Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 858/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 858/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 04-12-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIA PENALĂ Nr. 858/2015
Ședința publică de la 04 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. S.
Judecător D. D.
Grefier G. A.
Pe rol judecarea apelurilor declarate de P. de pe lângă Tribunalul Iași și inculpatul A. B. Ahmed, împotriva sentinței penale nr. 643 din 3.07.2015 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică –lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 23 noiembrie 2015, (cu participarea în calitate de reprezentant al Ministerului P. a d-nei procuror M. D. ), susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi – ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru azi, 4 decembrie 2015.
INSTANȚA
Asupra apelurilor penale de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 643 din 3.07.2015 Tribunalul Iași a hotărât următoarele:
„Respinge cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpat, prin apărătorii săi aleși.
Constată că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului A. B. A. este Codul penal din 1969.
Condamnă pe inculpatul A. B. A., fiul lui R. și S. (Sooad), ns. la 09.04.1990 în Haifa, Israel, domiciliat Israel, Haifa, ., . reședință cunoscută în Iași, ., ., ..P._, studii – medii, ocupația – student la Facultatea de Medicină Dentară din cadrul UMF Iași, necăsătorit, necunoscut cu antecedente penale, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. și ped. de disp.art. 20 raportat la art.174 -175 alin.1 lit.i C.penal din 1969 (recalificată din art.32 raportat la art.188 NCP - încadrare reținută prin actul de sesizare a instanței), cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a și b C.penal din 1969 cu referire la art.76 alin.2 C.penal din 1969, cu aplicarea art.5 NCP, la pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a II a și b Cod penal din 1969, pe durată de 2 ani.
Interzice inculpatului A. B. A. drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit. b C.penal din 1969 în condițiile și pe durata art.71 C.penal din 1969.
În baza disp. art.399 alin.1 C.proc.pen. menține măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de inculpatul A. B. A. (prin încheierea din 19.06.2015), iar în baza disp. art.88 C.penal din 1969 coroborat cu art. 15 alin.1 din Legea nr.302/2004 modificată și art.399 alin.9 C.proc.pen., deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive (executată în vederea extrădării și în baza mandatului de arestare preventivă nr.77/U/30.09.2013 emis de Tribunalul Iași) precum și durata arestului la domiciliu, de la 12.11.2013 la 21.06.2015.
Constată că prejudiciul cauzat părții civile S. P. D., fiul lui I. și M., ns. la data de 10.06.1977 în Iași, domiciliat în Iași, ., C.N.P._, a fost reparat integral de către inculpat.
În baza dispozițiilor art. 397 Cod procedură penală, cu referire la art. 19 Cod procedură penală, coroborat cu art.1.357 cod civil raportat la art. 313 din Legea 95/2006, obligă pe inculpatul A. B. A. să achite cu titlul de daune materiale, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate persoanei vătămate S. P. D., suma de 2.813,92 lei către partea civilă S. C. Județean de Urgență „Sf.S.”Iași.
În baza disp. art.118 alin.1 lit.b C.penal din 1969 confiscă de la inculpat cuțitul cu mâner de plastic multicolor, în lungime de aproximativ 21 cm (din care lama de 9 cm) folosit de acesta la săvârșirea faptei.
În baza disp. art. 404 alin.4 lit.f C.proc.pen. coroborat cu art.162 C.proc.pen., dispune, la rămânerea definitivă a prezentei, restituirea către partea civilă S. P. D. a bunurilor aparținând acesteia, respectiv: vesta de culoare maro matlasată, mărimea L, marca ASCOT SPORT având mai multe tăieturi; cardul confecționat din material plastic, având inscripționat pe partea mediană AUS Security Tech Germany iar în partea inferioară „Code card”; portofelul de culoare neagră, având dimensiunile de 15/10 cm în poziția închis și 15/20 cm în poziția deschis; geantă-tip borsetă de culoare gri albăstrui din material textil, având inscripția GIVI pe eticheta de pe interior, depuse la camera de corpuri delicte a Tribunalului Iași.
În baza disp. art.404 alin.6 C.proc.pen., la eliberarea în orice mod a persoanei condamnate A. B. A., se va dispune înștiințarea persoanei vătămate S. P. D..
În temeiul dispozițiilor art. 7 din legea nr. 76/2008 privind organizarea si funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare dispune prelevarea de la inculpatul A. B. A. a probelor biologice în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
În baza disp. art. 274 C.proc.pen. obligă pe inculpatul A. B. A. să plătească statului cheltuielile judiciare avansate, în cuantum de 8.000 lei.
Dispune plata din fondul cheltuielilor judiciare special alocat a onorariului de interpret reprezentând serviciile de interpretariat, din limba română în limba arabă la termenul de judecată din data de 03.06.2015 (factura nr._/03.06.2015 - în sumă de 50 lei) și la termenul de judecată din data de 17.06.2015 (factura nr._/17.06.2015 - în sumă de 150 lei) și plata onorariului de traducător reprezentând serviciile de traducerea a minutei încheierii penale pronunțate în data de 08.06.2015, din limba română în limba arabă (conform facturii nr._/10.06.2015 - în sumă de 50 lei), precum și a minutei încheierii penale pronunțate în data de 19.06.2015, din limba română în limba arabă (conform facturii nr._/24.06.2015 - în sumă de 100 lei), sens în care se va emite adresă către S. contabilitate din cadrul Tribunalului Iași pentru achitarea sumelor solicitate către Habron A..”
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
„Inculpatul A. B. A. este cetățean israelian, cu domiciliul în Haifa, Palestina și se afla în România în contextul în care acesta urma cursurile Universității de Medicină și farmacie din Iași – Facultatea de Medicină Dentară, unde a fost student în perioada 2009-2013. Inculpatul locuia într-un apartament închiriat de la martora A. V. în zona O. din mun.Iași.
În mod obișnuit acesta își petrecea vacanțele de vară în țara de origine iar în luna septembrie a fiecărui an revenea în România pentru a-și continua studiile, acesta fiind obligat ca anual să-și prelungească dreptul de ședere care se elibera pe durată de 1 an. Astfel, ultimul permis de ședere al inculpatului a fost obținut pentru perioada 28.09._13. În anul universitar 2013-2014 inculpatul era în situația de a repeta anul IV de studii pentru că în anul 2012-2013 a fost declarat repetent.
Ca în fiecare an, după vacanța de vară din anul 2013, inculpatul a revenit în România în cursul lunii septembrie, acesta revenind în apartamentul pe care îl avea deja închiriat din anii precedenți de la A. V..
În noaptea de 24/25.09.2013, inculpatul A. B. A. s-a deplasat la clubul Best Billiards amplasat în campusul T.V. din mun.Iași, împreună cu prietenul său martorul Azmani A., o tânără, indicată de inculpat ca purtând numele de I. L. (care nu a putut fi însă identificată pe parcursul procesului penal) și o prietenă a acesteia, locație în care s-au întâlnit cu mai mulți prieteni (studenți străini și cu niște fete de origine română), în care s-au distrat dansând și consumând băuturi alcoolice în exces.
Grupul format din inculpat și amicii săi ocupa două mese alăturate situate în vecinătatea barului.
În același club, în jurul orelor 01, a ajuns și persoana vătămată S. P. D. pentru a se întâlni cu amica sa C. E., care se afla deja acolo împreună cu alte două prietene de-ale sale, respectiv F. M. și P. D. E.. Împreună cu fetele, persoana vătămată S. P. D. a stat la o masă situată în fața dj-ului și a consumat cca 500 ml de bere, după ce în prealabil, acasă consumase cca.50-100 ml coniac. La un moment dat, partea vătămată care avea asupra sa un aparat foto le-a propus celor trei fete să le facă poze de grup. Stând pe fotoliu în partea dreapta a mesei în timp ce fetele se aflau în fața lui în picioare, partea vătămată a început să le facă fotografii. În timpul acestei activități, la un moment dat, în cadru lângă fetele pe care le fotografia a intrat inculpatul, care așa cum rezultă de pe imaginile prelevate de camerele de supraveghere existente în club, a părăsit pentru scurt timp grupul din care făcea parte.
Acesta a fost observat atât de fete (inculpatul stând în spatele martorei C. E., lângă umărul acesteia) cât și de persoana vătămată, aceasta din urmă făcându-i semn cu mâna să iasă din cadru. În acel moment, inculpatul care avea în mână un pahar cu băutură, a aruncat conținutul acestuia spre partea vătămată stropind-o pe haine și pe aparatul foto, după care s-a întors și a plecat deplasându-se spre bar, în zona căruia se aflau mesele ocupate de grupul din care făcea parte.
Persoana vătămată s-a ridicat le-a întrebat pe fete care este persoana care a aruncat cu băutură, martora C. E. indicându-l pe inculpat care se deplasa spre bar.
Persoana vătămată S. P. D. s-a deplasat imediat după acesta pentru a-i cere cont în raport de gestul făcut, și în momentul în care inculpatul tocmai ajunsese lângă grupul din care făcea parte și a început să danseze, S. P. D. l-a apucat de umăr pentru a-l întoarce cu fața, moment în care inculpatul a aruncat sau a scăpat paharul pe care îl avea în mână, care s-a spart, zgomotul produs de spargerea paharului fiind confirmat de martorii R. L. și Monem A. Rami, fără a se putea stabili dacă în traiectoria sa acesta a lovit sau nu persoana vătămată. Imediat inculpatul și persoana vătămată au început să se îmbrâncească reciproc, martora Ș. A. I., o cunoștință de-a inculpatului care făcea parte din grupul acestuia, încercând să împiedice pe partea vătămată să-l lovească pe inculpat, în timp ce pe acesta l-au imobilizat alte 7-8 persoane aflate în vecinătatea sa. Imediat la fața locului au sosit cei doi agenți de pază ai clubului, S. C. luându-l pe inculpat și conducând-l la ieșirea din bar, iar R. L. a îndepărtat persoana vătămată căreia i-a cerut să iasă din club.
În timp ce inculpatul era ținut de S. C. și alte două persoane pe holul ce face legătura cu scările ce fac accesul în club, în spatele ușii de acces care face legătura cu interiorul, persoana vătămată S. P. s-a dus la masa la care a stat și-a luat vesta, aparatul foto și borseta și a ieșit din club urmat de martora C. E. care l-a însoțit până la baza scărilor ce fac accesul spre exteriorul clubului. În momentul în care persoana vătămată a trecut prin zona în care era ținut inculpatul de către cele trei persoane, între cei doi a existat un schimb verbal violent, inculpatul înjurând-o pe partea vătămată și spunând „te omor”, aspect susținut de partea vătămată și confirmat de martora C. E..
Martora C. E. s-a întors în club la prietenele sale pentru a plăti consumația, persoana vătămată rămânând să le aștepte la ieșirea din club.
O perioadă persoana vătămată s-a plimbat prin fața ușii de intrare în club, vorbind la telefon, iar în câteva rânduri a reintrat pe ușa clubului, fiind de fiecare dată îndepărtată de martorul A., un client al clubului, care la rugămintea agenților de pază nu a lăsat persoana vătămată să reintre în club.
În tot acest timp, inculpatul a fost ținut de agentul de pază S. C. la baza scărilor, pe imaginile înregistrate de camerele de supraveghere putându-se observa că acesta avea un comportament agitat, cu precădere când la ușa de intrare apărea persoana vătămată, existând chiar un moment în care acesta a reușit să se sustragă din mâinile agentului de pază, grăbindu-se să urce scările spre ieșirea din club fiind însă imobilizat în scurt timp de S. C. și Amarghialei C. care l-au readus în zona inițială. Aproape permanent lângă inculpat a stat și o fată blondă, probabil prietena inculpatului, care la un moment dat i-a adus haina cu mânecă lungă cu care acesta s-a îmbrăcat (persoană care nu a putut fi însă identificată de organele de poliție și nici de către instanță, indicată de inculpat ca fiind I. L.).
După cca 1 minut de la acest episod, apreciind probabil că persoana vătămată a plecat (sau pur și simplu nedorind să se mai implice), agentul S. C. l-a lăsat pe inculpat să plece. Acesta a urcat grăbit scările spre ieșirea din club, tânăra care îl însoțea rămânând în urmă, observându-se că în momentul imediat anterior ieșirii pe ușa de acces în club, inculpatul a introdus mâna în buzunarul drept al pantalonilor din care a scos un obiect strălucitor (cel mai probabil cuțit).
Ieșind afară inculpatul s-a năpustit asupra persoanei vătămate, cei doi lovindu-se reciproc, inculpatul aplicând persoanei vătămate cu cuțitul pe care îl avea în mână mai multe lovituri în diverse zone ale corpului (cap, torace, abdomen) fiind însă în scurt timp imobilizat de persoana vătămată care a reușit să-l arunce la pământ, rămânând așezată deasupra inculpatului, inițial ținând pe inculpat cu ambele mâini de piept iar apoi imobilizând cu mâna stângă mâna dreaptă a inculpatului în care acesta avea cuțitul, iar mâna dreaptă rămânând în expectativa de a-l lovi pe inculpat.
În scurt timp, atenționat de clienții clubului, printre care prietena inculpatului și martorul Al Borghi Al Ghasane Amine, martorul S. C. a ieșit afară din club, i-a despărțit pe cei doi, ridicând de jos cuțitul aflat în imediata vecinătate a acestora, după care a intrat în bar unde a lăsat cuțitul. Inculpatul însoțit de tânăra blondă s-a îndreptat grăbit spre parcarea din fața clubului și a băncii BRD din zonă a urcat într-un taxi aflat în parcare, spunându-i șoferului, martorul N. M. să-i ducă în O., indicând-i totodată traseul de urmat, respectiv prin cartierul Ciurchi.
La coborârea din taximetru, după ce au ajuns la destinație inculpatul a plătit cursa, spunându-i taximetristului în momentul în care i-a înmânat banii „tu nu ai văzut nimic”, afirmație ce a fost interpretată de șofer ca o amenințare.
În acest timp, persoana vătămată S. P. D. căreia îi curgea sânge din zona capului și abdomenului - zonă din care se putea observa și eviscerarea stratului adipos, ajutată de martorul A. C. s-a așezat pe o bordură de lângă club a sunat la 112 așteptând sosirea Ambulanței. Acolo a fost găsită de martora C. E. când a ieșit din club însoțită de prietenele sale, după ce a plătit consumația.
Partea vătămată a fost ulterior transportată la S. C. de Urgențe Sf.S. din Iași, unde în aceeași noapte a suferit o intervenție chirurgicală. Examenul medico-legal a relevat că în urma agresiunii suferite partea vătămată a prezentat plăgi tăiate superficiale occipitale, hemitorace posterior drept 1/3 medie, hipocondrul drept și plagă înjunghiată abdominală hipocondrul stâng penetrantă cu interesare de mușchi abdominal și mare epiplon pentru care s-a intervenit chirurgical, necesitând 16-18 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare
Inculpatul a fost căutat de poliție în ziua în curs, pe 25.09.2013, la domiciliul său de reședință din O., dar nu a fost găsit, deși la solicitarea polițiștilor, martora A. V., proprietara imobilului în care inculpatul locuia cu chirie și care se afla în biroul său, aflat în imediata vecinătate a apartamentului închiriat, l-a apelat telefonic pe inculpat care însă nu i-a răspuns. După plecarea polițiștilor, inculpatul a contactat-o telefonic pe martoră spunându-i că nu este acasă, aceasta comunicându-i că a fost căutat de poliție, iar inculpatul întrebând-o de la ce secție erau polițiștii, fără ca martora să-i poată răspunde la această întrebare. Martora a susținut însă că la scurt timp a auzit zgomote în apartamentul vecin – fapt ce i-a întărit convingerea că inculpatul era de fapt acasă -motiv pentru care l-a sunat pe inculpat care nu i-a răspuns nici de această dată la telefon însă a apărut la cabinet povestindu-i că s-a bătut cu cineva într-un club. Martora l-a sfătuit să meargă la poliție, însă inculpatul i-a spus că întâi va merge la IML, arătându-i niște zgârieturi superficiale pe o mână, fără ca martora să vadă și alte leziuni.
Ulterior inculpatul s-a retras în apartamentul său, după care s-a deplasat la restaurantul Il Gusto situat în zona Independenței unde a mâncat întâlnindu-se, în jurul orelor 15, cu martorul Azmani A.. Deși acesta l-a întrebat pe inculpat ce s-a întâmplat în noaptea precedentă, inculpatul care nu părea stresat, nu a dorit să-i dea detalii, spunându-i că a fost ceva lipsit de importanță. Ulterior inculpatul s-a deplasat la S. Sf S. unde așa cum rezultă din registru intrări- ieșiri din 25.09.2013 la nr._, ora 16,30 acesta a fost consultat consemnându-se - contuzie piramidă nazală, regiunea maseterină și geniană stânga superioară.
În cursul aceleași zile, în jurul orelor 22, inculpatul a făcut demersurile necesare pentru a părăsi teritoriul țării, plecând cu autoturismul martorului C. M., contactat de un prieten de-al său, martor care a acceptat contra sumei de 100 de euro să-l transporte în aceeași noapte pe inculpat în Chișinău.
Din Republica M., inculpatul s-a deplasat ulterior în A., unde a fost arestat de autoritățile din acest stat și extrădat în România, în baza mandatului european de arestare emis de Tribunalul Iași în baza mandatului de arestare preventivă în lipsă.
Situația de fapt detaliată în cele ce preced a fost reținută de instanță pe baza coroborării materialului probator administrat în cauză, respectiv:
- procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa foto aferentă; procesul verbal de predare a cuțitului găsit la fața locului de către martorul S. C.; proces verbal din 27.09.2013 – fila 69 ds. u.p în care s-a consemnat că au fost descoperite urme de substanță brun roșcată pe ușa liftului, la o înălține de 1,40 m, de podea, pe mânerul ușii de acces la apartamentul nr. 40; procesele verbale de căutare a numitului A. B. A. din 25.09.2013 și 26.09.2013, în vederea audierii cu privire la incidentul din noaptea de 24/25.09.2013; procesul verbal din 20.02.2014 încheiat cu ocazia vizualizării imaginilor stocate de camere de supraveghere din interiorul și exteriorul clubului Best Billiards (Folderul CH07_2013SEP__0.dv4, Folderul CH15_2013SEP__0.dv4, Folderul CH16_2013SEP25000000_0.dv.4 ); declarațiile martorilor asistenți la recunoașterea după fotografii judiciare a inculpatului A. B. A.; rapoartele de evaluare psihologică efectuate asupra inculpatului (extrajudiciare).
- raportul de constatare medico-legală nr.3955 din 19.11.2013 întocmit de IML Iași din care rezultă că S. P. a prezentat plăgi tăiate superficiale occipitale, hemitorace posterior drept 1/3 medie, hipocondrul drept și plagă înjunghiată abdominală hipocondrul stâng penetrantă cu interesare de mușchi abdominal și mare epiplon pentru care s-a intervenit chirurgical; leziunile prezentate au putut fi produse prin loviri cu obiecte tăietor-înțepător (posibil cuțit), pot data din 25.09.2013 și au necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, nefiind de natură să pună în pericol viața persoanei vătămate; Suplimentul la raportul de constatare medico-legală din data de 10.03.2015, efectuat la solicitarea inculpatului, având ca obiectiv determinarea poziției victimă agresor în momentul producerii leziunilor; dacă leziunea penetrantă putea fi produsă prin căderea victimei în obiectul tăietor înțepător; dacă leziunea penetrantă a fost produsă când ambele părți se aflau în picioare sau când erau căzute la pământ (cu victima deasupra inculpatului), în care se concluzionează că din documentația medico-legală rezultă că ipoteza producerii leziunii de la nivelul hipocondrului stâng prin cădere peste obiectul tăietor înțepător este puțin probabilă și că din punct de vedere medico-legal nu au elemente obiective pentru aprecierea poziției victimă –agresor. Avizul Comisiei de Avizare lși Control a actelor Medico-legale nr.8825 din 26.05.2015 (fila 157 ds. instanță vol.III), din care rezultă „comisia este de acord cu concluziile raportului de constatare medico-legală nr.3955 din 19.11.2013 și cu suplimentul la raportul de constatare medico-legală întocmit la 10.03.2015 efectuate de IML, care sunt științific elaborate și bazate pe actele medicale inserate în raport, precizând că în practica medico-legală căderea în cuțit este puțin probabilă, neavând elemente obiective pentru a susține această ipoteză.
- Copia Registrului intrări ieșiri din 25.09.2013 la nr._, ora 16,30 în care este înregistrat A. B. A. cu contuzie piramidă nazală, regiunea maseterină și geniană stânga superioară.
- Raportul de expertiză criminalistică nr.90 din 19.05.2015 întocmit de INEC - Laboratorul Interjudețean de Expertize criminalistice Iași (filele 145-156 ds. instanță vol.III) având ca obiective stabilirea: lățimii obiectului tăietor-înțepător care a produs urmele de secționare pe corpurile delicte din prezenta cauză; - dacă urmele de secționare aflate pe: vesta persoanei vătămate (disponibilă în fizic), pe cardul BCR nr._ (disponibil doar în fotografii), pe cardul AUS Security Tech Germany (disponibil în fizic), pe cartea de identitate emisă pe numele S. P. (disponibilă în fotografii și la partea vătămată S. P. D.) și pe portofelul părții civile (disponibil în fizic) au fost produse de obiectul tăietor înțepător corp-delict (cuțit - disponibil în fizic); explicitarea discordanțelor dintre dimensiunile urmelor de secționare existente pe ambele fețe ale portofelului și pe obiectele pretins aflate în interiorul acestora (cele două carduri, cartea de identitate), probă administrată la solicitarea inculpatului A. B. A., din concluziile căruia rezultă că:obiectul tăietor înțepător care a creat tăieturile aflate pe obiectele puse la dispoziție în vedere expertizării corespund lamei cuțitului expertizat. Astfel, tăietura de pe vestă marcată cu cifra 1 putea fi creată de lama cuțitului prin penetrare aproape perpendiculară pe planul vestei; tăietura marcată cu cifra 2 pe vestă putea fi creată de lama cuțitului prin penetrare cel mai probabil de jos în sus (intrare decalată față de ieșire); tăietura de pe vestă marcată cu cifra 3 putea fi creată de cuțitul respectiv prin penetrare de jos în sus, explicându-se astfel diferența de lungime a celor două tăieturi; tăieturile de pe portofel corespund cu lățimea lamei cuțitului putând fi create de acesta prin penetrare aproape perpendiculară; tăietura identificată pe cartea de identitate a numitului S. P. și de pe cardul ABUS puteau fi produse de o lamă cu aceleași caracteristici ca cel folosit de agresor; nu s-a putut face aprecieri legate de cardul BCR disponibil doar în fotografie. Diferența de lungime a tăieturii cărții de identitate față de lungimea tăieturilor portofelului și a lățimii lamei cuțitului s-ar putea datora caracteristicilor materialului din care este confecționată cartea de identitate care ar fi putut produce fisurarea plasticului în prelungirea tăieturii efective create de obiectul penetrant, fie în momentul penetrării fie ulterior, ca urmare a flambărilor succesive. Diferența de lungime a tăieturii cardului ABUS față de lungimea tăieturilor portofelului se datorează faptului că la penetrarea lamei cuțitului cardul la într-o poziție care a permis ieșirea lamei din gabaritul cardului, creând o tăietură efectivă de 2 cm., restul de 0,3 cm fiind în afara suprafeței.
În ceea ce privește aspectele reținute în cuprinsul raportului de expertiză criminalistică, instanța constată că s-a strecurat o eroare, în sensul că deși la pag. 4 sus primul paragraf se menționează „tăietura cu cifra „1” o identificăm în partea din stânga jos a vestei, în dreptul buzunarului. Această tăietură are o lungime de cca.2,3 cm., având corespondent pe partea interioară a vestei, obiectul creator penetrând ambele fețe”, aspect care se poate observa și pe fotografiile efectuate de expert asupra vestei purtate de persoana vătămate, în care tăietura apare evidențiată atât pe interiorul cât și pe exteriorul buzunarului stâng - corespondente ambelor fețe – (aspect observabil și prin examinarea vizuală a vestei), în raport se menționează fila 4 ultimul paragraf că „această tăietură interesează numai buzunarul exterior al vestei, neintersectând buzunarul interior de pe aceeași parte.
-declarațiile persoanei vătămate S. P. D. (din 26.09.2013 filele 34-35, ds. u.p.) din care rezultă, în esență, că în jurul orelor 22,30-23 a mers la club unde se afla o prietenă de-a sa și încă două fete. În timp ce le făcea fetelor poze de grup acestora s-a alăturat un tânăr. I-a făcut acestuia semn să iasă din cadru, dar acesta a aruncat conținutul unui pahar spre el și a plecat. A mers după el să-i ceară cont de ce a aruncat cu băutură dar tânărul a început imediat să-l lovească în zona capului cu pumnul. Au venit agenții de pază care l-au scos pe tânăr din club, cerându-i și lui să iasă afară, lucru pe care l-a făcut. În timp ce stătea afară cu spatele la ușa de la . un moment dat a fost lovit prin surprindere în zona capului și abdomenului. Și-a dat seama că era plin de sânge. În acel moment a văzut că tânărul avea un cuțit în mână. L-a prins de mâna în care avea cuțitul și l-a pus la pământ pe tânăr. În continuarea declarației partea vătămată a arătat că avea asupra sa un portofel în care se aflau două carduri, actul de identitate și bani, care prezintă urme de secționare, pe care le prezintă poliției, fiindu-i ridicate, astfel cum rezultă din procesul verbal încheiat în acest sens (fila 36 ds. U.p). În declarația din 24.10.2013 (filele 109-111 ds. u.p), partea vătămată a arătat că atunci când a ajuns la tânărul care a aruncat cu băutură pe el indicat de fete nu a apucat să-i spună nimic pentru că acesta s-a întors brusc lovindu-l cu un pahar în cap, primind și o lovitură, cu pumnul în zona gurii. În acel moment a intervenit un agent de paza care l-a prins în brațe pe tânăr. Imediat a venit și celălalt agent de pază, ambii tinându-l pe tînărul care l-a lovit și care țipa către el „te omor”. Unul dintre agenții de pază i-a cerut să plece din club. Partea vătămată s-a îndreptat către masă să își ia vesta, aparatul foto și geanta ieșind în fața clubului pentru a le aștepta pe cele trei fete care au rămas să achite consumația. În timp ce aștepta cu spatele la club, uitându-se după un taxi a sesizat că cineva alerga spre el. Deodată s-a trezit lovit în spate, moment în care s-a întors văzându-l pe tânărul din bar. Acesta a continuat să îl lovească probabil cu pumnii, la nivelul capului, a spatelui și a abdomenului fără ca să vadă ca acesta să fi avut ceva în mâini. S-au încăierat în timp ce partea vătămată încerca să se apere de loviturile primite. A susținut partea vătămată că la un moment dat l-a pus jos pe tânăr ținându-l de mâini. Abia atunci a sesizat că tânărul avea un cuțit în mâna dreaptă. Inculpatul ținea strâns cuțitul de mâner în mâna dreaptă ținută la rândul ei de partea vătămată. Atunci a venit o tânără care l-a strigat pe inculpat pe nume întrebându-l pe acesta ce a făcut. Nu își aduce aminte cum a scăpat inculpatul din strânsoare, însă a simțit cum își pierde puterile. Deși încă înainte de a-l pune la pământ pe inculpat și-a dat seama că a fost lovit de inculpat în zona abdominală și la cap nu și-a dat inițial seama că fusese înjunghiat, realizând acest lucru abia când a văzul cuțitul în mâna inculpatului.În declarația dată în fața instanței persoana vătămată și-a menținut declarațiile date în faza urmăririi penale, arătând suplimentar sau în mod diferit că după incidentul din club a ieșit afară și s-a deplasat în apropiere să găsească un taxi și că, practic, în câteva secunde s-a trezit cu inculpatul care a aplicat o ploaie de lovituri, l-a prins pe inculpat de mâini și l-a trântit la pământ. A putut constata astfel că în una din mâinile inculpatului, pe care le imobilizeze, se afla un cuțit. Persoana vătămată a susținut că nu a apucat să lovească deloc inculpatul și în nici un caz nu l-a lovit în zona feței. Nu știe unde a rămas cuțitul și că nu a văzut pe niciunul dintre agenții de pază afară ulterior momentului în care a fost înjunghiat. O fetiță care se afla în zonă i-a spus că inculpatul a fugit cu o tânără cu un taxi, comunicându-i numărul de înmatriculare prietenei sale C. E. care l-a memorat. Nu a luat în serios amenințările inculpatului care l-a înjurat în românește și i-a spus că îl omoară. Persoana vătămată a arătat că a practicat 10 ani arte marțiale și că are credința că aceasta a fost șansa sa să trăiască la care a concurat și existența portofelului cu documentele respective pe care îl avea asupra sa. Dacă ar fi bănuit vreun moment intenția inculpatului, acesta nu ar avut nicio șansă să îl taie, a fost luat prin surprindere. În legătură cu desfășurarea conflictului de afară, persoana vătămată a susținut că inculpatul a venit în viteză spre el, că permanent ea s-a aflat în defensivă, iar în momentul în care a văzut că îi curge sânge „sa trezit”, l-a prins de mâini pe inculpat și l-a trântit la pământ. Loviturile din zona abdominală i-au fost aplicate anterior imobilizării inculpatului, care ulterior nu i-a mai aplicat nicio lovitură. Persoana vătămată a precizat că este exclus ca acel cuțitul să fi fost al său, după cum este exclus ca inculpatul să-l fi lovit în timp ce încerca să scape de sub el. Aceasta a precizat că în momentul agresiunii din afara clubului era îmbrăcat cu o vestă maro și un tricou verde (acesta din urmă articol nefiindu-i restituit de cei de la spital care l-au tăiat), iar în buzunarul interior al vestei avea un portofel în partea stângă, portofel în care se găseau documente nu și bani. Portofelul cu tot ce se găsea în el a fost predat organelor de poliție în timp ce se afla la spital, după ce a ieșit din operație și a putut vorbi. Interpelată expres, persoana vătămată a susținut că inculpatul este cel care a vărsat lichid pe el în club, acesta fiind singura persoană care s-a aflat lângă masa lor. În plus acesta a fost cel care s-a întors în timp ce el se deplasa spre agentul de pază, printr-o mișcare de răsucire a corpului, lovindu-l întâi cu paharul în cap și apoi cu pumnul în față. Persoana vătămată a susținut că a fost amețit ca urmare a acelor lovituri. Persoana care l-a lovit a fost imediat luată de agenții de pază. Nu a încercat nimeni să-l liniștească și de altfel el nici nu era agitat. Persoana vătămată a mai susținut că nu a avut nici un contact fizic cu inculpatul în club și că nu l-a atins pe acesta.
- declarațiile martorei C. E. date în faza urmăririi penale (declarație din 25.09.2013 - filele 23 -24, ds. u.p, declarație din 27.09.2013 – filele 43 -44 d.s. u.p.), din care rezultă că persoana vătămată a venit la solicitarea sa în club pentru a se distra, în jurul orelor 1,30-2,00 și că a stat în club cca 30 de min. La un moment dat în timp ce persoana vătămată le făcea poze de grup a apărut un tânăr îmbrăcat cu un tricou alb și pantalon închis la culoare, ras în cap care s-a așezat în cadru, S. i-a făcut semn să plece, moment în care tânărul a aruncat conținutul paharului spre persoana vătămată udându-l și plecând imediat. S. s-a dus după acesta atrăgându-i atenția pentru gestul făcut, moment în care tânărul l-a îmbrâncit lovindu-l, persoana vătămată ripostând l-a rândul ei în sensul că l-a împins pe acel tânăr. Au intervenit agenții de pază care i-au despărțit scoțându-l din club pe tânărul respectiv care devenise foarte violent verbal și fizic. S. a revenit la masă, spunându-ne să ieșim afară. Martora a precizat că l-a însoțit pe S. până în apropierea ieșirii din club, spunându-i că se întoarce să achite nota de plată după care va veni la el să meargă în altă parte. În apropiere de ieșirea din club se afla tânărul care era foarte agitat și era ținut de cei doi agenți de pază și de încă un tânăr, iar când l-a văzut pe S. trecând pe lângă el a început să-i adreseze expresii vulgare, repetând de câteva ori „te omor”. A achitat nota de plată și însoțită de cele două prietene a părăsit clubul. La ieșire l-a găsit pe S. așezat pe bordură, având sânge pe față și ținându-se de abdomen. Acesta i-a povestit că tânărul care i-a vărsat băutură pe pantaloni în club l-a înjunghiat în zona abdomenului și a spatelui după care a fugit. Martora a sunat la 112 . de la persoana vătămată a aflat că s-a luptat cu tânărul care l-a înjunghiat preț de cca 5 minute tinându-l de mâna în care avea cuțitul, întrucât acesta încerca în continuare să-l înjunghie. După ce a venit ambulanța niște copii fără adăpost iau spus că persoana care l-a înjunghiat pe S. a fugit cu un taxi cu nr. de înmatriculare_ . Audiată în fața instanței, martora și-a menținut declarațiile date în faza urmăririi penale, arătând suplimentar sau diferit că:după ce inculpatul a aruncat cu băutură spre S., ea i l-a indicat persoanei vătămate care s-a ridicat de pe fotoliul pe care stătea în timp ce le făcea poze., ducându-se după acesta. Martora a întărit că inculpatul nu l-a putut vedea bine pe inculpat din cauza aparatului foto pe care îl avea la ochi, dar că ea l-a văzut bine atât atunci când s-a așezat lângă ea în cadru, cât și în momentul în care a aruncat cu băutură spre persoana vătămată. Contrar celor susținute în faza urmăririi penale, martora a susținut că atunci când persoana vătămată l-a ajuns din urmă pe inculpat, între cei doi nu s-a întâmplat nimic, văzând doar că inculpatul l-a lovit cu paharul pe care îl ținea în mână în cap pe persoana vătămată. Ulterior acestui moment a văzut că persoana vătămată își ținea mâna la cap, dar că nu a văzut vreun al gest de agresiune între cei doi. Imediat inculpatul a fost reținut de un agent de pază, căruia ea i-a povestit ce s-a întâmplat. Celălalt agent de pază vorbea în acest timp cu persoana vătămată.
Martora l-a identificat în faza urmăririi penale din fotografiile judiciare prezentate, pe inculpatul A. B. A. ca fiind persoana cu care S. P. D. a avut conflictul din club, astfel cum rezultă din procesul verbal încheiat.
- declarațiile martorului C. M. (declarația din 27.09.2014 -fila 49 ds. u.p.), în care a susținut că a fost contactat pe 25.09.2014 de un cetățean care nu vorbea bine românește, în jurul orelor 22 și care i-a solicitat să transporte o persoană în Rep.M.. A fost de acord stabilind să se întâlnească în apropierea spitalului sf.Spridon. S-a deplasat cu autoturismul în zona indicată unde a văzut 4 bărbați, despre care și-a dat seama că sunt arabi, unul dintre ei având un geamantan. Acel bărbat a pus geamantanul în mașină și împreună s-au deplasat spre vama Sculeni, unde au ajuns în jurul orelor 23. Aici au prezentat fiecare actele. După ce au trecut de vamă a fost sunat de pe același număr de pe care fusese contactat în vederea efectuării cursei, bărbatul cerându-i să vorbească cu cetățeanul arab, cei doi discutând preț de câteva minute în limba lor fără ca martorul să înțeleagă ce. A mai susținut martorul că A. B. A. i-a spus că merge în Republica M. la un văr de-al său care face facultatea la Chișinău și care locuiește în zona T.. Pentru că martorul nu cunoștea adresa indicată i-a spus că îl lasă în centrul orașului, de unde urma să se deplaseze la adresă cu un taxi. Pentru că inculpatul nu avea bani moldovenești la el, s-au oprit la o casă de schimb valutar unde acesta a schimbat banii, după care s-au urcat într-un taxi. Audiat în faza cercetării judecătorești, martorul și-a menținut integral declarația dată în faza urmăririi penale, arătând în plus că a fost contactat târziu pentru efectuarea cursei, în sensul că a plecat de acasă într-un sfert de oră. Inculpatul i-a spus că merge la niște prieteni.
La rândul său martorul l-a recunoscut din fotografiile judiciare pe cetățeanul arab transportat la Chișinău (proces verbal de recunoaștere - fila 51 ds.), indicându-l cu siguranță și sala de judecată.
- declarațiile Martorul N. M. - șoferul taxiului cu care s-a deplasat de la locul faptei inculpatul A. B. A. (declarație din 26.09.2013 – fila 55 ds. u.p) din care rezultă că pe data de 25.09.2013 în jurul orelor 02,00 revenea dintr-o cursă în parcarea situată în fața clădirii BRD din zona T. V. lângă care se află clubul Best Billiards. Fără a avea timp să parcheze mașina în stația de taximetre, în autoturism s-a urcat doi tineri care veneau cu pas repede dinspre club. Acestia erau precipitați și nervoși, șoferul dându-și seama că au fost implicați într-un incident. Tânăra a urcat în spate iar bărbatul care avea accent străin a urcat lângă șofer cerându-i să-i ducă în O., indicându-i și un anumit traseu de urmat. Când au ajuns la destinația indicată, tânărul a coborât și a aruncat pe bancheta din față o bancnotă de 5 lei, făcând față de martor afirmația „tu nu ai văzut nimic”, afirmație pe care martorul a interpretat-o ca fiind un amenințătoare. După efectuarea încă a unei curse, a fost anunțat prin stație de colegi că a transportat de la clubul Best BIlliards pe cineva care înjunghiase pe altcineva. A doua zi a aflat de la colegul căruia îi predase mașina că în autoturism au fost găsite pe portiera din dreapta, trei dâre puțin pronunțate de sânge pe care colegul le-a șters când a curățat mașina.Audiat în cursul cercetării judecătorești (file 216 ds. instanță vol.III), martorul a arătat că se afla în stația de taxiuri din zona T. V., al treilea în rând când a venit un cetățean arab care era sub influența băuturilor alcoolice (emana halenă alcoolică), era agitat (vorbea precipitat și era neliniștit), însoțit de o fată. Când a coborât după ce a juns la destinație, tânărul i-a spus să nu spună cuiva că l-a văzut, afirmație apreciată ca amenințătoare. Interpelat expres, martorul a arătat că este posibil ca tânărul să fi fost speriat iar starea de agitație să se fi datorat temerii pe care acesta o resimțea. Interpelat expres cu privire la o . discrepanțe dintre declarația dată în fața instanței (relativ la aceea că pe traseu cei doi tineri au discutat ceva și că tânăra încerca să-l liniștească, cu privire la suma de bani achitată, la modul în care aceasta a fost înmânată), martorul a arătat că cele declarate în faza urmăririi penale pot fi apreciate ca exprimând mai bine realitatea, având în vedere că declarația aceea a fost dată la un timp mai scurt de la incident. Invitat să recunoască persoana pe care a condus-o în acea seară cu taxiul martorul a precizat că nu este în măsură să facă acest lucru datorită trecerii timpului, dar că în faza urmăririi penale, a recunoscut imediat și cu siguranță acea persoană din fotografiile judiciare arătate de poliție (aspect care rezultă de altfel din procesul verbal încheiat cu ocazia prezentării spre recunoaștere după fotografii judiciare, din faza urmăririi penale).
- declarațiile martorei A. V. – proprietara apartamentului închiriat de inculpat (decl. din 27.09.2013 – fila 57 ds. u.p) din care rezultă că are un cabinet avocațial situat chiar în vecinătatea apartamentului închiriat în urmă cu doi ani inculpatului. Pe data de 25.09.2013, aflându-se la cabinet a auzit bătăi în ușa apartamentului în care locuia inculpatul, constând că un echipaj de poliție îl căută pe chiriașul său. Pentru că nu a răspuns nimeni, martora l-a apelat telefonic pe inculpat care nu a răspuns însă. După plecarea polițiștilor a fost contactată de inculpat care i-a spus că nu este acasă. Martora i-a spus că a fost căutat de poliție inculpatul întrebând-o de la ce secție erau acestia. La scurt timp a auzit zgomote în apartamentul închiriat, motiv pentru care l-a sunat pe inculpat care nu i-a răspuns nici de această dată la telefon însă a apărut la cabinet unde martora se afla, povestindu-i că s-a bătut cu cineva într-un club. Martora l-a sfătuit să meargă la poliție, dar inculpatul i-a spus că întâi va merge la IML, arătându-i niște zgârieturi superficiale pe o mână, fără ca martora să vadă și alte leziuni. A. B. A. s-a retras apoi în apartament și nu l-a mai văzut în ziua respectivă. A doua zi au venit din nou organele de poliție, însă nu l-au găsit pe inculpat. În data de 26.09.2013 martora a putut constat pe ușa de la lift niște pete de culoare brună care păreau a fi sânge, fără să știe de unde proveneau acestea. În declarația dată în fața instanței ( filele 60-62 vol.II ds. instanță) – martora a arătat că își menține declarația dată în faza urmăririi penale. Suplimentar, martora a susținut că i-a închiriat apartamentul încă din 2011 inculpatului, în baza unui contract de comodat pe o durată de 5 ani. În mod obișnuit inculpatul pleca în vacanță în luna august și se întorcea prin luna septembrie înainte de începerea cursurilor universitare. În anul 2013 nu se anunțau schimbări în ce privește relațiile contractuale, ultima chirie inculpatul plătindu-i-o în luna septembrie pentru luna respectivă și nici un moment nu a anunțat-o că ar dori să rezilieze contractul sau să plece din țară. Ea aflat de la lucrătorii de poliție care ulterior l-au căutat pe inculpat în fiecare zi, că este posibil ca acesta să fi plecat din țară. A mai precizat martora că în ziua de 25.09.2013, în jurul orelor 10-11, trei sau patru polițiști l-au căutat pe inculpat, având asupra lor un portret robot al acestuia, și că ea l-a sunat pe inculpat chiar în prezența acestora. Martora și-a exprimat convingerea că inculpatul era în apartament în acel moment dar nu a vrut să dea drumul la ușă. Când inculpatul a venit la cabinet, martora a precizat că acesta nu avea urme vizibile de lovituri, dar că i-a spus că s-a bătut cu cineva și că vrea să meargă la IML. Același lucru i-a sugerat și martora spunându-i să meargă și la poliție. A discutat cu inculpatul maxim 5 minute, fiind ultima oară când l-a văzut pe acesta. Martora a mai preciza că ulterior dispariției inculpatului, lucrătorii de poliție i-au permis să dea unor prieteni de-i inculpatului lucrurile acestuia din apartament, ocazie cu care a constatat că acesta lăsase mai multe haine, în special de iarnă, încălțăminte, pilotă, electronice (un laptop, care a dispărut în zilele următoare) și că în mașina de spălat erau chiar haine proaspăt spălate care nu fuseseră scoase la uscat. Martora a mai precizat că inculpatul nu i-a restituit niciodată cheia apartamentului, fiind nevoită să schimbe yala, lăsând și o sumă mare – datorie la întreținere, care nu era acoperită de garanția încasată. Martora a mai precizat că, cu o zi sau două înainte de ziua în care a fost căutat de poliție, când inculpatul i-a achitat chiria, a aflat de la acesta că avea o restanță la facultate fiind obligat să repete anul și că i s-ar fi propus să se transfere la o altă facultate privată din Iași. Nu a fost nici un moment vorba ca inculpatul să părăsească apartamentul închiriat.
- declarația martorului R. L. (decl. 25.09.2013 – fila 28 ds. u.p., declarație 27.09.2013 – fila 59 ds. u.p), din care rezultă, în esență, că în noaptea de 24/25.06.2013, era de serviciu, în calitate de agent de pază la clubul Best Billiards. În jurul orelor 02,00 a auzit zgomot de pahar spart în incinta clubului. Când s-a întors să vadă despre ce este vorba a văzut doi tineri (unul șaten, mai robust, în vârstă de cca. 30 de ani și unul brunet cu părul tuns scurt de cca- 25 de ani) care se împingeau. A intervenit imediat despărțindu-i pe cei doi. Lângă el a venit și colegul său S. C.. El l-a scos din clubul pe tânărul șaten care era însoțit de o domnișoară blondă înaltă în timp ce colegul său l-a scos din club pe cel brunet, pentru a evita orice conflict între aceștia. Nu a purtat nicio discuție cu cei doi tineri ci doar le-a cerut să plece pentru că au băut destul. Martorul susține că a intrat din nou în club în timp ce colegul său a rămas afară. După cca 5-10 minute colegul său s-a întors având în mână un cuțit, spunându-i că cei doi tineri s-au tăiat afară, și că el a luat cuțitul dintre cei doi tineri care erau unul peste celălalt căzuți la pământ în fața clubului. A ieșit împreună cu colegul S. afară unde l-a văzut pe tânărul șaten care stătea în șezut pe o piatră. Nu s-a apropiat de el dar a văzut o pată de sânge pe asfalt la cca. 1-2 metri în fața acestuia. Contrar celor susținute de colegul său, martorul a afirmat că S. a sunat la 112, și că în scurt timp la fața locului au sosit organele de poliție și o ambulanță. Martorul a procedat la recunoașterea după fotografii a inculpatului (proces- verbal de recunoaștere – fila 62 ds. u.p). Audiat în faza cercetării judecătorești (filele 127-129 ds. instanță, vol.II), martorul și-a menținut declarația dată în cursul urmăririi penale, arătând că în acea noapte a văzut în club două persoane care se împingeau, una dintre ele fiind inculpatul aflat în boxă. Nu poate preciza acum dacă a auzit zgomot de pahar spart, dar dacă așa a declarat în faza urmăririi penale așa este. După incidentul din club el l-a scos afară pe persoana vătămată, care nu s-a mai întors efectiv în club. Când a reintrat în club s-a întâlnit cu inculpatul care era împreună cu colegul său și chiar a vorbit cu acesta, care întreba de ce îl scoatem din club, că cealaltă persoană este vinovată. Colegul său l-a ținut o vreme pe inculpat, dar nu poate preciza cât anume. Nu a auzit ca inculpatul sau persoana vătămată să-și adreseze injurii sau amenințări. A aflat de la colegul său că a fost o altercație în fața clubului între cei doi. În mod normal persoanele care intră în club sunt controlate, doar dacă sunt suspecte. A mai precizat inculpatul că persoana vătămată pe care a scos-o afară nu s-a opus în nici un fel și nu a întrebat de ce trebuie să părăsească clubul, părea amețită dar nu s-a comportat agresiv sau violent. Din câte își amintește el a ieșit primul cu persoana vătămată și nu s-a întâlnit pe traseu cu inculpatul. După ce a vizionat parțial înregistrările, martorul a admis că în fapt, el a ieșit cu persoana vătămată ulterior scoaterii din sală a inculpatului de către colegul său și că deși pare că cei doi își adresează ceva în momentul în care se întâlnesc, el nu-și aduce aminte ca aceștia să se fi înjurat sau ceva asemănător. Martorul a mai arătat că potrivit înregistrării inculpatul încearcă să intre înapoi în club dar este împiedicat să facă acest lucru de colegul său; este posibil ca persoana vătămată în momentul în care a trecut pe lângă inculpat să fi încercat să-l împingă; inculpatul este din nou împiedicat să iasă din club de către colegul său și un client al clubului și că ulterior, acel client a împiedicat și pe persoana vătămată să reintre în club. Martorul a precizat că nu își poate da seama de pe înregistrare cine a început încăierarea afară, dar că, cert persoana vătămată era mai puternică decât inculpatul, aspect care rezultă din maniera în care l-a aruncat jos pe inculpat.
- declarațiile martorului S. C.(decl. 25.09.2013 – fila 27 ds.u.p; decl. 27.09.2013 – fila 64 ds. u.p.) din care rezultă, în esență, că în noaptea de 24/25.06.2013, era de serviciu, în calitate de agent de pază la clubul Best Billiards. În jurul orelor 02,00, în timp ce se afla lângă ușa de acces în sala, l-a văzut pe colegul său care se afla printre consumatori că se îndreaptă în ritm alert către una din mesele din fața barului, la care se afla un grup mai mare de persoane că păreau a avea o discuție mai aprinsă. În grup era un tânăr, despre care a aflat de la organele de poliție că se numește S., se afla în picioare și părea că vrea să-l ia la bătaie pe un tânăr cu ten măsliniu cu înălțimea de cca 1,75 și de maxim 75 de kilograme. R. a intervenit conducându-l pe S. pe scări în afara clubului, iar el l-a luat și l-a însoțit pe celălalt tânăr care era însoțit de o fată blondă. La un moment dat pentru că nu l-a mai văzut pe S. în fața ușii clubului a dedus că acesta a plecat dar imediat l-a văzut întorcându-se în cadrul ușii înjurându-l pe tânărul brunet, care l-a rândul său i-a răspuns cu injurii. În timp ce intenționa să-l conducă pe tânărul brunet, le spunea celor doi să se liniștească. După cca. 1-2 minute pentru că nu l-a mai văzut pe S. în raza sa vizuală l-a condus pe tânărul brunet cu fata care îl însoțea afară. Atent la ce se întâmplă în jurul său, a văzut apoi pe geamul ușii de la intrare două persoane care se tăvăleau pe jos. A auzit pe cineva strigând „se taie” sau „îl taie”. Afară erau 2-3 persoane și 5-6 copii ai străzii. A ieșit afară s-a apropiat de cei doi recunoscându-i pe tinerii din club care se împinseseră și i-a despărțit cei doi fiind căzuți unul peste altul. Lângă ei era o persoană care fusese interior în club și care spunea ceva de un cuțit. Lângă cei doi pe trotuar a văzut un cuțit pe care l-a luat cu mâna stângă și l-a dus în bar, depozitându-l după tejghea și ulterior predându-l pe bază de dovadă organelor de poliție. Întrucât afară era întuneric și cei doi erau îmbrăcați în haine închise la culoare nu a văzut urme de sânge la aceștia, cu excepția zonei feței. După ce a lăsat cuțitul la bar s-a întors afară unde sosiseră organele de poliție și o ambulanță. Nu s-a apropiat de S. lângă care se afla o tânără blondă. A precizat martorul că el a apelat serviciul de urgență 112 aflând de la centralistă că incidentul fusese deja raportat. Martorul a participat la recunoașterea după fotografii a inculpatului (proces- verbal de recunoaștere – fila 66 ds. u.p.) Audiat în faza cercetării judecătorești, deși a precizat că își menține declarațiile date în faza urmăririi penale, martorul S. C. a adoptat o conduită neconformă, susținând în dezacord cu toate probele administrate în cauză că el l-ar fi condus întâi pe S. P. afară și că abia ulterior s-a întors după inculpat care a rămas în incinta clubului și care între timp se calmase, în preajmă aflându-se colegul său R. L.. L-a scos și pe acesta afară, după care s-a întors în club. La un moment dat pe geamul ușii de la intrare a văzut două persoane care se împingeau și când a ieșit să vadă ce se întâmplă i-a văzut pe cei doi pe care îi scosese anterior din club cum se tăvăleau pe jos. Cei doi erau murdari de sânge și cam șifonați. I-a despărțit pe cei doi, fiecare dintre cei doi plecând în direcții diferite. A găsit pe jos un cuțit pe care l-a luat și l-a dus la bar. Nu a întrebat pe niciunul dintre cei doi cui aparține cuțitul și nici nu a apreciat necesar să facă acest lucru. Nu a anunțat nici poliția și nici salvarea, care au sosit însă oricum la fața locului, probabil anunțate de altcineva. Martorul a mai susținut că nu a încercat nici un moment să împiedice pe inculpat să iasă din club. În continuarea declarației, prezentându-i-se imaginile de pe înregistrările video, martorul a continuat depoziția în aceeași manieră derizorie de distorsionare a realității celor vizionate, făcând susțineri neavenite bazate pe o proprie interpretare a materialului video, pe care instanța le va înlătura din analiza materialului probator.
În raport de acesta, în cauză procurorul s-a sesizat, din oficiu, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă.
- declarațiile martorei F. M., care audiată în cursul urmăririi penale (fila 176-177 ds. u.p.) a arătat, în esență că:în timp ce se afla în clubul Best Billiards împreună cu celelalte două prietene ale sale, P. D. E. și C. E., a venit un prieten al acesteia din urmă, S. P. D. pe care l-a cunoscut în acele împrejurări. În jurul orei 01, s-au decis să meargă spre casă, dar când s-au ridicat în picioare S. a vrut să le facă o fotografie, spunând că are aparatul foto la el. În acel moment, lângă C. E. a venit un tânăr care se afla în club, însă martora nu i-a acordat atenție. S. i-a făcut semn acelui tânăr să iasă din cadrul, moment în care, fără nici un avertisment și fără a spune cev, tânărul care se afla lângă E. a aruncat spre S. conținutul paharului pe care îl avea în mână plecând de lângă ei. S. a rămas foarte surprins de acest gest, după care a plecat după acel tânăr. Martora arată că la un moment dat a văzut în zona ușii de acces o aglomerare de persoane, însă nu a văzut exact ce s-a întâmplat. A mai rămas la masă împreună cu E. ciorap și D. P. cca. 10 minute, timp în care au achitat consumația după care au plecat. La ieșire, în fața clubului l-a văzut pe S. P., așezat în fund pe asfalt și vorbind la telefon. Acesta era murdar de sânge pe față și în zona capului, iar când și-a ridicat bluza, martora a putut vedea că în partea stângă a abdomenului avea o plagă din care curgea sânge și se vedea grăsimea ieșită de sub piele. Lângă S. se afla un tânăr care încerca să-l ajute. La scurt timp a sosit ambulanța care l-a transportat pe S. la Spital. Audiată în fața instanței (fila 66 ds. instanță vol.III) martora F. M. a declarat că își menține declarația dată în faza urmăririi penale, explicând în plus că atunci când ea și prietenele sale stăteau în picioare pentru a fi fotografiate de S., cu fața spre partea opusă intrării propriu-zise în bar, ea fiind prima din grup, lângă ele în cadru a intrat un băiat (care a venit din spatele inculpatului, dinspre mesele de biliard), poziționându-se efectiv lângă fata din partea cealaltă (fără a putea preciza dacă era vorba de C. E. sau P. D.), S. i-a făcut semn cu mâna să iasă din cadru, moment în care acel băiat a aruncat cu băutură peste fotograf. S. nu și-a dat seama pe moment ce s-a întâmplat, nevăzând practic că băiatul respectiv a aruncat cu băutură peste el fiind concentrat asupra fotografierii. Martora a arătat că ea și prietenele sale i-au spus lui S. că băiatul respectiv l-a udat, moment în care S. a lăsat aparatul foto și a plecat după acesta, martora văzând că cei doi s-au încăierat, fără a putea vedea efectiv cum s-au petrecut lucrurile dată fiind distanța ce îi despărțea. Nu poate preciza martora cum a luat sfârșit încăierarea, dar știe că la un moment dat S. a revenit la masă și-a luat haina și a ieșit afară. Martora a precizat că nu își amintește ca C. E. să fi plecat în acest timp de la masă, fiind concentrată să numere banii pentru a achita consumația, lucru care s-a întâmplat în maxim 15 minute, după care a ieșit împreună cu prietenele sale afară din club. Martora a mai susținut că C. E. a sunat de mai multe ori la ambulanță. Martora nu a putut preciza nimic în legătură cu vreun pahar spart în interiorul clubului. Martora a mai precizat că atunci când s-a uitat după acel băiat în club, a crezut că acesta este de etnie rommă. Când i s-au arătat fotografii spre recunoaștere nu a putut recunoaște pe acea persoană care a fost în club. Martora a mai arătat că ulterior nu s-a mai întâlnit cu persoana vătămată și nici cu martora C. E., pe care atât ea cât și P. D. s-au supărat că l-a chemat în club pe S. și au fost implicate în acel incident, întrucât aceea trebuia să fie seara fetelor.
- declarația martorei P. E. (declarație 16.12.2013 – fiele 178-179 ds. u.p.) în care aceasta a relatat, în esență, aceleași aspecte ca și martora F. M., arătând în plus că în momentul în care S. se pregătea să le facă o poză, lângă ea a venit o persoană și că l-a văzut pe S. făcându-i un semn cu mâna, care în opinia martorei se traduce prin „ce faci acolo?”. Imediat a văzut cum din direcția acelei persoane a fost aruncat un jet de lichid spre S., cel mai probabil conținutul unui pahar, care l-a stropit pe S. pe bluză și pe pantaloni. S. a plecat în scurt timp, probabil îndreptându-se către acea persoană. L-a văzut pe S. cum stătea de vorbă cu un tânăr în zona barului, fără ca martora să rețină semnalmentele acestuia deoarece în bar se afla o atmosferă obscură. Martora a început să se pregătească de plecare astfel că a susținut că nu își mai amintește ce s-a petrecut în continuare în interiorul clubului. Martora a mai precizat că atunci când l-a văzut pe S. afară, în fața clubului, fiind plin de sânge în zona abdomenului și a capului, acesta se ținea cu mâinile de abdomen spunând că îl doare și că amețește. Acesta a mai spus că a fost înjunghiat de tânărul cu care s-a certat în interiorul clubului. Martora P. D. nu a putut fi audiată nemijlocit de către instanță, fiind constată imposibilitatea de audiere a acesteia, întrucât era plecată în străinătate, fără să poată fi stabilită data revenirii acesteia în țară.
- declarațiile martorului Azmani A. (decl. din 26.11.2013 - fila 142 ds. u.p) care a arătat, în esență, că în acea seară a ieșit în oraș cu Azmani Ilyas, Filali, Rami, Othman, Oussama, Amine și A. B. A. care era însoțit de două fete pe care le cunoaște doar din vedere. Au ajuns în club pe la 24 -24,30. S-au așezat la o masă și au consumat cu toții băuturi alcoolice. La un moment dat a a văzut o aglomerare de persoane și și-a dat seama că e vorba de o bătaie. A realizat că A. nu mai era lângă ei, fără să sesizeze când acesta a plecat de la masă. După cca 15 min. a iesit din club si a vazut 2 masini de politie. A. B. A. nu mai era. Fiind condus la sediul politiei nu a putut da declarație pentru ca era prea beat. Îl cunoștea pe inculpat de cca un 1 an, a mai fost cu el la petreceri dar nu a văzut ca acesta să poarte un cuțit. A doua zi în jurul orelor 15,30 s-a întâlnit cu inculpatul într-un restaurant, l-a întrebat ce s-a întâmplat la club, acesta răspunzându-i că s-a certat cu cineva dar nu a vrut să-i dea alte detalii iar după 5 minute a părăsit restaurantul.Audiat în faza cercetării judecătorești (fila 61-62 ds. instanță, vol.III), martorul a arătat că își menține declarația dată în faza urmăririi penale. Atunci când s-a întors din Maroc a decis cu prietenii să facă o petrecere și ca atare, împreună cu mai mulți prieteni, printre care și inculpatul au fost într-un bar unde au consumat băuturi alcoolice, iar apoi, în jurul orelor 24-24,30 au mers în clubul Best Billiards, unde au dansat și au băut. La un moment dat, în timp ce era așezat la masă a văzut o văzut o gălăgie mare; a sesizat că A. B. A. nu mai era la masă. La un moment dat lucrurile s-au echilibrat dar a venit cineva la masă și a spus că A. are probleme. A vrut să iasă afară să vadă despre ce este vorba dar a fost oprit de unul dintre cei trei agenți de pază din club, care i-a spus să rămână la masă. După cca 15 minute a ieșit afară, a văzut în fața clubului o pată de sânge, un polițist l-a întrebat de unde este, după care l-a condus la poliție. A doua zi s-a întâlnit întâmplător cu inculpatul în față la UMF, au mers într-o cafenea, l-a întrebat ce s-a întâmplat noaptea trecută, dar inculpatul nu i-a dat detalii spunând că a fost ceva lipsit de importanță. Acesta râdea, nu părea stresat. Știe că inculpatul avea anumite probleme cu anumite discipline din anul IV și că intenționa să se transfere într-o altă țară, dar nu cunoaște alte amănunte. Nu știe când a plecat inculpatul efectiv din țară. Nu a văzut nici un cuțit asupra inculpatului. Nu s-a mai întâlnit ulterior cu inculpatul și nici nu a mai comunicat cu acesta, doar mai târziu a aflat de la un alt prieten că A. a fost reținut. A comunicat ulterior cu inculpatul pe facebook, care i-a spus că dacă vrea să afle amănunte să vorbească cu avocata lui.
- declarațiile martorului Azmani Ilyas (decl.26.09.2013 –fila 29 ds.u., decl.29.11.2013 – fila 146 ds. U.p). Audiat în faza urmăririi penale, martorul a arătat în esență, că s-a întâlnit la club cu fratele său Filali, Rami și A. B. A. și au stat împreună la o masă. La un moment dat, în dreptul barului, la o masă, a observat o discuție contradictorie și cum A. B. A. și un al tânăr au început să se lovească, între cei doi intervenind agenții de pază. El a rămas la masă și nu-și amintește dacă vreunul dintre prietenii săi a ieșit atunci afară. Nu a văzut un cuțit asupra lui A. și nici nu știe ce s-a întâmplat în fața clubului. Mai târziu l-a sunat fratele său și i-a spus că are nevie de cartea de identitate. De la agenții de poliție a aflat că A. l-a înjunghiat pe cel cu care intrase în conflict. Audiat în faza cercetării judecătorești (fila 63 ds. instanță, vol.III), martorul și-a menținut declarația dată în faza urmăririi penale, precizând că în timpul conflictului dintre inculpat și persoana vătămată din bar, al cărui debut nu l-a sesizat, ci a văzut doar cum cei doi s-au împins și s-au lovit reciproc, nu a văzut ca vreunul dintre ei să lovească cu un pahar și nici ulterior nu a văzut cioburi pe jos. Conflictul s-a desfășurat la 6-7 metri de locul în care se afla. Au intervenit agenții de pază care i-au despărțit, scoțându-i afară pe amândoi. Nu a intervenit în nici un fel, rămânând la masă, de frică.
- declarațiile martorului Monem A. Rami (decl. 29.11.2013-fila 148 ds. U.p), din care rezultă că a mers împreună cu Filali Adib Driss la club. Aici au venit și A. și A. B. A. împreună cu două tinere. Inițial el nu a fost de acord ca cei patru să se așeze la masa lor pentru că nu îl cunoștea bine pe A. și pentru că dorea să fie singur cu Filal. Mai târziu în timp ce A. dansa l-a văzut intrând în conflict cu un tânăr român bine făcut care era însoțit de o fată blondă.Crede că A. l-a lovit cu un pahar pe tânărul român dar nu știe sigur dacă l-a atins. Aceasta s-a întâmplat după ce tânărul român îl împinsese. Apoi cei doi s-au lovit reciproc. El cu Driss, Ilyas, A. și Amine au rămas la masă. Agenții de pază i-au condus afară pe cei doi. Una dintre fetele care îl însoțeau pe A. a ieșit și ea afară. Nu a văzut vreun cuțit asupra lui A. B. A.. Nu îl cunoaște foarte bine pe A. B. A. dar știe că acesta a mai avut probleme, respectiv s-a mai bătut cu alte persoane și a rămas repetent la școală.Audiat în faza cercetării judecătorești (filele 159-160 ds. instanță vol.III), martorul a declarat că își menține declarațiile date în faza urmăririi penale. A susținut martorul că se afla în club împreună cu 7-8 persoane, toți fiind sub influența băuturilor alcoolice, și că în timp ce dansau a venit un român corpolent care l-a împins violent pe A. care dansa și avea un pahar în mână. Inculpatul s-a răsucit iar în urma impactului paharul i-a căzut din mână, fără să-l atingă pe român. Martorul a declarat că el se afla exact în spatele inculpatului, pe un scaun. Cei doi și-au spus niște cuvinte după care au început să se împingă reciproc. Martorul a precizat că nu crede că paharul din mâna inculpatului l-a atins pe persoana vătămată și că deși în faza urmăririi penale a făcut o afirmație contrară, ulterior după ce a mai discutat cu prietenii săi, dându-și seama că toți au a văzut același lucru, a ajuns la concluzia că A. nu a vrut să-l lovească cu paharul pe acel tânăr. Interpelat cum își explică că doar el dintre prietenii săi vorbește de acel pahar, martorul a apreciat că probabil ceilalți au omis acest lucru pentru că nu li s-a părut important. De fapt, din discuțiile purtate cu ceilalți a stabilit că nimeni nu a văzut acel pahar. Martorul a susținut inițial că este sigur că A. nu l-a lovit cu acel pahar pe persoana vătămată, că doar că acesta a căzut spărgându-se la impactul cu solul, context în care toată lumea s-a panicat. Ulterior interpelat expres de avocatul apărării cu privire la acest aspect, martorul a arătat că este posibil ca inculpatul atunci când, împins de partea vătămată inculpatul s-a întors și s-a răsucit cu paharul în mână, să fi lovit cu acel pahar pe partea vătămată, fără a putea spune dacă a fost o acțiune intenționată. Nu își amintește cu certitudine cum s-au despărțit cei doi, ci doar că cei doi au ieșit afară. Martorul a mai susținut că de la Amine a aflat că l-a văzut afară pe domnul corpolent aflându-se deasupra lui A. și că Amine i-ar fi spus acestuia să nu-l lovească pe inculpat, că a anunțat paza dar că nimeni nu a intervenit. Martorul a mai precizat că cu o săptămână înainte de conflict, discutând cu A. Azmani, acesta i-a povestit că A. B. A. avea niște probleme la școală, că a picat niște examene și că dorea să schimbe universitatea, să plece din țară.
- declarațiile martorului Filali Adib Driss (dec. 29.11.2013 - fila 151 ds. u.p.). acesta susținut, în esență, că a venit la club cu Monem A. Rami pe la ora 24. Aici s-a întâlnit cu A. B. A. și A. Azmani și 2 fete partenere ale acestora. Au mers la masa acestora pentru că au fost chemați. Mai târziu au venit și Ilyas Azmani și Oussama și o prietenă de-a sa S.. Apoi a venit și Amine. Deodată a văzut cum se băteau cu pumnii A. B. A. și un tânăr bine făcut care era român. Cei doi au fost despărțiți de agenții de pază și conduși afară. Amine a ieșit la un moment dat din club să-și întâmpine prietena, revenind apoi împreună cu aceasta. El le-a spus că a văzut afară cum tânărul român era deasupra lui A. care era la pământ și că i-a cerut românului în engleză să nu-l loveacsă pe A., dar nu s-a atins de ei. Văzând că tânărul român continuă să stea deasupra lui A., s-a dus să cheme agenții de pază. Audiat în faza cercetării judecătorești (filele 157-158 ds. instanță vol.III), martorul a declarat că își menține declarația dată în faza urmăririi penale, arătând că la un moment dat când se afla la bar unde consuma o băutură l-a văzut pe inculpat pe punctul de a iniția o bătaie cu o persoană pe care martorul nu o cunoștea, posibil român, mai înaltă și mai bine făcută. Martorul a precizat că nu a văzut debutul conflictului, ci doar momentul în care cei doi se împingeau reciproc. Martorul presupune că cei doi au fost despărțiți de cei de la securitate, arătând că datorită consumului de alcool nu era foarte prezent. De la Amine a aflat ulterior că l-a văzut pe A. B. A. afară, jos iar deasupra lui era persoana bine făcută care intenționa să-l lovească și că Amine l-ar fi rugat să nu-l lovească. A. B. A. avea ambele mâini depărtate de corp, iar într-una dintre ele avea un cuțit. De la Amine ar mai fi aflat că s-a dus să le spună agenților de pază să intervină dar că niciunul dintre aceștia nu a ieșit afară. Nu a văzut ca inculpatul să aibă cuțit asupra lui când se afla în club. În cunoaște pe acesta ca pe o persoană linistită, că nu a interacționat de foarte multe ori cu acesta, dar nu a sesizat niciodată ca acesta să fie violent.
- declarațiile martorului Al Borghi Al Ghasane Amine (declarație 29.11.2013 –fila 154) - în care acesta a precizat că atunci când a ajuns la club pentru a se întâlni cu Driss, acolo se A., Rami, Ilyas, Oussama cu prietena lui, și A. B. A.. Nu îl cunoștea pe acesta din urmă, știind doar că este prietenul lui A.. Au stat la o masă mare cu toții (de fapt 2-3 mese alăturate), Driss explicându-i că ei au cerut să stea împreună. S-a deplasat la barul care se afla la cca 4 metri de masă și a intrat în vorbă cu o fată. Deodată a văzut că A. B. A. a început să se lovească cu un tânăr. El a rămas acolo spunându-i fetei pe care o cunoscuse să nu-i fie teamă. Cei doi s-au lovit reciproc cu pumnii. Crede că amândoi erau beți. F. a plecat, iar el s-a apropiat de Driss care i-a spus să-i lase în pace pe cei doi. Agenții de pază au intervenit și i-au scos afară. La un moment dat a ieșit în fața clubului pentru a se întâlni cu o amică și l-a văzut pe A. B. A. la pământ cu fața în sus, având în mâna dreaptă un cuțit. Tânărul care se bătuse cu A. în club era deasupra acestuia și fixa cu mâna stângă mâna dreaptă a lui A. în care acesta ținea cuțitul, iar mâna dreaptă a românului era ridicată în intenția de a lovi pe A.. Era prima oară când vedea pe cineva cu un cuțit în mână. În engleză i-a spus tânărului să nu-l lovească pe A., dar acesta nu i-a acordat atenție. Între timp a venit fata pe care o aștepta și au intrat în club. Le-a spus celor doi agenți cu care s-a întâlnit în dreptul celei de-a doua intrări în club că cei doi tineri se bat afară și care din locul în care se aflau puteau vedea ce se întâmplă afară. Agenții de pază i-au spus ceva în limba română dar nu au intervenit între cei doi. A doua zi i-a povestit lui Driss ce văzuse în fața clubului. Nu a văzut cât a stat în incinta clubului un cuțit asupra lui A.. Audiat în faza cercetării judecătorești (filele 162-163 ds. instanță vol.III), martorul a declarat că își menține declarația făcut în cursul urmăririi penel. Cerându-i-se să explice anumite aspecte relatate în faza urmăririi penale, acesta a arătat că atunci când a ieșit afară din club și l-a văzut pe partea vătămată deasupra inculpatului, aceasta îl ținea pe inculpat, de încheietura mânii dre,pte în care acesta avea cuțitul, flexată din cot și că datorită forței cu care mâna inculpatului era ținută, lama cuțitului era îndreptată spre înapoi. Cealaltă mână a persoanei vătămate era în poziția de a lovi pe inculpat. Când i-a spus părții vătămate în engleză să nu-l lovească pe inculpat aceasta nu i-a dat atenție, dar că în prezenta martorului partea vătămată nu l-a lovit pe inculpat. Ambii prezentau urme de lovituri, în zona frunții. Martorul a fost indignat de faptul că deși le-a spus agenților de pază că cei doi se bat afară, niciunul dintre ei nu a intervenit, spunând că va rezolva poliția. Martorul nu este sigur dacă în interiorul clubului, anterior conflictului cineva a lovit cu un pahar, fiind posibil ca această informație să o aibă de la altcineva. Martorul a mai precizat că nu a încercat să intervină în alt fel, apreciind că dacă cei de la pază nu pot să rezolve ce poate face el. Martorul a mai susținut că are credința că fapta s-a petrecut pe fondul consumului de alcool.
- declarațiile martorului A. C. (decl. 03.12.2013 – fila 173 ds.u.p) – în care acesta a susțint că a fost în acea noapte în clubul Best Billiards. La un moment dat a ieșit bar dorind să iasă afară. Când a ieșit pe holul ce face legătura cu scările de ieșire din club i-a văzut pe cei doi agenți de pază ținându-l pe un tânăr posibil de origine arabă care era foarte agitat. În capătul superior al scărilor se afla un alt tânăr care se certa cu cel aflat jos. Unul dintre agenții de pază l-a rugat să-l scoată afară pe cel de lângă ieșire pentru a preveni un incident între cei doi. Tânărul ținut de agenții de pază îi adresa celuilalt amenințări, spunându-i să-l aștepte afară și că va vedea ce îi va face. Celălalt tânăr era și el foarte agitat, spunându-i tânărului de jos că îl așteaptă afară. A urcat scările rugându-l pe acesta să plece acasă pentru a nu avea loc un conflict. Tânărul a ieșit în parcare dar nu a plecat din zonă, ci a început să plimbe prin față. Martorul nu a mai stat mult afară revenind în hol pentru a merge la bar l-a văzut pe tânărul arab care era încă foarte agitat, fiind tinut în continuare de către cei doi agenți de pază. Martorul a intrat în bar unde a rămas 5-10 min., după care a ieșit afară și l-a văzut pe tânărul pe care îl rugase să plece acasă venind încet din direcția parcării având o pată de sânge în zona abdomenului din care picura sânge, care îi curgea și din zona capului. Acesta vorbea încet spunându-i că nu știa că are ceva în mână și că a fost tăiat. Dându-și seama că tânărul fusese rănit în altercație a încercat să-l ajute, așezându-l în șezut în fața clubului sprijinindu-l să nu cadă pe spate, aducând a sticlă cu apă și vorbind mereu cu el până la sosirea ambulanței. Tânărul era îmbrăcat cu o vestă fără mâneci și avea asupra sa o borsetă. Audiat în faza cercetării judecătorești (filele155-156 ds. instanță vol.III), martorul a declarat că își menține declarațiile date în faza urmării penale, menționând că nu poate preciza dacă a văzut vreun conflict în interiorul clubului, dar își amintește că atunci când a vrut să iasă din club a văzut cum la baza scărilor era ținut tânărul de altă origine, iar în vârful scărilor era un tânăr de origine română care dorea să reintre în club, aflând de la agenții de pază că îl scoseseră odată afară tocmai pentru a preîntâmpina un conflict între cei doi, dar că acesta s-a reîntors. Agenții de pază l-au rugat să-l împiedice pe tânărul român să coboare pentru a nu se certa cu cetățeanul arab. Din câte își amintește martorul l-a ținut puțin pe tânărul român care era agitat în sensul că l-a împiedicat să coboare, a vorbit cu acesta fără să întâmpine probleme în a-l împiedica să plece. Nu poată preciza dacă acesta era în stare de ebrietate, deși crede că dacă ar fi fost nu ar fi ieșit afară imediat ce l-a rugat. Nu poate spune dacă și cetățeanul arab era agitat, pentru că nu a vorbit cu el. Oricum cei doi își adresau cuvinte fără ca martorul să-și amintească ce anume își spuneau, precizând că dacă în declarația făcută în cursul u. p. a făcut mențiuni legate de acest aspect, probabil așa este. Martorul a mai precizat că nu are cunoștință dacă tânărul român a plecat definitiv, ci doar că l-a văzut închizând ușa, după care martorul s-a reîntors în club. După câteva minute când a ieșit din nou afară, l-a găsit pe tânărul român plin de sânge în zona capului și a burții, l-a așezat jos să nu cadă întrucât a avut o tentativă de acest gen, a rugat agenții de pază să aducă o sticlă de apă și a stat cu acel tânăr până a venit salvarea pentru ca acesta să nu-și piardă cunoștința. Partea vătămată i-a spus ceva de genul „nu știam că are ceva în mână”, martorul presupunând că făcea referire la cel cu care acesta avusese conflictul din interiorul clubului.
- declarațiile martorei P. S. (decl. 25.09.2013 – filel 25-26 ds.u.p), din care rezultă că în acea noapte se afla cu ceilalți martori străini audiați în cauză. A discutat cu A. B. A. cca 1 minut ocazie cu care a constatat că acesta este bine dispus. La un moment dat nu l-a mai văzut pe inculpat, dar a văzut un agent de pază trecând către dreapta sa. privind în acea direcție a observat că A. B. A. se îmbrâncea cu un individ român bine făcut îmbrăcat cu o cămașă. Apoi a văzut că agenții de pază i-au scos pe cei doi afară. De la polițiști a aflat că A. B. A. l-a înjunghiat în fața clubului cu un cuțit pe acel bărbat cu care s-a îmbrâncit în club. Audiată nemijlocit în fața instanței, martora și-a menținut în esență declarația dată în faza urmăririi penale.
- declarația martorulului P. Sebastian, audiat la solicitarea inculpatului în faza cercetării judecătorești (filele 323- 324 ds. instanță vol.III), din care rezultă că acesta l-a cunoscut pe inculpat în timp ce se afla în Penitenciarul Iași și că stând în cameră cu acesta inculpatul i-a povestit despre conflictul în care a fost implicat, împrejurare în care martorul și-a dat seama că a văzut personal desfășurarea conflictului petrecut în fața clubului Best Billiards, de la o distanță de cca. 15-20 de metri, martorul făcând precizarea că era amețit. În cadrul acelei altercații, din câte a văzut martorul, inculpatul a fost mai mult lovit, mai mult se apăra. Nu și-a dat seama dacă vreuna dintre persoane avea cuțit, el interceptând evenimentul mai mult fugitiv (maxim 20 de sec.). Martorul a intrat într-un magazin din apropiere și când a ieșit a constat că venise salvarea. Din câte își amintește inculpatul purta ceva cu mânecă lungă iar cealaltă persoană implicată în altercație purta ceva roșu. Martorul a susținut că nu poate preciza cu ce s-au lovit cei doi, probabil cu pumnii și că parcă la un moment dat persoana vătămată a căzut peste inculpat. Nu știe cum s-a finalizat conflictul pentru că nu i-a acordat atenție și că nu a surprins nici momentul în care a început altercația dintre cei doi. Nu poate preciza dacă partea vătămată era mai înaltă decât inculpatul, dar poate spune că era mai corpolentă.
- declarația martorului Safia Ishan, audiat la solicitarea inculpatului în faza cercetării judecătorești (fila 325-326 ds- instanță vol.III), din care rezultă că se cunoștea cu inculpatul din 2011 și că în luna iulie sau august 2013, când s-au întâlnit în Israel acesta i-ar fi dat cheia de la apartamentul în care locuia cu chirie în Iași, spunându-.i martorului că dacă nu-și găsește de închiriat poate stat în acel apartament. Martorul a arătat că știa de la inculpat că avea probleme la școală și că ar fi trebuit să repete anul, condiții în care a dorit să se transfere la o universitate din A., M. sau Ucraina, nefiind hotărât la care. Cum martorul și-a găsit un apartament de închiriat, nu a mai folosit apartamentul inculpatului și nici nu s-a întâlnit cu inculpatul în septembrie când a revenit în România. În octombrie a fost sunat de prietena inculpatului A. Aparască care i-a spus să vorbească cu proprietara apartamentului inculpatului să meargă să ia lucrurile lui A. B. A., fără ca martorul să poată preciza de unde știa aceasta că el avea cheia. A fost și a strâns efectiv lucrurile din apartamentul inculpatului, acestea nefiind împachetate, iar proprietara care era foarte supărată, a reținut în contul datoriilor o . bunuri electrocasnice. Martorul a susținut că a dat proprietarei cheia pe care i-o dăduse inculpatul și că probabil acesta mai avea o cheie. După ce inculpatul a fost plasat în arest la domiciliu, a venit un prieten de-al acestuia care a luat lucrurile inculpatului ce fuseseră păstrate de martor.
- declarația martorei C. D., audiată la solicitarea inculpatului (fila 327 ds. instanță vol.III) care a arătat că era colegă de an cu inculpatul și că, la fel ca acesta avea o restanță, aflând că nu vor putea trece în anul V. S-a interesat împreună cu inculpatul cu privire la posibilitatea unui transfer în Constanta sau București și că din discuțiile pe care le-a avut cu inculpatul în luna iunie -iulie a anului 2013, a aflat că acesta era interesat să se transfere chiar și în altă țară. Nu știe dacă inculpatul a mai plecat sau nu din țară, nu s-a mai întâlnit cu acesta. Martora a precizat că personal a repetat anul IV ajungând astfel în anul V, lucru care s-ar fi întâmplat probabil și cu inculpatul dacă aceasta ar fi rămas.
- declarația martorei Ș. A. L., audiată la solicitarea inculpatului în faza cercetării judecătorești (fila 329 ds. instanță vol:III) din care rezultă că s-a aflat în acea seară în clubul Best Billiards, s-a întâlnit cu inculpatul pe care îl cunoștea din 2012. Fiind într-un grup de mai multe persoane a stat când la masa la care stătea inculpatul când la masa prietenilor săi. La un moment dat, revenind la masa unde se aflau prietenii inculpatului și discutând cu o persoană, l-a văzut pe inculpat care se afla undeva în dreptul barului, aflându-se cu fața spre ea și cum o persoană venind din spatele inculpatului l-a tras pe acesta, probabil cu ambele mâini, aspect rezultat din forța cu care acesta a acționat. Martora nu a văzut preț de câteva secunde ce s-a întâmplat pentru că dezechilibrându-se și fiind mică de statură nu a mai putut vedea din cauza persoanelor ce se aflau în fața sa, însă la un moment dat a putut din nou să vadă pe cei doi, care se aflau în picioare față în față, partea vătămată fiind chiar în fața sa. Martora a arătat că a încercat să-i despartă, apucând-o de braț pe partea vătămată, moment în care aceasta a lovit-o cu cotul după care l-a lovit pe inculpat, cu pumnul sau cu palma. Martora a precizat că datorită poziției pe care o avea, din cauza celorlalte persoane care se aflau în jur, nu a putut vedea dacă și inculpatul a lovit partea vătămată, practic ea neputând percepe decât gesturile de lovire pe care le făcea partea vătămată, neputând vedea și dacă acestea își atingeau sau nu ținta. Martora a precizat că la un moment dat au venit agenții de pază care i-au despărțit pe cei doi, iar pe ea a luat-o iubitul său, plecând de acolo. Martora a explicat că în zona în care era inculpatul erau mai multe persoane, aceștia încercând să tragă de el, că încercând să îi despartă pe cei doi trăgeau mai mult de A. B. A.. În aceste împrejurări pentru că persoana vătămată nu era reținută de nimeni martora a l-a tras de braț ca să nu îl lovească pe inculpat. Deși a fost la rândul ei lovită cu antebrațul de partea vătămată nu a avut o urmă vizibilă și nici nu a luat măsuri legate de acest aspect. Martora a mai precizat că nu știe dacă inculpatul avea ceva în mână în acel moment dar știe sigur că partea vătămată nu avea nimic în mâini. A mai susținut martora că, chiar dacă s-ar fi spart un pahar, zgomotul produs nu s-ar fi auzit din cauza muzicii.
În ceea ce privește poziția procesuală a inculpatului, instanța reține că acesta nu a dat nicio declarație în fața organului de urmărire penală, prevalându-se de dreptul la tăcere, singura declarație dată de acesta în faza urmăririi penale, fiind cea făcută în fața judecătorului de drepturi și libertăți în procedura de confirmare a măsurii arestării preventive, după prinderea inculpatului și încarcerarea lui în Penitenciarul Iași.
În declarația dată în ds._, la data de 09.04.2014, în fața judecătorului de drepturi și libertăți, inculpatul A. B. A., a susținut că el a fost primul atacat de persoana vătămată, în timp ce vorbea cu un prieten. Partea vătămată l-a întors încercând să-l lovească cu pumnul, dar pentru că era beată spre deosebire de elt, acesta a reușit să se ferească. Au intervenit agentii de pază care au ținut însă persoana vătămată, nu pe el. Inculpatul a declarat că el a ieșit singur din club și că tot timpul cât a stat la ușă a fost amenințat de persoana vătămată că îl va aștepta afară. În afară de agenții de pază a mai fost o persoană despre care crede că este prieten cu victima și care l-ar fi rugat să nu iasă afară din club. Nu a amenințat partea vătămată ci doar i-a spus să plece acasă, lucru care i-l spunea și prietenul său. Din câte a înțeles, politica clubului era să fie dați amândoi afară. După cca 5-10 minute în care a fost ținut de agenții de pază, pentru a nu se întâlni cu partea vătămată, când a ieșit afară a văzut persoana vătămată cum se apropia de el ținând un cuțit în mână. Aceasta l-a atacat, dar inculpatul a reușit să-i ia cuțitul din mână, context în care și-a provocat o leziune la mâna stângă. În ciuda acestui fapt, victima a continuat să îl atace cu pumnii și dată fiind disproporția de forțe între ei, inculpatul a susținut că s-a apărat lovind cu cuțitul, aplicând victimei o singură lovitură cu lama cuțitului în zona abdominală, lamă pe care a protejat-o cu mâna pentru a nu pătrunde și a nu provoca leziuni grave. Și după acest moment victima a continuat să-l atace, motiv pentru care inculpatul i-a aplicat o lovitură cu mânerul cuțitului în cap. Nu are o explicație de ce victima mai prezintă și alte leziuni. Victima l-a atacat din nou, sărind pe el, astfel încât el a căzut lovindu-se cu capul de asfalt, pierzându-și cunoștința. Când s-a trezit a constatat că victima este tot deasupra lui încercând să-i ia cuțitul. La un moment dat inculpatul a aruncat cuțitul iar victima încerca să-l ia de jos. Pe tot parcursul conflictului de față s-a aflat o tânără I. L., pe care a trimis-o să anunțe paza. Când au venit agenții de pază, inculpatul susține că a aruncat cuțitul, care a fost ridicat de unul dintre agenți. Atât el cât și persoana vătămată erau murdari de sânge. Inculpatul a mai făcut apoi relatări în legătură cu situația sa universitară și că urma să plece în A. pentru a face facultatea. Că pe 25.09.2013 a primit un telefon în legătură cu acest aspect astfel încât a plecat din România legal, pentru a se înscrie la facultate în A.. A mers la spital pe 25.09.2013 pentru simțea că ceva nu este în regulă în zona maxilarului, constatându-se de către medic că are dinții și măselele rupte și leziuni la nivelul capului, însă în ciuda acestui aspect, a decis să plece din România să se înscrie la facultate. Întrebat expres cine a fost de față la desfășurarea conflictului, acesta a arătat că nu a fost de față nimeni, I. L. rămânând în bar și ieșind doar când l-a auzit pe el strigând. Când aceasta a venit, el era la pământ, cu partea vătămată deasupra încercând să-i ia cuțitul. Inculpatul a ținut să precizeze că pentru a-și reînnoi viza de ședere în România ar fi trebuit să depună actele cu 1 lună înainte, lucru pe care nu l-a făcut.
Audiat nemijlocit de către instanță în faza cercetării judecătorești (fila 103-105 ds. instanță vol.III), -inculpatul a precizat că nu își menține niciuna dintre declarațiile date până în prezent în cauză, și nici declarația dată în fața judecătorului care a dispus arestarea sa – declarație care nu corespunde adevărului în toate aspectele relatate. Inculpatul a susținut că a avut mai multe motive pentru care a făcut acest lucru, respectiv: era obosit după transferul din A., nu văzuse nici dosarul dar și pe fondul faptului că era supărat și zăpăcit urmare a comportamentului celor care l-au adus în România. În ce privește situația de fapt, inculpatul a arătat că în noaptea de 24/25.09.203 a ieșit în oraș cu o fată, I. L. și o prietenă a acesteia, împreună și cu prietenul său Azmani A.. În jurul orelor 24,30 au ajuns în clubul Best Billiards. Acolo s-a mai întâlnit cu o cunoștință, Ș. A. și au stat cu toții la o masă. La un moment dat, în timp ce era în picioare cu fața spre intrare a simțit că cineva îl trage cu violență din spate. S-a întors, s-a ferit de un pumn parând lovitura și l-a împins pe cel care l-a agresat. Imediat a fost înconjurat de 7-8 persoane pe care nu le cunoaște și care nu știe dacă încercau să-l țină pe el sau să aplaneze conflictul. Apoi au venit agenții de pază, unul dintre aceștia luând partea vătămată conducând-o spre ieșire, iar celălalt l-a condus pe el spre ieșire până la prima ușă. Inculpatul a susținu că a încercat să explice bodyguardului ce s-a întâmplat, că el nu a greșit cu nimic, că partea vătămată era cea care l-a atacat și l-a înjurat, intenția inculpatului fiind de a se întoarce în club. La un moment dat partea vătămată a trecut prin locul în care se afla inculpatul, fiind scoasă din club de A.. Inculpatul a precizat că după ce a fost scos de agentul S. în afara sălii principale a fost controlat de acesta, fiindu-i găsite două telefoane mobile. Cât a fost ținut lângă ușa de la . tot intrat pe ușă adresându-i injurii, la care el i-a răspuns în limba română, fără a-l amenința „te omor” așa cum au susținut unii martori (C. E. era în interior și nu avea cum să audă). A mai susținut inculpatul că ultima oară când persoana vătămată a pătruns pe ușă, el i-a spus să plece acasă. La un moment dat el și-a exprimat dorința să plece efectiv acasă, însă A. i-a spus să mai aștepte acolo, timp în care a ieșit afară să se asigure că partea vătămată plecase. La un moment dat partea vătămată nu a mai fost văzută, cel puțin așa a aflat de la S. și cum I. L. insista să plece acasă, S. l-a lăsat să iasă din club. Inculpatul a susținut că a ieșit afară primul pentru a se asigura că partea vătămată nu mai este, spunând-i I. că se întoarce după ea. La ieșire nu a văzut pe nimeni cunoscut, nerecunoscând persoana vătămată care era îmbrăcată altfel. La un moment dat, persoana vătămată care era foarte beată l-a tras de la ușă, având în mână un cuțit. Inculpatul a susținut că a încercat să ia cuțitul din mâna acesteia, ocazie cu care s-a și tăiat la mână (contrar celor susținute de martora A. că nu ar fi avut nicio tăietură, leziunea fiind-i atestată și la S. Sf S.). Ulterior a fost lovit de mai multe ori în cap și nu-și aduce aminte să fi aplicat vreo lovitură părții vătămate în abdomen. La un moment dat a aplicat persoanei vătămate o lovitură cu mânerul cuțitului în cap, aceasta a început să strige, după care s-a mai calmat puțin în sensul că nu l-a mai lovit în cap și în față. În schimb, persoana vătămată l-a prins cu mâinile de gât, din această poziție partea vătămată punându-l la pământ, ocazie cu care inculpatul s-a lovit cu capul de asfalt. Inculpatul a susținut că ulterior acestui moment și-a pierdut cunoștința dar putea totuși auzi partea vătămată, care stătea peste el spunând „m-am tăiat”. Inculpatul a susținut că nu își explică cum a fost lovită partea vătămată în abdomen, pentru că nu-și amintește să o fi lovit el. inculpatul a încercat să acrediteze o „ipoteză științifică” a acestei leziuni prin aceea că în momentul în care o persoană cade la pământ are tendința instinctuală să flexeze brațele ca un suport. Inculpatul a mai susținut că și atunci când se afla la pământ a fost ținut de partea vătămată de gât astfel încât avea mâinile libere, partea vătămată îl lovea cu pumnii și încerca să-i ia cuțitul. Inculpatul a susținut că nu a lăsat cuțitul din mână și când a văzut-o pe I. L. a trimis-o să cheme paza. Inculpatul a mai susținut că la acel moment el avea vreo 70 de kg, iar în raport de constituția persoanei vătămate era o disproporție de forțe evidentă între ei. Interpelat expres, inculpatul a susținut că în timp ce partea vătămată se afla deasupra lui, la un moment dat el singur a aruncat cuțitul din mână, fără a se gândi că partea vătămată ar fi putut să-l ia de jos. La un moment dat a venit martorul S. care l-a luat pe partea vătămată de pe el, fără ca inculpatul să-și amintească dacă el s-a ridicat singur sau a fost ajutat. După aceea S. l-a alungat pe inculpat, spunându-i să plece acasă mergând vreo 10 metri cu el. Apoi a luat un taxi din parcare și a plecat cu I. L. la domiciliul acesteia. I-a dat taximetristului 10 lei, deși cursa costase 6 lei, fără a-i spune nimic acestuia. A mers acasă la I. L. însă dându-și seama că murdărește lucrurile din jurul său cu sânge a mers la apartamentul său închiriat, aflat la o distanță de cca 100 de metri, a făcut duș și s-a schimbat, după care s-a întors la apartamentul prietenei sale, unde a rămas peste noapte. Crede că a adormit pe la 4 dimineața, iar când s-a trezit a constata că avea mai multe apeluri de la proprietara apartamentului în care locuia cu chirie. S-a întors acasă, a urcat în apartamentul său, după care în jurul orelor 12-12, 30 s-a dus la aceasta s-o întrebe ce s-a întâmplat. De la proprietară a aflat că a fost căutat de poliție, fără ca la întrebarea lui de ce îl caută, aceasta să fi putut să-i dea un răspuns. Având în vedere că viza îi expira peste 1 zi, a presupus că îl caută cei de la pașapoarte, lucru uzual. Nu a încercat să contacteze poliția, să verifice dacă cei care îl căutaseră erau de la pașapoarte pentru că avea lucruri mai importante de făcut, respectiv să meargă la spital. Proprietara l-a întrebat de unde are semnele de pe față și de pe mâini, el spunându-i că a fost implicat într-un scandal. Aceasta l-a sfătuit să meargă la poliție. De la proprietară a plecat în oraș, la un restaurant unde a mâncat, iar în jurul orelor 16 s-a dus la spital, unde după 30 min-1 oră a intrat în consultație, medicul spunându-i că are fracturat maxilarul și incisivii, după care i-a sugerat să facă o radiografie pentru a verifica dacă nu are fracturat și sinusul. Nu i-a fost dat nici un tratament pentru afecțiunile constate. A mers la un laborator din zona magazinului Billa de la gară, unde și-a făcut radiografie, a luat rezultatul radiografiei dar nu s-a mai întors la spital pentru că a apreciat că este târziu. Ulterior a mers la un prieten pe .-a întâlnit cu 7-8 prieteni care știau că pleacă în Republica M.. Acest prieten a vorbit cu cel care l-a condus în Republica M. și cu care acesta a mai mers și în alte rânduri acolo. Inculpatul a susținut că apoi a mers acasă și-a făcut bagajul (câteva lucruri pentru o ședere de scurtă durată). Motivul vizitei în Rep. M. era acela de a lua legătura cu o persoană de acolo care se ocupase de înscrierea sa la o facultate din A. dar și la o facultate din Ucraina, urmând ca după ce s-ar fi întâlnit cu acesta să hotărască la ce facultate să meargă. Întrucât facultatea din Ucraina nu era atât de sigură, inculpatul a ales să meargă în A., susținând că după ce depunea dosarul și se vedea înscris la facultate urma să se întoarcă în România să își ia restul de lucruri și să se întoarcă în A.. Inculpatul a susținut că așa cum rezultă și din vizele aplicate pe pașaport, a ajuns în A. pe 30.09.2013. Deși avea aprobare de înscriere la facultatea de acolo, unde a plătit și taxa de înscriere, nu avea încă pregătit tot dosarul care urma să-i sosească din Israel. Apoi a aflat că s-a scris în ziarele din România că este acuzat de omor, a sunat acasă, i-au pus avocat, de la care apoi a aflat că a fost arestat în lipsă. S-a gândit să vină în România și dacă ar mai fi trecut 5-6 zile, în sensul că dacă nu s-ar fi pus în executare acel mandat internațional de urmărire ar fi făcut acest lucru. A aflat de la un prieten că este urmărit internațional, a intrat în panică, a vorbit cu avocata și a continuat să urmeze cursurile universității la care s-a înscris, însă pe 11.11.2013 a fost ridicat de la domiciliu și arestat. Interpelat cu privire la vestimentația din seara conflictului, inculpatul a precizat că era îmbrăcat cu o cămasă bleo deschis cu dungi albe cu mânecă scurtă și că haina cu care era îmbrăcat îi fusese adusă de I. din club în timp ce el era jos cu gardianul. Inculpatul a susținut la interpelarea instanței că controlul corporal despre care a făcut anterior vorbire, i-a fost făcut de către gardian după ce se îmbrăcase cu haina adusă de I. având asupra sa și borseta, fără a putea preciza expres când anume i-a fost făcut acel control. Întrebat cum a reușit să ia cuțitul din mâna părții vătămate dată fiind si disproporția de forțe subliniată, inculpatul a declarat că nu își aduce aminte cum, dar că partea vătămată era băută și că atunci când a cuțitul a ajuns în mâna sa îl ținea de lamă. Nu își aduce aminte cu ce mână a luat cuțitul, putea să-l ia cu oricare dintre mâini. Oricum a fost zgâriat, rănit de cuțit la mâna stângă. Nu știe din ce poziție a lovit partea vătămată cu mânerul cuțitului în cap și nici în ce poziție ținea cuțitul în momentul aplicării loviturii. Oricum așa după cum se observă pe înregistrări lama cuțitului strălucind, înseamnă că îl ținea cu lama în sus. A mai precizat inculpatul că în buzunarul pantalonilor avea un telefon cu carcasă metalică.
Examinând materialul probator administrat în cauză în faza urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, văzând cererile formulate de inculpat privind schimbarea încadrării juridice reținută prin actul de sesizare al instanței, invocarea și solicitarea de a se reține cauza justificativă a legitimei apărări sau cauza de neimputabilitate – excesul neimputabil, și în subsidiar de a se reține față de inculpat circumstanța legală atenuantă a săvârșirii faptei în stare de provocare, instanța constată că analiza materialului probator se structurează, în principal pe două paliere, legate de cele două momente distincte ale conflictului dintre părți, cel din interiorul clubului și cel din afara acestuia.
Astfel, în ce privește conflictul din interiorul clubului, dintre inculpatul A. B. A. și persoana vătămată S. P. D., instanța reține că în cauză se conturează două ipoteze:
Prima ipoteză, cea avansată de persoana vătămată S. P. D., susține actul provocator inițial al inculpatului, care în mod nejustificat, intempestiv a aruncat cu conținutul unui pahar cu băutură peste persoana vătămată care în acel moment făcea fotografii martorelor C. E., P. D. și F. M., pentru simplu motiv că persoana vătămată i-a făcut semn inculpatului să iasă din cadru, fapt pentru care s-a dus să ceară socoteală acelei persoane ce i-a fost indicată de martore și care se deplasa spre bar, dar că înainte să-și dea seama, a fost lovită de inculpat în cap cu un pahar, imediat între cei doi izbucnind un conflict, aplanat de agenții de pază.
A doua ipoteză, cea avansată de inculpatul A. B. A. susține, dimpotrivă, că inculpatul a fost cel dintâi agresat, când în timp ce se afla în fața barului, în picioare, persoana vătămată care a venit din spate, l-a tras cu violență, fapt ce a determinat răsucirea corpului inculpatului, că persoana vătămată a încercat să-l lovească cu pumnul, lovitură de care inculpatul s-a ferit, după care a împins-o pe persoana vătămată, fiind imediat despărțiți de agenții de pază.
Instanța reține că versiunea prezentată de persoana vătămată este susținută în mare parte de materialul probator administrat în cauză, în timp ce versiunea inculpatului nu este contrabalansată decât parțial de ansamblul probator.
Astfel, declarația persoanei vătămate se coroborează cu declarațiile martorelor C. E., P. D. și F. M. care descriu cu siguranță apariția unui tânăr în cadrul fotografiei pe care S. le-o făcea în acel moment, tânăr care a aruncat apoi conținutul paharului către persoana vătămată, udându-l, după care a plecat. Martorele i-au indicat persoanei vătămate pe tânărul (îmbrăcat cu un tricou alb și ras în cap – martor C. E.) care făcuse acest lucru, iar partea vătămată a plecat imediat după acesta pentru a-i cere socoteală, ajungându-l undeva în dreptul barului, imediat între cei doi izbucnind un conflict. În plus, așa cum rezultă din imaginile redate de camere de supraveghere din interiorul clubului ( Folder CH07, minutul 23:25) inculpatul A. B. A., care inițial stătea în picioare înconjurat de mai multe persoane din grupul din care făcea parte, se deplasează din locul în care se afla, revenind în câmpul vizual al camerelor, lângă personajele din grupul său, la minutul 25,30, urmat imediat de persoana vătămată, fiind apucat din spate și tras de aceasta, aspect care pledează pentru acreditarea ideii că nici martorele și nici persoana vătămată nu s-au înșelat cu privire la identitatea persoanei care a stropit-o cu băutură, timpul în care inculpatul a lipsit de lângă prietenii săi, cca. 2 minute, fiind suficient pentru ca acesta să se deplaseze în zona în care persoana vătămată făcea fotografii celor trei martore.
Instanța reține că lacunele sesizate în cadrul probatoriului legate de vestimentația inculpatului speculate de apărare – că era îmbrăcat cu un tricou sau cu o cămașă – nu pot fi valorificate, în contextul în care persoana vătămată a arătat că este sigură că inculpatul a fost cel ce s-a poziționat în cadru, fiind singura persoană ce venise la masa lor (că ulterior verificând fotografiile i-a fost confirmată această credință), și că a plecat imediat după acea persoană care i-a fost indicată de martore, înregistrările confirmând că persoana vătămată a ajuns la inculpat imediat ce acesta s-a întors la grupul său. De altfel, inculpatul a fost recunoscut din fotografiile judiciare prezentate de către martora C. E., iar martora Fleraru M. deși a susținut că nu ar putea recunoaște pe inculpat, nu a avut nici un moment impresia că partea vătămată care a plecat imediat după tânărul care l-a udat a acostat o altă persoană pentru a-i cere socoteală. Legat de capabilitatea martorilor de a descrie vestimentația persoanelor implicate, se observă că, în quasiunanimitate, aceștia (indiferent din ce tabără făceau parte) nu au fost în măsură să facă o descriere exactă a articolelor vestimentare ale inculpatului sau ale persoanei vătămate.
Instanța reține că apărările inculpatului s-au grefat în principal pe ideea că nu ar fi putut fi el acea persoană, pentru că pe imaginile redate de camere de supraveghere nu apare ca ținând un pahar în mână. Legat de acest aspect, instanța constată, în primul rând că imaginile redate de camere nu au claritatea necesară pentru a se putea distinge dacă inculpatul avea sau nu vreun pahar în mână, iar în al doilea rând, există cel puțin doi martori care nu au legătură cu persoana vătămată care au susținut existența acelui pahar. Astfel, martorul R. L. (declarație 25.09.2013 ds. u.p.) a precizat că a auzit zgomotul unui pahar spart fapt ce l-a determinat să se întoarcă să vadă despre ce este vorba, văzând doi tineri (inculpatul și persoana vătămată) care se împingeau. Martorul Monem A. Rami (declarații 29.11.2013, declarație 15.01.2015) a precizat că „cred că A. l-a lovit cu un pahar pe tânărul român dar nu știu sigur dacă l-a atins”, confirmând în fața instanței că în timp ce A. B. A. dansa având un pahar în mână, a venit un român corpolent care l-a împins violent. Inculpatul s-a răsucit iar în urma impactului paharul i-a căzut din mână, spărgându-se și provocând panică printre cei din jur.
Ca atare instanța reține că susținerile apărării cu privire la acest aspect, nu se confirmă.
Instanța nu va reține însă susținerile persoanei vătămate cum că atunci când a ajuns în preajma inculpatului acesta l-ar fi lovit cu paharul în cap, apreciind că acestea nu sunt suficient probate în cauză, făcând aplicabil principiul potrivit căruia orice îndoială profită inculpatului.
În legătură cu acest aspect, instanța reține că în declarația pe care a dat-o inițial în cauză, în faza urmăririi penale, persoana vătămată nu a făcut nicio referire cu privire la faptul că ar fi fost lovită cu paharul în cap de către inculpat, susținând că acesta a lovit-o cu pumnii în cap, iar martora C. E., în declarația inițială a arătat că inculpatul l-a îmbrâncit pe S. care i-a cerut cont pentru gestul făcut, îmbrâncindu-l la rândul său pe inculpat (fără a menționa nici ea ceva legat de acesta aspect). Ulterior, în declarațiile ulterioare date în faza urmăririi penale (24.10.2013) și în fața instanței, persoana vătămată a declarat că atunci când l-a ajuns pe tânărul care a aruncat cu băutură pe el, fără a apuca să-i spună ceva, acesta s-a întors brusc, lovindu-l cu un pahar în cap, aplicându-i și lovitură cu pumnul în zona gurii, aspecte susținute și de martora ciorap E. în fața instanței.
Constatând că declarațiile date de către persoana vătămată și martora C. E. legate de acest aspect sunt contradictorii, văzând și susținerile făcute de martorul Monem A. Rami, care deși atestă existența paharului în mâna inculpatului și că acesta ar fi fost aruncat, nu poate spune cu certitudine că acesta a lovit persoana vătămată (fără a exclude însă această variantă, care în opinia sa oricum nu a fost o acțiune intenționată), instanța va înlătura aceste susțineri ca nedovedite.
Instanța constată, de asemenea că afirmațiile făcute de persoana vătămată în fața instanței, susținute de martora C. E., potrivit cărora atunci când a ajuns la inculpat nu l-a atins pe acesta și că în afara momentului în care inculpatul l-a lovit cu paharul în cap, nu a existat nici un gest de agresiune între el și inculpat, nu sunt sincere, acestea fiind contrazise de imaginile surprinse de camere de supraveghere care o înfățișează pe persoana vătămată trăgând pe inculpat cu o mișcară violentă, între cei doi izbucnind imediat o altercație, aceste aspecte fiind confirmate și de martorii Ș. A., Monem A. Rami, R. L., Fleraru M., Azmani Ilias, Filali Adib Driss, Al Borghi Al Ghasane Amine (cei doi s-au încăierat, se împingeau, se loveau cu pumnii, fiind apoi despărțiți de cei doi agenți de pază).
În raport de argumentele expuse în cele ce preced, instanța reține că inculpatul a fost primul care a inițiat conflictul din interiorul clubului, stropind cu băutură pe persoana vătămată, în mod intempestiv, deranjat de faptul că i s-a atras atenția să iasă din cadrul fotografiei pe care acesta o realiza martorelor C. E., P. D. și F. M., că persoana vătămată ofensată de conduita inculpatului, s-a deplasat imediat după acesta pentru a-i cerere socoteală pentru gestul făcut, apucându-l cu violență de umăr și răsucindu-l spre el, context în care inculpatul a scăpat/aruncat paharul pe care îl avea în mână, fără a se putea stabili dacă acesta în traiectoria sa a lovit persoana vătămată, după care cei doi s-au lovit și s-au îmbrâncit reciproc, fiind despărțiți de agenții de pază, care au luat decizia de a-i îndepărta pe amândoi din club, pentru a evita o nouă altercație.
Faptul că inculpatul a fost perceput ca persoana mai violentă ce trebuia împiedicată să reitereze o acțiune agresivă, rezultă implicit din conduita adoptată de persoanele aflate în preajma acestuia în timpul altercației propriu-zise dintre cei doi (a se vedea declarația martorei Ș. A. – aceste persoane mai mult îl țineau pe inculpat, astfel încât văzând că pe partea vătămată nu o oprește nimeni am încercat eu să o țin de mâini) dar și din conduita ulterioară a agenților de pază, care l-au lăsat pe persoana S. P. D. să meargă la masă să-și ia lucrurile, spunându-i-se să plece din club, în timp ce pe inculpat l-au scos imediat afară (fără ca acesta să poată să meargă să-și ia haina care ulterior i-a fost adusă de prietena sa, fiind păzit permanent de măcar o persoană – permanent de agentul S. C. și uneori de două sau trei persoane.
Pentru aceste motive, instanța nu va primi susținerile apărării care a invocat necesitatea reținerii ca circumstanță atenuantă legală - scuza provocării în raport de . ulterioară comisă de inculpat asupra persoanei vătămate (în afara clubului), pentru că un act provocator inițial, declanșat de inculpat, urmat de un răspuns al victimei, nu poate servi ulterior inculpatului în justificarea unei agresiuni ulterioare.
În ce privește conflictul din afara clubului dar și momentele premergătoare acestuia, instanța reține următoarele:
Persoana vătămată a susținut că atunci când a trecut pe lângă inculpat care era ținut de agentul de pază, acesta l-a înjurat și l-a amenințat și că după ce a ieșit afară din club, a rămas în fața intrării, așteptându-le pe cele trei fete care au rămas să achite consumația la bar. În timp ce stătea cu spatele, a simțit cum cineva l-a lovit prin surprindere (avansând ipoteze diferite în fiecare declarație) în zona spatelui, capului și abdomenului. S-au încăierat, el încercând să se apere de loviturile primite, însă la un moment dat a reușit să-l pună jos pe inculpat, moment în care a sesizat că acesta avea un cuțit în mână, partea vătămată imobilizând mâna în care inculpatul ținea cuțitul. Abia atunci și-a dat seama că inculpatul l-a înjunghiat.
Inculpatul a susținut că dimpotrivă, pe durata în care a fost ținut de agenții de pază lângă ușă, partea vătămată a tot reintrat în club adresându-i injurii la care el a răspuns înjurând-o la rândul său, spunându-i totodată persoanei vătămate să plece acasă. Când a crezut că persoana vătămată a plecat, a ieșit afară fiind atacat de aceasta care avea în mână un cuțit. Inculpatul a reușit să-i ia cuțitul, toate acțiunile sale ulterioare fiind de apărare, versiunile inculpatului legate de acest aspect, ca și cu privire la . exercitată asupra părții vătămate cu cuțitul, fiind contradictorii și uneori chiar lipsite de logică, fiind contrabalansate de probele științifice administrate în cauză.
Coroborând materialul probator administrat în cauză, instanța reține că versiunea prezentată de persoana vătămată este confirmată în mare parte de materialul probator administrat în cauză, în timp ce versiunea prezentată de inculpat, se confirmă doar cu privire la . aspecte cu relevanță circumstanțială.
Astfel, faptul că inculpatul nu a renunțat nici un moment să aplice o corecție persoanei vătămate, rezultă din conduita acestuia în timp ce era ținut lângă ușa de la baza scărilor de agentul de pază S. C., acesta fiind foarte agitat, încercând să reintre în club ( a se vedea imaginile prelevate de pe camerele de supraveghere de pe holul clubului, din care se observă că acesta este împiedicat să reintre în club – Folderul CH15, minutul 00:26:35) iar la momentul în care partea vătămată a ieșit din bar îndreptându-se spre ieșire (min.00:27:40), adresând amenințări de genul „te omor”, „așteaptă afară și vezi ce îți voi face” dar și injurii persoanei vătămate, aspecte relevate de declarațiile persoanei vătămate care se coroborează cu declarațiile martorei C. E. care a însoțit până la baza scărilor pe partea vătămată (aspect confirmat de imaginile de pe camerele de supraveghere), de susținerile martorilor R. L., S. C. - în declarația din 27.09.2013) și declarațiile martorului A. C. (declarația din 03.12.2013) „tânărul ținut de agenții de pază adresa celuilalt amenințări”.
Ulterior acestui moment, inculpatul a încercat constant să iasă din club, după partea vătămată, imaginile video relevând faptul că la un moment dat, inculpatul reușește să scape din mâinile agentului de pază năpustindu-se pe scări, fiind ajuns din urmă de S. C., care ajutat de martorul A. C. (CH-15 min. 00:30:20), reușesc să-l readucă pe inculpat în locul inițial.
Sunt reale însă susținerile inculpatului (care se coroborează cu declarațiile martorului A. C. dar și cu imaginile prelevate de pe camerele de supraveghere) că persoana vătămată a reintrat de mai multe ori pe ușa de la . l-a înjurat l-a rândul său pe inculpat, răspunzând amenințării inculpatului, spunându-i că îl așteaptă afară, fiind la rândul său împiedicată să coboare spre inculpat de martorul A. C. care a susținut însă că partea vătămată nu a opus niciodată rezistență, plecând de fiecare dată când i s-a cerut acest lucru.
Faptul că persoana vătămată nu a plecat definitiv din fața clubului se justifică prin aceea că le aștepta pe cele trei fete rămase în club să achite consumația, iar ceea ce i se poate reproșa într-adevăr persoanei vătămate este că nu a adoptat o conduită preventivă, de evitare a unui conflict ce apărea ca iminent, făcând prin prezența sa, posibil acel conflict, în condițiile în care a putut sesiza personal agitația inculpatului.
Instanța reține că susținerile inculpatului cum că partea vătămată este cea care avea un cuțit în mână cu care l-a atacat la ieșirea din club, ca și susținerile acestuia că nu a încercat decât să se apere de loviturile primite de la partea vătămate nu sunt dovedite la nivel probator.
Instanța reține că, așa cum se poate observa pe imaginile prelevate de pe camerele de supraveghere (imaginile de CD - Campus T. V.), pe durata cât a stat în fața clubului, persoana vătămată s-a plimbat sau a vorbit la telefon, activități întrerupte de momentele când deschidea ușa clubului și se uita sau pătrundea în interior. Este adevărat că, în momentul în care inculpatul a ieșit în mod intempestiv pe ușa clubului, persoana vătămată se afla nu cu spatele ci chiar în fața ușii, în cadrul acesteia cu fața spre inculpat, ținând cu mâna dreapta ușa deschisă, moment în care inculpatul s-a năpustit asupra acesteia, cei doi încăierându-se instantaneu aplicându-și reciproc lovituri, doar că spre deosebire de persoana vătămată inculpatul a aplicat loviturile cu cuțitul pe care îl avea asupra sa (cd. Campus T. V. – ora 01:01:33-01:01:41), până când persoana vătămată reușind să-l apuce cu o mână de gât l-a aruncat la pământ, stând asupra acestuia, fixând inițial cu mâna sa stângă mâna dreaptă în care inculpatul ținea cuțitul, iar mâna dreaptă flexată din cot, cu pumnul strâns pregătită să-l lovească pe inculpat.
Observând că altercația propriu-zisă dintre cei doi, a durat cca. 8 secunde, timp în care aceștia s-au agresat reciproc din poziția în picioare, susținerea inculpatului că ar fi încercat să ia cuțitul părții vătămate, că la un moment dat a reușit să facă acest lucru, că a protejat lama cuțitului pentru a nu pătrunde prea adânc în corpul persoanei vătămate (așa cum a susținut în declarația dată în fața judecătorului de drepturi și libertăți - declarație pe care ulterior în fața instanței nici nu a mai menținut-o), nu are credibilitate.
Așa după cum se poate observa de pe imaginile prelevate de camere din intervalul orar menționat mai sus, inculpatul a aplicat loviturile cu cuțitul în timp ce ambii se aflau în picioare, (versiune recunoscută nuanțat de inculpat în declarația din 07.03.2014, dată în fața judecătorului de drepturi și libertăți, pe care acesta nu și-a mai menținut-o ulterior – dar care poate fi folosită și împotriva sa), aspect care rezultă și din actele medico-legale – a se vedea suplimentul la raportul de constatare medico-legală și avizul Comisiei, susținând caracterul puțin probabil al producerii plăgii înjunghiate de la nivelul abdomenului prin căderea în cuțit – versiune avansată de inculpat în fața instanței. În reținerea acestei situații faptice instanța are în vedere și concluziile expertizei criminalistice traseologice care în raport de caracteristicile tăieturilor analizate a susținut că tăietura de pe vestă din zona buzunarului ( marcată cu nr.1 partea stângă jos - putea fi creată cel mai probabil prin penetrare aproape perpendiculară, iar cea de pe același buzunar, marcată cu cifra 2 cel mai probabil prin penetrare de jos în sus. Instanța reține, contrar susținerilor apărării, că cel puțin așa cum se poate observa pe imaginile prelevate de pe camerele de supraveghere (CD – Campus T. Valdimirescu), pe durata cât cei doi s-au aflat în picioare au fost aplicate cele mai multe lovituri din poziții variate) aspecte care se coroborează cu cele declarate constant de persoana vătămată – că și-a dat seama înainte de a-l pune jos pe inculpat că fusese lovită la cap și în abdomen, însă abia după ce l-a pus jos pe acesta a văzut că inculpatul avea în mână un cuțit, dându-și seama că de fapt, fusese înjunghiată. De altfel, persoana vătămată a susținut constant că inculpatul nu i-a mai aplicat nicio lovitură după ce l-a pus la pământ. Instanța reține că persoana vătămată a prezentat mai multe leziuni, iar cea mai importantă dintre ele apare ca fiind creată – în raport de intensitatea cu care s-a acționat dat fiind rezultatul vătămător major - dintr-o poziție propice – când părțile se aflau în picioare – fiind dificilă de imaginat crearea acesteia din poziția culcat a inculpatului și cu atât mai puțin probabil prin autoagresiune. De altfel, aproape imediat ce a fost culcat la pământ, persoana vătămată a blocat inculpatului mâna cu care acesta ținea cuțitul – aspect relevat atât de imaginile de pe camerele de supraveghere cât și de martori – Al Borghi Al Ghasani Amine, contrar celor susținute de inculpat. Mai mult, chiar susținerile inculpatului elimină această ipoteză, atâta timp cât a precizat că în momentul în care a fost aruncat la pământ și-a pierdut cunoștința, astfel că este exclus să mai fi aplicat vreo lovitură.
Instanța reține că susținerile inculpatului că în timp ce era inconștient, a auzit-o pe partea vătămată spunând „m-am tăiat” nu este susținută nici la nivel probator, dar nici la nivelul raționamentului logic.
Instanța reține că disproporția de forțe dintre inculpat și persoana vătămată prezintă într-adevăr relevanță în cauză, dar nu în sensul scontat de apărare, ci în sensul că dată fiind constituția persoanei vătămate și mai ales istoricul sportiv al acesteia, dacă scopul persoanei vătămate ar fi fost acela de a-l ataca pe inculpat cu cuțitul, inculpatul nu ar fi reușit să-i ia cuțitul în intervalul de timp menționat și ar fi prezentat la rândul său leziuni mai grave decât cele constate. De altfel, așa cum se observă pe imaginile prelevate de pe camerele de supraveghere, persoana vătămată a reușit într-un interval record să pună la pământ pe inculpat, iar din momentul în care a făcut aceasta nu a aplicat nici măcar o lovitură acestuia. Susținerea inculpatului că partea vătămată îl ținea de gât (astfel încât nu mai putea respira) lovindu-l cu pumnii și că el avea mâinile libere, dincolo de faptul că nu-i profită – pentru că ar presupune că putea lovi în continuare partea vătămată cu cuțitul- este complet contrazisă de imaginile menționate mai sus dar și sub aspect logic – fiind imposibil ca S. să-l țină cu mâinile de gât și concomitent să-l lovească cu pumnii.
De altfel, elementul surpriză pentru persoana vătămată a fost tocmai acest cuțit, cu care a fost atacată de inculpat, pe care nu îl prevăzuse, aspect confirmat de susținerile martorului A. care a arătat în fața instanței că după ce a fost înjunghiată, în timp ce aștepta salvarea, S. spunea ceva de genul „nu știam că are ceva în mână”.
În susținerea celor arătate mai sus, instanța reține și că leziunile prezentate de inculpat ulterior agresiunii sunt incomparabile cu cele prezentate de persoana vătămată. Martora A. V. a susținut constant că inculpatul avea câteva zgârieturi superficiale pe mână, fără a sesiza alte mărci traumatice vizibile, în timp ce inculpatul a susținut că medicul care l-a consultat a constatat că avea maxilarul și incisivii fracturați, sugerându-i să-și facă și o radiografie pentru a verifica dacă nu are fracturat și sinusul, fără a i se prescrie însă vreun tratament. Or, instanța reține că în registrul Spitalului Sf. S. la consultația efectuată inculpatului s-a menționat doar contuzie piramidă nazală, regiunea maseterină și geniană superioară. Inculpatul nu deține acte medico-legale care să ateste caracterul obiectiv al acestor leziuni, care neavând marcă traumatică (contuzia reprezentând un traumatism provocat prin lovire cu un obiect dur, care constă în strivirea țesuturilor profunde, fără ruperea tegumentului) puteau fi reținute doar pe baza anamnezei, atâta timp cât nu au fost obiectivate clinic. Instanța își exprimă rezerva cu privire la realitatea acestor leziuni – cel puțin cu privire la fracturarea maxilarului și a incisivilor- având în vedere că inculpatul înainte de a merge la spital a fost la restaurantul Il Gusto” unde a mâncat, potrivit propriilor susțineri confirmate de cele ale martorului Azmani A., aspect incompatibil cu genul de leziuni susținute de inculpat.
În raport de toate acestea, instanța reține că în cauză nu se poate conchide asupra existenței elementelor necesare pentru reținerea vreunei cauze care înlătură răspunderea penală (vechiul cod), sau a unei cauze justificative (noua reglementare) - de genul legitimei apărări, după cum nu se poate reține nici scuza provocării sau depășirea limitei legitimei apărări (excesul neimputabil) așa cum s-a solicitat de către apărare.
Existenta legitimei aparari presupune, ca principala caracteristica, o riposta la un atac material, direct, imediat si injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes public si care pune în pericol grav persoana sau bunurile celui atacat sau interesul public. De asemenea, apararea trebuie sa fie precedata de atac, sa se îndrepte împotriva agresorului, sa fie necesara pentru înlaturarea atacului si sa fie proportionala cu gravitatea atacului. Asadar, apararea este legitima numai în masura în care este îndreptata împotriva atacului agresiv si prin aceasta se urmareste înlaturarea lui si a pericolului pe care îl genereaza si este proportionala cu gravitatea atacului, fapta savârsita în apărare trebuind sa fie de o gravitate aproximativ egala cu gravitatea atacului, adica sa corespunda nevoii de aparare pe care o creeaza atacul. Daca, însa, apararea este disproportionat de grava în raport cu gravitatea pericolului creat prin atac, fapta comisa depaseste limitele legitimei aparari si, în consecinta, nu poate fi considerata ca legitima.
Or, în speță, inculpatul a fost în cunoștință de cauză că persoana vătămată se afla chiar la ieșirea din club, a putut s-o vizualizeze pe aceasta chiar în cadrul ușii când el se îndrepta în grabă spre ieșire tocmai pentru a se răfui cu aceasta (de altfel i-a sugerat de mai multe ori când era ținut de agenții de pază, să aștepte să vadă ce va păți când va ieși afară și a încercat de mai multe ori să se sustragă pazei agentului) – astfel încât doar atacul pe care el l-a declanșat asupra persoanei vătămate a fost unul iminent.
Cum inculpatul este cel care a promovat atacul material cel dintâi împotriva persoanei vătămate, nu poate fi reținută legitimă apărare perfectă, depășită sau excesul scuzabil, având în vedere că inculpatul era cel înarmat cu un cuțit, că în zonă se aflau numeroși martori care intrau sau ieșeau din club și, mai mult că acesta tocmai ieșise afară din proprie inițiativă de sub protecția agenților de pază. În aceste condiții este exclus a se reține că folosirea cuțitului și agresarea persoanei vătămate prin înjunghiere ar fi fost singura modalitate obiectiv întrevăzută de inculpat de a încheia conflictul fizic pe care însuși îl începuse și de a-și salva viața.
Concluzionând instanța reține că, după ce a atacat victima, inculpatul a ajuns într-o poziție de inferioritate, dar nu s-a aflat în situația de a promova o apărare împotriva unui atac material, direct, imediat și injust care să-l fi periclitat în mod grav, aspect ce reiese și din implicarea conștientă a inculpatului în conflict pentru a agresa, iar nu pentru a se apăra.
În ceea ce privește solicitarea inculpatului de a se reține în cauză, prin schimbarea încadrării juridice, comiterea infracțiunii de lovire sau alte violente prev. de art.193 C.penal actual, având în vedere numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor cauzate persoanei vătămate - 16-18 zile, fără ca aceste leziuni să fi pus în pericol viața persoanei, instanța reține că nici această solicitare nu poate fi primită pentru următoarele considerente:
Instanța reține că delimitarea dintre cele două infracțiuni este dată de poziția subiectivă a făptuitorului – intenția, care poate fi directă sau indirectă, de a ucide sau de a lovi sau vătăma integritatea corporală, care se stabilește însă în fiecare caz în parte, ținându-se seama de toate circumstanțele, respectiv, de instrumentul folosit de făptuitor, de zona corpului vizată, numărul loviturilor aplicate, intensitatea acestora, urmarea produsă, precum și toate celelalte împrejurări concrete în contextul în care a fost săvârșită fapte.
Intenția, ca formă de vinovăție, deși ține de procesele psihice ale inculpatului, nu se prezumă, ci se dovedește. Ea rezultă din împrejurările anterioare, concomitente și posterioare comiterii faptei.
Or, în cazul în speță, inculpatul pe fondul unei stări de agitație crescută exacerbată de consumul de alcool, stare menținută pe parcursul perioadei în care acesta a fost ținut de agenții de pază, timp în care acesta a adresat amenințări persoanei vătămate, de îndată ce a fost lăsat să plece de agentul de pază s-a năpustit asupra persoanei vătămate, aplicând acesteia mai multe lovituri cu un cuțit – agent vulnerant cu potențial vătămător ridicat, apt ab inițio să producă moartea - în diverse zone ale corpului (cap, torace, abdomen – cea mai importantă leziune fiind cauzată la nivelul hipocondrului stâng – zonă cu potențial crescut de interesare a unor organe vitale), lovituri de mare intensitate – rezultatul mai grav nefiind produs în condițiile în care vestimentația persoanei vătămate – vestă matlasată și portofelul pe care aceasta îl avea în buzunarul stâng interior al vestei, au fost de natură să diminueze consecințele vătămătoare.
Chiar dacă inculpatul nu a urmărit să producă moartea persoanei vătămate, acționând în maniera descrisă mai sus a acceptat producerea acesteia, instanța reținând că acesta a acționat cu intenție indirectă, fapta astfel cum a fost săvârșită subsumându-se elementelor constitutive ale infracțiunii de omor și nu elementelor constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe.
Pentru aceste motive, cererea de schimbarea a încadrării juridice formulată de inculpat, prin apărător, urmează a fi respinsă.
Instanța reține că analiza coroborată a materialului probator administrat în cauză în faza urmăririi penale, evidențiat mai sus, dovedește că inculpatul se face vinovat de comiterea faptei pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, respectiv tentativă la infracțiunea de omor.
În ce privește încadrarea juridică a faptei comise de inculpat sunt de făcut următoarele precizări:
Inculpatul a săvârșit fapt sub imperiul legii vechi, respectiv C.penal din 1969.
Pe parcursul urmăririi penale, dată fiind împrejurarea că săvârșirea faptei în public nu mai constituia o agravantă care să atragă încadrarea faptei în omor calificat, organul de urmărire penală, prin ordonanța din 07.02.2014 a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care se efectua urmărirea penală față de inculpatul A. B. A., din tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art.20 C.penal raportat la art.174 – art-175 alin.1 lit.i din Codul penal anterior în tentativă la infracțiunea de omor prev. de art.32 raportat la art.188 alin1 din Noul Cod penal.
Având în vedere succesiunea de legi penale în timp intervenită de la data comiterii faptei până la data soluționării cauzei, instanța reține că în cauză se impune a se efectua examenul privind legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză.
Sub acest aspect, instanța reține că de la data comiterii faptei și până la judecarea acesteia, a intervenit o lege penală nouă, respectiv Legea nr.286/2009 privind Codul penal (modificată și completată prin LEGEA nr. 27 din 16 martie 2012; LEGEA nr. 63 din 17 aprilie 2012; LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012; DECIZIA nr. 265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale).
Urmând statuările Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care prin Decizia nr. 5 din 26 mai 2014, a stabilit, în acord cu DECIZIA nr. 265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, cu caracter general obligatoriu, instanța reține că, în aplicarea art. 5 din Codul penal, trebuie avut în vedere criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile.
Ca atare, instanța va examina în raport inculpat dispozițiile legii penale mai favorabile, reținând condițiile de existență ale infracțiunii, limitele de pedeapsă și modalitatea de individualizare a executării pedepsei, împrejurările ce constituie și condițiile de reținere a circumstanțelor atenuante, efectul reținerii de circumstanțe atenuante, aplicând legea penală mai favorabilă global.
Astfel, instanța reține că sub aspectul condițiilor de existență ale infracțiunii cercetate în cauză, prevăzute de reglementările succesive, sunt modificări doar sub aspectul circumstanțelor în prezența cărora legiuitorul a înțeles să rețină existența omorului calificat (cu referire expresă la săvârșirea faptei în public), fapta efectiv comisă de inculpat regăsindu-se sub acest aspect în legile penale succesive aplicabile.
Astfel, potrivit dispozițiilor penale în vigoare la data comiterii faptei, respectiv Codul penal din 1969, uciderea unei persoane săvârșită în public, este prev. de art.174-art-175 alin.1 lit.i C.penal și este pedepsită cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.
Potrivit art.174 alin.2 C.penal din 1969, tentativa se pedepsește, iar conform art.21 alin.2 C.penal din 1969 tentativa se sancționează cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului și jumătatea maximului prevăzute de lege pentru infracțiunea consumată, fără ca minimul să fie mai mic decât minimul general al pedepsei.
Așadar, fapta efectiv comisă de inculpat, potrivit legii în vigoare la data comiterii ei se sancționează cu pedeapsa închisorii cuprinsă între 7 ani și 6 luni și 12 ani și 6 luni și interzicerea unor drepturi.
Potrivit legii penale în vigoare la data judecării cauzei, uciderea unei persoane în public nu mai constituie o circumstanță agravantă, astfel că fapta efectiv comisă de inculpat reprezintă tentativă la omor simplu și se încadrează în disp. art.32 raportat la art.188 alin.1 C.penal, fiind sancționată cu pedeapsa închisorii în formă consumată între 10 și 20 de ani și interzicerea unor drepturi iar în formă tentată între 5 ași 10 ani (față de disp. art.33 alin.2 din noul Cod penal).
Se constată așadar că cel puțin sub aspectul limitelor sancționatorii, minimul și maximul special al pedepsei prevăzute pentru infracțiunea comisă, legea penală nouă apare ca lege penală mai favorabilă.
Sub aspectul împrejurărilor care pot constitui circumstanțe atenuante judiciare (nefiind incidente circumstanțe atenuante legale) se observă însă o plajă mai largă în vechiul cod penal în raport cu legea penală nouă.
Astfel, raportat la datele concrete ale speței și în raport de persoana inculpatului se observă că legea penală veche prevede în art.74 alin.1 la lit.a, b, c că împrejurări cum ar fi „buna conduită a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii”, stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau de a repara paguba pricinuită”, atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului” pot fi considerate circumstanțe atenuante judiciare, care au ca efect potrivit art.76 alin2. C.penal reducerea pedepsei închisorii până la cel mult 1/3 din minimul special, respectiv, în cazul în speță, până la 2 ani și 6 luni închisoare.
Examinând dispozițiile din noul cod penal sub același aspect, se observă că potrivit art.75 alin.2 din Noul cod penal doar următoarele împrejurări pot constitui circumstanțe atenuante judiciare, eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii”, împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului, iar ca și efect al reținerii circumstanțelor atenuante, potrivit art.76 alin.1 din Noul cod penal, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc cu 1/3. Ca atare în condițiile reținerii de circumstanțe atenuante judiciare, în cazul în speță limitele speciale ale pedepsei aplicabile inculpatului ar fi cuprinse între 3 ani și 4 luni închisoare și 6 ani și 8 luni închisoare.
Se constată astfel că cel puțin sub aspectul limitei minime a pedepsei închisorii aplicabilă inculpatului A. B. A., legea penală veche (care prevede în cazul reținerii de circumstanțe atenuante judiciare posibilitatea coborârii pedepsei până la 2 ani și 6 luni închisoare) este mai favorabilă decât legea penală nouă (care prevede în cazul reținerii de circumstanțe atenuante judiciare posibilitatea coborârii pedepsei până la 3 ani și 4 luni închisoare).
Instanța apreciază totodată, că în cauză față de conduita bună a inculpatului anterior săvârșirii faptei – necunoscut cu antecedente penale, acesta fiind la prima abatere, persoană tânără și integrată din punct de vedere social, angrenată în desăvârșirea educației - student la Facultatea de Stomatologie din cadrul UMF Iași, față de împrejurarea că inculpatul a făcut eforturi consistente pentru a acoperi prejudiciul cauzat, despăgubind partea civilă cu suma solicitată de aceasta – acțiune urmare a căreia aceasta a precizat în fața instanței că nu mai are nicio pretenție de la inculpat, se impune a se reține că aceste împrejurări constituie circumstanțe atenuante, care se regăsesc în dispozițiile legale aplicabile la momentul săvârșirii faptei de către inculpat, respectiv disp. art.74 alin.1 lit.a, b C.penal din 1969 (dar care nu mai sunt prevăzute de legea nouă), având ca efect coborârea pedepsei sub minimul special care potrivit vechii reglementări este mai redus..
Așadar și în raport de circumstanțele atenuante aplicabile în speță în raport de persoana inculpatului, a efectului asupra pedepsei a reținerii de circumstanțe atenuante, legea penală veche apare ca fiind legea penală mai favorabilă.
În ceea ce privește modalitățile de executare a pedepsei, aplicabile în cele două reglementări, altele decât executarea pedepsei în regim de detenție, instanța constată că potrivit legii penale vechi, Codul penal din 1969, în cazul în care pedeapsa aplicată nu ar depăși trei ani, pedeapsa poate fi suspendată condiționat, conf. art.81 C.penal din 1969 sau executarea acesteia poate fi suspendată sub supraveghere potrivit art.86 indice 1 C.proc.pen. (care prevede condiția unui maxim a pedepsei de 4 ani).
Potrivit noului Cod penal, art. alin.1, pentru a se dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei, pedeapsa aplicată nu trebuie să depășească 3 ani, celelalte instituții, referitoare la renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea executării pedepsei nefiind aplicabile în speță.
Se reține așadar că și din punct de vedere al modalității de individualizare judiciar a executării pedepsei, legea penală veche, în vigoare la data săvârșirii faptei, reprezintă lege penală mai favorabilă pentru inculpat.
În consecință, instanța reține că, în drept, fapta inculpatului A. B. A., constând în aceea că în noaptea de 24/25.09.2013, pe fondul consumului de alcool și a unui conflict spontan izbucnit în interiorul clubului Best BIlliards, din campusul T. Valdimireascu din Iași a aplicat mai multe lovituri cu un cuțit în diferite părți ale corpului persoanei vătămate S. P. D. cauzându-i un plăgi tăiate superficiale occipitale, hemitorace posterior drept 1/3 medie, hipocondrul drept și plagă înjunghiată abdominală hipocondrul stâng penetrantă cu interesare de mușchi abdominal și mare epiplon pentru care s-a intervenit chirurgical, leziuni care au necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale, nefiind de natură să pună în primejdie viața persoanei vătămate, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. și ped. de disp. art.20 raportat la art.174 -175 alin.1 lit.i C.penal din 1969, lege penală mai favorabilă, în vigoare la data săvârșirii faptei de către inculpat.
Așa cum s-a precizat în cele ce preced, față de inculpat se vor reține ca circumstanțe atenuante judiciare, cele prev. de art.74 alin.1 lit.a, b din Codul penal din 1969.
Pentru săvârșirea acestei infracțiuni inculpatul va fi condamnat.
La individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare a acesteia ce urmează a fi aplicată inculpatului A. B. A., instanța, ținând seama de dispozițiile părții generale ale codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșire, văzând - gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpat – una dintre cele mai grave infracțiuni, în raport de limitele sancționatorii dintre cele mai ridicate prevăzute de legiuitor pentru forma consumată, împrejurările și modul de comitere, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs– respectiv, pe fondul unui conflict spontan și a consumului exagerat de alcool ce a potențat conduita agresivă a inculpatului ca răspuns la un incident minor, care a aplicat persoanei vătămate mai multe lovituri cu un cuțit, cauzându-i leziuni, care independent de voința inculpatului nu au avut o gravitate ridicată, în raport de numărul de zile de îngrijiri medicale stabilit și de împrejurarea că nu au fost de natură să pună în primejdie viața persoanei; caracterul singular al faptei, ce poate fi interpretată ca fiind un accident în viața inculpatului; persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o bună conduită în societate atât anterior cât și ulterior comiterii faptei – așa cum rezultă din probațiunea în circumstanțiere făcută în cauză, este o persoană tânără, educată – scopul prezenței sale în România fiind acela de a-și desăvârși studiile – fiind student în anul IV la Facultatea de Medicină Dentară din Iași, având un potențial ridicat de a se reintegra și de a servi societății; considerând că implicarea inculpatului în procedurile penale și plasarea sa pentru o perioadă îndelungată de timp în arest preventiv și apoi în arest la domiciliu – cca 1 ani și 7 luni, a avut ca efect în mod evident atingerea în mare parte atât a rolului preventiv – împiedicarea acestuia pe viitor de a comite noi infracțiuni, dar și a rolului educativ – riscul de recidivă fiind estimat de către instanță ca fiind unul extrem de redus în cazul inculpatului; văzând că inculpatul, deși în opinia instanței nu a avut o conduită procesuală corectă – în sensul că acesta nu a recunoscut decât în mod circumstanțial comiterea faptei – a respectat toate măsurile impuse de instanță și a făcut eforturi de a despăgubi victima infracțiunii – care a precizat în fața instanței că nu mai are nicio pretenție de la inculpat, că nu are nicio temere în raport de persoana inculpatului și că l-a iertat pentru fapta comisă – apreciindu-se că rolul restaurativ al justiției, cel puțin sub acesta aspect, a fost atins – se va orienta spre o pedeapsă cu închisoarea, care, ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art.74 alin.1 lit.a, b C.penal din 1969, va fi coborâtă sub minimul special prevăzut de lege, conform art.76 alin.2 C.penal din 1969.
Instanța, văzând limitele de pedeapsă, natura și gravitatea faptei, precum și caracterul obligatoriu, prevăzut de lege în art. 174 – 175 Cod penal din 1969, va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II a și lit.b Cod penal din 1969 în condițiile și pe durata prev. de art.71 C.penal din 1969, respectiv pe o durată de 2 ani.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare a executării pedepsei aplicate, având în vedere gravitatea faptei comise coroborată cu conduita ulterioară săvârșirii acesteia de către inculpat, care imediat după comiterea faptei a părăsit teritoriul țării, îngreunând procedurile declanșate împotriva sa, încercând să se sustragă (apreciind că în cauză probele administrate de inculpat în contradovada celor ce relevă sustragere acestuia nu au fost în măsură să convingă instanța – fiind apreciate ca preconstituite din momentul în care inculpatul a aflat că este dat în urmărire internațională), instanța va reține că se impune ca inculpatul să execute pedeapsa aplicată în regim de detenție, doar în această modalitate atingându-se scopul represiv și de reeducare pedepsei.
Având în vedere că pedeapsa accesorie însoțește în mod obligatoriu pedeapsa închisorii, pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal și b Cod penal, motivat de natura infracțiunii comise, care îl face incompatibil pe inculpat cu exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Astfel, având în vedere hotărârea CEDO, Hirst contra Marii Britanii din 06.10.2005, prin care s-a hotărât că interzicerea de drept a drepturilor electorale încalcă art. 3 din protocolul 1, tribunalul constată că nu se mai poate face aplicarea directă, de drept și fără vreo motivație a art. 71-64 lit. a și lit. b din Codul penal.
Așadar, în ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța reține că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor infracționale duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal. Dacă în privința dreptului de a fi ales, prev. de art. 64 lit.a teza a II a, existența unei condamnări este de natură să producă o incompatibilitate a inculpatului care este evidentă, impunându-se restrângerea acestuia pe durata executării pedepsei, dreptul de a alege, prev. de art. 64 lit. a teza I este un drept fundamental al cetățeanului și care nu se impune a fi restricționat, fără existența unor motive temeinice, care să rezide din natura faptei penale săvârșite, cum este cazul în speță.
Instanța reține că, deși inculpatul nu este cetățeanul acestei țări, aplicarea pedepsei accesorii individualizată în cele ce preced se impune, întrucât nu există o previzibilitate absolută cu privire la imposibilitatea acestuia de a dobândi cetățeania română.
Astfel, în baza art. 71 Cod penal, instanța va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea în întregime sau considerarea ca executată a pedepsei.
Instanța nu va dispune interzicerea și a dreptului prev. de art. 64 lit. c Cod penal, întrucât inculpatul nu s-a folosit la săvârșirea faptei de vreo funcție, profesie sau activitate.
Având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive a controlului judiciar față de inculpat nu s-au schimbat și nici nu au încetat, măsura fiind în continuare proporțională cu gravitatea faptei și necesară pentru buna desfășurare în continuare a procesului penal (dată fiind împrejurarea că procesul penal nu se încheie odată cu pronunțarea unei soluții pe fondul cauzei, putând parcurge căile ordinare de atac, pe parcursul cărora rămâne necesară înlăturarea riscului de fugă a inculpatului, de alterare a probelor – ce pot fi oricând readministrate și care se impun ca atare să fie ferite de orice influență din partea inculpatului), apreciind că se impune în continuare un control asupra inculpatului, instanța, în temeiul disp. art.399 alin.1 C.proc.pen. va dispune menținerea măsurii preventive a controlului judiciar dispusă față de inculpatul A. B. A. prin încheierea de ședință din data de 19.06.2015.
în baza disp. art.88 C.penal din 1969 coroborat cu art. 15 alin.1 din Legea nr.302/2004 modificată și art.399 alin.9 C.proc.pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive (executată în vederea extrădării și în baza mandatului de arestare preventivă nr.77/U/30.09.2013 emis de Tribunalul Iași) precum și durata arestului la domiciliu, de la 12.11.2013 la 21.06.2015.
Față de poziția procesuală a părții vătămate S. P. D., exprimată în fața instanței, în declarația din la data de 06.05.2015, instanța va constata că prejudiciul cauzat părții civile S. P. D., a fost reparat integral de către inculpat.
În baza dispozițiilor art. 397 Cod procedură penală, cu referire la art. 19 Cod procedură penală, coroborat cu art.1.357 Cod civil raportat la art. 313 din Legea 95/2006 va obliga pe inculpatul A. B. A. să achite cu titlul de daune materiale, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate persoanei vătămate S. P. D., suma de 2.813,92 lei către partea civilă S. C. Județean de Urgență „Sf.S.”Iași.
În baza disp. art.118 alin.1 lit.b C.penal din 1969 va confisca de la inculpat cuțitul cu mâner de plastic multicolor, în lungime de aproximativ 21 cm (din care lama de 9 cm) folosit de acesta la săvârșirea faptei.
În baza disp. art. 404 alin.4 lit.f C.proc.pen. coroborat cu art.162 C.proc.pen., va dispune, ca la rămânerea definitivă a prezentei, să-i fie restituite părții civile S. P. D. bunurile aparținând acesteia, respectiv: vesta de culoare maro matlasată, mărimea L, marca ASCOT SPORT având mai multe tăieturi; cardul confecționat din material plastic, având inscripționat pe partea mediană AUS Security Tech Germany iar în partea inferioară „Code card”; portofelul de culoare neagră, având dimensiunile de 15/10 cm în poziția închis și 15/20 cm în poziția deschis; geantă-tip borsetă de culoare gri albăstrui din material textil, având inscripția GIVI pe eticheta de pe interior, depuse la camera de corpuri delicte a Tribunalului Iași.
În baza disp. art.404 alin.6 C.proc.pen., la eliberarea în orice mod a persoanei condamnate A. B. A., se va dispune înștiințarea persoanei vătămate S. P. D..
În temeiul dispozițiilor art. 7 din legea nr. 76/2008 privind organizarea si funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare va dispune prelevarea de la inculpatul A. B. A. a probelor biologice în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
În baza disp. art. 274 C.proc.pen. va obliga pe inculpatul A. B. A. să plătească statului cheltuielile judiciare avansate (în faza urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești), în cuantum de 8.000 lei.
Având în vedere serviciile de interpretariat și traducere efectuate de către interpretul autorizat de limbă arabă Habron A., va admite cererile formulate de acesta, dispunând plata din fondul cheltuielilor judiciare special alocat a onorariului de interpret reprezentând serviciile de interpretariat, din limba română în limba arabă la termenul de judecată din data de 03.06.2015 (factura nr._/03.06.2015 - în sumă de 50 lei) și la termenul de judecată din data de 17.06.2015 (factura nr._/17.06.2015 - în sumă de 150 lei) și plata onorariului de traducător reprezentând serviciile de traducerea a minutei încheierii penale pronunțate în data de 08.06.2015, din limba română în limba arabă (conform facturii nr._/10.06.2015 - în sumă de 50 lei), precum și a minutei încheierii penale pronunțate în data de 19.06.2015, din limba română în limba arabă (conform facturii nr._/24.06.2015 - în sumă de 100 lei), sens în care se va emite adresă către S. contabilitate din cadrul Tribunalului Iași pentru achitarea sumelor solicitate către Habron A..”
Hotărârea primei instanțe a fost apelată de procuror și de inculpatul A. B. A..
În apelul declarat, procurorul critică soluția instanței de fond sub aspectul individualizării pedepsei arătând că s-au reținut greșit circumstanțele atenuante în favoarea inculpatului, aplicându-se o pedeapsă prea blândă în raport de gravitatea faptei și a periculozității făptuitorului.
Inculpatul, în motivele de apel depuse la dosarul cauzei arată că instanța de fond greșit nu a reținut în favoarea sa instituția provocării, victima având un rol important în producerea incidentului și nu a ținut cont suficient de conduita bună a infractorului, de stăruința depusă pentru recuperarea prejudiciului, de faptul că este o persoană instruită, toate aceste aspecte permițând reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege și suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului de fond și sentința criticată prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, constată că apelul procurorului este fondat sub aspectul individualizării pedepsei, impunându-se și admiterea apelului inculpatului ca urmare a achitării cheltuielilor de spitalizare pe parcursul judecării apelului, pentru următoarele considerente:
În cauză, atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată a fost administrat un amplu material probator, respectiv: - procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa foto aferentă; procesul verbal de predare a cuțitului găsit la fața locului de către martorul S. C.; proces verbal din 27.09.2013 –în care s-a consemnat că au fost descoperite urme de substanță brun roșcată pe ușa liftului, la o înălține de 1,40 m, de podea, pe mânerul ușii de acces la apartamentul nr. 40; procesele verbale de căutare a numitului A. B. A. din 25.09.2013 și 26.09.2013, în vederea audierii cu privire la incidentul din noaptea de 24/25.09.2013; procesul verbal din 20.02.2014 încheiat cu ocazia vizualizării imaginilor stocate de camere de supraveghere din interiorul și exteriorul clubului Best Billiards (Folderul CH07_2013SEP__0.dv4, Folderul CH15_2013SEP__0.dv4, Folderul CH16_2013SEP25000000_0.dv.4 ); declarațiile martorilor asistenți la recunoașterea după fotografii judiciare a inculpatului A. B. A.; rapoartele de evaluare psihologică efectuate asupra inculpatului (extrajudiciare), raportul de constatare medico-legală nr.3955 din 19.11.2013 întocmit de IML Iași - copia Registrului intrări ieșiri din 25.09.2013 la nr._, ora 16,30, Raportul de expertiză criminalistică nr.90 din 19.05.2015 întocmit de INEC - Laboratorul Interjudețean de Expertize criminalistice Iași, declarațiile persoanei vătămate, declarațiile martorilor C. E. C. M., N. M., A. V., R. L., S. C., F. M., P. E., Azmani A., Azmani Ilzas, Monem A. Rami, Filali Adid Driss, Al Borghi Al Ghasane Amine, Amarghioloaie C., P. sabina, P. S., Safia Ishan, C. D., Ș. A. L., și declarațiile inculpatului .
Instanța de fond a analizat amănunțit fiecare probă și a reținut o situație de fapt corectă care dovedește vinovăția inculpatului apelant în comiterea faptei, prezumția de nevinovăție instituită de dispozițiile Codului de procedură penală fiind astfel înlăturată.
Apărările inculpatului apelant, susținute atât la instanța de fond cât și la instanța de apel, sunt înlăturate de probele administrate care dovedesc fără tăgadă că inculpatul A. B. A. în noaptea de 24/25.09.2013, pe fondul consumului de alcool și a unui conflict spontan izbucnit în interiorul clubului Best BIlliards, din campusul T. Valdimireascu din Iași a aplicat mai multe lovituri cu un cuțit în diferite părți ale corpului persoanei vătămate S. P. D. cauzându-i plăgi tăiate superficiale occipitale, hemitorace posterior drept 1/3 medie, hipocondrul drept și plagă înjunghiată abdominală hipocondrul stâng penetrantă cu interesare de mușchi abdominal și mare epiplon pentru care s-a intervenit chirurgical, leziuni care au necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale, nefiind de natură să pună în primejdie viața persoanei vătămate, faptă ce întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. și ped. de disp. art.20 raportat la art.174 -175 alin.1 lit.i Cod penal din 1969, lege penală mai favorabilă, în vigoare la data săvârșirii faptei de către inculpat.
De altfel, în apelul declarat, inculpatul nu a mai negat comiterea faptei arătând doar că a fost provocat de partea vătămată.
J. a reținut instanța de fond că în cauză nu se poate reține scuza provocării invocată și în calea de atac. Probele administrate au dovedit că inculpatul a fost primul care a inițiat conflictul din interiorul clubului, stropind cu băutură pe persoana vătămată, în mod intempestiv, deranjat de faptul că i s-a atras atenția să iasă din cadrul fotografiei pe care acesta o realiza martorelor C. E., P. D. și F. M., că persoana vătămată ofensată de conduita inculpatului, s-a deplasat imediat după acesta pentru a-i cerere socoteală pentru gestul făcut, apucându-l cu violență de umăr și răsucindu-l spre el, context în care inculpatul a scăpat/aruncat paharul pe care îl avea în mână, fără a se putea stabili dacă acesta în traiectoria sa a lovit persoana vătămată, după care cei doi s-au lovit și s-au îmbrâncit reciproc, fiind despărțiți de agenții de pază, care au luat decizia de a-i îndepărta pe amândoi din club, pentru a evita o nouă altercație.
Faptul că inculpatul a fost perceput ca persoana mai violentă ce trebuia împiedicată să reitereze o acțiune agresivă, rezultă implicit din conduita adoptată de persoanele aflate în preajma acestuia în timpul altercației propriu-zise dintre cei doi (a se vedea declarația martorei Ș. A. – aceste persoane mai mult îl țineau pe inculpat, astfel încât văzând că pe partea vătămată nu o oprește nimeni am încercat eu să o țin de mâini) dar și din conduita ulterioară a agenților de pază, care l-au lăsat pe persoana S. P. D. să meargă la masă să-și ia lucrurile, spunându-i-se să plece din club, în timp ce pe inculpat l-au scos imediat afară (fără ca acesta să poată să meargă să-și ia haina care ulterior i-a fost adusă de prietena sa, fiind păzit permanent de măcar o persoană – permanent de agentul S. C. și uneori de două sau trei persoane.
Curtea împărtășește concluzia instanței de fond ca un act provocator inițial, declanșat de inculpat, urmat de un răspuns al victimei, nu poate servi ulterior inculpatului în justificarea unei agresiuni ulterioare.
Probat și motivat a înlăturat instanța de fond și existența legitimei apărări și a depășirii limitelor legitimei apărări precum și solicitarea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 Cod penal..
În analiza motivelor de apel ce privesc individualizarea pedepsei aplicate, aspect criticat atât de procuror cât și de inculpat, Curtea are în vedere următoarele:
La individualizarea pedepsei, prima instanță a ținut seama de gradul de pericol social al faptei, de modalitatea și împrejurările comiterii, de urmările produse cât și de circumstanțele personale ale inculpatului, atitudinea procesuală adoptată.
Curtea va reține ca pertinentă critica invocată de procuror sun aspectul tratamentului sancționator aplicat inculpatului, având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul ridicat de pericolul social al faptei, prin atingerea adusă celei mai importante valori sociale –viața și integritatea corporală a persoanei, circumstanțele reale în care aceasta a fost comisă care a conferit o periculozitate accentuată a infracțiunii săvârșite, prin modalitatea efectivă de comitere – inculpatul a aplicat victimei lovituri cu cuțitul în zonele vitale ale corpului.
Comportamentul ulterior al inculpatului, de achitare a daunelor materiale provocate nu pot atenua semnificativ gravitatea deosebite și pericolul social al faptei precum și periculozitatea făptuitorului –dovedită de violența cu care a acționat.
În raport cu cele expuse în contextul concret al cauzei, Curtea apreciază că reținerea circumstanțelor atenuante este corectă, dar pedeapsa aplicată inculpatului nu corespunde unei juste individualizări sub aspectul cuantumului stabilit, fiind întemeiată critica formulată de procuror, în sensul majorării pedepsei și nefondată solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei și schimbarea modalității de executare și, în consecință, va aplica inculpatului o pedeapsă într-un cuantum majorat care să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate ale acestuia în îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa viitoare pozitivă..
Pentru considerentele arătate, reținând ca întemeiate criticile formulate de procuror privind greșita individualizare a pedepsei și constatând că pe parcursul judecării apelului, inculpatul a achitat integral cheltuielile de spitalizare, Curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit.a Cod procedură penală va admite apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul Iași și de inculpatul A. B. A. împotriva Sentinței penale nr. 643 NCPP din 3.07. 2015 pronunțată de Tribunalul Iași, pe care o va desființa, în parte, în latură penală și civilă.
Rejudecând cauza, va majora de la 3 (trei) ani închisoare la 5 (cinci ) ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului A. B. A. pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. și ped. de art. 20 raportat la art. 174-175 alin.1 lit. „i” Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a și b Cod penal din 1969 și art. 76 alin. 2 Cod penal din 1969 și art. 5 Cod penal .
În baza art. 241 alin. 1 lit. c Cod procedură penală va înceta de drept măsura controlului judiciar dispusă față de inculpat prin încheierea din 19.06.2015 a Tribunalului Iași, la data rămânerii definitive a hotărârii.
Va înlătura dispoziția de obligare a inculpatului la plata sumei de 2813, 92 lei, către partea civilă S. C. Județean de Urgență „Sf. S.” Iași, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate persoanei vătămate S. P. D. .
Va constata achitate integral despăgubirile civile cuvenite părții civile S. C. Județean de Urgență „Sf. S.” Iași.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii,
Cheltuielile judiciare efectuate în apelurile de față vor rămâne în sarcina statului.
Având în vedere serviciile de interpretariat și traducere efectuate în cauză, în temeiul art. 272 și 273 Cod procedură penală și a Legii nr. 178/1997, Ordinului nr. 772/2009, va admite cererea formulată de interpretul și traducătorul autorizat El-Agha Fawaz, conform autorizației nr. 4176/27.12.2000 emisă de Ministerul Justiției, și va dispune plata către acesta a sumei de 150 lei, cu titlu de servicii de traducere și interpretariat pentru termenul de judecată din 23 noiembrie 2015, sumă ce va fi inclusă în cheltuielile judiciare rămase în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul Iași și de inculpatul A. B. A. împotriva Sentinței penale nr. 643 NCPP din 3.07. 2015 pronunțată de Tribunalul Iași, pe care o desființează, în parte, în latură penală și civilă.
Rejudecând cauza:
Majorează de la 3 (trei) ani închisoare la 5 (cinci ) ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului A. B. A. pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. și ped. de art. 20 raportat la art. 174-175 alin.1 lit. „i” Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a și b Cod penal din 1969 și art. 76 alin. 2 Cod penal din 1969 și art. 5 Cod penal .
În baza art. 241 alin. 1 lit. c Cod procedură penală încetează de drept măsura controlului judiciar dispusă față de inculpat prin încheierea din 19.06.2015 a Tribunalului Iași, la data rămânerii definitive a hotărârii.
Înlătură dispoziția de obligare a inculpatului la plata sumei de 2813, 92 lei, către partea civilă S. C. Județean de Urgență „Sf. S.” Iași, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate persoanei vătămate S. P. D. .
Constată achitate integral despăgubirile civile cuvenite părții civile S. C. Județean de Urgență „Sf. S.” Iași.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii,
Cheltuielile judiciare efectuate în apelurile de față rămân în sarcina statului.
În temeiul art. 272 și 273 Cod procedură penală și a Legii nr. 178/1997, Ordinului nr. 772/2009, admite cererea formulată de interpretul și traducătorul autorizat El-Agha Fawaz, conform autorizației nr. 4176/27.12.2000 emisă de Ministerul Justiției, și dispune plata către acesta a sumei de 150 lei, cu titlu de servicii de traducere și interpretariat pentru termenul de judecată din 23 noiembrie 2015, sumă ce va fi inclusă în cheltuielile judiciare rămase în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4 decembrie 2015.
Președinte,Judecător,
G. SanduDaniela D.
Grefier,
G. A.
Red. S.G.
Tehnored. A.G
6 ex. al decembrie 2015
Tribunalul Iași: L. S.
| ← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Sentința nr. 485/2015.... | Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Hotărâre... → |
|---|
