârșit o infracțiune sau de existența unor motive temeinice de a crede în necesitatea de a împiedica acea persoană să comită o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.

Noțiunea de suspiciune rezonabilă trebuie raportată la sensul oferit de jurisprudența constantă a Curții Europene, privind existența unor date sau informații, care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o infracțiune, chiar dacă aceste informații nu trebuie să aibă forța juridică a unor argumente necesare pentru a justifica o condamnare.

În opinia instanței, se identifică în continuare, în materialul probator administrat în prezenta cauză, dar și față de cerințele prevăzute de art.202 alin.1 și art.223 alin.1 din Codul de procedură penală, probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că acești inculpați ar fi săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, reținându-se a fi relevante procesele-verbale de investigare întocmite de către polițiștii delegați în cauză, privind posturile telefonice utilizate de către inculpați și persoanele vătămate exploatate de către aceștia, autoturismele utilizate de inculpați și imobilele în care locuiau persoanele vătămate și inculpații, procesele-verbale privind anunțurile postate pe internet, pentru racolarea persoanelor cu care prostituatele exploatate de către inculpați întrețineau acte sexuale în schimbul unor sume de bani, procesele-verbale de supraveghere a persoanelor vătămate și inculpaților întocmite de către polițiștii delegați în cauză, procesele-verbale de contravenție privind pe numitele A. ZUNA, A. A. C. și N. I., prin care acestea au fost sancționate pentru racolarea persoanelor cu care întrețineau acte sexuale în schimbul unor sume de bani (conform adresei nr._/05.01.2015 a Secției 2 Poliție), informațiile comunicate de către P. KASSEL (Germania), cu privire la constatările efectuate în data de 28.11.2014 de poliția germană, conținutul convorbirilor și comunicărilor telefonice interceptate în cauză, obiectele ridicate cu ocazia perchezițiilor domiciliare, procesele-verbale de efectuare a percheziției informatice, declarațiile persoanelor vătămate A. ZUNA și A. A. C., declarațiile martorilor, obiectele ridicate cu ocazia efectuării perchezițiilor domiciliare, respectiv cartelele S. cu numerele de apel utilizate de inculpați și persoana vătămată A. A. C., interceptate în cauză, fotografiile martorelor F. M. R. și N. I., care au fost lipite pe ușa apartamentului din orașul KASSEL, în care cele două se prostituau.

De asemenea, se apreciază că, în actuala fază procesuală, când a fost epuizată procedura de cameră preliminară și s-a pășit doar în mod formal la faza de judecată, fără a se începe cercetarea judecătorească, sunt satisfăcute cerințele prevăzute de textele de lege invocate. Astfel, temeiurile primare care au determinat inițial luarea măsurii de excepție a arestării preventive, la data de 17.12.2014 față de inculpații MEMIȘ E. și A. B. și, respectiv, măsura preventivă a arestului la domiciliu față de inculpatul MEMET ERDAL, la data de 09.06.2015, se mențin și subzistă nealterate, iar ele justifică menținerea măsurilor preventive, în privința fiecăruia dintre inculpați.

În respectarea exigențelor prevăzute de art.223 alin.2 din Codul de procedură penală, instanța constată că în cauză nu au intervenit modificări în privința temeiurilor primare, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de acest text de lege, inculpații fiind trimiși în judecată și cercetați pentru săvârșirea unor infracțiuni de trafic de minori și proxenetism - infracțiunea de trafic de minori fiind prevăzută și în enumerarea din teza I a textului de lege – pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, pe baza evaluării gravității faptelor, a modului și a circumstanțelor reale de comitere a acestora, privarea inculpaților de libertate fiind necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

În satisfacerea cerințelor prevăzute de art.202 alin.3 și art.223 alin.2 din Codul de procedură penală, se apreciază că măsura arestării preventive și măsura preventivă a arestului la domiciliu rămân necesare și proporționale față de natura și gravitatea deosebit de ridicată a faptelor, întrucât inculpații, prin acțiuni conjugate, ar fi înlesnit practicarea prostituției de către mai multe persoane vătămate minore, le-ar fi asigurat locuință, supraveghere și protecție acestora, le-ar fi transportat din România în Germania, întinderea în timp a activității infracționale, prin multiple acte materiale, scopul urmărit (obținerea de surse ilicite de câștig), urmările produse și cele ce s-ar fi putut produce, valorile sociale însemnate lezate și ocrotite de normele penale, impactul social intens negativ la comiterea unor astfel de fapte, care atrag în mod necondiționat oprobiul public, persoana și conduita inculpaților, făcând ca riscul real ca inculpații, odată aflați în stare de libertate, să poată reveni cu ușurință în zona infracțională, să fie unul extrem ridicat, aceștia putând comite fapte similare și putând încuraja și alte persoane să comită astfel de fapte, nevoia de prezervare a securității și protecției colectivității fiind, deci, imperioasă.

Pe de altă parte, în cauză cercetarea judecătorească nu a demarat efectiv, iar inculpații nu au fost ascultați în mod nemijlocit de către instanța de judecată. Se constată că în intervalul de timp scurs de la ultima analiză a acestor temeiuri, în cauză nu au intervenit elemente procesuale noi, iar ansamblul probator aflat la dosar a rămas nemodificat, simpla scurgere a timpului, ca unic criteriu, neputând conduce la o altă soluție, iar pericolul pentru ordinea publică neputându-se diminua de la o lună la alta.

Soluția adoptată este în concordanță și cu prevederile art.4 din Codul de procedură penală, prin raportare la art.6 paragraful 2 din Convenție, cu luarea în considerare a jurisprudenței constante a Curții, fiecare inculpat fiind beneficiarul prezumției de nevinovăție și a regulii judecării persoanei în stare de libertate, până la pronunțarea unei hotărâri penale definitive, dar cu mențiunea că împrejurări particulare și speciale pot avea prioritate în protejarea ordinii publice, în raport cu interesul strict individual.

De aceea, întrucât în cauză nu sunt satisfăcute cerințele prevăzute de art.242 alin.1 Cod procedură penală, au fost respinse cererile formulate de inculpați, de revocarea a măsurilor preventive de sub puterea cărora se află.

De asemenea, cererile formulate de inculpații, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau controlului judiciar, au fost respinse ca nefondate.

Astfel, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale comiterii faptelor, urmărilor grave produse sau care se mai puteau produce, rezonanței sociale intens negative a unor astfel de fapte, nefind identificate schimbări sau modificări ale temeiurilor primare, se apreciază că o măsură preventivă mai ușoară, chiar cu stabilirea unor măsuri ferme în sarcina inculpaților, nu este suficientă și nici eficace pentru realizarea scopului prevăzut la art.202 alin.1 Cod procedură penală.

Singura măsură ce apare a fi proporțională, necesară și suficientă pentru realizarea scopului înscris în art.202 alin.1 Cod de procedură penală, în privința inculpaților MEMIȘ E. și A. B., este cea a arestării preventive, iar în privința inculpatului MEMIȘ ERDAL este cea a arestului la domiciliu, ambele având o durată rezonabilă.

De altfel, conform practicii constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, arestarea preventivă nu reprezintă o formă de executare anticipată a pedepsei ci doar o măsură procedurală, cu un scop pur preventiv.

În termen legal, împotriva acestei încheieri de ședință au formulat contestație inculpații MEMIȘ E. și A. B., solicitând revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea ei cu măsura arestului la domiciliu, motivat de împrejurarea că privarea lor de libertate tinde să devină excesivă, riscul comiterii de noi fapte penale și de influențare a aflării adevărului nefiind dovedit.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiției – DI.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial C. nr.985/D/P/2014 din 11.03.2015 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților MEMIȘ E., A. B. și MEMET ERDAL, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art.367 alin.1 Cod penal, trafic de minori, prevăzută de art.211 alin.1 Cod penal și proxenetism, prevăzută de art.213 alin.1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art.38 alin.1 Cod penal.

S-a reținut, în fapt, că inculpații, cu intenție directă, în luna octombrie 2014, au constituit un grup infracțional organizat, în scopul săvârșirii infracțiunilor de trafic de minori și proxenetism, inculpatul MEMIȘ E. fiind liderul grupului infracțional organizat, calitate în care îi coordona pe ceilalți inculpați, le asigura securitatea lor și a prostituatelor exploatate, le indica locurile în care aceștia să le adăpostească pe tinerele prostituate, orele la care să le transporte în locurile în care practicau prostituția, asigurând, prin autoritatea de care dispunea, ca tinerele prostituate să îi asculte pe ceilalți inculpați, în timp ce inculpații A. B. și MEMET ERDAL le supravegheau și le asigurau protecția, transportându-le la locul în care se prostituau.

În sarcina inculpatului MEMIȘ E. s-a mai reținut, în fapt, că:

- în perioada octombrie 2014 - decembrie 2014, a înlesnit practicarea prostituției de către F. M. R. și N. I. asigurându-le locuință și protecție în România și Germania, transportându-le din România până în Germania, unde cele două au practicat prostituția în perioada 07 noiembrie - 08 decembrie 2014, în aceeași perioadă obținând foloase patrimoniale din practicarea prostituției, însușindu-și o parte din banii obținuți;

- în perioada octombrie 1014 - decembrie 2014, a obținut foloase patrimoniale din practicarea prostituției de către N. M., însușindu-și o parte din banii astfel obținuți de către aceasta;

- în perioada octombrie 2014 - 07 noiembrie 2014, respectiv, 08 - 15 decembrie 2014, a înlesnit practicarea prostituției de către minorele A. ZUNA și A. A. C., în România, asigurându-le protecție și supraveghindu-le;

- în perioada octombrie 2014 - 07 noiembrie 2014, respectiv, 08 - 15 decembrie 2014, a transportat-o pe minora A. ZUNA de la locuință la locul în care practica prostituția;

- în perioada octombrie 2014 - 07 noiembrie 2014, respectiv, 08 - 15 decembrie 2014, a transportat-o pe minora A. A. C. de la locuință la locul în care practica prostituția;

- în perioada 07 noiembrie - 08 decembrie 2014, a transportat-o cu autoturismul “PEUGEOT”, înmatriculat cu nr._, din România în Germania și retur, pe minora A. A. C., în scopul exploatării ei sexuale.

În sarcina inculpatului A. B. s-a mai reținut, în fapt, că:

- în perioada octombrie 2014 - decembrie 2014 a recrutat-o, a adăpostit-o și transportat-o de la locuință la locul în care practica prostituția pe minora A. A. C., în scopul exploatării prin practicarea prostituției;

- în perioada octombrie 2014 - 07 noiembrie 2014, respectiv, 08 - 15 decembrie 2014, a transportat-o pe minora A. ZUNA de la locuință la locul în care practica prostituția;

- în perioada octombrie 2014 - decembrie 2014 a obținut foloase patrimoniale din practicarea prostituției de către A. A. C., însușindu-și o parte din banii astfel obținuți de către aceasta;

- în perioada octombrie 2014 - 07 noiembrie 2014, respectiv, 08 - 15 decembrie 2014, a înlesnit practicarea prostituției de către minora A. ZUNA, supraveghind-o și asigurându-i protecția;

- în perioada octombrie 2014 - 07 noiembrie 2014, respectiv, 08 - 15 decembrie 2014, a înlesnit practicarea prostituției de către N. I., supraveghind-o, asigurându-i protecția și transportând-o de la locuință la locul în care practica prostituția.

În sarcina inculpatului MEMET ERDAL s-a reținut, în fapt, că:

- în perioada octombrie 2014 - decembrie 2014, a recrutat-o, adăpostit-o și transportat-o de la locuință la locul în care practica prostituția pe minora A. ZUNA, în scopul exploatării prin practicarea prostituției;

- în perioada octombrie 2014 - 07 noiembrie 2014, respectiv, 11 - 15 decembrie 2014, a transportat-o pe minora A. A. C. de la locuință la locul în care practica prostituția;

- în perioada octombrie 2014 - decembrie 2014 a obținut foloase patrimoniale din practicarea prostituției de către minora A. ZUNA, însușindu-și o parte din banii astfel obținuți de către aceasta;

- în perioada octombrie 2014 - 07 noiembrie 2014, respectiv, 11 - 15 decembrie 2014, a înlesnit practicarea prostituției de către minora A. A. C., supraveghind-o și asigurându-i protecția;

- în perioada octombrie 2014 - 07 noiembrie 2014, respectiv, 08 - 15 decembrie 2014, a înlesnit practicarea prostituției de către N. I., supraveghind-o și asigurându-i protecția și a transportat-o pe aceasta de la locuință la locul în care practica prostituția.

În cursul urmăririi penale, măsura arestării preventive a fost dispusă față de cei trei inculpați prin încheierea nr.190 din 17.12.2014 a Tribunalului C., menținută prin încheierea nr.114/JDL/ din 19.12.2014 a Curții de Apel C..

Prin încheierea nr.108 din 09.04.2015 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului C., în baza art.346 alin.2 Cod de procedură penală, s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr.985D/P/2014 din 11.03.2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial C., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

Totodată, în baza art.348, raportat la art.207 Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților. Această încheiere a rămas definitivă prin încheierea nr.35/P/CP/14.04.2015 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel C..

Prin încheierea din data de 09.06.2015 a Tribunalului C., în baza art.362, în referire la art.208 și art.207 alin.4 Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților MEMIȘ E. și A. B., pentru fiecare pe câte o durată de 60 zile, până la data de 07.08.2015, iar față de inculpatul MEMET ERDAL s-a dispus, în baza art.242 alin.2 Cod procedură penală, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, pe o durată de 60 zile.

Prin încheierea din data de 13.07.2015 a Tribunalului C. a fost menținută măsura arestării preventive și a arestului la domiciliu față de cei trei inculpați, de la data de 13.07.2015 până la data de 10.09.2015 inclusiv, potrivit distincțiilor făcute mai sus.

Conform art.362 alin.2 Cod procedură penală, în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art.208 Cod procedură penală.

Potrivit art.208 alin.4 Cod procedură penală, în tot cursul judecății, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive și a măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpat sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea acestei măsuri.

Când instanța constată, potrivit art.207 alin.4 Cod procedură penală, că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, aceasta dispune, prin încheiere, menținerea măsurii arestării preventive luate față de inculpat.

Ca și până în prezent, în cauză subzistă presupunerea rezonabilă de comitere a faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, astfel cum rezultă ansamblul întregului material probator administrat în cursul urmăririi penale, legalitatea acestor probe confirmându-se prin încheierea judecătorului de cameră preliminară.

De asemenea, în cauză subzistă temeiul care a determinat arestarea, prevăzut de art.223 alin.2 Cod procedură penală, inculpații fiind trimiși în judecată pentru comiterea infracțiuniilor de trafic de minori și proxenetism, infracțiunea de trafic de minori fiind prevăzută în mod expres în enumerarea din teza I a textului legal, iar în privința ambelor infracțiuni legea instituind pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani. Totodată, pe baza evaluării gravității faptelor, a modului și circumstanțelor reale de comitere a acestora, se poate aprecia că privarea inculpaților de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică și că, din perspectiva scopului urmărit, păstrarea inculpaților în stare de deținere este necesară, pentru protejarea ordinii publice și buna desfășurare a procesului penal, cercetarea judecătorească nefiind începută, iar riscul de alterare a probelor sau de comitere a unor noi infracțiuni fiind în continuare actual. Conform acuzării, prin acțiuni conjugate, inculpații ar fi înlesnit practicarea prostituției de către mai multe persoane vătămate minore, le-ar fi asigurat locuință, supraveghere și protecție acestora, le-ar fi transportat din România în Germania, scopul urmărit fiind obținerea de surse ilicite de câștig. De aceea, indiferent de apărările exprimate în cursul urmăririi penale, date fiind natura faptelor de săvârșirea cărora sunt bănuiți inculpații, împrejurările și modul concret de comitere, maniera organizată în care se reține că aceștia ar fi acționat, întinderea în timp a activității infracționale, urmările produse și cele ce s-ar fi putut produce, menținerea măsurii arestării preventive este benefică pentru asigurarea bunei desfășurări a judecății, pentru eliminarea riscului de fugă și asigurarea prezenței inculpaților la judecată, pentru prevenirea influențării unor mijloace de probă esențiale, așa cum sunt sunt declarațiile testimoiale, având în vedere relațiile anterioare dintre inculpați și persoanele vătămate, precum și influența pe care inculpații o pot exercita asupra unor persoane vulnerabile, ce urmează a fi audiate în cauză. Astfel, privarea de libertate a inculpaților este necesară pentru desfășurarea în bune condiții a procesului penal dat fiind faptul că, până în prezent, inculpații nu s-au hotărât asupra conduitei lor procesuale, solicitând acordarea mai multor termene, pentru a exprima opțiunea cu privire la procedura pe care înțeleg să o parcurgă.

Totodată, menținerea măsurii arestării preventive apare ca necesară în vederea înlăturării riscului de reiterare a comportamentului infracțional, risc determinat de natura faptelor de comiterea cărora sunt bănuiți inculpații, de întinderea în timp a activității infracționale, dar și de faptul că inculpații nu au locuri de muncă și nici ocupații, care să le asigure mijloacele de existență licite.

Este mai presus de orice îndoială că infracțiunile îndreptate împotriva libertății persoane și, mai cu seamă cele prin care sunt exploatate sexual victime minore, prezintă un pericol social ridicat, iar ele reclamă o reacție fermă din partea autorităților statului, în scopul înlăturării unei stări de temere și insecuritate publică, această reacție contribuind la menținerea climatului de siguranță al cetățenilor, grav afectat prin faptele de acest gen.

Contrar susținerilor apărării, care a evidențiat necesitatea revocării sau înlocuirii măsurii, Curtea apreciază că durata arestării preventive trebuie analizată nu numai prin prisma factorului temporal, ci aceasta trebuie raportată la fazele procesuale parcurse, la probatoriul administrat în cauză, la complexitatea anchetei penale, dedusă din numărul faptelor comise și numărul ridicat al persoanelor implicate, la conduita procesuală a părților și actele procedurale ce se prefigurează, față de toate aceste criterii enunțate și în practica CEDO neputându-se considera că termenului rezonabil al stării privative de libertate ar fi în vreun fel depășit. De asemenea, nu trebuie omis nici faptul că urmărirea penală a presupus efectuarea unor acte procedurale cu sprijinul autorităților judiciare germane, astfel încât durata acesteia a fost influențată de necesitatea obținerii acestor probe în sprijinul acuzării, dată fiind dimensiunea activității infracționale și numărul persoanelor implicate.

De aceea, măsura arestării preventive este proporțională cu gravitatea acuzației aduse, privarea inculpaților de libertate fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal și înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică, asigurând și prezența celor bănuiți de comiterea faptelor la judecata în primă instanță, precum și respectarea termenului optim de soluționare a cauzei. În concluzie, constatând îndeplinite prevederile art.223 alin.2 Cod procedură penală, Curtea apreciază că măsura arestării preventive este în continuare singura măsură aptă, proporțională și menită să asigure buna desfășurare a procesului penal, aceasta fiind în mod corect menținută, în baza art.362 alin.2, raportat la art.208 alin.4 Cod procedură penală.

În lumina considerentelor expuse mai sus, Curtea, găsind ca legală și temeinică încheierea penală atacată, în baza art.425¹ alin.7 lit. b din Codul de procedură penală, va respinge contestațiile ca nefondate.

În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, va obliga pe contestatori la plata a câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.272 Cod procedură penală, onorariile de avocați oficiu F. D. M. și G. A. E., în sumă a câte 130 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.425¹ alin.7 lit. b Cod de procedură penală, respinge contestațiile formulate de contestatorii MEMIȘ E. și A. B. împotriva încheierii de ședință din data de 21.08.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 15, ca nefondate.

În baza art.275 alin.2 Cod de procedură penală, obligă pe contestatori la plata a câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.272 Cod de procedură penală, onorariile de avocați oficiu F. D. M. și G. A. E., în sumă a câte 130 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26.08.2015.

Președinte, Grefier,

C. C. M. I.

Jud. fond: E.G.

Red. dec.jud.C.C.

2 ex./ 27.08.2015

← Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 704/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA		Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 191/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA