Furt calificat (art.229 NCP). Decizia nr. 7/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 07-01-2015 în dosarul nr. 8389/333/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIE PENALĂ Nr. 7/2015
Ședința publică de la 07 Ianuarie 2015
Completul compus din:
Președinte A. C.-C.
Judecător M. C.
Grefier L. R.-C.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Iași
reprezentat prin procuror C. S.
Pe rol judecarea apelurilor declarate de părțile civile G. Ermann și . împotriva sentinței penale nr. 2099 din 16.10.2014 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul cu numărul_ având ca obiect furtul calificat (art.229 NCP).
Componența completului de judecată a fost alcătuită în conformitate cu prevederile art. 98 alin. 6 din R.O.I al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea CSM nr. 387/2014, prin participarea judecătorului din programarea de permanență, față de lipsa motivată din instanță a titularului completului de judecată – judecător A. D., fiind întocmit proces verbal în acest sens.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată:
- prezența inculpatului intimat C. A. G., aflat în stare de deținere, asistat de av. C. S. – apărător desemnat din oficiu,
- lipsa inculpatului intimat T. A. reprezentat de av. B. C. care substituie cu delegație pe av. D. A. – apărător desemnat din oficiu;
- lipsa inculpatului intimat G. M. I. reprezentat de av. D. A. – apărător desemnat din oficiu;
- lipsa părților civile apelante.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Instanța, la acest termen de judecată, prin înmânarea în scris a unui proces verbal, aduce la cunoștința inculpatului C. A. G. drepturile și obligațiile procesuale prevăzute de art. 83 Cod procedură penală. Un exemplar al procesului-verbal este înmânat inculpatului, al doilea exemplar, după semnarea de către inculpat, apărător și președintele completului de judecată, este atașat la dosar.
Nemaifiind formulate alte cereri instanța constată apelurile în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. C. S. pentru inculpatul intimat C. A. G. solicită respingerea apelului formulat de cele două părți civile. În mod corect instanța de fond a avut în vedere la stabilirea prejudiciului doar bunurile sustrase ce au fost incluse în rechizitoriu fiind strict ținută de actul de sesizare. Cuantumul a fost stabilit corect raportat la evaluarea făcută de organul de cercetare penală. Instanța de fond nu putea să depășească constatarea sustragerii doar a două bunuri.
Av. B. C. pentru inculpatul intimat T. A. solicită respingerea apelurilor ca nefondate, sentința este legală și temeinică fiind just soluționată acțiunea civilă. În mod corect a reținut instanța de fond faptul că în ceea ce privește solicitarea părții civile de obligarea inculpaților la plata contravalorii și a altor bunuri decât cele reținute în rechizitoriu nu poate fi reținută de către instanță întrucât conform dispozițiilorart. 317 din Codul de procedură penală întrucât judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței ori la fapta și persoana pentru care s-a făcut extinderea procesului penal. Netrimiterea în judecată a inculpaților și cu privire la alte acte materiale nu dă drept instanței să se pronunțe asupra unor despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea altor bunuri pe care partea civilă reclamă că au fost sustrase de către inculpați. Cu privire la bunurile reclamate de către partea civilă ce nu au fost reținute în actul de sesizare al instanței, partea vatamă are posibilitatea să solicite pe cale separata, in fata instanței civile, recuperarea prejudiciului reprezentând contravaloarea bunurilor. Instanța a apreciat corect că valoarea stabilită de către organele de cercetare penală, reflectă corect valoarea bunurilor sustrase și nerestituite.
Av. D. A., pentru inculpatul intimat G. M. I., solicită respingerea apelurilor, hotărârea instanței de fond este legală și temeinică sub toate aspectele inculpații fiind obligați în solidar la plata contravalorii bunurilor pentru care persoana fizică parte civilă a probat plângerea formulată.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea apelurilor formulate de părțile civile ca nefondate.
Inculpatul C. A. G., având ultimul cuvânt, arată că lucrează la Penitenciarul V. și nu dorește să mai fie adus la judecată, dorește ca dosarul să se termine, să rămână în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra apelurilor penale de față, reține următoarele:
P. sentința penală nr. 2099 din 16.10.2014 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul cu numărul_, s-a dispus admiterea, in parte, a acțiunii civile formulată de către partea civilă ., prin administrator G. E., cu sediul în ., ., în contradictoriu cu inculpații C. A. G., domiciliat în com. Albești, ., T. A., domiciliat în com. Albești, . și G. M. I., domiciliat în com. Albești, ..
Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 25 Cod proc. pen raportat la art.397 Cod procedura penala și art. 1357 Cod. civ., inculpații C. A. G., T. A., G. M. I. au fost obligații, în solidar, către partea civilă ., la plata sumei de 4400 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase și nerecuperate (doi roboți de pornire auto și două scaune aluminiu).
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 275 alin. 1 Cod procedura penală, inculpatul C. A. G. fiind obligat la plata către stat a sumei de 100 lei, inculpatul T. A. la plata sumei de 100 lei si inculpatul G. M. I. la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, în considerentele sentinței penale pronunțate, instanța de fond a reținut următoarele:
„P. rechizitoriul nr.286/P/2013 din 03.06.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria V., s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților C. A.-G. și T. A., cercetați în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art.208 alin.1 lit.a,g,i Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și Guzugan M. I., cercetat în stare de libertate pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art 26 Cod penal raportat la art. 208 alin.1 -209 alin.1 lit. a,g,i cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
P. înscrisul depus la dosar, partea vătămată . prin administrator, a declarat că înțelege să se constituie parte civilă solicitând obligarea inculpaților la plata sumei de 27.060 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase în luna decembrie a anului 2012 ( un robot profesional de pornire autovehicule marca Rapid 250 în valoare de 2880 lei, scaune de aluminiu în valoare de 2046 lei, scaune din lemn și paie în valoare de 2.064 lei, scaune de birou din piele în valoare de 2.470 lei, mașină pentru produs gheață Brama la Spaziale, în valoare de 15.050 lei, cuptor cu microunde LG în valoare de 1290 lei, compresor de aer 5 bari în valoare de 1260 lei.
Ulterior, partea civilă a depus precizări cu privire numărul la valoarea bunurilor sustrase, arătând ca pe lângă bunurile indicate inițial în cererea de constituire parte civilă au fost sustrase și următoarele bunuri: 5 scaune de birou din piele în valoare de 2.470 lei, un compresor de aer 5 bari în valoare de 1260 lei, un robot de pornire autovehicule marca Telwin în valoare de 6850 lei, răngi de fier în valoare de 2.031 lei, role de cupru în valoare de 2000 lei, despicătoare de lemne în valoare de 250 lei, scânduri din lemn în valoare de 400 lei, două rampe de aluminiu pentru camion în valoare de 15.500 lei, 26 anvelope auto, măsura 155/R13 în valoare de 600 lei, profile din fier în formă de U de 6 metri în valoare de 3.360 lei.
P. sentința penală nr. 6 din 06.01.2012 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei V., inculpatul C. A. G. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin.1 Cod penal, art. 209 alin.1 lit. a, g, i Cod penal ci aplicarea art. 41 alin.2 cod penal și art. 40 alin.1 Cod penal, și întrucât fapta a fost săvârșită în termenul de încercare în baza art. 83 Cod penal a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 249/2.03.2012 a Judecătoriei V., urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare.
Inculpatul T. A. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an și patru luni și inculpatul G. M. I. la pedeapsa de 1 an și 8 luni, ambii pentru săvârșirea infracțiunii de furt prevăzută de art. 208 alin.1 Cod penal-art.209 alin.1 lit. a ,g,i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.
În ceea ce privește latura civilă a procesului penal prin Încheierea din 18.12.2013 pronunțată în dosarul_, a Judecătoriei V., s-a dispus disjungerea laturii civile și formarea unui nou dosar cu termen de judecată la data de 23.12.2013.
Luând în examinare acțiunea civilă alăturată acțiunii penale finalizată cu condamnarea inculpaților C. A. G., T. A., G. M. I., la pedeapsa închisorii, instanța reține următoarele:
În luna decembrie 2012, inculpatul G. M. I. s-a întâlnit pe drumul sătesc cu inculpatul C. A. –G. căruia i-a propus să-l caute pe inculpatul T. A. cu care să meargă la . Crasna de unde să sustragă un circular mobil, o trusă de chei și un aparat de sudură.
În aceeași zi, în jurul orei 22.00, inculpații C. A. G. împreună cu inculpatul T. A., au plecat la . Crasna, au pătruns prin efracție în sediul societății, de unde au sustras un circular mobil, o trusă metalică cu diferite chei și un aparat de sudură, bunuri ce au fost transportate cu autoturismul inculpatului G. M..
După aproximativ 3 zile, inculpatul G. M. împreună cu inculpatul C. A. G., s-au deplasat din nou la sediul societății de unde au sustras doi roboți de pornire a autovehiculelor pe care i-au dat inculpatului G. M. pentru a-i valorifica.
La trei zile după sărbătorile de C., în jurul orelor 22.00, inculpatul C. A. împreună cu inculpatul T. A., în jurul orelor 22.00 au pătruns în curtea societății, de unde au sustras un număr de 30 scaune de aluminiu, două boxe audio Omnitronic de 1000 W și două boxe audio DAP de 100 W.
P. sentința penală nr. 6 din 06.01.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei V., instanța a reținut că prejudiciul cauzat este în valoare de 9028 lei, din care a fost recuperat prin restituire un număr de 28 scaune aluminiu, un aparat de sudură, trusa de chei cu cheile și sculele aferente, un circular mobil și 4 boxe audio, bunuri în valoare de 4858 lei.
În rechizitoriu s-a reținut că inculpații au sustras următoarele bunuri: un circular mobil, o trusă metalică cu diferite chei, un aparat de sudură, doi roboți de pornire a autovehiculelor, 30 scaune de aluminiu, două boxe audio Omnitronic de 1000 W și 2 boxe audio DAP de 100 W, prejudiciul cauzat în valoare de 9028 lei, din care a fost recuperat prin restituirea parțială a bunurilor sustrase.
În ceea ce privește solicitarea părții civile de obligarea inculpaților la plata contravalorii și a altor bunuri decât cele reținute în rechizitoriu nu poate fi reținută de către instanță întrucât conform dispozițiilor art. 317 din Codul de procedură penală, judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței ori la fapta și persoana pentru care s-a făcut extinderea procesului penal.
Netrimiterea în judecată a inculpaților și cu privire la alte acte materiale nu dă drept instanței să se pronunțe asupra unor despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea altor bunuri pe care partea civilă reclamă că au fost sustrase de către inculpați.
În procesul penal acțiunea civilă alăturată acțiunii penale este subsidiară, așa încât instanța sesizată cu judecarea unei infracțiuni nu poate rezolva acțiunea civilă decât în limitele sesizării și investirii în latura penală a cauzei, pentru alte activități considerate aducătoare de prejudicii, care nu au fost aduse în fața instanței într-un proces penal, partea interesată are la îndemână o acțiune separată la instanța civilă.
În prezenta cauză, inculpații au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria V. pentru săvârșirea a 3 acte materiale care au constat în deplasarea inculpaților la sediul .. de unde au sustras următoarele bunuri: un circular mobil, o trusă metalică cu diferite chei, un aparat de sudură, doi roboți de pornire a autovehiculelor, 30 scaune de aluminiu, două boxe audio Omnitronic de 1000 W și 2 boxe audio DAP de 100 W, prejudiciul cauzat în valoare de 9028 lei, din care a fost recuperat prin restituirea parțială a bunurilor sustrase.
În situația în care în fața primei instanțe nu a avut loc o extindere a acțiunii penale după dispozițiile art. 335 C. pr. P.. ( în vigoare la data soluționării laturii penale), obiect al condamnării penale, instanța apreciază că partea vătămată nu se poate constitui parte civilă decât cu privire la cele 3 acte materiale și nu la întreaga activitate posibil ilicită reclamată de partea civilă, care nu a fost descrise în rechizitoriu, prin urmare nu formează obiect al judecății. Totodată, în funcție de actele materiale descrise în rechizitoriu trebuie angajată răspunderea civilă delictuală a inculpatului.
Acțiunea civilă exercitată în procesul penal este supusă dispozițiilor de fond ale răspunderii civile, cu unele particularități ce derivă din săvârșirea unei fapte ilicite, având caracter accesoriu față de acțiunea penală. Pentru ca acțiunea civilă să poată fi exercitată în procesul penal, se cer îndeplinite următoarele condiții: infracțiunea să producă un prejudiciu material sau moral; între infracțiunea săvârșită și prejudiciu să existe o legătură de cauzalitate; prejudiciul trebuie să fie cert și să nu fi fost reparat și să existe o manifestare de voință în sensul constituirii de parte civilă în procesul penal.
Cu privire la bunurile reclamate de către partea civilă ce nu au fost reținute în actul de sesizare al instanței, partea vatamă are posibilitatea să solicite pe cale separata, in fata instanței civile, recuperarea prejudiciului reprezentând contravaloarea bunurilor .
În ceea ce privește valoarea bunurilor sustrase conform jurisprudenței Curții Europene, partea civilă poate obține rambursarea prejudiciului material în măsura în care s-a stabilit realitatea acestuia precum și caracterul rezonabil al cuantumului.
Din actele depuse la dosar de către partea civilă reiese că valoarea de inventar stabilită la nivelul anului 2012 a robotului profesional de pornire marca rapid 250 (redresor) avea valoarea de 2.880 lei iar pentru robotul de pornire marca Telwin s-a stabilit o valoare de 6850 lei .
Ca urmare a consultării sit-urilor de specialitate, organele de cercetare penală au stabilit prin „Procesului verbal de evaluare” (fl.66 dup), valoarea de circulație a bunurilor la data când au fost sustrase, respectiv suma de 3600 lei reprezentând contravaloarea celor doi roboți de pornire și 40 lei pentru un scaun din aluminiu.
Așa fiind, instanța apreciază că valoarea stabilită de către organele de cercetare penală, reflectă corect valoarea bunurilor sustrase și nerestituite și, de aceea, statuând în echitate, pe latură civilă, în baza art. 25 Cod proc. pen raportat la art.397 Cod procedura penala și art. 1357 Cod. civ., va obligă inculpații C. A. G., T. A., G. M. I., în solidar către partea civilă ., la plata sumei de 4400 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase și nerecuperate (doi roboți de pornire auto și două scaune aluminiu).
In baza art. 275 alin. 1 Cod procedura penală obliga inculpatul C. A. G., la plată către stat a sumei de 100 lei, inculpatul T. A. la plata sumei de 100 lei si inculpatul G. M. I. la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuielile judiciare.”
În termen legal, împotriva sentinței penale menționate, părțile civile G. Ermanno și . au exercitat calea ordinară de atac a apelului.
În motivarea apelurilor declarate, cele două părți civile au criticat hotărârea atacată sub aspectul temeiniciei, susținând că în mod greșit instanța de fond a reținut la aprecierea prejudiciului efectiv suferit doar sustragerea bunurilor indicate în rechizitoriu procurorului nu și pe cele pe care ele le-au indicat ulterior ca fiind sustrase de aceeași inculpați.
Motivează părțile civile că în mod nelegal, instanța de fond le-a respins cererile de probe formulate, împiedicându-le astfel să-și dovedească pretențiile civile solicitate, iar hotărârea data se sprijină pe o evaluare făcută de organul de cercetare penală.
O altă critica a părților civile apelante a vizat legalitatea hotărârii atacate, invocându-se în această privință faptul că prima instanță nu s-a pronunțat și asupra acțiunii civile formulata în procesul penal de partea civilă G. Ermanno, soluționând doar acțiunea civilă promovată de partea civilă ..
Au solicitat părțile civile apelante, admitere căii de atac promovate, desființarea hotărârii instanței de fond și rejudecarea cauzei, ocazie în care să fie admise acțiunile civile pe care le-au formulat în cadrul procesului penal de față.
Examinând sentința penală apelată, pe baza tuturor lucrărilor și a materialului probator existent la dosarul cauzei, atât prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele conferite de dispozițiile art. 417 alin. (2) Cod procedura penală, Curtea constată următoarele:
P. rechizitoriul din data de 03.06.2013 dat de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria V. în dosarul de urmărire penală nr.286/P/2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților C. A.-G. și T. A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ”furt calificat”, în varianta normativă prevăzută de art.208 alin.1 – art. 209 alin. 1 lit.a, g, i Codul penal din 1969, cu aplicarea art.41 alin.2 Codul penal din 1969 și G. M. I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ”complicitate la furt calificat”, în varianta normativă prevăzută de art. 26 Codul penal din 1969 raportat la art. 208 alin.1 – art. 209 alin.1 lit. a, g, i Codul penal din 1969, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal 1969. Ca și situație de fapt, în linii mari, în actul de inculpare s-a reținut că în luna decembrie 2012, în mod repetat (de trei ori), inculpații C. A.-G., T. A. și G. M. I., în baza unei rezoluții infracționale comune, pe timp de noapte, au mers la o hala ce aparține părții civile ., administrată de numitul G. Ermanno și în timp ce inculpatul G. M. I. a asigurat paza, ceilalți doi coinculpați au sustras mai multe bunuri mobile, valoarea prejudiciului material cauzat fiind estimata de procuror la suma de 9.018 lei.
P. încheierea de ședință din data de 18.12.2013 data de Judecătoria V. în dosarul nr._ s-a dispus disjungerea laturii civile de latura penala a cauzei, aceasta din urma fiind soluționata în baza procedurii simplificate a recunoașterii vinovăției prin sentința penală nr. 6 din 06.01.2014 a Judecătoriei V., hotărâre prin care s-a dispus condamnarea fiecăruia dintre inculpații trimiși în judecata la pedepse cu închisoarea.
În cursul urmăririi penale (prin declarația aflata la filele 23,24, dosar urmărire penală), numitul G. Ermanno, în calitate de administrator al ., a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal ”pentru recuperarea prejudiciului creat prin furt”.
În faza judecății în primă instanță, prin cereri scrise, atât persoana juridica . cât și persoana fizică G. Ermanno, s-au constituit părți civile în procesul penal cu sumele de 27.060 lei, persoana juridică . și respectiv 32.791 lei, persoana fizica G. Ermanno, reprezentând contravaloarea bunurilor mobile pretins sustrase de catre inculpații C. A.-G., T. A. și G. M. I. și care nu au fost restituite (în acest sens, cererile scrise aflate la filele 6 și 7 dosarul instanței de fond).
P. hotărârea judecătorească dată la finele judecății în fond a laturii civile a procesului penal, sentința penală nr. 2099/16.10.2014 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, judecătorul fondului a soluționat doar una dintre cele două acțiuni civile ce au fost formulate în cadrul procesului penal, respectiv doar acțiunea civila exercitată de partea civilă .. În privința celei de a doua acțiuni civile ce a fost alăturata acțiunii penale din același proces penal, acțiunea civilă formulata de persoana fizică G. Ermanno, se constată că aceasta nu a fost soluționata în primă instanță prin hotărârea data de Judecătoria V., critica părții civile apelante referitoare la acest aspect fiind întemeiată.
Față de aspectele anterior prezentate, Curtea constata că judecata în primă instanță s-a desfășurat cu încălcarea normelor de procedura penală care stabilesc că prin hotărârea dată, instanța se pronunță și asupra acțiunii civile (art. 397 Cod procedură penală).
Din interpretarea normei de procedura penală înscrisă la art. 397 alin. (1) Cod procedura penala rezultă neechivoc că atunci când în cadrul procesului penal au fost formulate mai multe acțiuni civile, instanța de judecata are obligația de a se pronunța asupra fiecăreia dintre acțiunile civile ce au fost alăturate acțiunii penale în cadrul procesului penal prin manifestarea de voință exprimată în acest sens de persoana care apreciază ca a suferit o vătămare urmarea comiterii infracțiunii.
Sub aspectul sancțiunii ce poate interveni în cazul încălcării dispozițiilor art. 397 alin. (1) Cod procedură penală, conform dispozițiilor art. 282 Cod procedură penală, aceasta este nulitatea relativă. Având în vedere consecințele efectiv produse prin încălcarea dispozițiilor de procedură penală arătate, respectiv privarea părții civile G. Ermanno de primirea unei soluții asupra acțiunii sale civile de la instanța de fond pe care, în ipoteza în care ar fi nemulțumit, să o poată contesta prin exercitarea căii ordinare de atac prevăzuta de lege, se apreciază că încălcarea normei procedurale menționate a produs vătămări ale drepturilor conferite de lege părților și subiecților procesuali principali, care nu pot fi înlăturate decât prin desființarea hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Analizată din perspectiva dispozițiilor art. 6 din CEDO, Curtea reține că judecata în prima instanță s-a desfășurat în absența cerințelor ce decurg din caracterul echitabil al procesului, între care se află și obligația instanței de a se pronunța asupra tuturor acțiunilor ce au format obiectul judecății sale, având a aprecia asupra temeiniciei sau netemeiniciei acestora prin hotărârea pe care o va adopta.
Procedând la o judecata parțială a laturii civile, prin nesoluționarea uneia dintre acțiunile civile cu a căror judecată a fost investită, fără a da posibilitatea părților de a cunoaște, a analiza și a contesta eventual pe fond soluția data cu privire la acțiunea civilă adresata justiției, instanța fondului a desfășurat o judecata în condiții de afectare a dreptului la un tribunal independent și a dreptului la apărare, acestea reprezentând garanții menite să asigure echitabilitatea procesului.
Privită din perspectiva nevoii de a asigura respectarea tuturor garanțiilor ce decurg din dreptul la un proces echitabil înscris în art. 6 din CEDO, art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 8 din Codul de procedura penală, având în vedere și principiul dublului grad de jurisdicție pe care legea procesual penală îl consacra, pentru a nu priva părțile de un grad de jurisdicție (situație ce ar apărea daca instanța de apel ar proceda la rejudecarea cauzei după desființarea hotărârii primei instanțe), Curtea constată ca se impune ca prezenta cauza să fie rejudecata de către aceeași instanță, respectiv de către Judecătoria V..
Pentru toate considerentele sus dezvoltate, în temeiul dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. b) Cod procedura penala, Curtea va admite apelurile declarate de părțile civile G. Ermanno, domiciliat în mun. V., ., ., jud. V., și ., cu sediul în ., ., împotriva sentinței penale nr. 2099 din 16.10.2014 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul cu numărul_, sentință pe care o va desființa integral.
Va trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță, respectiv la Judecătoria V..
În cadrul rejudecării, prima instanța va relua procedura de judecată și va administra probe pertinente, concludente și utile în dovedirea fiecareia dintre acțiunile civile cu care a fost investita, va da posibilitatea părților să puna concluzii în raport de cele două acțiuni civile care formează obiectul judecății de față, iar prin hotărârea pe care o va pronunța, va da câte o soluție pentru fiecare dintre acțiunile civile formulate în procesul penal de părțile civile G. Ermanno și ., asigurându-se astfel respectarea tuturor garanțiilor dreptului la un proces echitabil.
Se va face aplicarea dispozițiilor art. 272 și art. 275 alin. (3) Cod procedura penală referitoare la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cursul procedurii jurisdicționale de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de părțile civile G. Ermanno, domiciliat în mun. V., ., ., jud. V., și ., cu sediul în ., ., împotriva sentinței penale nr. 2099 din 16.10.2014 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul cu numărul_, sentință pe care o desființează integral.
Trimite cauza la aceeași instanță, Judecătoria V., pentru rejudecare.
În baza dispozițiilor art. 272 Cod procedura penală, suma de 1200 lei reprezentând onorariu avocați oficiu (delegațiile nr. 8682/12.12.2014, 8683/12.12.2014 și 8680/12.12.2014 emise de Baroul Iași) va fi avansata Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând a fi inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării prezentelor apeluri, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.01.2015.
Președinte, Judecător,
A. C.-C. M. C.
Grefier,
L. R.-C.
Red și tehnored jud C.C.A.
9 exemplare/23.02.2015
Jud fond C. I. D.
| ← Revocare control judiciar (art.213 alin. 6 NCPP). Decizia nr.... | Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Decizia nr.... → |
|---|
