Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 100/2016. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 100/2016 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 17-02-2016 în dosarul nr. 100/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3159
DECIZIA PENALĂ NR. 100/A/2016
Ședința publică din 17 februarie 2016
Președinte: MIHAIL UDROIU
Judecător: A. R.
Grefier: C. P.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a fost reprezentat de procuror V. B..
Pe rol se află judecarea apelurilor penale declarate de P. de pe lângă T. S. M. și de partea civilă S. R., prin ANAF București – Direcția Generală R. a Finanțelor Publice Cluj N. împotriva sentinței penale nr. 200 din 28 octombrie 2014 a Tribunalului S. M., privind pe inculpații F. I. T. ȘI M. N., trimiși în judecată sub acuzația comiterii infracțiunii de contrabandă asimilată, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/1996.
Se constată că apelurile au fost dezbătute în ședința publică din 3 februarie 2016, când părțile prezente au pus concluzii, consemnate în încheierea din acea dată – încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre – și când s-a amânat pronunțarea pentru azi, 17 februarie 216.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra apelurilor penale de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
P. sentința penală nr. 200 din 28 octombrie 2014, T. S. - M. în baza art. 386 Cod de procedură penală a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare a instanței din infracțiunile de contrabandă asimilată, prevăzută de art. 270 alin. (3) raportat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006, evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 și deținere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără să fie marcate sau marcate necorespunzător peste limita a_ de țigarete, prevăzută de art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, în infracțiunea de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.
În baza art.16 lit. c) Cod de procedură penală a fost achitat inculpatul M. N. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de contrabandă, prevăzută și pedepsită de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.
În baza art. 16 lit. c) Cod de procedură penală a fost achitat inculpatul F. lOAN T. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de contrabandă, prevăzută și pedepsită de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.
În baza art. 399 alin. (2) Cod de procedură penală s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului M. N. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 1/CJ/10.07.2014, dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 118 lit. f) Cod penal s-a dispus confiscarea cantității de 80.996 pachete țigări marca Jin Ling.
S-a menținut măsura sechestrului asigurător cu privire la autoutilitara Mercedes Benz Sprinter cu număr de înmatriculare specifice Franței AE 808RN, precum și asupra autoturismului marca Opel Frontera cu număr de înmatriculare specifice Angliei T 8480KE până la rămânerea definitivă a sentinței..
În baza art. 275 alin. (3) Cod de procedură penală cheltuielile judiciare avansate au rămas în sarcina statului.
În motivarea soluției pronunțate prima instanță a reținut că a în cauză se impune, în ceea ce-i privește pe cei doi inculpați, achitarea acestora, reținând că în cauză este aplicabil principiul in dubio pro reo.
De asemenea, raportat la solicitarea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina lor prin actul de sesizare, formulată de către inculpați prin apărător ales, instanța de fond a constatat că aceasta este întemeiată și să a admis-o, pentru următoarele considerente:
Analizând în paralel infracțiunea de contrabandă, cea de evaziune fiscală și cea prevăzută în art. 296/1 alin. (1) lit. l) din Legea nr.571/2003, s-a constatat că deși există unele similitudini în ceea ce privește conținutul constitutiv, acestea se deosebesc în mod fundamental în unele aspecte esențiale.
Obiectul juridic al infracțiunii de contrabandă îl constituie regimul vamal ca valoare socială majoră și relațiile sociale ce apar și se desfășoară în raport cu acesta.
P. săvârșirea acesteia sunt, în principal, periclitate relațiile sociale referitoare la operațiunile vamale, formalitățile specifice și drepturile statului în legătură cu importul sau exportul de mărfuri.
Obiectul material al infracțiunii îl constituie bunul sustras controlului vamal și taxării sale, putând fi în principiu orice marfă sau obiect supus controlului vamal.
Evaziunea fiscală incriminată în art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 constă în „ascunderea bunului sau a sursei impozabile sau taxabile în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale”.
Obiectul juridic al acestei infracțiuni este reprezentat de relațiile sociale privitoare la stabilirea corectă a stării de fapt fiscale, colectarea impozitelor, taxelor și contribuțiilor și îndeplinirea obligațiilor fiscale stabilite în sarcina contribuabililor și a altor persoane.
Obiectul material, în ipoteza unei ascunderi juridice a sursei impozabile, îl constituie declarația de impunere sau evidențele financiar contabile al căror conținut a fost alterat de către contribuabil.
În cazul în care are loc o ascundere fizică obiectul material îl constituie bunul sustras obligațiilor fiscale privind în materialitatea sa.
Pentru a se putea discuta despre săvârșirea unei infracțiuni în legătură cu ascunderea unui bun este necesar ca de bunul respectiv să fie legată obligația fiscală.
Noțiunea de sursă impozabilă sau taxabilă include venitul, profitul, valoarea adăugată, adică resursa din care se plătește în fapt impozitul sau taxa.
În ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală, din analiza Codului fiscal, rezultă că aceasta se referă la obligațiile fiscale care decurg din săvârșirea acesteia reprezentată de plata impozitului pe venit, plata pe valoare adăugată, și plata accizelor și taxelor speciale.
S-a reținut că, față de cele arătate se poate considera în mod firesc că acest impozit este datorat implicit și de persoanele care obțin venituri din acte de comerț. Totuși, având în vedere că desfășurarea actelor de comerț cu produse accizabile în cadrul nereglementat a fost calificat de legiuitor drept infracțiune, toate veniturile realizate din aceste fapte sunt supuse confiscării speciale, în temeiul art. 118 alin. (1) lit. d) Cod penal, astfel încât nu mai subzistă temeiul economic al aplicării unui asemenea impozit.
În ceea ce privește taxa pe valoare adăugată, obligativitatea plății acesteia pentru operațiuni de comerț de către persoana fizică rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 125–127 din Codul fiscal, aceasta se naște și este exigibilă odată cu punerea în liberă circulație a mărfii.
Deși ambele infracțiuni vatămă în mod generic bugetul de stat, prin crearea pericolului nerealizării resurselor acestora, totuși cele două infracțiuni au obiecte juridice distincte.
De asemenea, în ceea ce privește conținutul constitutiv al celor două infracțiuni există diferență notabilă, rezultând din natura diferită a acestora.
S-a apreciat că infracțiunea de contrabandă este o infracțiune complexă în conținutul său constitutiv fiind absorbit implicit conținutul infracțiunii de evaziune fiscală, acestea neputând fi reținute în concurs ideal, aceeași fiind și argumentația în ceea ce privește reținerea infracțiunii prev. de art. 296/1 alin.(1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 care incriminează deținerea în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără să fie marcate sau marcate necorespunzător peste limita a 10.000 țigarete.
În ceea ce privește fondul cauzei instanța de fond a reținut aplicabilitatea principiului in dubio pro reo raportat la existența în cauză a celor două elemente necesare, îndoiala și imposibilitatea administrării altor probe pentru dovedirea, dincolo de orice îndoială, a vinovăției inculpaților și a modalității concrete în care faptele care se rețin în actul de sesizare au fost săvârșite.
Instanța de fond a constatat că acuzațiile care au fost aduse celor doi inculpați prin actul de sesizare a instanței se întemeiază pe procesul-verbal de sesizare din oficiu, aflat la fila 85 din dosarul de urmărire penală, precum și pe câteva urme papilare ridicate din interiorul autoturismului marca Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare AE 808 RN precum și din autoturismul marca Opel Fontera cu nr. de înmatriculare_ .
Astfel, s-a reținut că în data de 24 aprilie 2013, conform procesului-verbal întocmit de către agenții poliției de frontieră, în jurul orelor 1,20, o patrulă a Poliției de Frontieră din cadrul SPF Negrești Oaș a observat deplasându-se dinspre linia de frontieră, direcția semnului de frontieră 174 spre loc. Cămârzana, jud.S. M., autoutilitara marca Mercedes Benz Sprinter de culoare albă având aplicate plăcuțe cu nr. de înmatriculare specifice Franței, AE-808-RN și autoturismul de teren marca Opel Frontera de culoare gri cu nr. de înmatriculare specifice Angliei,_ .
Cele două autoturisme circulau în coloană, primul autoturism fiind autoturismul de teren marca Mercedes Benz Sprinter, urmat de celălalt autovehicul.
S-a trecut la efectuarea semnalelor regulamentare de oprire și dispozitive reflectorizante și luminoase, iar în momentul în care conducătorii celor două autoturisme au observat semnalele regulamentare de oprire efectuate de către dispozitivul poliției de frontieră, au oprit, după care au abandonat autoturismele în cauză, reușind să fugă la adăpostul întunericului și terenului accidentat.
Se specifică în procesul-verbal de sesizare din oficiu că la oprirea în dreptului dispozitivului post-control, la volanul autoutilitarei marca Mercedes Benz Sprinter a fost observat și identificat conducătorul auto în persoana numitului F. I. T. iar la volanul autoturismului marca Opel Frontera a fost observat și identificat conducătorul auto în persoana numitului M. N..
În urma controlului efectuat în autoturismele abandonate, a fost descoperită o cantitate de țigări, respectiv 80.996 pachete țigarete marca Jin Ling, 69.000 descoperite în autoutilitara Mercedes Benz Sprinter iar restul de 11.996 în celălalt autoturism.
Raportat la împrejurarea că din procesul-verbal de sesizare din oficiu nu s-au putut decela suficiente date obiective care ar fi putut determina identificarea celor doi conducători auto, a dispus în timpul cercetării judecătorești audierea lucrătorilor poliției de frontieră N. P. I. și T. L. G..
Din declarațiile celor doi martori audiați instanța de fond a constatat că identificarea celor doi inculpați nu a fost făcută de către lucrătorii poliției de frontieră decât pe baza unor supoziții bazate pe informații anterioare.
Astfel, martorul N. P. I. declară despre mașina jeep „știam că este proprietatea și este folosită de inculpatul M.”. Deși identificarea a avut loc pe timp de noapte, într-o zonă neluminată nici artificial, nici natural, singura sursă de lumină fiind cea a farurilor mașinilor, martorul spune inițial în declarație, că l-a putut identifica cu certitudine pe numitul F., pentru ca ulterior, în cuprinsul declarației să spună că a avut clar percepția faptului că de la volanul jeepului a sărit numitul M. raportat la împrejurarea că știa că este cel care folosea acea mașină.
Din declarația martorului T. L. G. instanța de fond a reținut că acesta a semnat raportul întocmit de către altcineva, „un coleg de la un alt compartiment, un ofițer de la poliția judiciară”, precizând că „având în vedere informațiile care ne-au fost prezentate anterior cu privire la caracteristicile fizice ale celor doi, la momentul acțiunii, mi-au format convingerea că cei doi șoferi care au fugit sunt cei doi inculpați”.
Raportat la aceste împrejurări instanța a constatat că identificarea celor doi inculpați a fost făcută de facto de un singur agent al poliției de frontieră, procedură care nu este susținută de nicio altă probă administrată în cursul urmăririi penale și nici în faza cercetării judecătorești.
În ceea ce privește expertiza criminalistică întocmită în cauză pentru stabilirea apartenenței urmelor papilare ridicate de către Serviciul Poliției de Frontieră din cele două autoturisme, s-a arătat că și aceasta concluzionează că nu toate urmele papilare ridicate din cele două autoturisme aparțin inculpaților, iar cele care au putut fi fixate și identificate ca aparținând fie numitului F. I. T. sau M. N., nu înlătură dubiul raportat la împrejurarea că inculpații nu au negat că foloseau acele mașini, însă acuzarea nu a demonstrat că în data de 24.04.2013 cei doi au fost cei care au condus și folosit cele două autoturisme.
În timpul cercetării judecătorești cei doi inculpați au negat constant săvârșirea faptelor de care sunt acuzați, poziție procesuală pe care au avut-o și în faza urmăririi penale și care a determinat ca și conduită probatorie în ceea ce-i privește formularea unei solicitări de efectuare a unei expertize criminalistice raportat la împrejurarea că în faza urmăriri penale s-a întocmit o constatare tehnico-științifică, de către C. de Expertiză din cadrul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, raport care, în opinia apărării, nu prezintă garanția de obiectivitate cerută de aplicarea principiului egalității armelor în procesul penal.
Instanța a dispus întocmirea expertizei criminalistice de către Institutul Național de Expertize Criminalistice - Laboratorul Interjudețean Timișoara care concluzionează că: urma în litigiu notată „8” a fost realizată de zona hipotenară a mâinii drepte a numitului F. I. T.; din motivele arătate în cuprinsul raportului nu se poate stabili dacă urma notată „9” a fost sau nu creată de unul dintre numiții F. I. T. sau M. N.; urma notată „10” nu a fost realizată nici de numitul F. I. T. și nici de numitul M. N.; din motivele arătate în cuprinsul raportului nu se poate stabili dacă fragmentele de urme de pe folia notată „11” au fost sau nu create de unul dintre inculpați.
Din concluziile acestui raport instanța de fond a reținut că parte din urmele papilare ridicate aparțin fie unuia sau altuia dintre inculpați, iar că o parte din ele aparțin altor persoane, ceea ce duce la concluzia logică că cele două autoturisme nu au fost folosite în mod exclusiv de cei doi inculpați.
Pe cale de consecință, identificarea nesigură făcută de către agenții poliției de frontieră nu se coroborează în mod cert și dincolo de orice fel de dubiu nici cu singura probă tehnico-științifică administrată în cauză, raportul de expertiză dactiloscopică.
Pentru aceste considerente instanța de fond a dispus în ceea ce-i privește pe cei doi inculpați achitarea lor de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de contrabandă, prev. și ped. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, aplicând în cauză principiul in dubio pro reo.
Împotriva sentinței penale mai sus arătate au declarat apel P. de pe lângă T. S. - M. și partea civilă S. R., prin ANAF București – Direcția Generală R. a Finanțelor Publice Cluj N..
Parchetul de pe lângă T. S. - M. a criticat sentința sub aspectul netemeiniciei și a nelegalității și a solicitat să fie desființată în parte în sensul de a se dispune condamnarea celor doi inculpați pentru comiterea infracțiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 și în sensul de a se dispune și confiscarea celor două autovehicule folosite de cei doi inculpați, respectiv a autoutilitarei marca Mercedes Benz Sprinter și autoturismului de teren marca Opel Frontera.
S-a susținut că în mod corect, ținând seama de dispozițiile deciziei în interesul legii nr. 1/2003 a ÎCCJ (SU) s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care cei doi inculpați au fost trimiși în judecată în infracțiunea de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 241/2001, însă nelegal nu s-a reținut și agravanta prevăzută de art. 274 din Legea nr. 241/2005, în raport de împrejurarea că fapta a fost comisă de două sau mai multe persoane.
S-a apreciat că probele administrate în faza de urmărire penală, cât și cele administrate în fața instanței de fond și a celei de apel, dovedesc, pe deplin vinovăția celor doi inculpați, care au comis infracțiunea de contrabandă, fiind depistați în data de 24 aprilie 2013, în timp ce introduceau în țară, prin alte locuri decât cele prevăzute de lege pentru control vamal, cantitatea de 80.996 pachete de țigări marca Jin Ling, pe care le-au sustras de la plata taxelor și impozitelor.
S-a precizat că vinovăția inculpaților rezultă atât din probele directe, dar și din cele indirecte, sens în care s-a făcut referire la declarația martorului N. P. I., unul dintre lucrătorii de poliție, care l-a identificat pe inculpatul M. N. și la redările convorbirilor telefonice interceptate.
P. apelul declarat partea civilă Direcția Generală R. a Finanțelor Publice Cluj - N. a solicitat să se dispună condamnarea celor doi inculpați pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 și, pe cale de consecință să se admită constituirea de parte civilă formulată de ANV – DRAOV Cluj, prin DGRFP Cluj-N. și să se dispună obligarea inculpaților, în solidar, la plata sumei de 845.323 lei, la care să adauge dobânzi și penalități aferente, de la data nașterii datoriei, respectiv 24 aprilie 2013 și până la data plății efective.
Analizând actele și lucrările dosarului prin raportare la motivele de apel, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept potrivit dispozițiilor art. 417 alin. (2) Cod procedură penală Curtea reține următoarele:
Curtea apreciază că raportat la materialul probator administrat în cauză parchetul nu a produs probe din care să rezulte dincolo de orice dubiu rezonabil faptul că inculpații M. N. și F. I. T. au comis infracțiunea de contrabandă de care au fost acuzați.
Prezumția de nevinovăție ca regulă de probă implică obligația parchetului de a formula o acuzație în materie penală numai atunci când probele administrate sunt apte să conducă la răsturnarea prezumției.
Sarcina probei revine organelor de urmărire penală care trebuie să conceapă strategia de anchetă și de administrare a probatoriul astfel încât să poată determina adevărul judiciar în cauză.
Atunci când faptele și împrejurările rezultate din probele administrate nu pot conduce la stabilirea dincolo de orice dubiu rezonabil a comiterii unei anumite infracțiuni de către acuzat instanța are obligația de a dispune o soluție de achitare, întrucât înfăptuirea justiției penale impune judecătorului să își fundamenteze hotărârea pronunțată pe elemente apte să conducă dincolo de orice dubiu rezonabil la stabilirea realității obiective cu privire la acuzația ce formează obiectul judecății, iar nu pe elementele cu caracter de probabilitate.
Așadar, în cazul în care probele referitoare la comiterea faptei care formează obiectul judecății nu sunt certe și complete, ci există îndoială cu privire la participația inculpatului la comiterea faptei ori referitor la vinovăția acestuia, se aplică regula in dubio pro reo, potrivit căreia orice îndoială operează în favoarea inculpatului.
Curtea apreciază că prima instanță a stabilit în mod corect încadrarea juridică a acuzației penale formulate de parchet reținând ca temei de drept al acesteia dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 potrivit căreia sunt asimilate infracțiunii de contrabandă colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă.
Soluția primei instanțe este în acord cu decizia nr. 17/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii precum și cu decizia nr. 32/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
Raportat la această acuzație parchetul trebuia să stabilească pe bază de probe că inculpații M. N. și F. I. T. au urmărit sustragerea de la plata taxelor datorate statului, cunoscând că bunurile sau mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal provin din contrabandă.
Deși în cauză existau încuviințate procedee probatorii constând în măsuri de supraveghere tehnică și în condițiile în care încă din anul 2012 exista un dosar de urmărire penală vizând investigarea faptelor de contrabandă, strategia de anchetă pentru prinderea în flagrant a participanților la comiterea infracțiunii de contrabandă nu a condus la administrarea unui probatoriu din care să rezulte dincolo de orice dubiu rezonabil că inculpații M. N. și F. I. T. sunt autori sau participanți la comiterea în data de 24.04.2013 a infracțiunii de contrabandă.
Sistematizate acuzațiile parchetului împotriva celor doi inculpați se bazează pe:
- comportamentul inculpaților care au uzat de dreptul la tăcere în faza de urmărire penală;
- interpretarea unor convorbiri telefonice purtate de inculpatul F. I. T. din care ar fi rezultat că acesta dorea să se sustragă urmăririi penale;
- faptul că inculpatul M. N. s-a aflat în seara de 23/24.04.2013 într-un areal învecinat locului unde se bănuiește că a fost comisă fapta și a solicitat concubinei acestuia să vină să îl transporte;
- procesul – verbal întocmit de poliția de frontieră;
- un proces – verbal de contravenție din decembrie 2012 din care rezulta că inculpatul M. N. a condus autoturismul de teren marca Opel Frontera de culoare gri, cu numărul de înmatriculare specific Angliei_ în care au fost descoperite ulterior țigările de contrabandă;
- faptul că inculpatul M. N. ar fi adresat amenințări în cadrul unei convorbiri telefonice organelor de urmărire penală în cazul în care l-ar chema pentru investigații, de unde se concluzionează existența unui comportament nefiresc pentru o persoană nevinovată;
- concluziile expertizei efectuate de IGPR S. – M. cu privire la prezența urmelor papilare ale inculpaților în autovehicule;
- declarațiile martorilor N. P. I. și T. L..
Față de probele administrate în cauză Curtea apreciază că singura situație de fapt cu privire la care există o dovadă certă este cea referitoare la existența la data de 24.04.2013 a unor pachete țigarete marca Jin Ling cu timbru fiscal de culoare verde, având inscripția For Duty Free Only, cod bare_ în două vehicule aflate de teritoriul României după cum urmează:
- în autoutilitara marca Mercedes Benz Sprinter de culoare albă având aplicate plăcuțe cu numere de înmatriculare specifice Franței AE 808 RN, . WDB9036631R224192 a fost descoperită cantitatea de 69.000 (șaizeci și nouă mii) pachete țigarete marca Jin Ling;
- în autoturismul marca Opel Frontera de culoare gri, având aplicate plăcuțe cu numere de înmatriculare specifice Angliei_, . W0L06B1VFXV617760, a fost descoperită cantitatea de 11.996 (unsprezece mii nouă sute nouăzeci și șase) pachete țigarete marca Jin Ling.
Curtea consideră că atitudinea inculpaților reliefată de conținutul convorbirilor telefonice înregistrate nu este aptă că conducă la concluzia că aceștia sunt autorii faptei de contrabandă în vreuna dintre modalitățile alternative prevăzute de art. 270 alin. (3) din legea Legea nr. 86/2006 și nici nu pot constitui probe indirecte cu privire la comiterea infracțiunii de contrabandă față de conținutul constitutiv al acesteia. Astfel, din niciuna din convorbirile înregistrate nu rezultă că inculpații M. N. și F. I. T. au fost împreună în seara zilei de 23/24.04.2013 în locația unde au fost descoperite cele două vehicule încărcate cu țigări de contrabandă. În acest context interpretările parchetului cu privire la semnificația afirmațiilor inculpaților ca fiind probe indirecte se încadrează în logica de ansamblu a acuzării fundamentată pe interpretarea contextuală a unor probe indirecte neconcludente.
Audiați de către instanța de apel martorii N. P. I. și T. L. (filele 67 – 70 dosar apel) au făcut precizări importante cu privire la elementele constatate, ambii martori subliniând că au fost informați în prealabil că în seara zilei de 23/24.04.2013 urmau să ajungă în locul pe care aceștia îl supravegheau inculpații M. N. și F. I. T.. Martorul T. L. a arătat că nu poate afirma cu certitudine că persoana care a coborât din autoutilitara albă era inculpatul F. I. T., ci că doar are convingerea că acesta era bazată pe coroborarea mai multor informații. De asemenea, martorul N. P. I. a arătat că nu poate afirma cu certitudine că inculpații erau conducătorii auto însă, la acel moment, aceasta era convingerea pe care și-a format-o deoarece înainte de acțiune i-au fost prezentate fișele inculpaților și a fost informat că aceștia urmau să treacă prin locul supravegheat de martor.
Față de aceste declarații Curtea constată că cei doi martori direcți pe care se susține acuzarea nu pot afirma cu certitudine că inculpații M. N. și F. I. T. au fost conducătorii autoutilitarei marca Mercedes Benz Sprinter de culoare albă având aplicate plăcuțe cu numere de înmatriculare specifice Franței AE 808 RN, respectiv a autoturismului marca Opel Frontera de culoare gri, având aplicate plăcuțe cu numere de înmatriculare specifice Angliei_ .
Faptul că martorii N. P. I. și T. L. fuseseră informați în prealabil că cei doi inculpați urmau să fie prezenți în zonă în seara zilei de 23/24.04.2013 constituie, în opinia Curții, un element decisiv în formarea convingerii intime a celor doi martori cu privire la faptul că cele două autovehicule au fost conduse de inculpați.
Însă această convingere nu poate conduce la stabilirea situației de fapt dacă nu este susținută de alte probe certe directe în acuzare, pe care parchetul nu le-a produs în cauză.
Lipsa certitudinii cu privire la situațiile de fapt constatate nemijlocit de martori constituie, în opinia Curții, un element decisiv în evaluarea forței probante a declarațiilor acestora și a aptitudinii acestor probe de a conduce la reținerea dincolo de orice dubiu rezonabil a comiterii infracțiunii de contrabandă de cei doi inculpați, în condițiile în care din concluziile raportului de expertiză nr. 109/2014 întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice - Laboratorul Interjudețean Timișoara rezultă că o parte din urmele papilare ridicate din cele două autovehicule aparțin fie unuia sau altuia dintre inculpați, iar că o parte din ele aparțin altor persoane, ceea ce duce la concluzia logică că cele două autoturisme nu au fost folosite în mod exclusiv de cei doi inculpați (urma în litigiu notată „8” a fost realizată de zona hipotenară a mâinii drepte a numitului F. I. T.; nu se poate stabili dacă urma notată „9” a fost sau nu creată de unul dintre numiții F. I. T. sau M. N.; urma notată „10” nu a fost realizată nici de numitul F. I. T. și nici de numitul M. N.; nu se poate stabili dacă fragmentele de urme de pe folia notată „11” au fost sau nu create de unul dintre inculpați).
Concluziile raportului de constatare tehnico-științifică dactiloscopic cu numărul P483427 din 07.05.2013 întocmit de C. Expertiza Documentelor de Călătorie și Criminalistică din cadrul S.T.P.F. S. M. din care rezultă că fragmentele de urme papilare ridicate cu autocolantele cu numerele 9, 10 și 11 au fost create de inculpatul M. N., iar fragmentele de urme papilare ridicate cu autocolantele cu numerele 8 și 12 au fost create de inculpatul F. I. T. nu sunt de natură să ofere o viziune care să estompeze credibilitatea raportului de expertiză nr. 109/2014 întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice - Laboratorul Interjudețean realizat de un expert independent de organele de urmărire penală.
P. ele însele aceste concluzii ar putea atesta folosirea la un moment dat a autovehiculelor de către inculpații M. N. și F. I. T. însă nu și că inculpații au folosit în seara zilei de 23/24.04.2013 cele două autovehiculele.
Curtea consideră că raportul de expertiză nr. 109/2014 întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice - Laboratorul Interjudețean Timișoara, încuviințat și administrat în condiții de contradictorialitate, este de natură să sublinieze standardul probator extrem de redus utilizat de organele de urmărire penală în acuzarea celor doi inculpați.
În acest context, sancționarea contravențională a inculpatului M. N. aflat la volanul autoturismului de teren marca Opel Frontera de culoare gri, cu numărul de înmatriculare specific Angliei_ cu patru luni anterior faptelor de care este acuzat nu prezintă nicio relevanță probatorie cu privire la acuzația formulată în prezenta cauză parchetul nedovedind continuitatea folosirii acestui vehicul de către inculpat.
În plus, audiați în fața instanței de apel în legătură cu vânzarea autoutilitara marca Mercedes Benz Sprinter de culoare albă având aplicate plăcuțe cu numere de înmatriculare specifice Franței AE 808 RN martorii F. V., B. V. F. și A. V. F. au precizat că nu au cunoștință dacă aceasta a ajuns în posesia sau detenție vreunuia dintre inculpații M. N. și F. I. T..
P. urmare, Curtea apreciază că parchetul nu a dovedit prin probele administrate în cauză faptul că inculpații M. N. și F. I. T. au comis vreuna dintre modalitățile alternative prevăzute de art. 270 alin. (3) din legea Legea nr. 86/2006 care incriminează forma asimilată a infracțiunii de contrabandă cu privire la pachete țigarete marca Jin Ling descoperite în cele două autovehicule.
Față de această concluzie nu se poate dispune obligarea inculpaților M. N. și F. I. T. la plata prejudiciului material solicitat de partea civilă Direcția Generală R. a Finanțelor Publice Cluj – N. având în vedere că fapta ilicită nu poate fi imputată acestora.
În ceea ce privește soluțiile primei instanțe referitoare la probatoriul administrat în cauză Curtea apreciază că T. S. – M. a procedat în mod legal și temeinic la încuviințarea efectuării raportului de expertiză nr. 109/2014 de Institutul Național de Expertize Criminalistice - Laboratorul Interjudețean Timișoara fiind în competența instanței de judecată să aprecieze pertinența concludența și utilitatea mijloacelor de probă ce trebuie administrate. În plus, procedând la încuviințarea efectuării unui raport de expertiză prima instanță a dat efect deplin principiului contradictorialității în administrarea probelor față de procedura de efectuare a raportului de expertiză care este aptă să asigure plenitudinea garanțiilor dreptului la un proces echitabil.
Deopotrivă, Curtea consideră că, în mod legal și temeinic, prima instanță a dispus prin încheierea din 11.11.2013 excluderea probelor nelegal administrate constatând că procedeul probatoriu intruziv în dreptul la viață privată a fost în mod nelegal pus în executare ca urmare a unei îndreptării de eroare materială. Relevante în acest sens sunt și numerele de telefon pentru care s-a încuviințat de către instanță interceptarea convorbirilor telefonice prin raportare la numerele de telefon care apar în procesele – verbale de transcriere a convorbirilor înregistrate, aspecte evaluate în mod corect sub aspectul legalității de prima instanță. În acest cadru, Curtea vine să sublinieze necesitatea existenței unei diligențe sporite a organelor de urmărire penală în evaluarea și punerea în executare a procedeelor probatorii intruzive în viața privată, standardul de analiză a legalității acestora trebuind să fie proporțional cu importanța valorii protejate.
Față de situația de fapt reținută cu certitudine în cauză Curtea apreciază că în mod nelegal prima instanță a procedat doar la confiscarea specială a bunurilor provenite din contrabandă fără a dispune aceeași măsură și cu privire la autovehiculele destinate transportului unei cantități extrem de mare de țigarete.
Este evident că, față de cantitatea mare de țigări de contrabandă descoperite, acestea nu puteau fi transportate decât cu autovehicule având capacitatea celor din cauză.
În condițiile în care, față de probele administrate în cauză, nu se pot identifica dincolo de orice dubiu rezonabil autorii infracțiunii de contrabandă și nici proprietarii celor două autovehicule înmatriculate în străinătate, Curtea apreciază că sancțiunea confiscării speciale trebuie evaluată in rem prin raportare la scopul pentru care au fost folosite autoutilitara marca Mercedes Benz Sprinter de culoare albă, cu numărul de înmatriculare specific Franței AE808RN, . șasiu WDB9036631R224192 și a autoturismul de teren marca Opel Frontera de culoare gri, cu numărul de înmatriculare specific Angliei_, . șasiu W0L06B1VFXV61776, respectiv transportarea a 80.996 pachete de țigări (1.619.920 țigarete), marca Jin Ling, cu timbru fiscal de culoare verde cu inscripții „FOR DUTY FREE ONLY”, provenite din contrabandă, fiind incidente dispozițiile art. 118 alin. (1) lit. b) Cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal.
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. (1) lit. b) Cod procedură penală Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă S. R., prin ANAF București – Direcția Generală R. a Finanțelor Publice Cluj - N. împotriva sentinței penale nr. 200 din 28 octombrie 2014 pronunțate de T. S. - M. în dosarul nr._ .
În baza art. 421 pct. (2) lit. a) Cod procedură penală Curtea va admite apelul declarat de P. de pe lângă T. S. - M. împotriva sentinței penale nr. 200 din 28 octombrie 2014 pronunțate de T. S. - M. în dosarul nr._, va desființa, în parte, sentința penală atacată și rejudecând în baza art. 118 alin. (1) lit. b) Cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal va dispune confiscarea autoutilitarei marca Mercedes Benz Sprinter de culoare albă, cu numărul de înmatriculare specific Franței AE808RN, . șasiu WDB9036631R224192 și a autoturismului de teren marca Opel Frontera de culoare gri, cu numărul de înmatriculare specific Angliei_, . șasiu W0L06B1VFXV61776, cu care au fost transportate bunurile provenind din contrabandă.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Va constata că inculpatul M. N. a fost reținut în data de 25 aprilie 2013, ora 14,30 și arestat preventiv începând cu data de 25 aprilie 2013 până în data de 21 iunie 2013 și din 03 octombrie 2014 până în 28 octombrie 2014.
Va constata că inculpatul F. I. T. a fost reținut în data de 25 aprilie 2013, ora 14,30 și arestat preventiv începând cu data de 25 aprilie 2013 până în data de 21 iunie 2013.
În baza art. 275 alin. (2) Cod procedură penală va obliga partea civilă ANAF București – Direcția Generală R. a Finanțelor Publice Cluj N. la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului în apel.
În baza art. 275 alin. (3) Cod procedură penală cheltuielile judiciare aferente apelului declarat de parchet vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. (1) lit. b) Cod procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă S. R., prin ANAF București – Direcția Generală R. a Finanțelor Publice Cluj - N. împotriva sentinței penale nr. 200 din 28 octombrie 2014 pronunțate de T. S. - M. în dosarul nr._ .
În baza art. 421 pct. (2) lit. a) Cod procedură penală admite apelul declarat de P. de pe lângă T. S. - M. împotriva sentinței penale nr. 200 din 28 octombrie 2014 pronunțate de T. S. - M. în dosarul nr._ .
Desființează, în parte, sentința penală atacată și rejudecând:
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) Cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal dispune confiscarea autoutilitarei marca Mercedes Benz Sprinter de culoare albă, cu numărul de înmatriculare specific Franței AE808RN, . șasiu WDB9036631R224192 și a autoturismului de teren marca Opel Frontera de culoare gri, cu numărul de înmatriculare specific Angliei_, . șasiu W0L06B1VFXV61776, cu care au fost transportate bunurile provenind din contrabandă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Constată că inculpatul M. N. a fost reținut în data de 25 aprilie 2013, ora 14,30 și arestat preventiv începând cu data de 25 aprilie 2013 până în data de 21 iunie 2013 și din 03 octombrie 2014 până în 28 octombrie 2014.
Constată că inculpatul F. I. T. a fost reținut în data de 25 aprilie 2013, ora 14,30 și arestat preventiv începând cu data de 25 aprilie 2013 până în data de 21 iunie 2013.
În baza art. 275 alin. (2) Cod procedură penală obligă partea civilă ANAF București – Direcția Generală R. a Finanțelor Publice Cluj N. la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului în apel.
În baza art. 275 alin. (3) Cod procedură penală cheltuielile judiciare aferente apelului declarat de parchet vor rămâne în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 17.02.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. UDROIUANDREI R.
Grefier,
C. P.
tehnored. decizie M.U./18.03.2016
jud. fond M. L.
6 ex.
| ← Constituire grup infracţional organizat. Art.367 NCP. Decizia... | Abuz de încredere. Art.238 NCP. Decizia nr. 93/2016. Curtea de... → |
|---|
