Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 1571/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 1571/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 27-11-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

INSTANTA DE APEL

DECIZIA PENALĂ NR.1571

Ședința publică de la 27 noiembrie 2015

PREȘEDINTE: A. I. S. - judecător

JUDECĂTOR: V. M. - judecător

Grefier: B. F. Țacu

Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel C. a fost reprezentat de procuror D. T.

Pe rol, judecarea apelurilor declarate de inculpatul R. M. și partea civilă P. G. S., împotriva sentinței penale nr. 1139 din data de 26.03.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul inculpat R. M., personal și asistat de apărător ales S. F. conform împuternicirii avocațiale nr. 493962l aflată la fila 15 din dosar, apelantul parte civilă P. G. S. personal și asistat de apărător ales D. A. care depune împuternicire avocațială nr._, lipsă fiind partea civilă S. C. Județean de Urgență nr. 1 C..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele:

- apelurile au fost motivate de ambele părți

- inculpatul nu a fost audiat în fața instanței de control judiciar

În conformitate cu dispozițiile art. 374 alin. 2 CPP, instanța îl înștiințează pe inculpat cu privire la dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-i atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva lui.

Apelantul inculpat R. M., având cuvântul, învederează că dorește să dea declarație în cauză.

Conform art. 420 alin.4 CPP raportat la art. 378 Cpp, instanța procedează la audierea apelantului inculpat R. M., declarația acestuia fiind consemnată, citită, semnată și atașată la dosarul cauzei.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor formulate.

Apărătorul apelantului parte civilă P. G. S., avocat ales D. A., având cuvântul, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate, iar în rejudecare, majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului și înlocuirea modalității de executare în sensul condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii în regim de detenție.

Pe latură civilă, solicită admiterea în totalitate a acțiunii civile.

Apărătorul apelantului inculpat R. M., avocat ales S. F., având cuvântul pe apelul formulat de către inculpat, solicită admiterea apelului conform motivelor depuse la dosarul cauzei, învederând că există două critici în ceea ce privește latura penală a cauzei.

Astfel, menționează că prima critică vizează nelegalitatea sentinței penale atacate pentru că în mod greșit instanța de fond nu a reținut fie depășirea limitei legitimei apărări prevăzută de art. 73 lit. a vechiul Cod penal, fie săvârșirea infracțiunii sub o puternică emoție sau tulburare, prev.de art.73 lit.b vechiul Cod penal.

În ceea ce privește a doua critică, apărătorul inculpatului, precizează că se referă la netemeinicia sentinței penale, inculpatul fiind condamnat la o pedeapsă prea aspră în raport de împrejurările concrete ale săvârșirii infracțiunii și gravitatea acesteia.

Referitor la latura civilă, învederează că instanța de fond a acordat daune morale mult prea mari părții vătămate, raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale, iar daunele materiale nu sunt dovedite.

Astfel, cu privire la nereținerea de către instanță a limitei legitimei apărări, arată că inculpatul și-a apărat bunica, așa cum reiese din coroborarea declarației acestuia cu cea a martorei R. E..

Referitor la „săvârșirea infracțiunii sub o puternică emoție sau tulburare”, învederează că altercația a avut loc în curtea inculpatului, care, văzând că bunica sa este agresată, a fost stăpânit de o puternică emoție și tulburare, ținându-se cont și de vârsta înaintată a acesteia.

Raportat la motivul de netemeinicie invocat, specifică că pedeapsa aplicată este mult prea mare în raport de împrejurările săvârșirii infracțiunii, inculpatul acționând din instinct în momentul în care a lovit-o pe partea vătămată, cu intenția de a o îndepărta din domiciliul său și al bunicii.

De asemenea, arată că partea vătămată este cunoscută ca o persoană violentă, sens în care a depus la dosarul cauzei o sentință a Judecătoriei Caracal, prin care i s-a aplicat un ordin de restricție față de părinții lui, de unde rezultă că nu se aflau în relații bune.

Totodată, în ceea ce privește latura civilă a cauzei, învederează că instanța de fond a ținut cont de un împrumut luat de către tatăl părții vătămate în luna august 2012, în timp ce fapta s-a săvârșit în martie 2012. Referitor la acest aspect, precizează că împrumutul a avut alt scop, nu acela de a lua medicamente sau pentru îngrijirea inculpatului.

Cu privire la daunele morale, menționează că suma acordată este mult prea mare, motivat de faptul că partea vătămată este cea care a inițiat conflictul, dar și raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale.

În concluzie, solicită, în principal, respingerea acțiunii civile, iar în subsidiar diminuarea cuantumului daunelor materiale.

Având cuvântul pe apelul declarat de către partea civilă, avocatul inculpatului apelant, solicită respingerea acestuia ca nefondat, atât în ceea ce privește latura penală cât și cea civilă pentru considerentele susmenționate.

Apărătorul apelantului parte civilă P. G. S., avocat ales D. A., având cuvântul pe apelul promovat de apelantul inculpat, solicită respingerea acestuia, învederând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a se reține legitima apărare, depășirea legitimei apărări sau scuza provocării din moment ce din materialul probator nu rezultă că a fost un atac direct, just al părții vătămate asupra bunicii inculpatului, dar ținând cont și de legătura de rudenie existentă între aceștia.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe ambele apeluri, solicită respingerea acestora și menținerea sentinței penale ca legală și temeinică, învederând sub aspectul laturi penale că nu se impune reținerea dispozițiilor prevăzute de art. 73 lit.a, b vechiul Cod Penal, în condițiile în care corect a fost stabilită starea de fapt de către organele de urmărire penală și instanța de fond pe baza probatoriului administrat în cauză.

Astfel, arată că după ce inculpatul și partea vătămată au consumat băuturi alcoolice s-au deplasat la locuința bunicii, iar în momentul acela între cei doi a izbucnit un conflict, bunica aflându-se în altă cameră, ulterior izbucnirii conflictului, aceasta intervenind pentru a-i despărți pe cei doi.

Mai precizează că declarația inculpatului nu se coroborează cu probele administrate în cauză, singura declarație favorabilă fiind a bunicii, pe care o apreciază ca subiectivă având în vedere legătura de rudenie.

În concluzie, menționează că pedeapsa aplicată și modalitatea de executare sunt just individualizate, ținând cont de faptul că inculpatul nu are antecedente penale și este la primul conflict cu legea penală.

În ceea ce privește latura civilă, menționează că a fost corect soluționată.

Apelantul inculpat R. M., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta și că achiesează la concluziile apărătorului său.

CURTEA

Asupra apelurilor de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1139 din data de 26.03.2015, Judecătoria C., în temeiul art. 181 alin.1 Cp de la 1969, cu aplicarea art. 5 Cp a condamnat pe inculpatul R. M., fiul lui M. și G. A., născut la 08.02.1987, în Caracal, jud O., cetățean Român, domiciliat în com. Dioști, ., jud D., CNP_, la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul 71 C.pen. 1969 s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. 1969 pe durata executării pedepsei.

În baza art. 81 al. 1 C.pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 3 ani, calculat potrivit art. 82 C.pen. 1969.

În baza art. 71 al. 5 C.pen. 1969 s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În temeiul art. 397 alin.1 Cpp și art. 25 Cpp s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P. G. S. și a fost obligat inculpatul către această parte civilă la plata sumei de 5000 lei cu titlu de daune materiale și 9000 lei cu titlu de daune morale.

În temeiul art. 397 alin.1 Cpp și art. 25 Cpp s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgență C., cu sediul in C., ., jud. D. și a fost obligat inculpatul către această parte civilă la plata sumei de 1921,21 lei, reactualizată cu indicele de inflație a sumei de la data producerii prejudiciului și până la data plății efective a debitului, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămata P. G. S..

A fost obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 584/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul D., s-a dispus trimiterea în judecata, în stare de libertate, a inculpatului R. M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 181 alin.1 C.pen. ( din 1969).

În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că in data de 11.03.2012, inculpatul R. M. i-a aplicat partii vatamate P. G. S., lovituri peste corp cu un toporaș, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 40-45 zile de îngrijiri medicale.

Pentru a se retine aceasta stare de fapt, in cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângerea si declarația partii vătămate, certificat medico-legal, bilet de iesire din spital, adrese, declaratii martori B. M., D. A., I. V., declarație făptuitor, alte înscrisuri.

În cursul cercetării judecătorești, in temeiul art. 108, coroborat cu art. 83 și art. 378 Cpp a fost audiat inculpatul R. M. care nu a recunoscut comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis in judecata.

In temeiul art. 380 Cpp a fost audiata partea vatamata P. G. S..

În temeiul art. 374 alin. 7 Cpp, instanta a pus in dezbaterea contradictorie a partilor si a reprezentantului Ministerului Public, probele administrate in faza de urmarire penala.

Reprezentantul Ministerului Public si partea vatamata P. G. S. au invederat ca nu contesta probele administrate la urmarire penala si nu solicita readministrarea acestora.

Inculpatul, prin aparator, a contestat proba cu martorul B. M., audiat in faza de urmarire penala si a solicitat reaudierea martorului, precum si reaudirea inculpatului si a partii vatamate.

Inculpatul nu a contestat celelalte probe administrate in faza de urmarire penala si nu a solicitat readministrarea acestora.

In temeiul art. 381 Cpp au fost audiati martorii B. M. si R. E. (pe latura penala), iar pe latura civila au fost audiati martorii D. A. si S. P. (pentru partea civila) si P. V. (pentru inculpat, in contraproba) .

Totodata, a fost administrata proba cu înscrisuri.

Partea vătămata P. G. S. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 20.000 lei, din care suma de 10.000 lei reprezentand daune materiale (din care 5000 lei – cheltuieli pentru interventie chirurgicala, medicamente si cele necesare tratamentului pe perioada spitalizarii, deplasari pentru efectuarea controalelor medicale ulterior externarii, costuri pentru eliberare certificat medico-legal si suma de 5000 lei – reprezentand venitul nerealizat pe o durata de 2 luni), iar suma de 10.000 lei, reprezentand daune morale.

Partea vătămată S. C. Județean de Urgență C. s-a constituit parte civilă cu suma de 1921,21 lei, reactualizată cu indicele de inflație a sumei de la data producerii prejudiciului și până la data plății efective a debitului, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vatamata P. G. S..

Analizând coroborat probele administrate pe parcursul urmaririi penale si cercetării judecatoresti, instanta a retinut că la data de 11.03.2012, partea vatamata P. G. S. a venit in . bunicii sale. Spre seara, partea vatamata a mers la barul din . bauturi alcoolice impreuna cu mai multe persoane.

In bar a venit si inculpatul R. M.. Acesta i-a invitat la domiciliul sau pe partea vatamata si pe martorul B. M., cei doi fiind de acord, astfel ca l-au insotit pe inculpat la imobilul unde inculpatul locuia impreuna cu bunica sa, martora R. E..

La locuinta respectiva, inculpatul impreuna cu partea vatamata si martorul B. M. au continuat sa consume bauturi alcoolice.

La un moment dat, intre inculpat si partea vatamata a izbucnit un conflict verbal. In acel moment, bunica inculpatului, martora R. E. se afla . si, auzind discutia dintre cei doi, a intervenit pentru a-i calma pe inculpat si pe partea vatamata.

La un moment dat, inculpatul a luat un toporas, care se afla sub dulapul din camera si a inceput sa il loveasca pe partea vatamata peste corp.

Partea vatamata a ridicat mana pentru a se feri, astfel ca a fost lovit cu toporasul, in mana stanga, in zona cotului.

Observand actele de violenta exercitate de inculpat, martorul B. M. a plecat de la locuinta inculpatului.

Partea vatamata a reusit sa iese din imobil, tipand si solicitand ajutor, iar inculpatul l-a fugarit, adresandu-i injurii si spunandu-i ca il va omori.

Partea vatamata a reusit sa iese din curtea imobilului, mergand la locuinta martorului I. V., caruia i-a relatat cele intamplate.

Urmare a agresiunii suferite, partea vatamata P. G. S. a fost internat la S. C. Judetean de Urgenta C. – Sectia Ortopedie si Traumatologie, in perioada 12.03._12, cu diagnosticul “ . a apofizei olecranului ulnei”, s-a practicat osteosinteza cu montaj metalic tip hoban si s-a imobilzat in atela gipsata, astfel cum rezulta din biletul de iesire din spital f. 13 d.u.p.

Din cuprinsul certificatului medico-legal nr. 236/C/19.03.2012 emis de Serviciul Judetean de Medicina Legala Slatina, instanta a retinut ca, urmare a examinarii din 19.03.2012, s-a constatat ca partea vatamata prezenta: pe genunchiul drept anterior plaga vertical de 2 cm lungime, nesuturata, nepansata, cu crusta bruna pe cale de detasare, pe marginea cubitala antebrat drept 2 echimoze cu crusta bruna aproape in totalitate detasata, imobilizare a membrului superior stang in atela gipsata brahio-palmara.

S-a concluzionat ca leziunile au putut fi produse in data de 11.03.2012, prin lovire cu corpuri contondente si au necesitat 40-45 de zile de ingrijiri medicale, de la data producerii, daca nu survin complicatii.

Din adresa nr. 1886/V2/06.11.2012 emisa de S. Judetean de Urgenta Slatina, Serviciul Judetean de Medicina Legala, instanta a retinut ca partea vatamata s-a prezentat la reexaminare la data de 06.11.2012, ocazie cu care s-a constatat ca acesta prezenta pe fata posterioara cot stang o cicatrice rozata de cca.12 cm lungime, miscari active si pasive la nivelul membrului superior stang, cu usoara redoare la nivelul articulatiei cotului. Nu au fost prezentate alte documente medicale. S-a concluzionat ca, partea vatamata nu a mai necesitat zile de ingrijiri medicale suplimentare fata de cele 40-45 zile acordate initial.

La retinerea intregii situatii de fapt, instanta a avut in vedere declaratia partii vatamate P. G. S., care se coroboreaza cu certificatului medico-legal nr. 236/C/19.03.2012 emis de Serviciul Judetean de Medicina Legala Slatina si biletul de iesire din spital f. 13 d.u.p., din cuprinsul carora s-a retinut ca leziunile suferite de partea vatamata pot data din 11.03.2012 si au putut fi produse prin lovire cu corpuri contondente.

Totodata, instanta a retinut ca declaratia partii vatamate in sensul ca a fost lovit de inculpat cu un toporas este confirmata de declaratiile martorilor B. M. si D. A..

Astfel, s-a reținut ca martorul B. M. audiat atat in faza de urmarire penala, cat si nemijlocit de catre instanta, in faza de judecata, a declarat ca a fost prezent atunci cand inculpatul l-a lovit pe partea vatamata cu un toporas, pe care inculpatul l-a luat de pe podea, de langa un dulap din camera.

Totodata, martorul D. A. a declarat ca a auzit cand inculpatul ii adresa injurii partii vatamate si il ameninta ca il va omori, iar partea vatamata tipa si spunea ca a fost lovit de inculpat cu toporul in mana. Martorul a confirmat ca inculpatul l-a urmarit pe partea vatamata in curtea locuintei, iar atunci cand partea vatamata a iesit pe poarta, martorul a observat ca acesta prezenta urme de sange, iar inculpatul tinea in mana un topor.

Totodata, s-a reținut ca martorul I. V. a confirmat ca partea vatamata a venit la domiciliul sau in acea seara, acuzand dureri la mana stanga, ocazie cu care partea vatamata i-a relatat ca inculpatul l-a lovit cu un topor in timp ce se afla la locuinta acestuia.

Instanta nu a inlaturat declaratiile date de martorul B. M., astfel cum s-a solicitat de catre inculpat, prin aparator, intrucat declaratiile acestuia se coroboreaza cu declaratia partii vatamate si cu declaratia martorilor D. A. si I. V..

In ceea ce priveste starea de sanatate a martorului B. M., instanta a retinut ca din cuprinsul scrisorii medicale nr. Pv 22/II din 05.11.2014 existenta la dosar – f. 87 rezulta ca martorul sufera de tulburare depresiva cu simptome paranoide, prezentand o evolutie oscilanta si se afla sub tratament.

Art. 115 Cpp statueaza ca: Orice persoana poate fi citata si audiata in calitate de martor, cu exceptia partilor si a subiectilor procesuali principali. Persoanele care se afla . pune la indoiala, in mod rezonabil, capacitatea de a fi martor pot fi audiate doar atunci cand organul judiciar constata ca persoana este capabila sa relateze in mod constient fapte si imprejurari de fapt conforme cu realitatea.

Instanta a constatat ca, desi martorul B. M. sufera de tulburare depresiva cu simptome paranoide, acesta, la data audierii sale de catre instanta, se afla sub tratament.

Totodata, cu ocazia audierii sale nemijlocite, instanta a constatat ca martorul a fost capabil sa relateze in mod constient fapte si imprejurari conforme cu realitatea, asupra carora a fost intrebat, astfel ca instanta apreciaza ca starea de sanatate a martorului nu a afectat capacitatea acestuia de a da declaratii in calitate de martor.

Declaratia data de martorul B. M. in cursul judecatii este conforma si cu declaratia data de acesta in cursul urmaririi penale.

De altfel, pentru considerentele expuse mai sus, instanta a retinut ca savarsirea infractiunii de catre inculpat reiese si din coroborarea declaratiilor partii vatamate cu inscrisurile medicale atasate la dosar si cu declaratiile martorilor D. A. si I. V..

In consecinta, instanta nu retinut declaratiile inculpatului R. M., intrucat acestea nu se coroboreaza cu celelalte probe administrate in cauza.

Inculpatul a sustinut, cu ocazia audierii sale in fata instantei ca in data respectiva partea vatamata a venit la domiciliul sau, unde impreuna au consumat bauturi alcoolice, iar la un moment dat, partea vatamata a avut o discutie cu bunica inculpatului, martora R. E., ocazie cu care partea vatamata i-a adresat injurii bunicii inculpatului, apoi a impins-o.

Inculpatul a sustinut ca a intervenit si l-a tinut pe acesta cu mainile, insa, partea vatamata a incercat sa o loveasca pe bunica inculpatului, astfel ca inculpatul l-a impins, iar partea vatamata a cazut pe scarile casei. Inculpatul a mai declarat ca partea vatamata s-a ridicat si a incercat sa patrunda din nou in locuinta, astfel ca inculpatul l-a impins, iar partea vatamata a cazut si a doua oara, in acel moment strigand ca si-a rupt mana. De asemenea, inculpatul a precizat ca partea vatamata a cazut si pe ., atunci cand se indrepta catre iesire, dar si atunci cand a iesit din curte, respectiv in fata portii, lovindu-se de un pod.

Inculpatul a mai declarat ca martorul B. M. a plecat inainte ca partea vatamata sa devina recalcitrant si a negat ca l-ar fi lovit pe partea vatamata cu un topor sau ca ar fi avut un astfel de obiect in camera.

Instanta a retinut ca, cu ocazia audierii sale, in calitate de faptuitor, inculpatul nu a sustinut ca bunica sa ar fi fost impinsa de partea vatamata, inculpatul sustinand numai ca partea vatamata i-a adresat injurii bunicii sale, astfel ca inculpatul l-a scos pe partea vatamata din casa.

S-a arătat că declaratiile inculpatului nu sunt sustinute de probe, ci sunt infirmate de declaratiile martorilor B. M., care a fost prezent si a observat cand inculpatul l-a lovit pe partea vatamata cu un toporas, precum si de declaratia martorului D. A. care l-a vazut pe inculpat urmarindu-l pe partea vatamata si tinand in mana un topor, precum si de declaratia martorului I. V., caruia partea vatamata i-a relatat ca a fost lovit de inculpat cu un topor.

De altfel, ipoteza sustinuta de inculpat cu privire la modalitatea de producere a leziunilor suferite de partea vatamata, respectiv prin cadere, este infirmata de concluziile certificatului medico-legal din cuprinsul caruia rezulta ca leziunile partii vatamate s-au putut produce prin lovire cu corpuri contondente.

Prin urmare, instanta nu a retinut declaratiile date de inculpat.

Totodata, instanta nu a retinut declaratia martorei R. E., instanta constatand ca aceasta este subiectiva, in conditiile in care martora este bunica inculpatului. De altfel, si declaratia acestei martore este infirmata de celelalte probe administrate in cauza si este si in contradictie cu declaratia inculpatului.

Astfel, martora R. E. a sustinut ca partea vatamata a injuriat-o si a imbrancit-o, astfel ca inculpatul l-a impins, moment in care partea vatamata a cazut pe scari, dar nu a auzit ca partea vatamata sa acuze dureri. A mai aratat ca ulterior acestui moment, inculpatul a inchis usa camerei si nu a mai iesit din casa si nu a mai avut alta discutie cu partea vatamata. Totodata, a precizat ca in data respectiva nu l-a vazut la domiciliul sau pe B. M., iar inculpatul nu a avut un topor si nu l-a lovit pe partea vatamata, ci doar l-a impins o singura data, indepartandu-l din camera.

S-a constatat, astfel, ca declaratia martorei nu se coroboreaza cu declaratia inculpatului, care a recunoscut ca in data respectiva, martorul B. M. a fost la domiciliul sau si a declarat ca dupa ce partea vatamata a cazut pe scari, acesta a revenit fiind din nou impins de inculpat, cu consecinta caderii partii vatamate si a doua oara pe scarile locuintei, moment in care partea vatamata a afirmat ca si-a rupt mana.

Totodata, martora nu a sustinut ca partea vatamata a incercat sa o loveasca, astfel cum a afirmat inculpatul.

Astfel, instanta a retinut, din declaratia partii vatamate, coroborata cu declaratia martorului B. M., ca martora R. E. nu era in incapere atunci cand a izbucnit conflictul verbal dintre inculpat si partea vatamata, ci aceasta a venit in incaperea respectiva ulterior acestui moment.

Pentru considerentele expuse mai sus, instanta a retinut ca rezulta fara dubiu, din declaratia partii vatamate, actele medicale atasate la dosar si declaratiile martorilor B. M., D. A. si I. V. ca inculpatul l-a lovit pe partea vatamata cu un topor.

In drept, s-a stabilit că fapta inculpatului R. M., intruneste elementele constitutive ale infractiunii de vatamare corporala prev. de art. 181 alin. 1Cp de la 1969.

In ceea ce priveste solicitarile inculpatului de retinere fie a dispozitiilor art. 44 Cp din 1969 privind legitima aparare, fie a circumstantele atenuante prev. de art. 73 lit.a Cp din 1969 – privind depasirea limitelor legitimei aparari sau art. 73 lit.b Cp din 1969 – savarsirea infractiunii sub stapanirea unei puternice tulburari sau emotii, determinate de o provocare din partea persoanei vatamate, instanta le va respinge, intrucat in cauza nu sunt intrunite conditiile prevazute de lege pentru retinerea acestora.

Astfel, potrivit art. 44 Cp din 1969: Este în stare de legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc, și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc.

Potrivit art. 73 Cp din 1969: Următoarele împrejurări constituie circumstanțe atenuante: a) depășirea limitelor legitimei apărări, b) săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Instanta a retinut ca din probatoriul administrat nu a rezultat ca anterior lovirii sale de catre inculpat, partea vatamata P. G. S. a comis vreo actiune/inactiune care sa constituie un atac material, direct, imediat si injust care sa fi fost indreptat impotriva inculpatului sau impotriva bunicii inculpatului.

Atacul material presupune exercitarea unor acte de violenta fizica. Nu constituie atac material cel exercitat prin violente verbale.

Ori, instanta a retinut ca probatoriul administrat a relevat ca intre inculpat si partea vatamata a avut loc un conflict verbal, pe fondul caruia inculpatul l-a lovit pe partea vatamata.

Totodata, pentru considerentele deja expuse, nu se poate retine ca partea vatamata a exercitat acte de violenta impotriva bunicii inculpatului, martora R. E..

In consecinta, nu se s-a retinut legitima aparare invocata de inculpat.

In ceea ce priveste depasirea limitelor legitimei aparari - art. 73 lit.a Cp din 1969, instanta a retinut ca aceasta circumstanta atenuanta presupune ca fapta sa fie comisa de o persoana care nu se afla sub stapanirea unei tulburari sau temeri, prin depasirea limitelor unei aparari proportionale cu gravitatea pericolului si imprejurarile in care s-a produs atacul, fiind necesar ca atacul sa fie unul material, direct, imediat si injust si care sa puna in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat.

Ori, astfel cum s-a aratat mai sus, din probele administrate nu reiese ca partea vatamata a comis un atac material, direct, imediat si injust care sa fi fost indreptat impotriva inculpatului sau impotriva bunicii inculpatului si care sa puna in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat.

In ceea ce priveste provocarea – art. 73 lit.b Cp din 1969, este necesar ca infractiunea sa fi fost comisa de inculpat, pe fondul unei stari de puternica tulburare sau emotie, determinată de conduita persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Instanta a retinut ca nu este suficient, pentru a fi aplicabila aceasta circumstanta atenuanta, ca persoana vatamata sa aiba o atitudine injurioasa sau amenintatoare, aceasta trebuind sa dovedeasca o agresivitate sau o alta comportare care sa fie considerata grava, de natura sa cauzeze inculpatului o stare de puternica tulburare sau emotie, incat sa nu fie in stare sa se abtina de la o riposta prin savarsirea unei infractiuni.

Din coroborarea probelor administrate in cauza, nu s-a putut retine existenta unei stari de puternica tulburare sau emotie in persoana inculpatului R. M., in conditiile in care din probe nu a reiesit ca partea vatamata a avut un comportament care sa genereze o astfel de stare de puternica tulburare.

Instanta a constatat ca nu exista nici o proba din care sa rezulte ca in cadrul conflictului verbal dintre inculpat si partea vatamata P. G. S., acesta ar fi avut un comportament de natura sa tulbure sau sa ii creeze inculpatului o emotie puternica.

In consecinta, nu au fost retinute aceste sustineri ale inculpatului.

S-a reținut ca la data de 01.02.2014 a intrat in vigoare noul Cod penal.

În ceea ce priveste infractiunea pentru care a fost trimis in judecata inculpatul R. M., respectiv vatamare corporala prev. de art. 181 alin.1 Cp din 1969, instanta a constatat ca această infractiune este sanctionata cu pedeapsa inchisorii de la 6 luni la 5 ani. În noua reglementare, fapta inculpatului întruneste elementele constitutive ale infractiunii de lovire sau alte violente prev. de art. 193 alin.2 Cp, iar pentru sanctionarea acesteia, legea prevede pedeapsa inchisorii de la 6 luni la 5 ani, alternativ cu pedeapsa amenzii.

S-a constatat ca, sub aspectul regimului sanctionator, legea mai favorabila o reprezinta legea noua, care prevede pedeapsa inchisorii, alternativ cu pedeapsa amenzii.

Insa, având in vedere considerentele deciziei nr. 265/06.05.2014 a Curtii Constitutionale, privind aplicarea globală a dispozitiilor privind legea penală mai favorabila, instanta a apreciat ca dispozitiile Codului Penal din 1969, privite global sunt mai favorabile, intrucat prevad posibilitatea suspendarii conditionate a executarii pedepsei, fata de actualul cod penal care prevede ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei, dispozitii care sunt mai severe.

In consecinta, avand in vedere faptul ca, instanta a apreciat ca in prezenta cauza se impune aplicarea unei pedepse cu inchisoarea, dar ca scopul acesteia poate fi atins si fara privare de libertate, instanta apreciaza ca mai favorabile sunt dispozitiile Codului penal din 1969.

La individualizarea pedepsei aplicata inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.p. din 1969, limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, imprejurarile si modul de comitere a infractiunii, natura si gravitatea consecintelor infractiunii, respectiv aplicarea de lovituri părtii vătămate – prieten al inculpatului, cu un toporas in zona corpului. Totodata, s-a avut în vedere importanta valorilor sociale vătămate, respectiv integritatea corporală si sănătatea persoanei, precum si rezultatul produs, respectiv producerea de leziuni care au necesitat pentru vindecare 40 -45 de zile de îngrijiri medicale.

De asemenea, instanta a avut în vedere si circumstantele personale are inculpatului care este la primul conflict cu legea penala, potrivit fisei de cazier judiciar atasata la dosar.

Totodată, instanța a reținut că inculpatul a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal, acesta nerecunoscand comiterea infractiunii .

Prin urmare, fata de aceste aspecte, în temeiul art. 181 alin.1 Cp de la 1969, cu aplicarea art. 5 Cp a fost condamnat inculpatul R. M. la pedeapsa de 1 an închisoare, instanta apreciind ca aceasta pedeapsă este proportională cu gradul de pericol social al infractiunii săvârsite, fiind totodată aptă să ducă la realizarea scopurilor pedepsei.

În ceea ce privește stabilirea și aplicarea pedepsei accesorii, instanța a aperciat că natura faptei comise reflectă o atitudine de sfidare a inculpatului in raport cu valori sociale importante, ceea ce releva existenta unei nedemnități de a participa la organizarea si reprezentarea comunității din care face parte. Prin urmare, având în vedere jurisprudența C.E.D.O. și principiul proporționalității, în raport de natura infracțiunii, instanța apreciază că este proporțională și justificată numai interdicția drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a II a și lit. b C.p.din 1969, respectiv interdicția dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau funcții elective publice și interdicția dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, acestea urmând ca în temeiul art. 71 Cp din 1969 să îi fie interzise inculpatului, ca pedepse accesorii, pe durata executării pedepsei.

Cât priveste modalitatea de executare, instanta a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea pedepsei, astfel că a făcut aplicarea dispozitiilor art. 81 al. 1 C.pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen, suspendând conditionat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 3 ani, calculat potrivit art. 82 C.pen. 1969.

Având în vedere modalitatea de executare a pedepsei ce va fi aplicata inculpatului, în baza art. 71 al. 5 C.pen. 1969 s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

Totodată, în baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, în cazul săvârsirii unor noi infractiuni în cursul termenului de încercare.

In ceea ce priveste latura civila, s-a retinut ca partea vătămata P. G. S. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 20.000 lei, din care suma de 10.000 lei reprezentand daune materiale ( din care 5000 lei – cheltuieli pentru interventie chirurgicala, medicamente si cele necesare tratamentului pe perioada spitalizarii, deplasari pentru efectuarea controalelor medicale ulterior externarii, costuri pentru eliberare certificat medico-legal si 5000 lei – reprezentand venitul nerealizat pe o durata de 2 luni), iar suma de 10.000 lei, reprezentand daune morale.

S-a reținut că potrivit art. 1357 Noul cod civil cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicită săvârsita cu vinovătie este obligat sa il repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai usoara culpă.

Prin urmare, pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi îndeplinite următoarele conditii: existenta unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită si prejudiciu si vinovătia persoanei care a săvârsit fapta ilicită.

Condițiile exercitării acțiunii civile în cadrul procesului penal sunt îndeplinite: partea vătămata P. G. S. a suferit un prejudiciu material si moral ca urmare a savarsirii de către inculpat a unei fapte ilicite ce întruneste elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 181 alin.1 Cp din 1969, între fapta ilicita si daunele suferite se afla o legătura de cauzalitate directa și necondiționata, caracterul cert si nereparat înca al prejudiciului si existenta manifestarii de voința a parții vătămate de a i se repara dauna suferita în cadrul procesului penal.

In ceea ce priveste prejudiciul suferit de partea vatamata, din coroborarea probatoriului administrat in cauza, respectiv declaratii martori D. A. si S. P. si inscrisurile atasate – chitante nr._ din 19.03.2012 emisa de S. Judetean de Urgenta Slatina- Serviciul Judetean de Medicina Legala si nr. 2446/05.04.2012 emisa de S. Judetean de Urgenta C. si scadentar credit din 06.06.2012 contractat de P. G.- tatal partii vatamate, instanta a retinut ca partea vatamata a facut dovada unui prejudiciu material in cuantum de 5000 lei, constand in cheltuieli efectuate pe durata spitalizarii, cheltuieli pentru achizitionare de medicamente si cele necesare tratamentului, cheltuieli ocazionate de drumurile facute la spital si pentru ingrijiri medicale ulterioare externarii, cheltuieli pentru eliberare certificat medico-legal si consult medical.

Instanta nu a retinut sustinerea inculpatului, in sensul ca imprumutul contractat de tatal partii vatamate nu a fost destinat acoperirii cheltuielilor suferite de partea vatamata, intrucat instanta a retinut, din declaratiile martorilor D. A. si S. P. ca tatal partii vatamate s-a imprumutat pentru a-i da bani fiului sau.

De altfel, existenta unei relatii tensionate intre partea vatamata si parintii sai, astfel cum a rezultat si din sentinta civila nr. 2029/01.07.2014 emisa de Judecatoria Caracal, nu exclude posibilitatea ca tatal partii vatamate sa faca un imprumut pentru a-l ajuta pe fiul sau aflat in stare de nevoie, aceasta in conditiile in care partea vatamata si parintii sai convietuiau la momentul comiterii faptei.

Instanta nu a acordat suma de 5000 lei, solicitata de partea vatamata - reprezentand venitul nerealizat, intrucat partea vatamata nu a facut dovada acestui prejudiciu. Astfel, prin cererea de constituire parte civila, partea vatamata a precizat ca anterior faptei se ocupa cu agricultura, detinand un tractor cu care presta, contra cost, diferite lucrari in beneficiul locuitorilor comunei Diosti.

Ori, instanta a retinut ca din declaratiile martorilor S. P. si P. V. reiese ca partea vatamata nu avea un loc de munca stabil, ci efectua lucrari de constructii, alaturi de tatal sau, dar si in Italia, astfel ca martorii nu au confirmat sustinerile partii vatamate cu privire la venitul nerealizat.

În ceea ce priveste daunele morale, instanța a reținut că, în cazul răspunderii civile pentru daune morale, prejudiciile sunt imateriale, nesusceptibile, prin ele însele, de a fi cântărite în bani. În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.

Pe de altă parte, această compensație bănească trebuie să fie echitabilă, moderată, proporțională cu întinderea pagubei suferite și să nu constituie o cauză de îmbogățire fără just temei.

S-a aperciat că partea vătămată P. G. S. a suferit un prejudiciu de ordin moral, constând în tulburările produse ca urmare a agresiunii suferite, acesta avand mana stanga imobilizata in aparat gipsat timp de 30 de zile, astfel cum reiese din declaratiile martorilor audiati si din actele medicale atasate la dosar, iar raportat la numărul mare de îngrijiri medicale (40-45), precum si la suferinta fizică inerentă leziunilor suferite, astfel cum a fost evidentiata si prin declaratiile martorilor audiati, instanta a apreciat că acordarea sumei de 9000 lei, reprezintă o modalitate echitabila de acoperire a prejudiciului moral, fiind totodată proportionala cu întinderea pagubei suferite.

În consecintă, fata de aceste considerente, în temeiul art. 397 alin.1 Cpp și art. 25 Cpp s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P. G. S. și a fost obligat inculpatul către această parte civilă la plata sumei de 5000 lei cu titlu de daune materiale și 9000 lei cu titlu de daune morale.

În ceea ce priveste actiunea civila exercitata de partea civila S. C. Judetean de Urgenta C., s-a reținut că potrivit art. 313 alin.1 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății: persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.

În cauză, S. C. Județean de Urgență C. s-a constituit parte civilă cu suma de 1921,21 lei, reactualizată cu indicele de inflație a sumei de la data producerii prejudiciului și până la data plății efective a debitului, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părtii vătămate.

Având în vedere că inculpatul R. M., prin fapta sa a adus daune sănătătii părtii vătămate P. G. S., iar partea civila S. C. Judetean de Urgenta C., în calitate de furnizor de servicii medicale s-a constituit parte civila cu sumele reprezentând cheltuieli ocazionate de asistenta medicala acordată părtii vătămate, constatând că între fapta inculpatului si prejudiciul suferit de aceasta parte civila există legătură de cauzalitate, iar partea civila a făcut dovada prejudiciului suferit prin înscrisul atasat la dosar (decont fila 17), în care sunt detaliate costurile serviciilor prestate, in baza art. 397 alin.1 Cpp și art. 25 Cpp s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgență C. și a fpst obligat inculpatul către această parte civilă la plata sumei de 1921,21 lei, reactualizată cu indicele de inflație a sumei de la data producerii prejudiciului și până la data plății efective a debitului, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămata P. G. S..

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul R. M. și partea civilă P. G. S..

În motivele scrise și cu ocazia dezbaterilor partea civilă P. G. S. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate, iar pe fond modificarea acesteia în sensul majorării cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, înlocuirii modalității de executare a pedepsei, admiterii în totalitate a acțiunii civile formulate și obligării inculpatului la plata cheltuiuelilor de judecată.

În susținerea apelului declarat a arătat că instanța nu a ținut seama de criteriile prev.de art.72 Cod penal și că pedeapsa aplicată inculpatului este disproporționată în raport cu atingerea gravă adusă valorii sociale ocrotită de lege. A precizat, totodată, că scopul pedepsei nu poate fi atins prin aplicarea unui cuantum sub limita prevăzută de lege și în modalitatea prevăzută de art.81 Cod penal, iar suma acordată este disproporționată în raport de consecințele produse.

În motivele scrise și cu ocazia dezbaterilor inculpatul R. M. a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe și pe fond, modificarea acesteia, în sensul următoarelor critici:

S-a arătat că în mod greșit prima instanță nu a reținut în favoarea inculpatului dispozițiile art.73 lit.a Cod penal privind depășirea limitei legitimei apărări sau dispozițiile art.73 lit.b Cod penal privind săvârșirea infracțiunii sub o puternică emoție sau tulburare.

A fost criticată, totodată, hotărârea primei instanțe pentru netemeinicie, arătându-se că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă prea aspră în raport cu împrejurările concrete de săvârșire a infracțiunii și gravitatea acesteia.

Sub aspectul laturii civile a cauzei s-a arătat că acțiunea civilă exercitată nu a fost dovedită.

Astfel, cu privire la nereținerea de către instanță a limitei legitimei apărări, sau a stării de provocare s-a arătat că prima instanță a ținut seama numai de declarațiile părții vătămate și ale martorului B. M. și a înlăturat, în totalitate, declarațiile inculpatului și ale martorei R. E.. În acest sens, s-a arătat că martorul B. M. nu a fost prezent la locul faptei pe toată perioada incidentului și suferă de tulburare depresivă cu simptome paranoide.

Sub aspectul netemeiniciei hotărârii atacate s-a arătat că pedeapsa aplicată este mult prea mare în raport de faptul că inculpatul a avut o atitudine bună înainte de săvârșirea faptelor, nu este cunoscut cu antecedente penale și este integrat socio-profesional, în timp ce partea vătămată este cunoscută ca o persoană violentă, sens în care a depus la dosarul cauzei o sentință a Judecătoriei Caracal, prin care i s-a aplicat un ordin de restricție față de părinții lui, de unde rezultă că nu se aflau în relații bune.

Totodată, în ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a arătat că instanța de fond a ținut cont de un împrumut luat de către tatăl părții vătămate în luna august 2012, în timp ce fapta s-a săvârșit în martie 2012, împrumutul nefiind destinat îmubunătățirii stării de sănătate a părții vătămate.

Cu privire la daunele morale, a arătat că suma acordată este mult prea mare, motivat de faptul că partea vătămată este cea care a inițiat conflictul, dar și raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, din oficiu, în limitele conferite de lege și în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, Curtea constată următoarele:

Din actele de la dosarul cauzei rezultă că în ziua de 11.03.2012, în timp ce se afla în locuința inculpatului R. M., dând curs invitației acestuia, partea vătămată P. G. S. a fost lovită de inculpat cu un topor peste corp, provocându-i leziuni la nivelul membrului superior stâng, pentru a căror vindecare au fost necesare 45 de zile de îngrijiri medicale.

În acest sens, la dosarul cauzei există declarația părții vătămate P. G. S., potrivit căreia, după ce în prealabil a consumat împreună cu inculpatul R. M. băuturi alcoolice la un bar de pe raza comunei Dioști, județul D., a fost invitat de inculpat la locuința bunicii acestuia, unde au ascultat muzică și au consumat băuturi alcoolice, împreună cu martorul B. M.. La un moment dat, inculpatul a început să-i reproșeze părții vătămate aspecte legate de relația sa cu numitul Ș. D. și să-l lovească cu ajutorul unui topor.

Potrivit declarației persoanei vătămate, inculpatul a solicitat sprijin în exercitarea agresiunii bunicii sale care,văzând însă ce se întâmplă, a încercat să-i despartă pe cei doi.

Aspectele relatate de partea vătămată sunt susținute a martorul B. M., care a afirmat că a plecat împreună cu R. M. și P. G. de la barul lui Pistoc la locuința bunicii lui R. M., unde au consumat băuturi alcoolice, iar la un moment dat, l-a văzut pe inculpat că a luat un toporaș și a început să o lovească pe persoana vătămată peste mâna stângă. Văzând ce se întâmplă și că R. M. o cheamă pe bunica sa, martorul a fugit de la locul faptei.

Comiterea faptei în circumstanțele descrise de către partea vătămată rezultă și din declarația martorului D. A., care a relatat că în timp ce se îndrepta spre casă l-a auzit pe inculpatul R. M. spunându-i părții vătămate P. S. „te omor”, iar pe aceasta din urmă solicitând ajutor, iar apoi a văzut-o pe partea vătămată părăsind în fugă locuința inculpatului, fiind plină de sânge.

Declarațiile persoanei vătămate și ale martorilor menționați mai sus, date în faza de urmărire penală, au fost menținute și cu ocazia audierii acestora de către prima instanță.

Totodată, la dosarul cauzei există certificatul medico-legal nr.236/C/19.03.2012 din cuprinsul căruia reiese că persoana vătămată a prezentat leziuni la nivelul genunchiului drept, pe marginea cubitală a antebrațului drept și la nivelul membrului superior stâng, necesitând pentru vindecare un număr de 45 de zile de îngrijiri medicale.

În contextul probator menționat mai sus, Curtea constată că în mod corect prima instanță nu a reținut în favoarea inculpatului dispozițiile art.73 lit.a sau art.73 lit.b din vechiul Cod penal, întrucât conflictul a fost inițiat de inculpat și nu de către partea vătămată.

Declarațiile inculpatului, potrivit cărora partea vătămată a căzut pe scări și în aceste circumstanțe și-a fracturat mâna nu sunt susținute de probele administrate în cauză. Singura declarație care confirmă parțial susținerile inculpatului, în sensul că i-au fost adresate injurii de către persoana vătămată aparține bunicii inculpatului însă, în mod corect apreciem că a fost înlăturată de prima instanță, întrucât este evident faptul că aspectele relatate de aceasta contravin celor relatate de martorul B. M., prezent la locul faptei în momentul declanșării conflictului.

Având în vedere vârsta inculpatului și împrejurarea că nu este cunoscut cu antecedente penale, Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a stabilit o pedeapsă de 1 an închisoare și a dispus suspendarea condiționată a executării acesteia.

Curtea constată, totodată, că în raport de probele administrate în cauză, prima instanță a stabilit în mod just întinderea daunelor materiale (5.000 lei), dar și a celor morale (9.000 lei), cuantumul daunelor morale fiind suficient pentru a repara suferința fizică încercată de persoana vătămată.

Relevante sub aspectul daunelor materiale, sunt declarațiile martorilor D. A., S. P. și P. V. din cuprinsul cărora rezultă faptul că tatăl persoanei vătămate a făcut mai multe împrumuturi pentru a-i acorda acesteia banii necesari pentru efectuarea tratamentului și pentru spitalizare, precum și înscrisuri din cuprinsul cărora reiese că a împrumutat de la „Patria Credit” - Instituție Financiară Nebancară SA suma de 2.500 RON, pe care a folosit-o în același scop.

Sub aspectul daunelor morale, în lipsa unor criterii obiective de cuantificare a acestora, Curtea apreciază, în concordanță cu prima instanță, că în raport de numărul zilelor medicale necesare pentru vindecare (45), de perioada în care partea vătămată a avut mâna imobilizată în aparat gipsat (30), de natura valorii sociale lezate, de relația dintre persoana vătămată și inculpat, de statutul socio-profesional al persoanei vătămate, suma de 9.000 lei constituie o reparație integrală și echitabilă a prejudiciului moral suferit de persoana vătămată.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.421 pct.1 lit.b Cod pr.penală, Curtea va respinge apelurile declarate de inculpatul R. M. și partea civilă P. G. S., ca nefondate.

În baza art.275 alin.2 Cod pr.penală, fiecare dintre apelanți vor fi obligați la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelurile declarate de inculpatul R. M. și partea civilă P. G. S., împotriva sentinței penale nr. 1139 din data de 26.03.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca nefondate.

Obligă fiecare dintre apelanți la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică de la 27 noiembrie 2015.

A. I. SamilValerica M.

Grefier,

B. F. Țacu

Red.jud.VM

j.f.A.C.

PS/

B.Ț. 02 Decembrie 2015

← Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 1140/2015....

Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 1571/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 1571/2015. Curtea de Apel CRAIOVA