Revocare control judiciar (art.213 alin. 6 NCPP). Decizia nr. 2/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 9314/99/2013*/a5
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI – C.
Dosar nr._
Decizia penală nr. 2
Ședința publică din 20.01.2015
Instanța constituită din:
Președinte O. M. A. G.
Grefier R. E.
Pe rol se află pronunțarea asupra contestațiilor formulate de inculpații C. G. și C. T. F. împotriva încheierii din data de 13.01.2015, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ 3*.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 19.01.2015 (cu participarea din partea Ministerului Public a doamnei procuror D. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D. – S. Teritorial Iași), susținerile și concluziile fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 20.01.2015.
Curtea,
Deliberând asupra contestațiilor de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 13.01.2015 pronunțată în dosarul nr._ 3* Tribunalul Iași a dispus:
În temeiul dispozițiilor art. 208 aliniatul 5 Cod procedură penală, văzând și dispozițiile art. II aliniatele 1 și 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului României nr. 82 din 10.12.2014 publicată în M. Of. nr. 911 din 15.12.2014, verifică și constată legalitatea și temeinica măsurii preventive a controlului judiciar dispuse față de inculpații C. G., R. G. și C. T. F. prin încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul Iași în prezenta cauză la data de 07.02.2014.
În temeiul dispozițiilor art. 208 aliniatul 5 Cod penal coroborat cu art. 207 aliniatul 4 Cod procedură penală, văzând și disp. art. 202 Cod procedură penală, art. 211 Cod procedură penală, art. 215 indice 1 aliniatul 8 Cod procedură penală menține măsura preventivă a controlului judiciar față de inculpatul C. G., fiul lui G. și M., născut la 10.09.1967, domiciliat în municipiul Iași, . 26, scara B, etaj 4, apartament 15, județul Iași, C.N.P._, cu reședința în Municipiul București, .. 17, etaj 1, ., control judiciar dispus prin încheierea de ședință din 07.02.2014, pronunțată în prezenta cauză de Tribunalul Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia nr. 2/CPJ/12.02.2014 a Curții de Apel Iași, control modificat prin încheierea de ședință din 04.03.2014 și prin încheierea de ședință din 25.06.2014, pronunțată în același dosar.
În temeiul dispozițiilor art. 208 aliniatul 5 Cod penal coroborat cu art. 207 aliniatul 4 Cod procedură penală, văzând și disp. art. 202 Cod procedură penală, art. 211 Cod procedură penală, art. 215 indice 1 aliniatul 8 Cod procedură penală menține măsura preventivă a controlului judiciar față de inculpatul C. T. F., fiul lui T. și M.-M., născut la data de 08.06.1969 în mun. D., jud. Cluj, cu domiciliul în Iași, ., ., ., jud. Iași, CNP_, cu reședința în Iași, Complexul Rezidențial Panoramic Village, control judiciar dispus prin încheierea de ședință din 07.02.2014 (cu îndreptarea dispusă prin încheierea de ședință din 17.02.2014) pronunțată în prezenta cauză de Tribunalul Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia nr. 2/CPJ/12.02.2014 a Curții de Apel Iași.
În temeiul dispozițiilor art. 208 aliniatul 5 Cod penal coroborat cu art. 207 aliniatul 4 Cod procedură penală, văzând și disp. art. 202 Cod procedură penală, art. 211 Cod procedură penală, art. 215 indice 1 aliniatul 8 Cod procedură penală menține măsura preventivă a controlului judiciar față de inculpatul R. G. (fost C.), fiul lui C. și G., născut la data de 11.06.1976 în Iași, domiciliat în municipiul Iași, ., ., etaj 1, apartament 7, județul IAȘI, C.N.P._, control judiciar dispus prin încheierea de ședință din 07.02.2014, pronunțată în prezenta cauză de Tribunalul Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia nr. 2/CPJ/12.02.2014 a Curții de Apel Iași.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul emis la data de 26.08.2013, P. de pe lângă Înalta Curte de casație și justiție – Direcția Națională Anticorupție – S. teritorial Iași în dosarul penal nr. 20/P/2013, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților:
- C. G., pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- trafic de influență - prevãzute și pedepsite de dispozițiile art 6 din Legea numãrul 78/2000m cu referire la art 257 cpen și aplicarea art 75 lit „a” cpen și art 37 lit „a” cpen - constând în faptul cã, în conivențã cu inculpatul C. T.-F. și cu medierea/sprijinul inculpatului R. G. (fost C.), a pretins de la denunțãtoarea MOISÃ M. ▬ (inculpată în dosarul penal numărul_ aflat în apel pe rolul CURTII DE APEL IASI pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane – faptă prev. și ped. de dispozițiile art 12 din Legea numărul 678/2001 și condamnată în primã instanțã de TRIBUNALUL IAȘI la pedeapsa de 7 ani cu executare) ▬ suma totalã de 40.300 EUR (din care au primit în douã tranșe egale suma de 40.000 EUR) lãsând-o sã creadã cã au influențã asupra membrilor completului de judecatã pentru a-i determina sã îi reducã pedeapsa de la 7 la 3,5 ani și sã-i modifice regimul din executare în suspendarea condiționatã a executãrii pedepsei;
- spãlare de bani - prevãzută și pedepsită de dispozițiile art 17 lit „e” din Legea numãrul 78/2000m cu trimitere la art 29 al 1 lit „a” din Legea numãrul 656/200m cu aplicarea art 37 lit „a” cpen - constând în faptul cã a spãlat parte din suma de 20.000 EUR primitã de la denunțãtoarea M. M. la data de 18.06.2013 în contul traficului de influențã ce i-a fost reținut în sarcinã, schimbând în RON (18.527,68 RON) la data de 18.06.2013, la casa de schimb valutar a Agenției IAȘI a BANCA ROMÃNEASCÃ SA, suma de 4.150 EUR și depunând în numerar în contul .”SRL IASI deschis la aceeași unitate bancarã, suma de 17.200 RON (provenitã din schimbul valutar) cu titlu de “creditare firmã” (conform contractului de creditare numãrul 2/20.06.2013) - banii fiind ulterior folosiți pentru achitarea debitului cãtre un furnizor al firmei;
- ultraj - prevãzută și pedepsită de dispozițiile art 239 al 1 cpen cu aplicarea art 37 lit „a” cpen - constând în faptul cã la data de 19.07.2013, în intervalul orar 09.45-10.00, în timp ce era escortat la TRIBUNALUL IASI de cãtre echipa S.A.S. a I.P.J.I. formatã din agenții C. Ș., P. C., D. I., D. D., C. D. și U. C. (aflați în exercițiul funcțiunii), iritat de faptul cã acesta din urmã, în calitate de șef al escortei, i-a cerut sã aștepte coborârea tuturor deținuților din autospeciala C.R.A.P., inculpatul a reacționat violent mimând un atac asupra acestuia cu brațul drept (liber) și amenințãndu-l cu lovirea folosind textual expresia „dacã-ți dau una îți sare masca”;
- C. T.-F. –- pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influențã, prevãzute și pedepsite de dispozițiile art 6 din Legea numãrul 78/2000m cu referire la art. 257 c.pen și aplicarea art. 75 lit. „a” c.pen - constând în faptul cã, în conivențã cu inculpatul C. G. și cu medierea/sprijinul inculpatului R. G. (fost C.), a pretins de la denunțãtoarea MOISÃ M. ▬ (inculpată în dosarul penal numărul_ aflat în apel pe rolul CURTII DE APEL IASI pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane – faptă prev. și ped. de dispozițiile art 12 din Legea numărul 678/2001 și condamnată în primã instanțã de TRIBUNALUL IAȘI la pedeapsa de 7 ani cu executare) ▬ suma totalã de 40.300 EUR (din care au primit în douã tranșe egale suma de 40.000 EUR) lãsând-o sã creadã cã au influențã asupra membrilor completului de judecatã pentru a-i determina sã îi reducã pedeapsa de la 7 la 3,5 ani și sã-i modifice regimul din executare în suspendarea condiționatã a executãrii pedepsei;
- R. G. (fost C.) –- pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- complicitate la infracțiunea de trafic de influențã - prevãzutã și pedepsitã de dispozițiile art 26 cpen raportat la art 6 din Legea numãrul 78/2000m cu referire la art 257 cpen și aplicarea art 75 lit „a” cpen și art 37 lit „a” cpen - constând în faptul de a fi mediat/sprijinit demersurile învinuiților C. G. și C. T.-F. de a pretinde/primi de la denunțãtoarea MOISÃ M. ▬ (inculpată în dosarul penal numărul_ aflat în apel pe rolul CURTII DE APEL IASI pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane – faptă prev. și ped. de dispozițiile art. 12 din Legea numărul 678/2001 și condamnată în primã instanțã de TRIBUNALUL IAȘI la pedeapsa de 7 ani cu executare) ▬ suma totalã de 40.300 EUR (din care cei doi au primit în douã tranșe egale suma de 40.000 EUR) lãsând-o sã creadã cã ar avea influențã asupra membrilor completului de judecatã pentru a-i determina sã îi reducã pedeapsa de la 7 la 3,5 ani și sã-i modifice regimul din executare în suspendarea condiționatã a executãrii pedepsei pretinzând la rândul sãu de la denunțãtoare, în contul medierii realizate, suma de 1.000 EUR (din care a primit la data de 19.06.2013 400 RON)
- deținerea sau portul de armã neletalã din categoria celor supuse autorizãrii, fãrã drept - prevãzută și pedepsită de dispozițiile art 134 al 1 din Legea numãrul 295/2004m cu aplicarea art 37 lit „a” cpen cpen - constând în faptul de a fi deținut fãrã drept un numãr de 17(șaptesprezece) cartușe fãrã glonț cu bile de cauciuc - bunuri ce au fost identificate/ridicate din autoturismul utilizat de acesta marca VW TUAREG având numãrul de înmatriculare_ cu ocazia percheziției acestuia la data de 12.07.2013. OBS: conform raportului de constatare tehnico-științificã numãrul_/16.07.2013 a I.P.J. IAȘI, cartușele în cauzã fac parte din categoria armelor și munițiilor neletale supuse autorizãrii incluse în categoria C21 din ANEXA la Legea numãrul 295/2004
Prin încheierea penală nr. 95/13.07.2013 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților C. G., C. T. F. și R. G. pentru o durată de 29 de zile, începând cu data de 13.07.2013 și până la data de 10.08.2013, inclusiv, pentru temeiul prev. de art. 148 alin. (1) lit. f) Cod procedură penală din 1968, reținându-se existența unor indicii temeinice și chiar a unor probe (în ceea ce-i privește pe inculpații C. G. și R. G.) în sensul art. 143 Cod procedură penală din 1968, care justificau bănuiala legitimă că inculpații ar fi săvârșit faptele grave imputate lor.
Ulterior, prin încheierea penală nr. 112/06.08.2013 a Tribunalului Iași, definitivă prin încheierea nr. 124/09.08.2013 a Curții de Apel Iași, s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților R. G., C. G. și C. T. F., pentru o durată de 20 de zile.
Prin încheierea de ședință din 28.08.2013, pronunțată în dosarul penal de față, Tribunalul Iași a constatat, în temeiul dispozițiilor art. 300 indice 1 Cod procedură penală din 1968 legalitatea și temeinica măsurii arestării preventive a inculpaților C. G., R. G. și C. T. F. și a menținut față de aceștia măsura arestării preventive, reținând că se mențin temeiurile care au justificat anterior luarea și prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpați.
Prin încheierile de ședință din data de 11.10.2013, 27.11.2013 și 21.01.2014, în temeiul dispozițiilor art. 300 indice 2 Cod procedură penală din 1968 s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților C. G., R. G. și C. T. F..
Prin încheierea de ședință din 07.02.2014, pronunțată în dosarul penal de față, definitivă, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului C. G. cu măsura preventivă a controlului judiciar .
În temeiul dispozițiilor art. 215 aliniatul 1 Cod procedură penală s-a stabilit ca, pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpatul C. G. să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;
c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa de către organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.
În temeiul dispozițiilor art. 215 aliniatul 2 Cod procedură penală s-a impus inculpatului C. G. ca, pe timpul controlului judiciar, să respecte următoarele obligații:
a) să nu depășească granițele României, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței;
b) să nu se deplaseze la locuința coinculpaților sau martorilor audiați în cauză, cu excepția inculpatei C. T..
c) să nu se apropie de coinculpații din cauză, cu excepția inculpatei C. T., de martori și să nu comunice cu aceste persoane direct sau indirect, pe nicio cale;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme;
Prin încheierea de ședință din 4.03.2014, a fost modificată obligația impusă inculpatului C. G. de a nu lua legătura cu martorii cauzei, în sensul că i s-a permis să ia legătura cu martora C. O. D..
Prin încheierea de ședință din 25.06.2014, s-a dispus în temeiul dispozițiilor art. 215 aliniatul 9 Cod procedură penală raportate la dispozițiile art. 215 aliniatul 8 Cod procedură penală, la cererea inculpatului C. G. înlocuirea organului de supraveghere a îndeplinirii obligațiilor și respectării măsurilor de supraveghere instituite în cadrul controlului judiciar dispus prin încheierea de ședință din 07.02.2014, pronunțată în prezenta cauză de Tribunalul Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia nr. 2/CPJ/12.02.2014 a Curții de Apel Iași, control modificat prin încheierea de ședință din 04.03.2014, pronunțată în același dosar. S-a stabilit ca măsura controlului judiciar dispusă față de inculpatul C. G. prin încheierea de ședință pronunțată în dosarul penal nr._ 4* al Tribunalului Iași, modificat în parte prin încheierea de ședință din 04.03.2014 a Tribunalului Iași, pronunțată în același dosar ,să se execute în conformitate cu dispozițiile legii nr. 253 din 19 iulie 2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, iar supravegherea să se exercite de secția de poliție (Biroul Supravegheri judiciare) de la locuința inculpatului C. G. din Municipiul București, .. 17, etaj 1, ..
Prin încheierea de ședință din 07.02.2014, pronunțată în dosarul penal de față, definitivă, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului R. G. cu măsura preventivă a controlului judiciar .
În temeiul dispozițiilor art. 215 aliniatul 1 Cod procedură penală s-a impus inculpatului R. G. ca, pe timpul controlului judiciar, să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;
c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa de către organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.
În temeiul dispozițiilor art. 215 aliniatul 2 Cod procedură penală s-a impus inculpatului R. G. ca, pe timpul controlului judiciar, să respecte următoarele obligații:
a) să nu depășească granițele României, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței;
b) să nu se deplaseze la locuința coinculpaților sau martorilor audiați în cauză, cu excepția celor cu care este rudă.
c) să nu se apropie de coinculpații din cauză, cu excepția celor cu care este rudă, de martori și să nu comunice cu aceste persoane direct sau indirect, pe nicio cale;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme;
Prin încheierea de ședință din 07.02.2014, pronunțată în dosarul penal de față, definitivă, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului C. T. F. cu măsura preventivă a controlului judiciar .
În temeiul dispozițiilor art. 215 aliniatul 1 Cod procedură penală s-a impus inculpatului C. T. F. ca, pe timpul controlului judiciar, să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;
c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa de către organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.
În temeiul dispozițiilor art. 215 aliniatul 2 Cod procedură penală s-a impus inculpatului C. T. F. ca, pe timpul controlului judiciar, să respecte următoarea obligație: să nu se apropie de coinculpații din cauză, de martori și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, pe nicio cale.
Măsura preventivă a controlului judiciar a fost luată pe o durată nedeterminată în cursul judecății, potrivit dispozițiilor procedurale, fiind însă evident că, deși nu a prevăzut o durată anume, legiuitorul a avut în vedere și anterior, o durată rezonabilă.
Având în vedere că la data de 4 decembrie 2014, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 211-217 din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, întrucât încalcă art. 53 din Constituție referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale cu raportare la libertatea individuală (art. 23), la libera circulație (art. 25) și la viața intimă, familială și privată (art. 26), iar pentru a pronunța această soluție Curtea a reținut faptul că noul Cod de procedură penală include printre măsurile preventive controlul judiciar și controlul judiciar pe cauțiune, fără a prevedea durata pentru care pot fi dispuse aceste măsuri, prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 82/2014 publicată în monitorul Oficial nr. nr. 911 din 15 decembrie 2014, s-au operat modificări ale dispozițiilor procedurale. Concomitent, prin art. II al ordonanței de urgență, s-a stabilit:
„Măsura preventivă a controlului judiciar și cea a controlului judiciar pe cauțiune, aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, continuă și se mențin până la efectuarea verificării prevăzute la alin. (2). În termen de cel mult 60 de zile de la . prezentei ordonanțe de urgență, procurorul, în cauzele aflate în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, și instanța, în cursul judecății, verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive a controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauțiune ori dacă există temeiuri noi care justifică una dintre aceste măsuri preventive, dispunând, după caz, prelungirea, menținerea sau revocarea măsurii preventive, dispozițiile art. 207, 208, 215^1 și 216 din Codul de procedură penală aplicându-se în mod corespunzător.”
Potrivit dispozițiilor art. 208 aliniatul 5 Cod procedură penală „În tot cursul judecății, instanța verifică prin încheiere, din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar ori a controlului judiciar pe cauțiune sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea acestei măsuri. Dispozițiile art. 207 alin. (3)-(5) se aplică în mod corespunzător.”
Potrivit dispozițiilor art. 207 aliniatele 3-5 Cod procedură penală, la care se face trimitere „(4) Când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat. (5) Când constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive și nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere revocarea acesteia și punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză”. „De asemenea, atunci când se apreciază că o măsură preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prev. de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală și sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea ei, măsura preventivă poate fi înlocuită cu o măsură preventivă mai ușoară”.
Măsura preventivă a controlului judiciar a fost luată în cauză față de fiecare dintre inculpații C. G., R. G. și C. T. F., avându-se în vedere dispozițiile art. 202 Cod procedură penală, reținându-se că existau probe sau indicii temeinice din care rezulta suspiciunea rezonabilă că inculpații ar putea fi autori ai unor infracțiuni pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată, prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură mai ușoară, reținându-se că măsura preventivă a controlului judiciară era necesară și suficientă pentru realizarea scopului bunei desfășurări a procesului penal și proporțională cu gravitatea acuzațiilor formulate împotriva inculpaților .
Analizând legalitatea și temeinica măsurilor preventive dispuse în cauză, Tribunalul a reținut că acestea nu sunt afectate în prezent de vreo cauză de nulitate de natură a determina revocarea lor și că temeiurile care au determinat luarea măsurii nu au dispărut și nu s-au modificat, fiind justificată pe deplin menținerea acestora.
Măsura preventivă a fost luată și menținută în considerarea scopului prevăzut de art. 202 Cod procedură penală și cu observarea condițiilor legale prevăzute de art. 211 Cod procedură penală.
Tribunalul a reținut anterior, inclusiv la 07.02.2014, că declarațiile denunțătoarei M. M., a martorului H. M., declarațiile tuturor martorilor audiați pe parcursul urmăririi penale, conținutul proceselor – verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpați, procesele - verbale ce consemnează supravegherile operative cu privire la întâlnirile ce au avut loc între inculpați și între inculpați și denunțătoare, declarațiile acestora, adresele emise de Banca Românească – Sucursala Iași, procesele - verbale întocmite de organele de urmărire penală, inclusiv cele aflate la fila 143-174 din dosarul de u.p. – vol. II, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, precum și a convorbirilor purtate în mediul ambiental cu ocazia întâlnirilor dintre inculpați și denunțătoare, declarațiile acestora, procesele - verbale ce consemnează supravegherile operative, procesele - verbale ce consemnează perchezițiile domiciliare, informatice și ale autoturismelor inculpaților, unele elemente de fapt extrase din mijloacele de probă administrate pe parcursul procesului penal, constituie indicii temeinice în accepțiunea art. 202 Cod procedură penală care justifică presupunerea rezonabilă că inculpații pot fi autorii infracțiunilor reținute în sarcina acestora prin actul de sesizare.
Analizate exclusiv din perspectiva îndeplinirii condițiilor impuse de art. 202 Cod procedură penală, convorbirile telefonice, precum și cele purtate în mediul ambiental de inculpații C. G., R. G. și C. T. F., între ei, precum și cu ceilalți inculpați și martori din lucrările dosarului se referă la soluții, la pedepse, la căi de atac și menținerea soluțiilor în pofida recursului procurorului, la modalitatea de motivare a soluțiilor, la negocierea și prețul unor soluții judecătorești, la instanțe de cel mai înalt grad și coruptibilitatea lor, la sume foarte mari de bani, la rezolvarea problemei juridice a denunțătoarei, la termen acordate, la vacanța judecătorească și modalitatea de soluționare a cauzelor cu arestați, la inconsecvența și nerăbdarea denunțătoarei de a-și vedea rezolvată problema juridică, la garanții ale cumpărării reale de influență, la predarea - primirea unor sume de bani între inculpați, la momentele indicate de denunțătoare ca fiind cele ale predării unor sume de bani, la soluția expres urmărită de aceasta, una care să o pună la adăpost pe denunțătoare de executarea pedepsei în regim privativ de libertate, prin influența pe care inculpatul C. G. (indicat uneori ca și Clampon) și C. T. (indicat uneori ca și Tibi sau Tibișor) ar avea-o asupra magistratului de la Curtea de Apel. Pentru suma de 40.000 de euro, acesta din urmă, ar fi trebuit să dea o soluție favorabilă denunțătoarei, reducându-i pedeapsa și reindividualizând modalitatea de executare, motivând-o în așa fel încât „să țină până la București”, întâlnirile și discuțiile dintre inculpați, învinuiți și garanțiile de buna execuție fiind susținute de R. G. (denumit și Gelucu).
În cursul cercetării judecătorești care se apropie de final au existat martori care și-au infirmat sau și-au nuanțat declarațiile anterioare, precum și martori care și-au menținut aceste declarații, inculpații afirmându-și personal sau prin apărători nevinovăția, probele administrate în cursul urmăririi penale fiind contestate, cu privire la legalitatea probelor cu convorbirile telefonice și în mediul ambiental fiind invocate nulități și urmând a fi discutată legalitatea, pertinența și concludența unei expertize tehnice criminalistice, urmând a fi audiat un martor asupra situației de fapt, precum și a se depune probe cu înscrisuri. Inculpații C. G., R. G. și C. T. F. și-au exercitat dreptul la apărare prin propunerea de probatorii în susținerea poziției lor procesuale, probatorii care în majoritate au fost deja administrate. Toate aceste nu echivalează, în opinia instanței, cu infirmarea de plano în ansamblu și în totalitate a acestui temei, făcându-se abstracție de faptul că mai sunt încă probe de administrat și că analiza valorii fiecărei probe în parte se face prin raportare la ansamblul materialului probator, în procesul deliberării, fără a se acorda preeminență probelor administrate în una sau alta dintre etapele procedurii. Modificarea declarației unor martori sau infirmarea în totalitate a celor declarate anterior de către alți martori nu este de natură a conduce la concluzia că au fost infirmate în totalitate și au dispărut probele și indiciile temeinice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive, întrucât, în primul rând forța probantă a acestora nu poate fi apreciată la acest moment procesual, având în vedere, în primul rând că trebuie coroborate cu întregul material probator ce se va mai administra în prezenta cauză, dacă se va impune. Așa cum s-a arătat și anterior, se reține că la baza măsurii preventive luate față de inculpați nu stă vinovăția acestora în comiterea faptelor pentru care sunt cercetați, ci existența unor indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă pentru un observator obiectiv că inculpații ar fi putut săvârși fapta penală sau faptele penale ce li se impută, în tot sau în parte. Așa cum s-a reținut și în practica Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauza Georgiev c. Bulgaria), arestarea unei persoane este legală dacă există bănuiala plauzibilă de comitere a unei infracțiuni, caracterul plauzibil al bănuielii presupunând existența unor fapte sau informații apte să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana în cauză să fi săvârșit infracțiunea. Faptele care ar putea să dea naștere unei bănuieli legitime nu trebuie să fie de același nivel cu cele necesare pentru a justifica o condamnare (O”H. c. Regatului Unit, Murray c. Regatului Unit). Cu atât mai mult, teza se verifică și în cazul măsurilor preventive neprivative de libertate. Concomitent, în acest stadiu procedural, instanța nu poate decela relevanța sau nerelevanța unei anumite probe prin raportare la ansamblul materialului probator care se evaluează în procesul deliberării.
O analiză amănunțită a probatoriului este exclusă la acest moment, cu atât mai mult cu cât, inculpatul C. T. F. a susținut, prin apărător, că la acest moment procesual, din punctul său de vedere, probatoriul în ceea ce privește acuzațiile formulate împotriva sa este în totalitate administrat.
Cu privire la necesitatea măsurii preventive pentru realizarea scopului legal și la proporționalitatea acesteia cu gravitatea acuzației aduse persoanei, prima instanță a reținut că măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de fiecare dintre inculpații C. G., R. G. și C. T. F. nu și-a pierdut caracterul necesar, ea răspunzând în continuare cerinței bunei desfășurări a procesului penal, împiedicării sustragerii inculpaților de la judecată și pentru prevenirea săvârșirii de infracțiuni. Tribunalul a reținutcă măsura preventivă a controlului judiciar și-a dovedit eficiența în cauză și se impune menținerea acesteia în realizarea scopului legal prev. de art. 202 Cod procedură penală, fiind îndeplinite în continuare cerințele legale care permit luarea acesteia.
Tribunalul reține că împotriva fiecăruia dintre inculpații C. G., R. G. și C. T. F. au fost formulate acuzații foarte grave, astfel cum au fost consemnate în rechizitoriu și expuse și cu ocazia luării măsurii preventive a arestării anterior și mai apoi, cu ocazia luării măsurii preventive a controlului judiciar. Ele vizează presupusa participare a inculpaților C. G. și C. T. F., R. G. la o presupusă infracțiune de corupție, de trafic de influență, prin care s-ar fi creat denunțătoarei M. M. convingerea că poate cumpăra de la magistrații Curții de Apel, cu suma de 40.000 de euro, o soluție favorabilă într-un dosar de trafic de persoane, aflat în calea de atac a apelului. De asemenea, cu privire la inculpatul C. G. s-a formulat o acuzație de spălare de bani cu privire la efectuarea unei tranzacții bancare având ca obiect o parte din suma provenită din presupusa infracțiune și o acuzație de ultraj privind amenințarea unui agent al Inspectoratului județean de poliție Iași din escorta persoanelor aflate sub imperiul măsurii arestării preventive. Cu privire la inculpatul R. G., s-a mai formulat acuzația de deținere sau portul de armã neletalã din categoria celor supuse autorizãrii, fãrã drept.
Tribunalul a reținut că măsura preventivă a controlului judiciar durează, într-adevăr de 11 luni, o durată considerabilă, dar că măsura preventivă este în continuare proporțională cu gravitatea acuzațiilor formulate împotriva inculpaților, având în vedere aspectele reținute și anterior: a) gravitatea deosebită a faptelor bănuit că ar fi fost comise; b) modalitățile concrete în care se presupune că inculpații ar fi acționat (respectiv, prin folosirea unui limbaj codificat, prin luarea măsurilor de precauție pentru a nu fi ascultați, cu referire la faptul că denunțătoarei i se cerea să-și lase poșeta, telefonul, ceasul în mașină, i s-a cerut să vină la o piscină, unde să se îmbrace cu costumul de baie pentru a putea fi vizualizat dacă are aparatură de înregistrare sau nu asupra ei); c) din clandestinitatea în care se presupune că s-ar fi acționat, precum și din metodele presupus folosite pentru a se ascunde/șterge urmele; d) faptul că activitatea infracțională presupus desfășurată de fiecare inculpat a creat un acut sentiment de neîncredere în activitatea desfășurată de organe judiciare, în justiție în general; e) faptul că inculpații ar fi avut un grad extrem de ridicat de îndrăzneală, mizând pe dorința denunțătoarei de a primi o pedeapsă cu închisoarea cu suspendarea a executării acesteia; f) cuantumul mare al sumelor presupus pretinse și primite, ca plată a serviciilor de influență făcute sau care urmau a fi făcute; g) anvergura investigațiilor necesare identificării celor care au fost antrenați într-un astfel de circuit de influență, dar și din impactul negativ puternic generat de comiterea unor astfel de fapte.
Având așadar în vedere gravitatea deosebită a faptelor pentru care există motive verosimile de a se bănui că au fost comise de inculpați, modalitățile și împrejurările în care se presupune că s-au săvârșit faptele, care dovedesc o periclitare majoră a relațiilor sociale ocrotite de legea penală, referitoare, în principal, la buna înfăptuire a justiției, nu în ultimul rând, și rezonanța deosebită în societate a unor astfel de fapte, care sunt de natură a produce o tulburare socială de natură să justifice menținerea inculpaților sub supraveghere, cel puțin o perioadă de timp, Tribunalul a reținut că menținerea măsurilor nu este disproporționată și își păstrează caracterul necesar.
Având în vedere complexitatea cauzei, numărul părților implicate în procedură și caracterul vast al probatoriului de administrat, Tribunalul a reținut că durata măsurii preventive nu și-a pierdut caracterul rezonabil și în nici un caz nu se apropie de termenul maxim legal de 5 ani de la data trimiterii în judecată prevăzut de art. 215 indice 1 aliniatul 8 Cod procedură penală.
Este adevărat că măsurile preventive neprivative de libertate dispuse în prezenta cauză reprezintă o ingerință în dreptul la libertate al fiecăruia dintre inculpați și creează pentru aceștia anumite inconveniente – așa cum au arătat inculpații pe parcursul procedurii - însă, în opinia instanței, această ingerință este necesară într-o societate democratică pentru prezervarea interesul bunei desfășurări a procesului penal, în prezența inculpaților și fără posibilitatea ca aceștia să ia legătura între ei sau cu martorii cauzei și proporțională cu scopul urmărit, precum și pentru preîntâmpinarea unor înțelegeri frauduloase ori a săvârșirii unor noi infracțiuni. Necesitatea măsurii preventive se reține nu numai prin raportate la stadiul procesual de față care se apropie de final, ci și la eventualele stadii viitoare ale procedurii, în calea de atac, în care se poate proceda la readministrarea probatoriului în tot sau în parte. Reevaluând și datele cu privire la persoana fiecăruia dintre inculpații C. G., R. G. și C. T. F., Tribunalul a reținut că nu se impune revocarea măsurii ori restrângerea sferei obligațiilor de respectat, că primii doi dintre inculpați sunt cunoscuți cu antecedente penale, iar în privința lor riscul săvârșirii unor noi infracțiuni este în continuare plauzibil, iar faptul că ultimii doi dintre inculpați nu au întâmpinat dificultăți în respectarea obligațiilor ce le-au fost impuse în conformitate cu dispozițiile art. 215 Cod procedură penală nu determină în niciun mod revocarea măsurii.
Față de toate considerentele de mai sus, Tribunalul a reținut că măsura preventivă a controlului judiciar se impune a fi menținută cu necesitate, menținerea inculpaților sub supravegherea poliției și respectarea de către aceștia a obligațiilor impuse prin încheierea de ședință din 07.02.2014 fiind necesară și suficientă pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, în prezența inculpaților și fără temerea că aceștia ar putea comite noi infracțiuni ori ar putea influența în sens negativ sau îngreuna administrarea în continuare a probatoriului.
Încheierea a fost contestată de inculpații C. G. și C. T. F..
Inculpatul C. G. a arătat în contestație că prima instanță nu a fixat un termen pentru care se aplică măsura preventivă a controlului judiciar, deși noile prevederi impun ca măsura controlului judiciar să nu depășească 60 zile, fiind necesar astfel ca instanța să precizeze perioada pentru care se menține această măsură, trebuind să fie cuprinsă între o zi și 60 zile.
A arătat, de asemenea, că încheierea atacată este netemeinică, durata cumulată a măsurilor preventive dispuse fiind prea mare, iar în prezent nu ar putea influența desfășurarea procesului penal, deoarece s-au administrat deja probele cu martori.
Inculpatul C. G. a mai arătat că organul de supraveghere i-a impus obligații excesiv de restrictive, solicitând revocarea măsurii controlului judiciar.
Inculpatul C. T. F. a solicitat revocarea măsurii preventive a controlului judiciar, arătând că măsura preventivă nu mai are caracter necesar având în vedere administrarea probatoriului, iar încheierea contestată este netemeinică, deoarece nu conține o analiză personală, pentru fiecare inculpat în parte, ci s-a făcut o analiză de grup.
A arătat, de asemenea, că la acest moment nu se mai poate susține faptul că temeiurile avute în vedere inițial subzistă sau că inculpatul ar putea influența bunul mers al procesului penal, declarațiile fiind epuizate. Este lipsită de relevanță ipoteza că inculpatul i-ar contacta pe ceilalți inculpați și i-ar influența dacă i s-ar revoca măsura preventivă, deoarece aceștia au dat deja declarații în cauză.
Examinând încheierea contestată prin prisma criticilor invocate, Curtea constată că sunt nefondate contestațiile pentru următoarele motive:
Critica de nelegalitate referitoare la neindicare unei perioade pentru care s-a menținut controlul judiciar u poate fi primită, legiuitorul impunând doar verificarea periodică a legalității și temeiniciei acestei măsuri preventive, dar nu mai târziu de 60 de zile.
Potrivit art. 202 alin. 3 Cod procedură penală, orice măsură preventivă trebuie să fie, în orice moment, proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
In ceea ce privește condițiile ce trebuie îndeplinite pentru luarea măsurii preventive a controlului judiciar, din dispozițiile art. 211 Cod procedură penală rezultă că judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau instanța de judecată, în cursul judecății, poate dispune luarea măsurii controlului judiciar față de inculpat, dacă această măsură preventivă este necesară pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).
Art. 202 Cod procedură penală, care reglementează condițiile generale de luare a măsurilor preventive, prevede la alin. 1 că măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
Conform art. II alin. 2 din O.U.G. nr. 82/2014, în termen de cel mult 60 de zile de la . prezentei ordonanțe de urgență, procurorul, în cauzele aflate în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, și instanța, în cursul judecății, verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive a controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauțiune ori dacă există temeiuri noi care justifică una dintre aceste măsuri preventive, dispunând, după caz, prelungirea, menținerea sau revocarea măsurii preventive, dispozițiile art. 207, 208, 215^1 și 216 din Codul de procedură penală aplicându-se în mod corespunzător.
Din prevederile art. 207 Cod procedură penală, coroborate cu textele legale menționate mai sus, rezultă că atunci când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar se mențin sau există temeiuri noi care justifică măsura preventivă, instanța dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat.
Dimpotrivă, atunci când constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii controlului judiciar și nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, instanța de judecată dispune prin încheiere revocarea acesteia.
Analizând actele și lucrările dosarului și ținând seama de circumstanțele prezentei cauze, prin raportare la situația fiecărui inculpat contestator, instanța de control apreciază că temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar față de inculpații inculpaților C. G. și C. T. F. se mențin, măsura preventivă a controlului judiciar fiind necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, împiedicării inculpaților de a se sustrage de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
Ținând seama de circumstanțele cauzei și de gravitatea faptelor de care sunt acuzați inculpații în prezenta cauză (infracțiuni de corupție pentru cei doi inculpați contestatori și spălare de bani pentru inculpatul C. G.), Curtea apreciază că măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpați este proporțională cu interesul legitim urmărit și necesară în vederea realizării scopurilor prevăzute de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, aceasta fiind măsura preventivă cea mai puțin intruzivă și restrictivă de drepturi, libertatea de mișcare și de acțiune a inculpaților fiind afectată într-o mică măsură.
În privința duratei rezonabile a controlului judiciar, instanța de control consideră că, față de complexitatea cauzei deduse judecății, circumstanțele de fapt și situația personală a inculpaților, precum și limita maximă a duratei controlului judiciar (de 5 ani), perioada in care aceștia s-au aflat sub control judiciar nu a depășit o durată rezonabilă care să impună revocarea acesteia.
Limitarea dreptului la libera circulație a inculpaților C. G. și C. T. F. este apreciată de instanța de control ca necesară în continuare prin raportare la natura infracțiunilor pentru care aceștia sunt judecați, la stadiul în care se află cercetarea judecătorească, aspecte ce creează convingerea că revocarea măsurii preventive a controlului judiciar nu este o soluție conformă scopului măsurilor preventive și procesului penal în general, de prezervare eficientă a ordinii juridice.
În acest context, Curtea apreciază că, la acest moment, scopul prezervării ordinii publice și asigurării bunei desfășurări a procesului penal poate fi realizat doar prin intermediul măsurii preventive a controlului judiciar.
Gravitatea acuzațiilor formulate împotriva inculpaților și împrejurările în care se susține că ar fi fost săvârșite faptele, astfel cum sunt ele descrise în actul de sesizare reprezintă elemente care susțin necesitatea luării unei măsuri restrictive de libertate față de toți inculpații.
În cauză, continuă să se mențină necesitatea de eliminare a oricărui risc ca cercetarea judecătorească să fie influențată prin vreun demers al inculpaților, acest risc putând fi înlăturat prin instituirea unor obligații a căror încălcare ar conduce la înlocuirea măsurii controlului judiciar cu cea a arestului preventiv.
De asemenea, Curtea apreciază că riscul sustragerii inculpaților de la judecată, precum și riscul comiterii altor infracțiuni, poate fi înlăturat prin supunerea inculpaților în continuare supravegherii organelor judiciare.
Evaluând proporționalitatea măsurii preventive a controlului judiciar cu gravitatea acuzațiilor formulate împotriva inculpaților contestatori, Curtea consideră că această măsură preventivă a controlului judiciar este necesară prin prisma specificității infracțiunilor de care sunt acuzați inculpații și în același tip proporțională.
Pentru aceste motive, Curtea, în baza art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge contestațiile, ca nefondate.
Văzând și disp. art. 275 alin. 2 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de inculpații C. G. și C. T. F. împotriva încheierii de ședință din 13.01.2015 pronunțate de Tribunalul Iași în dosarul nr._ 3*, încheiere pe care o menține.
Obligă pe inculpați să plătească statului câte 150 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.01.2015.
Președinte, Grefier,
O. M. A. GabrielaRoznovăț E.
Red./Tehnored. O.M.A.G.
2 ex. + 5 ex./
Tribunalul Iași
Judecător A. O. C.
| ← Contestaţie la executare (art.598 NCPP). Decizia nr. 3/2015.... | Furt calificat (art.229 NCP). Decizia nr. 7/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
