Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 1140/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1140/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 15-09-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ Nr. 1140
Ședința publică de la 15 septembrie 2015
PREȘEDINTE A. M. S.- judecător
M. C. G.- judecător
Grefier F. U.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror C. C. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
***
Pe rol, soluționarea apelului declarat de inculpatul G. F. G. împotriva sentinței penale nr. 48 din data de 23 martie 2015 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul inculpat G. F. G., asistat de avocat M. B., apărător ales, lipsind partea vătămată B. V. și partea civilă S. C. Județean de Urgență C..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, avocat M. B., apărător ales al apelantului inculpat G. F. G., depune la dosar motivele scrise de apel.
A fost audiat apelantul inculpat G. F. G., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat M. B. pentru apelantul inculpat G. F. G., având cuvântul, arată că judecata în primă instanță s-a realizat potrivit procedurii simplificate, inculpatul recunoscând și solicitând judecarea sa în baza probelor administrate la urmărirea penală. Precizează că inculpatul a săvârșit fapta din prezenta cauză în stare de recidivă, iar pedeapsa a fost cumulată.
Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și rejudecându-se cauza să se reindividualizeze pedeapsa aplicată inculpatului.
Precizează totodată că partea vătămată s-a aflat sub influența băuturilor alcoolice, acesta având o conduită incorectă, adresându-i inculpatului injurii, motiv pentru care prima instanță ar fi trebuit să rețină în favoarea inculpatului scuza provocării. Întrucât inculpatul a fost provocat solicită să se dea eficiență disp. art. 73 lit. b Cp. și să se dispună reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia și menținerea modalității de executare.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că pedeapsa de 1 an și 6 luni aplicată de prima instanță este orientată la limita minimă prevăzută de lege și apreciază că a fost just individualizată. Sentința penală pronunțată de prima instanță este legală și temeinică și solicită în consecință respingerea apelului formulat de inculpat ca nefondat cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Apelantul inculpat G. F. G., având cuvântul, arată că regretă săvârșirea faptei și își însușește concluziile avocatului său.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 48 din data de 23 martie 2015 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, în baza art. 386 N.C.p.p. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților B. N. A. și G. F. G., din infracțiunile prev. de art. 194 lit. e NCpen, în infracțiunile prev. de art. 182 alin. 2 din C.pen. din 1968.
În baza art. 182 alin. 2 din C.pen. 1968. cu aplicarea art. 396 alin. 10 NC.proc.pen., a art. 5 alin. 1 N.C.pen și a art. 74 lit. a, b și c C.pen. 1968, a fost condamnat inculpatul B. N. A., fiul lui M. și I., născut la data de 28.07.1989 în loc. Băilești, jud. D., cu domiciliul în S., ., jud. D., necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, studii 12 clase, fără ocupație, CNP-_, la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni, închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.
S-a făcut aplicarea art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b și 71 Cp.
În baza art. 861 din Codul penal, a fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit în condițiile art. 862 din Codul penal.
În temeiul art. 71 alin. 4 a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În temeiul art. 86/3 din Codul penal, s-a pus în vedere inculpatului ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere și obligații, care vor fi aduse la îndeplinire de Serviciul de Reintegrare Socială și Supraveghere de pe lângă Tribunalul D.:
a) să se prezinte la Serviciul de Reintegrare Sociala si Supraveghere de pe lângă Tribunalul D. după un program stabilit de aceștia ;
b) să anunțe orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice informații cu privire la mijloacele sale de existența;
d) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă.
S-a atras atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării executării sub supraveghere, prevăzute de art. 86/4 din Codul penal.
S-a pus in vedere Serviciului de Reintegrare Socială și Supraveghere de pe lângă Tribunalul D. să anunțe instanța de executare în caz de sustragere a inculpatului de la măsurile de supraveghere dispuse și să întocmească rapoarte anuale de evaluare cu privire la inculpat.
În baza art. 182 alin. 2 din C.p. 1968. cu aplicarea art. 396 alin. 10 NC.proc.pen., a art. 5 alin. 1 C. pen., a art. 37 alin. 1 lit. a C. pen. 1968 și a art. 74 lit. a, b și c C.pen. 1968, a fost condamnat inculpatul G. F. G., zis N., fiul lui M. și I., născut la data de 27.01.1992 în S., jud. D., cu domiciliul în S., ., jud. D., necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, studii 11 clase, fără ocupație, CNP-_, la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni, închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.
În baza art. 83 alin 1 C.p., a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 5/20.01.2012, pronunțată de Judecătoria S., rămasă definitivă prin neapelare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa revocată de 2 ani închisoare, la care se adaugă pedeapsa de 1 an și 6 luni stabilită prin prezenta, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C.p., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a II a și lit. b C.p. pe durata executării pedepsei.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 191 C.p.p., au fost obligați inculpații la plata sumei de 200 lei, fiecare, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezintă cheltuieli efectuate în faza de urmărire penală.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr. 262/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria S. au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpații B. N. A. - pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută și pedepsită de art. 194 lit. e C.pen., cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen. și G. F. G. – pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută și pedepsită de art. 194 lit. e C.pen., cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen. și art. 41 alin. 2 C.pen.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanței la data de 07.05.2014, sub nr._ .
În actul de sesizare s-a reținut în fapt, că în seara zilei de 22.04.2012, partea vătămată B. V. din orașul S., județul D., a mers la barul .-a întâlnit cu martorul N. C., local unde partea vătămată a consumat bere împreună cu martorul menționat anterior și a asistat la jocul de cărți la care participa martorul, până în jurul orelor 0100, când s-au hotărât să plece acasă împreună.
Pe traseu, martorul N. C. i-a propus părții vătămate să meargă la un alt local, respectiv Midnaight Club SRL, unde să mai consume bere și să servească mici, propunere cu care partea vătămară a fost de acord.
Astfel, partea vătămată și martorul N. C. au ajuns la barul aparținând Midnaight Club SRL în jurul orelor 0130 și s-au așezat la o masă, alături de un grup de tineri, printre care se aflau și inculpații B. N. A. și G. F. G..
La un moment dat, în timp ce partea vătămată ieșise din local pentru a merge la toaletă, între martorul N. C. și numitul A. A., aflat la masa inculpaților, a avut loc un conflict, martorul fiind lovit cu pumnul de către numitul A. A..
Revenind în local și observând că martorul N. C. prezenta urme de sânge în zona nasului, partea vătămată B. V., aflată sub influența băuturilor alcoolice, s-a deplasat la masa unde se aflau cei doi inculpați și a început să le adreseze injurii și amenințări. Deși deranjați de atitudinea părții vătămate, in/ulpații B. N. A. și G. F. G. nu au răspuns imediat la acțiunea ostilă a acesteia.
În jurul orelor 0300, partea vătămată și martorul N. C. au părăsit localul, fiind urmați de către cei doi inculpați și, după ce au parcurs o distanță de aproximativ 50 m, la intersecția . Deleni, partea vătămată și martorul au fost ajunși din urmă de către cei doi inculpați și conflictul dintre ei a reizbucnit, împrejurare în care, inculpații i-au aplicat simultan părții vătămate lovituri cu pumnii și palmele, fapt ce a determinat dezechilibrarea și căderea acesteia din urmă pe asfalt. La intervenția martorului N. C., . celor doi inculpați asupra părții vătămate a încetat, partea vătămată și martorul solicitând telefonic un echipaj al salvării, care a sosit la fața locului și i-a acordat îngrijiri medicale părții vătămate, aceasta refuzând internarea în spital.
Ulterior, însă, la 29.04.2012, partea vătămată B. V. a solicitat din nou intervenția medicală, fiind internat în perioada 29.04._12 la S. C. Județean de Urgență C., cu diagnosticul: "TCC minor gr. I GCS=14 puncte la internare. GCS=15 puncte la externare. Contuzii hemoragice frontale și temporal stg. Remis. Dilacerare frontală dreaptă operată".
S-a mai arătat că, din conținutul Raportului de constatare medico-legală nr. 3659/A1 din 17.10.2012, a rezultat că partea vătămată B. V., în vârstă de 45 de ani, a prezentat diagnosticul: "status postdilacerare frontală dreapta operată", urmare a traumatismului cranio-cerebral suferit la 22/23.04.2012, iar din actele medicale puse la dispoziție a rezultat că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice, posibil produse în 22/23.04.2012 prin lovire cu sau de corpuri dure, necesitând un număr de 75-80 de zile de îngrijiri medicale și i-au pus în primejdie viața.
S-a menționat faptul că, în cursul urmăririi penale, inculpatul B. N. A. a recunoscut săvârșirea faptei, relatând împrejurările în care, împreună cu inculpatul G. F. G. i-au aplicat lovituri părții vătămate B. V., însă cel de-al doilea inculpat – G. F. G. – a negat implicarea sa în omiterea faptei precizând că numai inculpatul B. N. A. a lovit-o pe partea vătămată, în timp ce el stătea de vorbă cu martorul N. C., însă afirmațiile sale sunt contrazise de relatările părții vătămate, ale martorului N. C., dar și ale inculpatului B. N. A..
Totodată, s-a precizat și faptul că, întrucât de la săvârșirea infracțiunii până la sesizarea instanței a intervenit modificarea legii penale, prin ordonanța din data de 14.02.2014, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. 2 vechiul C.pen., în infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 194 lit. e NCP.
În ceea ce privește latura civilă, s-a învederat că, în timpul urmăririi penale, în declarația dată la 20.06.2013, partea vătămată B. V. a precizat că se constituie parte civilă în cauză cu o sumă pe care o va preciza ulterior, în timpul judecății.
Situația de fapt mai sus menționată se susține cu următoarele mijloace de probă: plângerea și declarațiile părții vătămate; declarațiile martorilor N. C., V. D. și C. C.; raportul de constatare medico-legală nr. 3659/A1/17.10.2012, întocmit de Institutul de Medicină Legală C. și foaia de observație clinică nr._ pentru partea vătămată, adrese emise în timpul urmăririi penale și o . acte medicale ale părții vătămate; declarațiile inculpaților și fișele de cazier judiciar ale acestora.
Prin încheierea de Cameră preliminară din data de 17.07.2014, în temeiul art. 346 alin. 2 C.pr.pen., s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 262/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria S., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecății cauzei cu privire la cei doi inculpați.
La dosarul cauzei, a fost depusă declarația autentificată sub nr. 1269/06.11.2014 a BIN F. C. G., dată de partea vătămată B. V. care a declarat că s-a împăcat cu inculpatul B. N. A. și că nu are pretenții materiale împotriva acestuia.
De asemenea, prin declarația autentificată sub nr. 309/04.03.2015 a BIN F. C. G., partea vătămată B. V. a declarat că s-a împăcat cu inculpatul G. F.-G. și că nu are pretenții materiale împotriva acestuia.
La termenul de judecată din data de 09.03.2015, cei doi inculpați au declarat că recunosc săvârșirea faptelor, așa cum a fost menționată în rechizitoriu și nu au solicitat administrarea de probe noi, iar dacă se va stabili vinovăția lor, iar pedeapsa va fi cu suspendare sau se va dispune aplicarea pedepsei, vor fi acord să presteze muncă în folosul comunității, declarațiile acestora fiind consemnate în scris, iar filele atașate la dosar.
Prin încheierea de ședință de la același termen – 09.03.2015 – instanța a dispus emiterea adresei către IPJ D., pentru a fi comunicate fișele privind cazierul judiciar al celor doi inculpați, acestea fiind depuse la dosar la data de 19.03.2015.
Analizând ansamblul materialului probator administrat, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpații B. N. A. și G. F. G. au agresat pe partea vătămată B. V., care a avut nevoie de 75-80 de zile de îngrijiri medicale, agresiuni care i-au pus viața în primejdie.
Inculpații au acționat cu intenție directă în sensul vătămării victimei și respectiv culpă cu prevedere în ceea ce privește rezultatul mai grav produs, punerea în primejdie a vieții victimei, forma de vinovăție sub aspectul laturii subiective a infracțiunii fiind intenția depășită, conform art. 16 pct. 5 C.pen.
Prin declarațiile lor, de la termenul de judecată din data 09.03.2015, cei doi inculpați au declarat că recunosc săvârșirea faptei așa cum a fost menționată în rechizitoriu și nu au solicitat administrarea de probe noi,precizând și faptul că, dacă se va stabili vinovăția lor, iar pedeapsa se va aplica cu suspendare, vor fi acord să presteze muncă în folosul comunității, declarațiile acestora fiind consemnate în scris iar filele atașate la dosar.
Situația de fapt, astfel cum a fost reținută, a rezultat din plângerea și declarațiile părții vătămate; declarațiile martorilor N. C., V. D. și C. C.; raportul de constatare medico-legală nr. 3659/A1/17.10.2012, întocmit de Institutul de Medicină Legală C. și foaia de observație clinică nr._ pentru partea vătămată, adresele emise în timpul urmăririi penale și o . acte medicale ale părții vătămate; declarațiile inculpaților și fișele de cazier judiciar ale acestora.
În temeiul art. 386 NCPP, instanța a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților B. N. A. și G. F. G. din infracțiunile prev. de art. 194 lit. e NCP, în infracțiunile prev. de art. 182 al.2 C.pen. din 1968.
Având în vedere cele expuse, în drept, prima instanță a reținut că, faptele inculpaților B. N. A. și G. F. G., care în noaptea de 22.04-23.04.2012, au agresat pe partea vătămată B. V., aceasta având nevoie de 75-80 de zile de îngrijiri medicale, agresiuni care i-au pus viața în primejdie, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 182 alin. 2 C.pen. din 1968.
Fiind incident art. 5 NCP, s-a apreciat că legea veche este mai favorabilă, pe considerentul reținerii în dispozițiile acestei legi a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. b și c din C. pen. 1968 și anume a circumstanțelor atenuante privitoare la stăruința depusă de inculpat pentru a repara paguba pricinuită și a atitudinii acestuia după săvârșirea infracțiunii, în sensul recunoașterii faptei penale și a colaborării cu organele de ancheta în vederea aflării adevărului, circumstanțe ce în Noul Cod penal nu sunt aplicabile în cazul infracțiunilor contra persoanei .
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii a constat în aplicarea părții vătămate de lovituri cu pumnul și palmele în zona capului, determinând astfel dezechilibrarea acesteia, iar în urma căderii pe o porțiune de asfalt, s-a produs leziunea cerebrală care i-a pus în primejdie viața.
Urmarea imediată a faptei de vătămare corporală este vătămarea integrității corporale a părții vătămate B. V. (leziunile produse au necesitat un număr de 75-80 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare), iar legătura de cauzalitate dintre faptă și urmarea imediată este dovedită prin certificatul medico-legal (care a constatat realitatea traumatismului, mecanismul de producere, natura agentului traumatic, data probabilă a traumatismului și gravitatea traumatismului exprimată prin criteriul numărului de zile de îngrijire medicale necesare pentru vindecare).
Sub aspectul laturii subiective, inculpații au săvârșit faptele cu vinovăție, sub forma intenției directe, în sensul vătămării victimei și respectiv culpă cu prevedere în ceea ce privește rezultatul mai grav produs, punerea în primejdie a vieții victimei, forma de vinovăție sub aspectul laturii subiective a infracțiunii fiind intenția depășită, conform art. 16 pct. 5 C.pen.
Din cele de mai sus, prima instanță a reținut ca dovedit faptul că inculpații sunt autorii faptelor pentru care au fost trimiși în judecată.
În ceea ce privește constituirea de parte civilă în cauză, prin declarații autentificate, partea vătămată B. V. a declarat că s-a împăcat cu inculpații B. N. A. și G. F. G., nemaiavând pretenții de natură civilă față de aceștia.
La individualizarea pedepselor, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C.pen.: limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana infractorilor și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Totodată, s-a făcut aplicarea prevederilor art. 396 alin. 10 C.proc.pen., fiind reduse cu o treime limitele pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea.
Prima instanță a reținut și circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a, b și c C.pen. din 1968 pentru fiecare dintre cei doi inculpați., având în vedere colaborarea cu organele de urmărire penale pe întreg cursul urmăririi penale, precum și eforturile acestora pentru înlăturarea prejudiciului suferit de partea vătămată, în acest sens observând și declarația părții vătămate ce menționează acoperirea prejudiciului moral și material de către cei doi inculpați.
Având în vedere criteriile enunțate mai sus, s-a dispus condamnarea inculpatului B. N. A. în baza art. 182 alin. 2 C.pen. din 1968, cu aplicarea art. 396 alin. 10 NCPP, a art. 5 alin. 1 NCP și a art. 74 lit a, b și c C.pen. din 1968 la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, iar a inculpatului G. F. G., în baza art. 182 alin. 2 C.pen. din 1968, cu aplicarea art. 396 alin. 10 NCPP, a art. 5 alin. 1 NCP, a art. 37 alin. 1 C.pen. din 1968 și a art. 74 lit. a, b și c C.pen. din 1968 la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate, s-a apreciat că scopul prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins, în privința inculpatului B. N. A., și fără executarea ei efectivă, în regim de detenție și, întrucât sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de art. 86¹ C.pen., va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an si 6 luni închisoare aplicată inculpatului, pe durata termenului de încercare de 4 ani stabilit conform art. 86/2 C.pen.
În baza art. 86/3 alin. 1 C.pen. s-a dispus ca, până la împlinirea termenului de încercare, inculpatul B. N. A. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere, ce vor fi aduse la îndeplinire de Serviciul de Reintegrare Socială și Supraveghere de pe lângă Tribunalul D.:
a) - să se prezinte, la datele fixate de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul D., conform programului întocmit de aceasta instituție, dar cel puțin o dată pe lună;
b) - să anunțe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum si întoarcerea;
c) – să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În temeiul art. 359 C.proc.pen., s-a atras atenția inculpatului B. N. A. asupra prevederilor art. 864 C.pen.
Având în vedere fișa de cazier judiciar al inculpatului G. F. G., acesta se află în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. a C.pen. din 1968, reținută conform fișei de cazier judiciar din dosarul cauzei (fila 44) și, prin urmare, a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 5/20.01.2012 pronunțată de Judecătoria S., rămasă definitivă prin neapelare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa revocată de 2 ani închisoare, la care a fost adăugată pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare stabilită prin prezenta hotărâre, astfel că, în final, inculpatul va executa pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C.pen., s-a interzis inculpatului G. F. G. exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a II a și lit. b C.p. pe durata executării pedepsei.
De asemenea, s-a constatat ca partea vătămată B. V. nu s-a constituit parte civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul G. F. G..
Prin motivele de apel, formulate în scris, prin avocatul desemnat din oficiu, s-a solicitat reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia sub minimul special, ca urmare a reținerii circumstanței atenuante a provocării, prev. de art. 73 lit. b C.pen. anterior.
Curtea, examinând apelul, prin prisma motivelor de apel dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 417 C.pr.pen., constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a soluționat corect cauza în procedura reglementată de art. 374 alin. 4, art. 375 C.pr.pen. cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
Se reține în acest sens că apelantul inculpat a recunoscut săvârșirea faptei, astfel cum a fost expusă în actul de sesizare a instanței, recunoașterea a intervenit înainte de începerea cercetării judecătorești și sunt îndeplinite și condițiile prev.de art. 349 alin. 2 C.pr.pen. deoarece probele administrate în faza urmăririi penale sunt suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.
Procedând în continuare la examinarea apelului, prealabil verificării motivelor de apel, curtea apreciază că se impune stabilirea în cauză a legii penale mai favorabile, conform prevederilor art. 5 C. pen.
Ca urmare, având în vedere cele statuate, cu caracter obligatoriu, prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. nr. 372 din 20 mai 2014, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 5 C. pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, și realizând o comparare a prevederilor din ambele Coduri și, respectiv, din legea specială, în raport cu fiecare criteriu de determinare (condiții de incriminare, de tragere la răspundere penală și de sancționare) și cu privire la fiecare instituție incidentă în speța dedusă judecății și, în plus, o evaluare finală a acestora, în vederea alegerii aceleia dintre cele două legi penale succesive care este mai blândă, în ansamblul dispozițiilor sale, instanța de ultim control judiciar constată că prima instanță a decis corect că legea penală mai favorabilă este, în cauză, legea veche, aceasta conducând, în concret, la un rezultat mai avantajos pentru inculpat. În același sens ca prima instanță, la reținerea acestei concluzii, curtea a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute în actele succesive dar și dispozițiile care reglementează tratamentul sancționator al recidivei precum și dispozițiile referitoare la condițiile de reținere și efectele circumstanțelor atenuante.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, curtea constată că susținerile inculpatului sunt nefondate, în speță nefiind incidentă circumstanța atenuantă legală prev. de art. 73 lit. b C.pen. anterior pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 73 lit. b C.pen. anterior constituie circumstanță atenuantă „săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.”
În speță, apelantul inculpat susține că provocarea trebuie reținută întrucât conflictul a fost determinat de persoana vătămată care, sub influența băuturilor alcoolice, le-a adresat, lui și coinculpatului B. N. A., fără motiv, injurii și amenințări.
Constant, în practica judiciară penală, s-a decis însă că injuriile și amenințările, provenite de la o persoană care se află în stare de ebrietate, nu pot fi considerate acte de provocare deoarece de regulă oamenii, aflați într-o astfel de stare, își pierd mai ușor controlul asupra limbajului. Pe lângă aceasta, este greu de presupus că expresiile folosite în aceste condiții ar putea să creeze o stare de tulburare sau de emoție persoanei în cauză.
Împrejurarea că în speță, în mod cert inculpatul nu a acționat în stare de provocare rezultă din modalitatea în care s-a derulat incidentul. Apelantul inculpat și coinculpatul B. N. A., nu au ripostat în nici un fel la injuriile și amenințările victimei, cât timp aceasta s-a aflat într-un loc populat (în interiorul localului) pentru ca ulterior să o urmărească și să exercite agresiuni asupra sa, pe stradă, locație unde nu se mai afla nicio altă persoană. Or, felul în care a acționat inculpatul sugerează nu o stare de tulburare ci dimpotrivă stăpânire de sine și planificare a acțiunii care conduce mai degrabă la concluzia existenței unei premeditări, mobilul faptei constituindu-l răzbunarea.
Hotărârea pronunțată de prima instanță este însă nelegală, impunând atât admiterea apelului declarat de inculpatul G. F. G. cât și extinderea efectelor apelului privitor la coinculpatul B. N. A..
În acest sens curtea constată că pedeapsa de câte 1 an și 6 luni închisoare, aplicată de prima instanță apelantului inculpat dar și coinculpatului B. N. A. este situată peste minimul special, prevăzut de lege pentru infracțiunea ce formează obiectul judecății, astfel cum a fost redus în urma aplicării cauzei de reducere prev. de art. 396 alin. 10 C.pr.pen. - pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prev. de art. 182 alin. 2 C.pen. este închisoare de la 2 la 10 ani, urmare aplicării art. 396 alin. 10 C.pr.pen., limitele fiind închisoare de la 1 an și 4 luni închisoare la 6 ani și 8 luni închisoare.
Or, prin hotărârea de condamnare, prima instanță a reținut, în favoarea ambilor inculpați, circumstanțele atenuante judiciare, prev. de art.74 lit. a, b și c C.pen. anterior, situație față de care, în mod obligatoriu, în cazul inculpatului B. N. A. trebuia stabilită o pedeapsă sub minimul special, redus ca urmare a aplicării art. 396 alin. 10 C.pr.pen.
În privința apelantului inculpat G. F. G. este adevărat că, atâta timp cât acesta a comis infracțiunea în stare de recidivă, prima instanță ar fi putut să stabilească o pedeapsă peste minimul special dar numai în măsura în care reținea prevederile art. 80 alin. 2 C.pen. anterior conform cărora „În caz de concurs între circumstanțele atenuante și agravante, coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie.” În condițiile în care prima instanță nu a indicat în dispozitivul hotărârii aceste dispoziții ci doar prevederile art. 74 alin. 1 lit. a, b, c C.pen, concluzia care se impune este aceea că a înțeles să acorde relevanță efectelor circumstanțelor atenuante și să aplice inculpatului o pedeapsă sub minimul special. Or, în condițiile în care parchetul nu a declarat apel, în apelul declarat de inculpat, instanța de control judiciar nu ar putea să adopte o altă decizie și să aprecieze că se impune în cauză o pedeapsă peste minimul special întrucât, în felul acesta, s-ar nesocoti principiul neagravării situației în propria cale de atac, prev. de art. 418 alin. 1 C.pr.pen.
Pentru considerentele de mai sus, în temeiul arat. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen. va fi admis apelul inculpatului G. F. G. iar în baza art. 419 C.pr.pen. vor fi extinse efectele apelului și privitor la coinculpatul B. N. A..
Va fi desființată în parte sentința apelată pe latură penală și, în rejudecare se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului B. N. A. pentru o infr. prev. de art.182 al.2 V.C.P, cu aplic. art.74 al.1 lit.a - c V.C.P., art.5 N.C.P. și art.396 al.10 Cp.p., de la 1 an și 6 luni închisoare la 1 an și 2 luni (un an și două luni) închisoare și va fi redus corespunzător și termenul de încercare stabilit conform art.86/2 V.C.P., de la 4 ani la 3 ani și 8 luni închisoare.
Va fi desfăcută pedeapsa aplicată inculpatului G. F. în pedepsele componente și se va reduce pedeapsa aplicată acestui inculpat pentru o infr.prev. de art.182 al.2 V.C.P., cu aplic. art.37 lit.a V.C.P., art.74 al.1 lit.b, c V.C.P., art.5 N.C.P, și art.396 al.10 Cp.p. de la 1 an și 6 luni închisoare la 1 an și 3 luni (un an și trei luni) închisoare.
În baza art. 15 al.2 din Lg. 187/2012 rap. la art.83 V.C.P. se va menține revocarea suspendării condiționate pentru pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată aceluiași inculpat prin S.P. nr.5/2012 pronunțată de Judecătoria S. și se va dispune ca inculpatul G. F. G. să execute pedeapsa totală de 3 ani și 3luni (trei ani și trei luni) închisoare.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare din faza de apel, reprezentând 1/4 din onorariul avocatului din oficiu, în valoare de 50 lei, vor rămâne în sarcina statului și se vor vira din fondul M.J. către B.A.D..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul inculpatului G. F. G. împotriva sentinței penale nr. 48 din data de 23 martie 2015 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._ .
În baza art.419 Cp.p
Extinde efectele apelului și privitor la coinculpatul B. N. A..
Desființează în parte sentința apelată pe latură penală și, în rejudecare:
1) Reduce pedeapsa aplicată inculpatului B. N. A. pentru o infr. prev. de art.182 al.2 V.C.P, cu aplic. art.74 al.1 lit.a - c V.C.P., art.5 N.C.P. și art.396 al.10 Cp.p., de la 1 an și 6 luni închisoare la 1 an și 2 luni (un an și două luni) închisoare.
Reduce termenul de încercare stabilit conform art.86/2 V.C.P., de la 4 ani la 3 ani și 8 luni închisoare.
2) Desface pedeapsa aplicată inculpatului G. F. în pedepsele componente.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatul G. F. G., pentru o infr.prev. de art.182 al.2 V.C.P., cu aplic. art.37 lit.a V.C.P., art.74 al.1 lit.b, c V.C.P., art.5 N.C.P, și art.396 al.10 Cp.p. de la 1 an și 6 luni închisoare la 1 an și 3 luni (un an și trei luni) închisoare.
În baza art. 15 al.2 din Lg. 187/2012 rap. la art.83 V.C.P..
Menține revocarea suspendării condiționate pentru pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată aceluiași inculpat prin S.P. nr.5/2012 pronunțată de Judecătoria S.; dispune ca inculpatul G. F. G. să execute pedeapsa totală de 3 ani și 3luni (trei ani și trei luni) închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare din faza de apel, reprezentând 1/4 din onorariul avocatului din oficiu, în valoare de 50 lei, rămân în sarcina statului și se vor vira din fondul M.J. către B.A.D.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 septembrie 2015.
Președinte, Judecător,
A. M. S. M. C. G.
Grefier,
F. U.
Red.jud.A.M.S.
j.f.D.O.
O.A. 23 Septembrie 2015
| ← Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... | Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 1571/2015.... → |
|---|
