Furt calificat (art.229 NCP). Decizia nr. 100/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 100/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 30614/215/2013

Dosar nr._ art.228,229 N.C.p.

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE APEL

DECIZIA PENALĂ Nr. 100

Ședința publică de la 28 Ianuarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE Ș. B. - judecător

D. F. - judecător

Grefier M. V.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

¤¤¤¤

Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 21 ianuarie 2015, consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie penală, având ca obiect apelul formulat de apelantul inculpat S. G., împotriva sentinței penale nr. 2180 din 27 martie 2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .

La apelul nominal, au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

CURTEA

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2180 din 27 martie 2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ , în baza art. 386 Cod procedură penală rap.la art.5 Cod penal, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului S. G., din infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin.1 rap. la art.209 alin.1 lit. i și alin.2 lit.c C.p. de la 1969, cu aplicarea art.41 alin.2 C.p. de la 1969, art.37 alin.1 lit. a și b C.p. de la 1969 și art.320 indice 1 alin.7 C.p.p. de la 1969 în infracțiunea de furt calificat prev. de art.228 alin.1 C.p. rap. la art.229 alin.1 lit.d și alin.3 lit. c C.p. cu aplicarea art.41 alin.2 C.p. de la 1969, art.37 alin.1 lit. a și b C.p. de la 1969, art.375 C.p.p. și art. 5 C.p..

În baza art.228 alin.1 C.p. rap. la art.229 alin.1 lit.d și alin.3 lit. c C.p. cu aplicarea art.41 alin.2 C.p. de la 1969, art.37 alin.1 lit. a și b C.p. de la 1969, art.375 C.p.p. și art. 5 C.p.. a fost condamnat inculpatul S. G., la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare. (faptă din data de 10.12.2012)

În temeiul art.66 din C.p. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. a, b, din C.p. pe o perioadă de 5 ani.

În temeiul art.65 din C.p. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. a, b, g, h din C.p.

În baza art.61 alin.1 teza a II-a C.p. de la 1969, s-a revocat beneficiul liberării condiționate de 114 de zile închisoare, rest rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală numărul 3057/09.12.2010 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.1202/04.07.2011 a Curții de Apel C..

În baza art.61 alin.1 teza a III-a C.p. de la 1969, cu aplicarea art.5 C.p. s-a contopit restul rămas neexecutat de 114 de zile închisoare din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală numărul 3057/09.12.2010 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.1202/04.07.2011 a Curții de Apel C. cu pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată în prezenta cauza, urmând ca inculpatul S. G. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare.

S-a constatat că, infracțiunea de furt calificat prev. de art.228 alin.1 C.p. rap. la art.229 alin.1 lit.d și alin.3 lit. c C.p. cu aplicarea art.41 alin.2 C.p. de la 1969, art.37 alin.1 lit. a și b C.p. de la 1969, art.375 C.p.p. și art. 5 C.p. și săvârșită de inculpatul S. G., la data de 10.12.2012 se află în concurs real, prev. de art.33 lit. a C.p. de la 1969 cu infracțiunea de furt calificat prev de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. i C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. a, b C.pen. și pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare (fapta din 06.12.2012) prin s.p.2420/2013 a Judecătoriei C., def. prin nerecurare la data de 30.07. 2013 și cu infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin.1 rap. la art.209 alin.1 lit. i C.p., cu aplicarea art.41 alin.2 C.p., art.37 alin.1 lit. a și b C.p., săvârșită de inculpatul S. G., la data de 19.01.2013 și pentru care a fost condamnat prin s.p.1118/2013 a Judecătoriei C. def. prin decizia penală cu numărul 1513/04.07.2013 a Curții de Apel C..

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului S. G. prin prin s.p.2420/2013 a Judecătoriei C., def. prin nerecurare la data de 30.07. 2013 și repune în individualitatea lor următoarele pedepse:

- 2 ani închisoare pentru art. 20 raportat la art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. e, alin. 3 lit. h C.pen., cu aplicarea art. 3201 al. 7 C.proc.pen. și art. 37 lit. a, b C.pen.

-461 de zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin SP. 2343/15.10.2009 a Judecătoriei C.

-2 ani închisoare pentru art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. e, g C.pen., cu aplicarea art. 3201 al. 7 C.proc.pen. și art. 37 lit. a, b C.pen. (fapta din 30.03/01.04.2010).

- 2 ani închisoare pentru art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. i C.pen., cu aplicarea art. 3201 al. 7 C.proc.pen. și art. 37 lit. a, b C.pen. (fapta din 06.12.2012).

- pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată în baza art. 208 alin.1 rap. la art.209 alin.1 lit. i C.p., cu aplicarea art.41 alin.2 C.p., art.37 alin.1 lit. a C.p. și art.320 indice 1 alin.7 C.p.p., prin Sentința penală nr. 1118/04.04.2013 a Judecătoriei C., definitivă prin Decizia penală nr. 1513/04.07.2013 a Curții de Apel C..

- 6 luni spor închisoare.

În temeiul art. 36 al. 1 și art. 33 lit. a C.pen. de la 1969 și art. 34 lit.b C.pen. de la 1969, cu aplic. art.5 C.p. s/a contopit pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare stabilită prin prezenta cu pedepsele astfel repuse în individualitatea lor, în pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare la care se adaugă sporul de 6 luni intrat în autoritatea de lucru judecat, urmând ca inculpatul S. G. să execute 5 ani închisoare în regim de detenție.

În temeiul art. 71 C.p. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p. pe durata executării pedepsei.

În temeiul art.66 din C.p., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. a, b, din C.p. pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul art.65 din C.p., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. a, b, g, h din C.p. .

În baza art. 88 C.pen., art. 36 alin. 3 C.pen. de la 1969, s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata executată de la data de 21.01.2013 la 04.10.2013.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentințelor penale arătate mai sus.

S-a anulat mandatul de executare a pedepsei emis anterior pentru condamnat și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei.

În baza art. 397 C.pr.pen., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă C. Distribuție și a obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 870 lei către partea civilă.

În baza art. 397 C.pr.pen., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Asociația de P. nr.6 A Craiovița Nouă și a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 1600 lei către partea civilă.

În baza art. 191 alin. 1 C. pr. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare statului.

Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 de lei a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că la data de 12.09.2013 a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei C. rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria C. cu numărul 837/P/2013, prin care au fost trimis în judecată în stare de arestare preventivă în altă cauză inculpatul S. G. cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii de furt calificat în formă continuată faptă prev. de art. și ped. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. i și alin.3 lit. c C.pen., cu aplicarea art.41 alin.2 C.p. și art.37 alin.1 lit. a C.p. de la 1969.

În actul de sesizare s-a reținut că, în data de 04.12.2012, inculpatul S. G. s-a deplasat la pe . Mun. C., în spatele blocului 201 F, unde se află amplasat punctul de transformare a energiei electrice nr.404 ce aparține C. Distribuție, a forțat ușa de acces, a pătruns în acea încăpere, iar cu ajutorul unui patent izolat pe care îl avea asupra sa a tras din panoul electric trei bare din cupru și cinci siguranțe, pe care le-a vândut unei persoane rămase neidentificate pentru suma de 150 de lei.

De asemenea, în sarcina inculpatului S. G. s-a mai reținut că, în data de 10.12.2012, s-a deplasat la blocul nr.29, scara 1, situat pe . Mun.C., a urcat cu liftul până la etajul 10, a deschis lacătul care asigura ușa de acces în camera liftului cu ajutorul unor chei potrivite, unde a găsit un motor electric dezasamblat și dezafectat, observând că acesta se află compus dintr-un rotor și un stator, piese care s-a hotârât să le sustragă. În jurul orelor 13⁰⁰, inculpatul a revenit în . un flex, pe care l-a contactat la rețeaua electrică, tăind atât rotorul cât și statorul.

Cele patru părți rezultate, le-a transportat, în patru rânduri, cu ajutorul unui sac de rafie pe un teren viran situat între triajul CFR Craiovița Nouă și Tancodrom, iar după dezmebrare a obținut circa 6 kg de cupru pe care l-a vândut pentru suma de 120 de lei, iar pentru restul fierului a obținut suma de 100 de lei.

Pentru dovedirea situației de fapt au fost propuse prin rechizitoriu următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpatului procese verbal de cercetare la fața locului și planșe foto, adrese C. Distribuție, procese verbale în care s-a consemnat rezultatul reconstituirii și planșe foto, declarațiile martorilor I. F. L., B. I..

Partea vătămată C. Distribuție s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 870 de lei.

Parte vătămată Asociția de P. nr.6 A Craiovița Nouă s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1600 de lei.

În fața instanței de judecată, în conformitate cu art. 374 alin. 4 C.p.p. rap. la art. 375 C.p.p. inculpatul S. G. a declarat că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. În conformitate cu disp. art. 375 alin. 1 C.p.p. a fost audiat inculpatul, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.

Instanța de fond a reținut că potrivit art. 6 parag. 3 lit. d) din Convenția europeană se garantează acuzatului dreptul să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.

Acest drept are caracter relativ, acuzatul putând să renunțe la exercitarea sa în fața unei instanțe independente și imparțiale, și să aleagă să fie judecat în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. În acest sens Curtea de la Strasbourg a arătat că acuzatul are posibilitatea de a renunța la dreptul garantat de art. 6 parag. 3 lit. d) din Convenția europeană și, pe cale de consecință, nu poate pretinde că i-a fost încălcat acest drept, în cazul în care instanța își întemeiază hotărârea de condamnare pe declarația dată în cursul urmăririi penale de un martor (inclusiv anonim), la a cărui audiere acuzatul a renunțat( cauza Brandstetter contra Austriei) .

Procedura simplificată a judecării în cazul recunoașterii vinovăției, reprezintă de fapt o procedură ce are la bază o pledoarie de vinovăție și poate fi aplicată dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: instanța să fie competentă să judece cauza și legal sesizată; inculpatul să nu fie acuzat de săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață; inculpatul să fi declarat personal sau prin înscris autentic înainte de citirea actului de sesizare a instanței că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în rechizitoriu; inculpatul trebuie să solicite ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală;

În situația în care sunt îndeplinite condițiile de mai sus, instanța după ce atrage atenția inculpatului prezent la judecată asupra tuturor consecințelor ce decurg din alegerea procedurii simplificate, procedează la ascultarea inculpatului sub aspectul recunoașterii faptelor descrise în rechizitoriu și însușirii probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Inculpatul care recunoaște săvârșirea unei infracțiuni și solicită să fie judecat potrivit procedurii simplificate beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii (cauză legală de reducere a pedepsei).

Constatând îndeplinite condițiile preăzute de art.374 și 375 C.p.p., coroborând probele administrate in cursul urmăririi penale și având în vedere declarația de recunoaștere a inculpaților instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 04.12.2012, inculpatul S. G. s-a deplasat la pe . Mun. C., în spatele blocului 201 F, unde se află amplasat punctul de transformare a energiei electrice nr.404 ce aparține C. Distribuție,

Astfel, inculpatul a spart lacătul care asigura ușa de acces, a pătruns în acea încăpere și, observând că acolo nu se aflau bunuri pe care să le sustragă a decis să sustragă componente ale rețelei electrice.

În acest sens, a întrerupt curentul electric prin acționarea unui buton situat în partea stângă a încăperii, iar cu ajutorul unui patent izolat pe care îl avea asupra sa a tras din panoul electric trei bare din cupru și cinci siguranțe, pe care le-a luat cu el și le-a ascuns ulterior în apropierea punctului de transformare. Ulterior, le-a transportat în mai multe rânduri în zona Triaj CFR Craiovița Nouă, unde, pentru a obține cuprul aflat în interiorul acelor componente a spart învelișul ceramic al celor cinci siguranțe sustrase.

Cupru obținut de la cinci siguranțe cât și barele din cupru le-a vândut unei persoane care a rămas neidentificată pentru suma de 150 de lei.

2. În data de 10.12.2012, cu scopul de a sustrage bunuri, inculpatul S. G. s-a deplasat la blocul nr.29, scara 1, situat pe . Mun.C. și a urcat cu liftul până la etajul 10.

În continuare, inculpatul S. G. a deschis lacătul care asigura ușa de acces în camera liftului cu ajutorul unor chei potrivite, unde a găsit un motor electric dezasamblat și dezafectat, observând că acesta se află compus dintr-un rotor și un stator, piese care s-a hotârât să le sustragă, însă acestea avea dimensiuni destul de mari și ar fi ieșit în evidență dacă îl lua în starea în care l-a găsit.

Astfel, în jurul orelor 13⁰⁰, inculpatul a revenit în . un flex, pe care l-a contactat la rețeaua electrică, tăind atât rotorul cât și statorul în câte două părți.

Situația de fapt a reișit din anliza coroborată a mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, respectiv declarațiile inculpatului, procese verbal de cercetare la fața locului și planșe foto, adrese C. Distribuție, procese verbale în care s-a consemnat rezultatul reconstituirii și planșe foto, declarațiile martorilor I. F. L., B. I..

În faza de judecată, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei așa cum a fost descrisă în actul de sesizare a instanței și nu a contestat probele.

În drept, fapta inculpatului S. G. care, în data de 04.12.2012, a sustras trei bare din cupru și cinci siguranțe din interiorul punctul de transformare a energiei electrice nr.404 ce aparține C. Distribuție, amplasat pe . Mun. C., în spatele blocului 201 F, unde a pătruns prin forțarea ușii de acces, bunuri pe care le-a vândut unei persoane rămase neidentificate pentru suma de 150 de lei; în data de 10.12.2012, a pătruns prin deschiderea lacătului cu ajutorul unor chei potrivite, în camera liftului de la blocul nr.29, scara 1, situat pe . Mun.C., iar cu ajutorul unui flex a secționat un motor electric pe care ulterior, l-a transportat, în patru rânduri, cu ajutorul unui sac de rafie pe un teren viran situat între triajul CFR Craiovița Nouă și Tancodrom, iar după dezmebrare a obținut circa 6 kg de cupru pe care l-a vândut pentru suma de 120 de lei, iar pentru restul fierului a obținut suma de 100 de lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în formă continuată faptă prev. de art. și ped. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. i și alin.3 lit. c C.pen., cu aplicarea art.41 alin.2 C.p. și art.37 alin.1 lit. a C.p. de la 1969.

Întrucât de la data trimiterii în judecată până la soluționarea cauzei a intrat în vigoare Legea 286/2009 privind Codul Penal, instanța a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului respectiv aplicabilitatea art.5 din Legea 286/2009 privind Codul Penal care arată la alin.1 că, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Apreciind că legea nouă este mai favorabilă inculpatului S. G. întrucât prevede limite minime și maxime de pedeapsă mai mici decât Codul Penal de la 1969.

Potrivit art.79 C.p. când în cazul aceleiași infracțiuni sunt incidente două sau mai multe dispoziții care au ca efect reducerea pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc prin aplicarea succesivă a dispozițiilor privitoare la tentativă, circumstanțe atenuante și cazuri speciale de reducere a pedepsei, în această ordine. Dacă sunt incidente două sau mai multe dispoziții care au ca efect agravarea răspunderii penale, pedeapsa se stabilește prin aplicarea succesivă a dispozițiilor privitoare la circumstanțe agravante, infracțiune continuată, concurs sau recidivă. Când în cazul aceleiași infracțiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei și una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc conform alin. (1), după care limitele de pedeapsă rezultate se majorează conform alin. (2).

Prin urmare, în baza art.386 Cod procedură penală rap.la art.5 Cod penal, instanța va schimba încadrarea juridică a faptei inculpatului S. G. din infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin.1 rap. la art.209 alin.1 lit. i și alin.2 lit.c C.p. de la 1969, cu aplicarea art.41 alin.2 C.p. de la 1969, art.37 alin.1 lit. a și b C.p. de la 1969 și art.320 indice 1 alin.7 C.p.p. de la 1969 în infracțiunea de furt calificat prev. de art.228 alin.1 C.p. rap. la art.229 alin.1 lit.d și alin.3 lit. c C.p. cu aplicarea art.41 alin.2 C.p. de la 1969, art.37 alin.1 lit. a și b C.p. de la 1969, art.375 C.p.p. și art. 5 C.p..

Instanța a reținut că, poate combina dispozițiile din cele două legi respectiv C.p. de la 1969 și Codul penal în vigoare, pentru acele instituții care pot funcționa autonom, cum ar fi concursul de infracțiuni, recidiva, infracțiunea continuată sau modalitatea de executare a pedepsei.

Prin această combinare, nu s-a reținut că s-ar crea o a treia lege, iar instanța și-ar aroga din competența legiuitorului, deoarece, din întreaga reglementare a Codului penal în vigoare, se poate desprinde concluzia că, legiuitorul a avut în vedere aplicarea legii penale în timp cu funcționarea instituțiilor autonome.

Astfel, potrivit art.173 C.p., prin lege penală se înțelege orice dispoziție cu caracter penal cuprinsă în legi organice, ordonanțe de urgență sau alte acte normative care la data adoptării lor aveau putere de lege. Nu s-ar putea reține că acest text de lege face referire doar la alte legi organice sau ordonanțe de urgență devreme ce legiutorul a redat formula extensivă de "alte acte normative care la data adoptării lor aveau putere de lege".

De asemenea, potrivit art.10 din Legea 187/2012 se arată că, tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracțiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă

Este indiscutabil că, legiuitorul arată în acest caz că se poate aplica o pedeapsă din legea veche însă tratamentul sancționator va fi acela al concursului conform noii legi.

Dacă s-ar aplica retroactiv o lege penală nouă sau s-ar aplica ultraactiv o lege penală veche, cu excepția acelor legi sau dispoziții din legi mai favorabile, s-ar încălca art.7 paragraful 1 din C.E.DO..

Astfel, Curtea E.D.O. în cauza hotărârea din 18 iulie 2013 pronunțată în cauza Maktouf și Damjanović împotriva Bosniei și Herțegovina (Cererile nr. 2312/08 și_/08) a arătat că (paragraful ), în primul rând, că nu are sarcina de a examina in abstracto aspectul de a stabili dacă aplicarea retroactivă a Codului din 2003 în cauzele privind crime de război este, în sine, incompatibilă cu art. 7 din Convenție. Acest aspect trebuie examinat în fiecare caz în parte, ținând seama de circumstanțele specifice fiecărei cauze și, în special, de problema dacă instanțele interne au aplicat legea cu dispozițiile cele mai favorabile acuzatului (Scoppola, citată anterior, pct. 109).

La paragraful 66. din aceiași hotărâre se arată principiile generale referitoare la art. 7 care au fost reamintite recent în cauza Kononov împotriva Letoniei [(MC), nr._/04, pct. 185, CEDO 2010]:„Garanția consacrată la art. 7, element esențial al statului de drept, ocupă un loc primordial în sistemul de protecție al Convenției, astfel cum o atestă faptul că art. 15 nu autorizează nicio derogare în caz de război sau alt pericol public. Astfel cum decurge din obiectul și scopul său, acesta trebuie să fie interpretat și aplicat astfel încât să fie asigurată o protecție efectivă împotriva urmăririi penale, condamnărilor și sancțiunilor arbitrare. Prin urmare, art. 7 nu se limitează la a interzice aplicarea retroactivă a dreptului penal în defavoarea acuzatului: acesta consacră totodată, la modul mai general, principiul legalității infracțiunilor și a pedepselor (nullum crimen, nulla poena sine lege) și cel care dispune să nu se aplice legea penală în mod extensiv în detrimentul acuzatului, mai ales prin analogie. Rezultă că o infracțiune trebuie să fie definită clar de lege. Această condiție este îndeplinită în cazul în care justițiabilul poate ști, pornind de la textul dispoziției relevante și, dacă este necesar, prin intermediul interpretării acesteia de către instanțe, ce acte și omisiuni angajează răspunderea sa penală. Noțiunea de „drept” („law”) utilizată la art. 7 corespunde celei de „lege” care figurează în alte articole ale Convenției și cuprinde dreptul scris și nescris, implicând condiții calitative, printre care cele privind accesibilitatea și previzibilitatea. În ceea ce privește previzibilitatea, Curtea reamintește că, oricât de clar ar fi redactat textul unei dispoziții legale, în orice sistem juridic, inclusiv dreptul penal, inevitabil există un element de interpretare judecătorească. Întotdeauna va exista necesitatea de elucidare a aspectelor îndoielnice și de adaptare la schimbările de situație. De altfel, în tradiția juridică a anumitor state părți la Convenție este consacrat faptul că jurisprudența, ca sursă de drept, contribuie în mod necesar la evoluția progresivă a dreptului penal. Art. 7 din Convenție nu poate fi interpretat ca interzicând clarificarea graduală a normelor privind răspunderea penală prin interpretarea judecătorească a fiecărei cauze în parte, cu condiția ca rezultatul să fie concordant cu substanța infracțiunii și previzibil în mod rezonabil [Streletz, Kessler și Krenz împotriva Germaniei (MC), r._/96,_/97 și_/98, pct. 50, CEDO 2001-II, K.‑H.W. împotriva Germaniei(MC), nr._/97, pct. 85, CEDO 2001-II, Jorgic împotriva Germaniei, nr._/01, pct. 101-109, CEDO 2007-IX, și Korbely împotriva Ungariei (MC), nr. 9174/02, pct. 69-71, 19 septembrie 2008].

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului S. G. instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 din actualul C.p., respectiv: gravitatea infracțiunii comise, periculozitatea infractorului care este evaluată după împrejurările și modul de comitere a infracțiunii precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs și ale consecințelor infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială, precum și dispozițiile art.396 C.p.p care prevăd reducerea cu o treime a pedepsei în cazul recunoșterii faptei.

În consecință, în baza art.228 alin.1 C.p. rap. la art.229 alin.1 lit.d și alin.3 lit. c C.p. cu aplicarea art.41 alin.2 C.p. de la 1969, art.37 alin.1 lit. a și b C.p. de la 1969, art.375 C.p.p. și art. 5 C.p.. instanța a dispus condamnarea inculpatului S. G., la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare. (faptă din data de 10.12.2012)

Cu privire la pedepsele accesorii și complementare instanța a reținut că, potrivit art.12 alin.1 din Legea 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

În concluzie, s-a reținut că, s-a stabilit legea penală mai favorabilă în raport cu pedeapsa principală, iar în funcție de legea identificată ca fiind mai favorabilă în raport cu pedeapsa principală s-au aplicat și pedepsele accesorii și complementare. Această concluzie se impune a fi dedusă din art. 12 L.187/2012 din care rezultă lipsa de autonomie a pedepselor accesorii și complementare față de pedeapsa principală, precum și din art. 6 alin. 5 NC.p. care arată că, atunci când legea nouă este mai favorabilă în condițiile alin. (1) - (4), pedepsele complementare și măsurile de siguranță neexecutate și neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conținutul și limitele prevăzute de aceasta.

Cum instanța a identificat legea mai favorabilă ca fiind Noul Cod penal, s-au aplicat atât pedepsele accesorii cât și pedepsele complementare prevăzute de legea nouă, care au corespondent în Codul penal de la 1969, prin acesta nefiind încălcat principiul legalității incriminării prev. de art.2 C.p..

Ca urmare, în temeiul art.66 din C.p. instanța a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. a, b, din C.p. pe o perioadă de 5 ani.

În temeiul art.65 din C.p. instanța v a aplica inculpatului pedepsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. a, b, g, h din C.p. .

În sarcina inculpatului S. G. s-a reținut și starea de recidivă poscondamnatorie deoarece a săvârșit fapta în termenul liberării condiționate de 114 de zile închisore, rest rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală numărul 3057/09.12.2010 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.1202/04.07.2011 a Curții de Apel C..

Prin urmare, instanța a revocat beneficiul liberării condiționate de 114 de zile închisoare, rest rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală numărul 3057/09.12.2010 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.1202/04.07.2011 a Curții de Apel C..

În baza art.61 alin.1 teza a III-a C.p. de la 1969, cu aplicarea art.5 C.p. instanța a contopit restul rămas neexecutat de 114 de zile închisoare din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală numărul 3057/09.12.2010 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.1202/04.07.2011 a Curții de Apel C. cu pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată în prezenta cauza, urmând ca inculpatul S. G. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare.

Instanța a constatat că, infracțiunea de furt calificat prev. de art.228 alin.1 C.p. rap. la art.229 alin.1 lit.d și alin.3 lit. c C.p. cu aplicarea art.41 alin.2 C.p. de la 1969, art.37 alin.1 lit. a și b C.p. de la 1969, art.375 C.p.p. și art. 5 C.p. și săvârșită de inculpatul S. G., la data de 10.12.2012 se află în concurs real, prev. de art.33 lit. a C.p. de la 1969 cu infracțiunea de furt calificat prev de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. i C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. a, b C.pen. și pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare (fapta din 06.12.2012) prin s.p.2420/2013 a Judecătoriei C., def. prin nerecurare la data de 30.07. 2013 și cu infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin.1 rap. la art.209 alin.1 lit. i C.p., cu aplicarea art.41 alin.2 C.p., art.37 alin.1 lit. a și b C.p., săvârșită de inculpatul S. G., la data de 19.01.2013 și pentru care a fost condamnat prin s.p.1118/2013 a Judecătoriei C. def. prin decizia penală cu numărul 1513/04.07.2013 a Curții de Apel C..

Ca urmare instanța a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului S. G. prin prin s.p.2420/2013 a Judecătoriei C., def. prin nerecurare la data de 30.07. 2013 și va repune în individualitatea lor următoarele pedepse:

- 2 ani închisoare pentru art. 20 raportat la art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. e, alin. 3 lit. h C.pen., cu aplicarea art. 3201 al. 7 C.proc.pen. și art. 37 lit. a, b C.pen.

-461 de zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin SP. 2343/15.10.2009 a Judecătoriei C.

-2 ani închisoare pentru art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. e, g C.pen., cu aplicarea art. 3201 al. 7 C.proc.pen. și art. 37 lit. a, b C.pen. (fapta din 30.03/01.04.2010).

-2 ani închisoare pentru art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. i C.pen., cu aplicarea art. 3201 al. 7 C.proc.pen. și art. 37 lit. a, b C.pen. (fapta din 06.12.2012).

- 6 luni spor închisoare.

În temeiul art. 36 al. 1 și art. 33 lit. a C.pen. de la 1969 și art. 34 lit.b C.pen. de la 1969, cu aplic. art.5 C.p. a contopit pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare stabilită prin prezenta cu pedepsele astfel repuse în individualitatea lor, în pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare la care se adaugă sporul de 6 luni intrat în autoritatea de lucru judecat, urmând ca inculpatul S. G. să execute 5 ani închisoare în regim de detenție.

În temeiul art. 71 C.p. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p. pe durata executării pedepsei.

În temeiul art.66 din C.p. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. a, b, din C.p. pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul art.65 din C.p. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. a, b, g, h din C.p. .

În baza art. 88 C.pen., art. 36 alin. 3 C.pen. de la 1969 a dedus din pedeapsa aplicată, durata executată de la data de 21.01.2013 la 04.10.2013.

A menținut celelalte dispoziții ale sentințelor penale arătate mai sus.

A anulat mandatul de executare a pedepsei emis anterior pentru condamnat și a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei instanța a reținut că, potrivit art.1357 din Noul Cod Civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.

Din enunț rezultă că pentru angajarea obligației făptuitorului de despăgubire a victimei prin repunerea ei în situația anterioară este necesară îndeplinirea cumulativă a patru condiții: existența unui prejudiciu, comiterea unei fapte ilicite, stabilirea legăturii de cauzalitate dintre aceasta și consecințele dăunătoare produse și vinovăția făptuitorului. Astfel, de esența răspunderii civile delictuale este cauzarea unui prejudiciu prin încălcarea drepturilor subiective sau a intereselor legitime ale unei persoane, condiții obiective în absența cărora nu se poate stabili obligația de reparare în sarcina persoanei responsabile. Vinovăția, definită ca fiind latura subiectivă a răspunderii delictuale, are rolul de a delimita conduita care poate fi imputabilă făptuitorului, în vederea sancționării sale, prin angajarea obligației de despăgubire a victimei.

Potrivit art.1382 NCC cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ținuți solidar la reparație față de cel prejudiciat

Instanța a mai reținut că, fapta inculpatului S. G. care în data de 04.12.2012, a sustras trei bare din cupru și cinci siguranțe din interiorul punctul de transformare a energiei electrice nr.404 ce aparține C. Distribuție, amplasat pe . Mun. C., în spatele blocului 201 F, unde a pătruns prin forțarea ușii de acces, bunuri pe care le-a vândut unei persoane rămase neidentificate pentru suma de 150 de lei este o faptă ilicită care a cauzat un prejudiciu în cuantum de 870 de lei părții civile C. Distribuție.

De asemenea, fapta inculpatului S. G. care în data de 10.12.2012, a pătruns prin deschiderea lacătului cu ajutorul unor chei potrivite, în camera liftului de la blocul nr.29, scara 1, situat pe . Mun.C., iar cu ajutorul unui flex a secționat un motor electric pe care ulterior, l-a transportat, în patru rânduri, cu ajutorul unui sac de rafie pe un teren viran situat între triajul CFR Craiovița Nouă și Tancodrom, iar după dezmebrare a obținut circa 6 kg de cupru pe care l-a vândut pentru suma de 120 de lei, iar pentru restul fierului a obținut suma de 100 de lei, este o faptă ilicită care a cauzat un prejudiciu în cuantum de 1600 lei părții civile Asociația de P. nr.6 A Craiovița Nouă

Prin urmare, instanța a reținut existența faptei ilicite cu consecința producerii unui prejudiciu material între fapta culpabilă și prejudiciu existând un raport de cauzalitate.

Constatând îndeplinite elementele răspunderii civile delictuale instanța în baza art. 397 C.pr.pen., a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă C. Distribuție și a obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 870 lei către partea civilă.

În baza art. 397 C.pr.pen., a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Asociația de P. nr.6 A Craiovița Nouă și a obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 1600 lei către partea civilă.

În baza art. 191 alin. 1 C. pr. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare statului.

Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel inculpatul S. G., solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri atât sub aspectul laturii penale cât și sub cel al laturii civile, în sensul diminuării pedepsei aplicate și deducerea perioadei executate și acordării despăgubirilor numai în limita dovedirii.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că apelul declarat în cauză este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin sentința atacată, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art.228 alin.1 C.p. rap. la art.229 alin.1 lit.d și alin.3 lit. c C.p. cu aplicarea art.41 alin.2 C.p. de la 1969, art.37 alin.1 lit. a și b C.p. de la 1969, art.375 C.p.p. și art. 5 C.p.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere toate criteriile prevăzute de lege.

Astfel, s-au avut în vedere: limitele de pedeapsă prevăzute de lege, modalitatea și împrejurările în care a fost săvârșită fapta, dar și persoana inculpatului, în sensul că aceasta a recunoscut săvârșirea faptei, solicitând și aplicându-i-se dispozițiile art. 375 și 396 alin. 10 C.p.p. și că nu este la prima abatere de natură penală, acesta fiind recidivist.

Așa fiind, se constată că pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului de către instanța de fond este corect individualizată și este de natură să conducă la reeducarea inculpatului și la prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

De asemenea, în mod corect prima instanță a revocat beneficiul liberării condiționate de 114 de zile închisoare, rest rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală numărul 3057/09.12.2010 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.1202/04.07.2011 a Curții de Apel C. și a contopit restul rămas neexecutat de 114 de zile închisoare cu pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată în prezenta cauza, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare.

Totodată, în mod corect, s-a constatat că infracțiunea de furt calificat dedusă judecății se află în concurs real cu infracțiunea de furt calificat prev de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. i C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. a, b C.pen. și pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare (fapta din 06.12.2012) prin s.p. 2420/2013 a Judecătoriei C., def. prin nerecurare la data de 30.07. 2013 și cu infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin.1 rap. la art.209 alin.1 lit. i C.p., cu aplicarea art.41 alin.2 C.p., art.37 alin.1 lit. a și b C.p., săvârșită de inculpatul S. G., la data de 19.01.2013 și pentru care a fost condamnat prin s.p.1118/2013 a Judecătoriei C. def. prin decizia penală cu numărul 1513/04.07.2013 a Curții de Apel C..

În mod corect, s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului S. G. prin prin s.p.2420/2013 a Judecătoriei C., def. prin nerecurare la data de 30.07. 2013 și s-au repus în individualitatea lor următoarele pedepse:

- 2 ani închisoare pentru art. 20 raportat la art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. e, alin. 3 lit. h C.pen., cu aplicarea art. 3201 al. 7 C.proc.pen. și art. 37 lit. a, b C.pen.

-461 de zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin SP. 2343/15.10.2009 a Judecătoriei C.

-2 ani închisoare pentru art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. e, g C.pen., cu aplicarea art. 3201 al. 7 C.proc.pen. și art. 37 lit. a, b C.pen. (fapta din 30.03/01.04.2010).

- 2 ani închisoare pentru art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. i C.pen., cu aplicarea art. 3201 al. 7 C.proc.pen. și art. 37 lit. a, b C.pen. (fapta din 06.12.2012).

- 6 luni spor închisoare.

De asemenea, în mod corect au fost contopite pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare stabilită prin prezenta cu pedepsele astfel repuse în individualitatea lor, în pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare la care se adaugă sporul de 6 luni intrat în autoritatea de lucru judecat, urmând ca inculpatul S. G. să execute 5 ani închisoare în regim de detenție, deducându-se din pedeapsa aplicată, durata executată de la data de 21.01.2013 la 04.10.2013, menținându-se celelalte dispoziții ale sentințelor penale arătate mai sus și anulându-se mandatul de executare a pedepsei emis anterior pentru condamnat și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei.

Este adevărat că instanța de fond a combinat dispozițiile mai blânde din vechea legea cu dispozițiile mai blânde din noua lege, în sensul că limitele de pedeapsă la care s-a raportat au fost cele din noua lege, mai mici, iar restul dispozițiilor aplicate în cauză, respectiv cele cu privire la infracțiunea continuată, starea de recidivă, liberarea condiționată, stabilirea pedepsei în caz de concurs de infracțiuni, au fost cele din vechea lege și astfel s-a pronunțat o sentință contrară dispozițiilor Deciziilor nr.1.470/ 2011 și 265/2014, pronunțate de Curtea Constituțională, însă se constată că o astfel de combinare este favorabilă inculpatului și nu poate fi înlăturată de către instanța de control judiciar întrucât în cauză nu a declarat apel decât inculpatul și astfel s-ar agrava situația acestuia în propria cale de atac, ceea ce este inadmisibil.

Referitor la latura civilă, se constată că inculpatul a achiesat la pretențiile părților civile, prin declarația de la instanța de fond acesta arătând: „Sunt de acord să achit prejudiciul cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă”.

Întrucât inculpatul a achiesat la aceste sume, acțiunea civilă fiind guvernată de principiul disponibilități, se constată că instanța nu are competența de a cenzura această disponibilitate procesuală a părților și prin urmare nu poate modifica cuantumul în care despăgubirile urmează a fi plătite părților civile.

În atare situație, având în vedere și dispozițiile art. 23 alin. 3 C. proc. pen., în care se arată că, în cazul recunoașterii pretențiilor civile, instanța obligă la despăgubiri în măsura recunoașterii, se constată că în mod corect prima instanță l-a obligat pe inculpat la plata despăgubirilor civile în cuantum de 870 lei către C. Distribuție și de 1.600 lei Către Asociația de proprietari nr. 6A Craiovița Nouă.

Prin urmare, Curtea, în baza art. 421 alin. 1 pct. 1 lit. b C.p.p., va respinge apelul declarat de apelantul-inculpat, ca nefondat.

În baza art. 275 alin. 2 C.p.p., Curtea urmează a-l obliga pe apelantul-inculpat la 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezintă onorariu avocat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de apelantul inculpat S. G., fiul lui I. si M., născut la data de 10.10.1983 în C., jud. D., domiciliat în C., ., nr. 12, ., ., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul C., împotriva sentinței penale nr. 2180 din 27 martie 2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca nefondat.

Obligă pe apelantul-inculpat la 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezintă onorariu avocat din oficiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 28 Ianuarie 2015

Președinte, Judecător,

Ș. B. D. F.

Grefier,

M. V.

Red.jud.Șt.B.

J.fond:Ghe.B..

G.S. 27.02.2015/2 ex.

← Contestaţie la executare (art.598 NCPP). Decizia nr. 22/2015....		Uz de fals (art. 291 C.p.). Sentința nr. 4/2015. Curtea de Apel... →

Furt calificat (art.229 NCP). Decizia nr. 100/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furt calificat (art.229 NCP). Decizia nr. 100/2015. Curtea de Apel CRAIOVA