Abuz de încredere. Art.238 NCP. Decizia nr. 93/2016. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 93/2016 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 16-02-2016 în dosarul nr. 92/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL O.
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3159
DECIZIA PENALĂ NR. 93/A/2016
Ședința publică din 16 februarie 2016
PREȘEDINTE: MIHAIL UDROIU
JUDECĂTOR: A. C.
Grefier: C. P.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel O. a fost reprezentat de procuror V. B..
Pe rol se află judecarea apelului penal declarat de inculpatul S. C. C., trimis în judecată sub acuzația comiterii infracțiunilor de abuz de încredere, prevăzute de art. 238 alin. (1) Cod penal și amenințare, prevăzute de art. 206 alin. (1) Cod penal, împotriva sentinței penale nr. 1553 din 14 decembrie 2015 pronunțate de J. O. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat inculpatul apelant S. C. C., asistat de apărătorul său ales, av. S. A. și a lipsit partea civilă intimată P. C. A..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Inculpatul apelant S. C. C. arată că nu dorește să dea declarații în fața instanței de apel, uzând de dreptul la tăcere.
Apărătorul ales al inculpatului apelant S. C. C., av. S. A. arată că între inculpatul apelant și partea civilă intimată a intervenit un acord de mediere, cu privire la ambele infracțiuni pentru care inculpatul apelant a fost trimis în judecată, acord pe care l-a depus la dosarul cauzei.
Curtea, având în vedere cele arătate de apărătorul ales al inculpatului apelant, declară terminată cercetarea judecătorească în apel și acordă cuvântul asupra căii de atac exercitate în cauză.
Apărătorul ales al inculpatului apelant S. C. C., av. S. A. solicită să se ia act de acordul de mediere intervenit între inculpatul apelant și partea civilă intimată și, pe cale de consecință, să se admită apelul declarat de inculpat și să se desființeze sentința atacată în sensul de a se dispune, în baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 10 lit. g) Cod procedură penală, cu referire la art. 67 din Legea nr. 192/2006 și cu aplicarea deciziei nr. 9/2015 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție, încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru comiterea celor două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată. De asemenea, solicită să se lase nesoluționată acțiunea civilă și precizează că inculpatul apelant s-a obligat prin acordul de mediere să suporte în întregime cheltuielile de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită să se admită apelul declarat de inculpat și, având în vedere acordul de mediere încheiat de acesta cu partea civilă, cu privire la ambele infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată, să se dispună încetarea procesului penal pornit împotriva acestuia, să se lase nesoluționată latura civilă a cauzei și să fie obligat inculpatul apelant la plata în întregime a cheltuielilor judiciare.
Inculpatul apelant S. C. C., având ultimul cuvânt, solicită să se înceteze procesul penal pornit împotriva sa, având în vedere că a încheiat acordul de mediere cu partea civilă și arată că a comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra apelului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
P. sentința penală nr. 1553 din 14 decembrie 2015, pronunțată de către J. O., în baza art. 238 alin. (1) Cod penal a fost condamnat inculpatul S. C. C. [fiul lui V. și M., ns. la 09.02.1987 în O., județ Bihor, dom. în O., .. 7, .. 19, județ Bihor, CNP_], pentru comiterea infracțiunii de abuz de încredere, la o pedeapsă de 8 luni închisoare.
În baza art. 206 alin. (1) Cod penal a fost condamnat același inculpat pentru comiterea infracțiunii de amenințarela o pedeapsă de 6 luni închisoare.
În baza 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 2 luni, inculpatul execută în final pedeapsa de 10 luni închisoare în regim de detenție.
În baza art. 67 alin. (1) din Codul penal i s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani, drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, n, o din Codul penal.
În baza art. 65 alin. (1) din Codul penal i s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale a drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n), o) din Codul penal.
În baza art. 397 alin. (1) din Codul de procedură penală, raportat la art. 25 alin. (1) din Codul de procedură penală, cu referire la art. 1357 cod civil a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2050 lei cu titlu de despăgubiri materiale în favoarea părții civile P. C. A..
În baza art. 274 alin. (1) Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a constatat că prin rechizitoriul din data de 5.06.2015 emis în dosar nr. 3737/P/2014 al Parchetului de pe lângă J. O., înregistrat la instanță la 9.06.2015, sub dosar nr._ s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului S. C. C., sub acuzația comiterii infracțiunilor de abuz de încredere, faptă prev. de art. 238 Cod penal și amenințare, faptă prev. de art. 206 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) Cod penal, reținându-se că în data de 22.05.2014, inculpatul nu a mai restituit persoanei vătămate P. C. A. telefonul mobil Apple Iphone S5, pe care-l primise de la acesta cu scopul de a-i intermedia vânzarea, iar în perioada decembrie 2014–ianuarie 2015 l-a amenințat prin intermediul unor convorbiri telefonice, cu acte de violență și cu moartea.
În cursul urmăririi penale, inculpatul nu a fost audiat, întrucât deși a fost legal citat acesta nu s-a prezentat în fața organelor de poliție.
Examinând probele administrate în faza de urmărire penală, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
La data de 22.05.2014, persoana vătămată P. C. A. a achiziționat un telefon mobil marca Apple Iphone 5S de la numitul B. N., cu suma de 2.050 lei. În cursul aceleiași zile, ca urmare a unui anunț postat pe internet de către persoana vătămată, aceasta a fost sunată de către inculpatul S. C., sub pretextul că intermediază vânzarea telefonului mobil Apple Iphone 5S, propunându-i să se întâlnească, deoarece are un cumpărător. Ulterior, s-au întâlnit în spatele magazinului Profi, de unde s-au deplasat cu mașina persoanei vătămate pe . inculpatul a coborât din mașină și la o distanță de circa 10 metri a purtat o discuție cu numitul Merțe C. D., după care inculpatul a luat-o la fugă prin gangul de la spălătoria auto din incinta Butan Gaz, iar când persoana vătămată a strigat după el, a răspuns că merge să schimbe banii. Ulterior, persoana vătămată l-a sunat de mai multe ori pe inculpat, dar acesta avea telefonul închis, iar după circa 15 minute, a reușit să ia legătura telefonică cu acesta, cerându-i telefonul sau banii, dar inculpatul i-a spus să nu-l mai sune, acuzându-l că este beat sau drogat.
În data de 30.01.2015, persoana vătămată a arătat faptul că în data de 09.12.2014 inculpatul l-a sunat de pe nr. de telefon 0741-_, amenințându-l cu acte de violență (îl va bate unde-l va prinde și nu va mai călca în O.) pentru a-l determina să-și retragă plângerea penală, persoana vătămată înregistrând convorbirea telefonică. De asemenea, în data de 18.01.2015, inculpatul a sunat-o din nou pe persoana vătămată, amenințându-l cu moartea (unde-l prinde va băga cuțitul în el, chiar dacă ajunge la pușcărie) și adresând injurii lucrătorului de poliție care instrumentează dosarul.
Pe parcursul cercetărilor, persoana vătămată a pus la dispoziția organului judiciar înregistrările convorbirilor telefonice, potrivit procesului verbal de transcriere din 02.03.2015, rezultând că în data de 09.12.2015 inculpatul a amenințat-o pe persoana vătămată cu violența („îți demontez capul”), cerându-i să-și retragă plângerea. Din convorbirea din data de 18.01.2015 a rezultat din nou acte de amenințare („ …dacă nu te aștept la colț și dacă nu-ți dau 15 – 20 de cuțite…dau în tine..”, „…tu în orașul acesta nu mai pui piciorul nicăieri, așa să știi…deci îs cu ochii geană pe tine, ca pe butelie…și dacă nu te fac să nu-mi ajute D-zeu”, „ Eu pun de 10 ori mai mult pe capul tău să te facă…și nici nu o să am liniște și nu o să dorm până nu o să te fac”, „ o să vezi când o să pățești rău să știi de unde vine…poți să mergi și să spui și la poliție …că te-ai pus cu cine nu trebuie”, „…dacă nu-ți smulg capul, o să vezi tu ce pățești tu cu mine”). De asemenea, din aceste convorbiri a rezultat că, deși la început nu a dorit să discute despre vreo datorie, ulterior acesta a afirmat „…eu banii ăia acum îi fac și mă p…ș pe ei”, iar când persoana vătămată i-a reproșat că l-a găsit chiar pe el să-l „ardă”, din câți postează pe internet, inculpatul i-a replicat „Măăă…eu ți-am dat un examen, băă prostule, și tu ai pus botul…”.
În cursul urmăririi penale inculpatul a dat o declarație olografă, după ce în cauză s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de el, singurul înscris pe care a acceptat să-l semneze, din care rezultă că este de acord să ajungă la o „înțelegere pe cale amiabilă privind achitarea sumei de 2.050 lei, sumă ce reprezintă contravaloarea telefonului IPH S5”, intenție care însă nu s-a materializat în vreun fel.
Persoana vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2.050 lei, reprezentând contravaloarea telefonului mobil.
În cursul cercetării judecătorești, inculpatul nu a putut fi audiat, întrucât deși a fost legal citat nu s-a prezentat în instanță.
În cauză s-a procedat la audierea martorului F. S. F. (fila 25), care a asistat la momentul la care persoana vătămată s-a întâlnit cu inculpatul cu scopul ca acesta din urmă să intermedieze vânzarea telefonului Iphone S5 unui terț. Martorul a confirmat că persoana vătămată i-a dat inculpatului telefonul doar pentru a-l vedea și că acesta sub pretextul că merge să schimbe banii s-a îndepărtat, nerestituindu-i persoanei vătămate telefonul. În aceiași declarație martorul a afirmat că imediat după plecarea inculpatului, persoana vătămată a încercat să-l contacteze telefonic, pentru a-i cere restituirea telefonului sau contravaloarea acestuia, dar avea telefonul închis și a reușit să vorbească cu el doar după 10-15 minute, moment în care martorul a auzit cum inculpatul neagă orice implicare în cele întâmplate. Martorul a mai declarat că este sigur în ceea ce privește identitatea inculpatului și că ulterior a auzit că acesta l-ar fi amenințat pe persoana vătămată.
Inculpatul nu a fost audiat în cursul cercetării judecătorești întrucât deși a fost citat nu s-a prezentat în instanță, iar în urma contactării telefonice de către lucrătorii de poliție însărcinați cu executarea mandatului de aducere emis pe numele inculpatului pentru data de 07.12.2015, acesta a declarat că se va face tot posibilul pentru a se prezenta la termenul următor, dar nici la acest ultim termen nu s-a prezentat (fila 40), deși este evident că a cunoscut, atât existența procesului, cât și temenele de judecată acordate.
S-a reținut că starea de fapt și vinovăția inculpatului sunt pe deplin dovedite cu probele administrate în cauză, respectiv declarația olografă dată de către inculpat în cursul urmăririi penale, care se coroborează cu declarațiile persoanei vătămate, adresa . (fila 14 dosar u.p.), declarația martorului F. S. F., care confirmă identitatea inculpatului și faptul că acesta a primit de la persoana vătămată telefonul mobil pentru a-l vedea, dar a refuzat să-l restituie, cu declarația martorului B. C. D. (filele 21-23 dosar u.p.), care confirmă faptul că persoana vătămată a fost sunată de către inculpatul S., care l-a amenințat cu acte de violență, cerându-i să-și retragă plângerea și cu procesul verbal de transcriere a convorbirilor telefonice (filele 24-29 dosar u.p.), declarația martorului Merțe C. D., nefiind relevantă în cauză întrucât acesta nu își amintește aspecte referitoare la evenimentele din 23.05.2014, dar și cu procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpat cu persoana vătămată, din care rezultă nemulțumirea inculpatului pentru faptul că persoana vătămată a formulat plângere prealabilă împotriva sa, îi adresează acestuia amenințări cu acte de violență dar nu neagă expres comiterea primei faptei și nici nu își justifică refuzul de restituire a telefonului.
Instanța de fond a reținut că fapta inculpatului S. C. C. care în data de 22.05.2014 a refuzat să restituie telefonul mobil marca Iphone S5 pe care îl primise de la persoana vătămată cu scopul de a-i intermedia vânzarea, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere, prevăzută și pedepsită de art. 238 alin. (1) din Codul penal, text în baza căruia l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare.
Fapta aceluiași inculpat care în perioada decembrie 2014 - ianuarie 2015 l-a amenințat pe persoana vătămată P. C. A. cu prilejul unor convorbiri telefonice cu acte de violență și cu moartea întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de amenințare, prevăzută și pedepsită de 206 din Codul penal, text în baza căruia instanța l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 din Codul penal, reținând gradul de pericol social crescut al infracțiunilor, circumstanțele în care acestea au fost săvârșite - în ciuda probelor administrate în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere, inculpatul în loc să aibă o atitudine defensivă a încercat să-l intimideze pe persoana vătămată prin amenințare cu acte de violență (din fișa de cazier a acestuia rezultând că a mai fost sancționat penal sau administrativ de 2 ori pentru infracțiunea de loviri sau alte violențe și cu altă ocazie pentru infracțiunea de înșelăciune), aducând totodată injurii lucrătorului de poliție care instrumentează dosarul, ceea ce denotă că inculpatul ignoră obligativitatea respectării normelor sociale și nu este dispus nici să se supună rigorilor legii și nici să suporte consecințele faptelor sale, dovedind un caracter violent și antisocial. În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, pe lângă faptul că inculpatul nu și-a dat acordul pentru a presta muncă în folosul comunității, alegând să manifeste un dezinteres total față de procesul penal derulat despre a cărui existență avea cunoștință, instanța a apreciat față de mențiune din cazierul judiciar al acestuia că amenda penală, respectiv amenzile administrative aplicate anterior nu au fost suficiente pentru a corija comportamentul inculpatului și a-l determina să reflecteze la necesitatea conformării normelor sociale, motiv pentru care instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins doar prin executare în regim de detenție.
Întrucât cele 2 infracțiuni judecate în prezenta cauză sunt concurente, instanța în baza 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal a contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 luni închisoare la care a adăugat un spor de 2 luni, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 10 luni închisoare în regim de detenție.
În baza art. 67 alin. (1) din Codul penal i s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani, drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n), o) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a comunica cu persoana vătămată P. C. A. ori de a se apropia de către acesta, precum și dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă, școala sau alte locuri unde persoana vătămată desfășoară activități sociale, interzicerea acestor ultime două drepturi impunându-se ca urmare a săvârșirii infracțiunii de amenințare și ținând cont de afirmațiile făcute de către inculpat în respectivele discuții telefonice, când persoana vătămată a fost amenințată cu acte grave de violență
În baza art. 65 alin. (1) din Codul penal i s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b), n), o) din Codul penal, conform mențiunilor anterioare.
Sub aspectul laturii civile, instanța de fond a reținut că persoana vătămată P. C. A. s-a constituit parte civilă în cauză cu contravaloarea telefonului Iphone S5 în cuantum de 2.050 lei, aceasta fiind și estimarea făcută telefonului de către Euro Amanet Stone IFN SRL (fila 14 dosar u.p.). instanța a apreciat justificate pretențiile persoanei vătămate, constituită parte civilă și reținând că între fapta inculpatului de abuz de încredere și paguba produsă persoanei vătămate există raport de cauzalitate, instanța a dispus în baza art. 397 alin. 1 din Codul de procedură penală, raportat la art. 25 alin. 1 din Codul de procedură penală, cu referire la art. 1357 Cod civil obligarea inculpatul la plata sumei de 2050 lei cu titlu de despăgubiri materiale în favoarea părții civile P. C. A..
Împotriva sentinței penale mai sus arătate, în termen legal, a declarat apel inculpatul S. C. C., apreciind că este netemeinică și nelegală.
În data de 15 februarie 2016, inculpatul apelant a depus la dosar acordul de mediere nr. 798 din 9 februarie 2016, încheiat în baza contractului de mediere nr. 796 din 9 februarie 2016 la Birourile de mediator O. A. I. și S. R. M., prin care inculpatul apelant S. C.-C. și partea civilă intimată P. CONSMIN-A., în urma parcurgerii procesului de mediere s-au împăcat pentru comiterea infracțiunilor de abuz de încredere, prevăzută de art. 238 alin. (1) Cod penal, respectiv amenințare, prevăzută de art. 206 alin. (1) Cod penal, care formează obiectul prezentului dosar. Totodată s-a luat act că inculpatul S. C.-C. a achitat suma de 2050 lei, reprezentând despăgubiri materiale, așa cum reiese din declarația notarială autentificată sub nr. 187 din 5 februarie 2016.
Partea civilă P. C.-A. a declarat că s-a împăcat total și necondiționat cu inculpatul S. C.-C., atât în ceea ce privește latura penală, cât și în ceea ce privește latura civilă, iar inculpatul apelant s-a obligat să achite în totalitate cheltuielile ocazionate cu medierea, precum și cheltuielile de judecată în dosarul nr._ al Curții de Apel O..
Analizând actele și lucrările dosarului prin raportare la motivele de apel, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept potrivit dispozițiilor art. 417 alin. (2) Cod procedură penală Curtea reține următoarele:
Curtea apreciază că apelul inculpatului S. C.-C. este fondat, deoarece în cauză există un impediment la exercitarea acțiunii penale față de inculpatul S. C.-C. pentru acuzația de comitere a infracțiunii de abuz de încredere, prevăzute de art. 238 alin. (1) Cod penal și a infracțiunii de amenințare, prevăzute de art. 206 alin. (1) Cod penal, ca urmare a încheierii de către inculpatul S. C.-C. cu partea civilă P. C.-A. a acordului de mediere nr. 798/09.02.2016, încheiat la Biroul de Mediator O. A. I. și la Biroul de mediator S. R. M., în baza contractului de mediere nr. 796 din 9 februarie 2016.
Potrivit art. 67 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, în latura penală a procesului, dispozițiile privind medierea se aplică numai în cauzele privind infracțiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părților înlătură răspunderea penală.
Curtea va reține că, potrivit Codului penal, punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată atât în cazul infracțiunii de abuz de încredere, cât și al celei de amenințare, prin urmare medierea este posibilă în cauzele având ca obiect acuzația de comitere a acestor infracțiuni, constituind o cauză sui-generis de înlăturare a răspunderii penale.
P. decizia nr. 9/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 9 iunie 2015) s-a reținut că medierea este o cauză care înlătură răspunderea penală, reglementată prin Legea nr. 192/2006, și care operează atât cu privire la categoria infracțiunilor pentru care retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală, cât și referitor la infracțiunile pentru care împăcarea înlătură răspunderea penală, fiind o cauză sui-generis de înlăturare a răspunderii penale. De asemenea, s-a reținut, în ceea ce privește termenul până la care medierea poate interveni cu privire la latura penală a cauzei, că acordul de mediere poate fi încheiat oricând în cursul judecății, până la rămânerea definitivă a hotărârii.
Pe cale de consecință, în baza art. 421 pct. 2) lit. a) Cod procedură penală, se va admite apelul declarat de inculpatul S. C.-C. împotriva sentinței penale nr. 1553 din 14 decembrie 2015 a Judecătoriei O., care va fi desființată în totalitate și rejudecând, în baza art. 396 alin. (6) Cod procedură penală raportat la art. 16 lit. g) teza finală Cod de procedură penală, în aplicarea deciziei nr. 9/2015 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, (publicată in Monitorul Oficial a României, Partea I nr. 406 din 09.06.2015) se va dispune încetarea procesul penal pornit împotriva inculpatului S. C. C. atât pentru comiterea infracțiunii de abuz de încredere, prevăzute de art. 238 alin. (1) Cod penal, cât și pentru comiterea infracțiunii de amenințare prevăzute de art.206 alin.(1) Cod penal, ca urmare a intervenirii acordului de mediere între inculpatul S. C. C. și partea civilă Pert C. - A..
În raport de dispozițiile art. 25 alin. (5) teza a II-a Cod procedură penală, se va înlătura dispoziția de obligare a inculpatului S. C. C. la plata sumei de 2050 lei și se va lăsa nesoluționată acțiunea civilă exercitată în cauză de partea civilă P. C.-A..
De asemenea, ținând seama de faptul că inculpatul apelant s-a obligat prin acordul de mediere să achite în totalitate cheltuielile de judecată, se va modifica temeiul privind obligarea inculpatului S. C. C. la plata sumei de 1500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat în primă instanță din art. 274 alin. (1) Cod procedură penală în art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. c) Cod procedură penală.
În baza art. 275 alin. (3) Cod procedură penală cheltuielile judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. (2) lit. a) Cod procedură penală admite apelul declarat de către inculpatul S. C. C. împotriva sentinței penale nr. 1553 din 14 decembrie 2015 pronunțate de J. O. în dosarul nr._ .
Desființează în totalitate sentința penală atacată și rejudecând:
În baza art. 396 alin. (6) Cod procedură penală raportat la art. 16 lit. g) teza finală Cod procedură penală cu aplicarea deciziei nr. 9/2015 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (publicată in Monitorul Oficial a României, Partea I nr. 406 din 09.06.2015) dispune încetarea procesul penal pornit împotriva inculpatului S. C. C. [fiul lui V. și M., născut la data de 09.02.1987, în O., jud. Bihor, cu domiciliul în O., ..7, ., CNP_] pentru comiterea infracțiunii de abuz de încredere prevăzute de art. 238 alin. (1) Cod penal ca urmare a intervenirii acordului de mediere nr. 798/09.02.2016 încheiat la Biroul de mediator O. A. I. [cu sediul în O., ..2 ., jud. Bihor] și la Biroul de mediator S. R. M. [cu sediul în O., ..2 ., jud. Bihor] între inculpatul S. C. C. și partea civilă Pert C. - A..
În baza art. 396 alin. (6) Cod procedură penală raportat la art. 16 lit. g) teza finală Cod procedură penală cu aplicarea deciziei nr. 9/2015 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (publicată in Monitorul Oficial a României, Partea I nr. 406 din 09.06.2015) dispune încetarea procesul penal pornit împotriva inculpatului S. C. C. [fiul lui V. și M., născut la data de 09.02.1987, în O., jud. Bihor, cu domiciliul în O., ..7, ., CNP_] pentru comiterea infracțiunii de amenințare prevăzute de art.206 alin.(1) Cod penal, ca urmare a intervenirii acordului de mediere nr. 798/ 09.02.2016 încheiat la Biroul de mediator O. A. I. [cu sediul în O., ..2 ., jud. Bihor] și la Biroul de mediator S. R. M. [cu sediul în O., ..2 ., jud. Bihor] între inculpatul S. C. C. și partea civilă Pert C. - A..
Înlătură dispoziția de obligare a inculpatului S. C. C. la plata sumei de 2050 lei, cu titlu de daune materiale în favoarea părții civile Pert C. - A. și în temeiul art. 25 alin. (5) teza a II-a Cod procedură penală lasă nesoluționată acțiunea civilă exercitată în cauză de partea civilă Pert C. – A..
Modifică temeiul privind obligarea inculpatului S. C. C. la plata sumei de 1500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat în primă instanță din art. 274 alin. (1) Cod procedură penală în art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. c) Cod procedură penală.
În baza art. 275 alin. (3) Cod procedură penală cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 16.02.2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. UDROIUADELA C.
Grefier,
C. P.
red. decizie C. A., 14.03.2016
jud. fond C. C.J.
tehnored. 5 ex., 14.03.2016, pc
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 100/2016. Curtea... | Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 162/2016.... → |
|---|
