Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 2/2016. Curtea de Apel ORADEA

Curtea de Apel ORADEA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 2/2016 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 06-01-2016 în dosarul nr. 2/2016

O M Â N I A

CURTEA DE APEL ORADEA

-Secția penală și pentru cauze cu minori

Dosar nr._

Operator de date cu caracter personal 3159

DECIZIA PENALĂ NR. 2/A/2016

Ședința publică din 6 ianuarie 2016

Președinte: MIHAIL UDROIU

Judecător: A. C.

Grefier: C. P.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a fost reprezentat de procuror V. B..

Pe rol se află pronunțarea asupra apelului penal declarat de inculpatul S. S., trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) C.pen. 1969, împotriva sentinței penale nr. 15 din 4 februarie 2015 a Judecătoriei Carei.

Se constată că apelul a fost dezbătut în ședința publică din 8 decembrie 2015, când părțile prezente au pus concluzii, consemnate în încheierea din acea dată – încheiere care face parte integrantă din prezenta – și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru 22 decembrie 2015, iar apoi pentru azi, 6 decembrie 2016.

CURTEA DE APEL

Asupra apelului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 15 din 4 februarie 2015, Judecătoria Carei, în baza art. 396 alin. (1) și (2) C.pen. art. 233 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen. l-a condamnat pe inculpatul S. S., fiul lui A. și I., născut la data de 05.07.1976 în Bogdand jud. Satu M., cu domiciliul în com. Bogdand . jud. Satu M., posesor al CI . nr._, CNP_, de cetățenie română, cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (1) coroborat cu art. 68 alin. (1) lit. b) C.pen. i s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 1 (un) an de la rămânerea definitivă a hotărârii, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și 66 alin. (1) lit. b) C.pen. (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat).

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C.pen. i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 91 C.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 (doi) ani, conform dispozițiilor art. 92 C.pen.

În baza art. 93 alin. (1) C.pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Satu M., la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 91 alin. (4) C.pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C.pen.

S-a constatat că în cauză nu există constituire de parte civilă.

În baza art. 274 alin. (1) C.proc.pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

S-a dispus ca onorariul din oficiu la instanță pentru av. C. L. în sumă de 200 lei conform delegației nr. 48/14.02.2014 să fie avansat din fondul Ministerului Justiției, în baza art. 274 teza ultimă N.C.P.P.

S-a constatat că prin acțiunea penală înregistrată sub dosar cu nr. de mai sus, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Carei din dosar nr. 732/P/2013, a fost trimis în judecată inculpatul S. S., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) C.pen.

În fapt, s-a reținut în rechizitoriul parchetului că la data de 16.05.2013, partea vătămată P. A. a sesizat organele de cercetare penală cu privire la faptul că, la aceiași dată, în jurul orelor 11.00, în timp ce se afla în localitatea Ser, jud. Satu M., împreună cu sora sa și în prezența martorului G. V. C., i s-a sustras suma de 600 de lei prin violență de către inculpatul S. S..

Starea de fapt mai sus prezentată a fost reținută astfel cum rezultă din analiza mijloacelor de probă, după cum urmează:

Conform susținerilor persoanei vătămate, în luna aprilie 2013, aceasta a solicitat suma de 600 de lei de la inculpat cu titlu de împrumut, garantând restituirea sumei cu un lanț de aur în greutate de 10 grame.

La data de 16.05.2013, partea vătămată și sora acesteia, martora P. L. R., s-au deplasat cu un taxi, condus de către martorul G. V. C. în localitatea Ser, la domiciliul inculpatului pentru a-i restitui suma de bani mai sus-menționată. Ajungând în fața locuinței acestuia, partea vătămată i-a explicat inculpatului motivele pentru care a sosit și i-a cerut să vină în dreptul taxiului pentru a-i înmâna suma de bani datorată iar acesta să-i predea lanțul de aur lăsat în gaj.

Inculpatul, deși inițial a fost pașnic și cooperant, a devenit recalcitrant și s-a îndreptat către taxiul în care se afla partea vătămată, a prins-o de reverul hainei, geamul portierei spate fiind coborât, iar prin amenințare cu acte de violență a deposedat-o de suma de 600 de lei pe care partea vătămată o avea pregătită, fără a-i înapoia lanțul de aur. Partea vătămată, fiind în stare de șoc, i-a solicitat șoferului să blocheze ușile și să pornească autoturismul din loc întrucât îi este teamă de învinuit, lucru pe care martorul l-a făcut, acesta fiind deopotrivă înspăimântat de comportamentul învinuitului.

În continuare inculpatul s-a deplasat la autoturismul său parcat în fața casei și a pornit în urmărirea acestora până la o intersecție unde inculpatul s-a îndreptat către municipiul Satu M. iar partea vătămată cu martorii către municipiul Z..

Declarațiile părții vătămate se coroborează în întregime cu cele ale martorilor P. L. R. și G. V. C., care descriu aceleași aspecte referitor la evenimentele petrecute, asupra acestora nefiind exercitate violențe.

De asemenea, martorului G. V. C. i s-a solicitat de către organele de cercetare penală să participe la efectuarea unei recunoașteri după fotografie în vederea identificării autorului faptei iar acesta l-a indicat, fără ezitare, pe inculpatul S. S. ca fiind persoana care a deposedat-o prin violență pe partea vătămată de suma de 600 de lei în data de 16.05.2013.

Fiind audiat, inculpatul s-a prevalat parțial de dreptul la tăcere în sensul că nu a recunoscut fapta, arătând că în data de 16.05.2013, se afla în municipiul Satu M. iar persoana care poate confirma acest aspect este Kurti Zsolti, administrator la societatea Automeister SRL, având ca obiect de activitate reparații auto.

Această persoană a fost audiată în calitate de martor declarând faptul că, într-adevăr, inculpatul s-a prezentat la data de 16.05.2013, ora 09.00, la sediul societății cu autoturismul marca VW Passat în vederea efectuării unor reparații însă nu a fost prezent în intervalul de timp necesar realizării lor, întorcându-se la ora 12.00.

Alibiul furnizat de către inculpat nu poate fi luat în considerare întrucât nu este susținut de nici un mijloc de probă administrat în cauză și, mai mult decât atât, este combătut și de mențiunile efectuate de către organele de poliție din „fișa intervenției la eveniment” din care reiese faptul că partea vătămată a apelat la nr. de urgență 112 iar acestea s-au deplasat la locul faptei identificând partea vătămată, martorii prezenți la fața locului și, cu acest prilej, au consemnat toate elementele de fapt necesare în vederea aflării adevărului. Inculpatul este nesincer, neputând furniza o explicație plauzibilă cu privire la evenimentele din data de 16.05.2013 deși i s-au prezentat mijloacele de probă care pledează în favoarea reținerii vinovăției sale.

În dovedirea acțiunii s-a înaintat dosarul de urmărire penală, s-a audiat martorul Kurti Z. (f. 79), s-a dispus audierea prin comisie rogatorie de către Judecătoria Z. a persoanei vătămate a cărei declarație se află la fila 63 de la dosar, respectiv a martorei P. L. R. depoziția acesteia fiind la fila 65-66 de la dosar, s-a solicitat audierea martorului G. V. C. care nu a putut fi audiat, motiv pentru care s-a dispus citirea depoziției acestuia în instanță – depoziție aflată la fila 14-17 de la dosar – potrivit art. 381 alin. (7) C.proc.pen.

Inculpatul, potrivit declarației date în fața instanței în ședința publică din 14.05.2014 (f. 24-25 de la dosar) nu a recunoscut comiterea faptei, arătând că în acea zi el a fost plecat la un service auto din Satu M. cu mașina la reparat, arătând că el nu a dat împrumut niciun ban persoanei vătămate.

Persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Din probele administrate în cauză rezultă că în data de 16.05.2013, persoana vătămată și sora acesteia, martora P. L. R., s-au deplasat cu un taxi, condus de către martorul G. V. C. în localitatea Ser, la domiciliul inculpatului pentru a-i restitui suma de bani mai sus-menționată. Ajungând în fața locuinței acestuia, persoana vătămată i-a explicat inculpatului motivele pentru care a sosit și i-a cerut să vină în dreptul taxiului pentru a-i înmâna suma de bani datorată iar acesta să-i predea lanțul de aur lăsat în gaj.

Inculpatul, deși inițial a fost pașnic și cooperant, a devenit recalcitrant și s-a îndreptat către taxiul în care se afla partea vătămată, a prins-o de reverul hainei, geamul portierei spate fiind coborât, iar prin amenințare cu acte de violență a deposedat-o de suma de 600 de lei pe care partea vătămată o avea pregătită, fără a-i înapoia lanțul de aur. Persoana vătămată, fiind în stare de șoc, i-a solicitat șoferului să blocheze ușile și să pornească autoturismul din loc întrucât îi este teamă de inculpat, lucru pe care martorul l-a făcut, acesta fiind deopotrivă înspăimântat de comportamentul învinuitului.

În continuare inculpatul s-a deplasat la autoturismul său parcat în fața casei și a pornit în urmărirea acestora până la o intersecție unde inculpatul s-a îndreptat către municipiul Satu M. iar persoana vătămată cu martorii către municipiul Z..

S-a arătat că apărarea inculpatului că în data de 16.05.2013 s-a deplasat cu autoturismul la un service din Satu M. și cum greșit s-a reținut și în rechizitoriu, nu poate fi primită deoarece așa cum rezultă din declarația patronului service-ului, declarație dată în fața instanței – fila 79 – dar și în declarația dată de acesta scrisă de mână – fila 23 din dosarul de urmărire penală, rezultă că la service inculpatul a fost în data de 10.05.2013 și nu în data de 16.05.2013 – data săvârșirii faptei .

S-a menționat că la transcrierea depoziției martorului KURTI Z. de către organele de poliție (fila 22 din dosarul UP) s-a trecut greșit data săvârșirii faptei 16.05.2013.

S-a constatat că fapta inculpatului constituie infracțiunea de tâlhărie deoarece chiar dacă suma de 600 lei era a lui, în momentul deposedării persoanei vătămate de această sumă, se afla în posesia acesteia.

Ținând seama că de la data săvârșirii faptei a intrat în vigoare noul Cod Penal instanța de fond a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 5 C.pen. și ținând seama că noua lege prevede o pedeapsă cu mult mai ușoară decât legea veche, a făcut aplicarea în cauză a legii noi respectiv art. 233 alin. (1) C.pen.

S-a reținut că inculpatul are antecedente penale deoarece prin ordonanța din 17.10.2012 dată în dosar nr. 812/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Carei s-a dispus în baza art. 18/1 C.pen. scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea sancțiunii administrative de 1.000 lei amendă pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. (1) C.pen. 1969.

Având în vedere cele arătate mai sus instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru fapta comisă, la individualizarea pedepsei ținând seama de dispozițiile art. 74 C.pen. și, prin urmare, i-a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare.

Ținând seama că pe lângă sancțiunea închisorii de la 2 la 7 ani art. 233 alin. (1) C.pen. prevede și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, instanța de fond, în baza art. 67 alin. (1) coroborat cu art. 68 alin. (1) lit. b) C.pen. i-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 1 (un) an de la rămânerea definitivă a hotărârii, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) C.pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și prev. de art. 66 alin. (1) lit. b) C.pen. (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat).

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C.pen. i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Ținând seama că deși inculpatul are antecedente penale, având în vedere împrejurările în care a fost comisă fapta, instanța de fond a apreciat că reeducarea acestuia poate avea loc chiar fără executarea pedepsei, dar ținând seama de gravitatea faptei nu s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei în condițiile art. 81 C.pen. 1969 ci, în baza art. 91 C.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 (doi) ani, conform dispozițiilor art. 92 C.pen.

În baza art. 91 alin. (4) C.pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C.pen.

Împotriva sentinței penale mai sus arătate, în termen legal, a declara apel inculpatul S. S., criticând-o sub aspectul netemeiniciei și solicitând desființarea acesteia în sensul de a se dispune achitarea sa, în principal în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. a) C.proc.pen., întrucât fapta de care este acuzat nu există iar în subsidiar în baza art. art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. b) C.proc.pen., nefiind întrunite condițiile de tipicitate obiectivă.

În motivarea apelului s-a susținut că din probele administrate în cauză rezultă că fapta de comiterea căreia este acuzat inculpatul apelant nu există, iar în ceea ce privește cererea subsidiară s-a arătat că inculpatul apelant nu a sustras prin violență banii persoanei vătămate.

În ședința publică din 8 decembrie 2015 Curtea, din oficiu, a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul apelant a fost trimis în judecată din tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) C.pen. 1969, în infracțiunea de furt, prev. și ped. de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e) C.pen. 1969.

Analizând actele și lucrările dosarului prin raportare la motivele de apel, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept potrivit dispozițiilor art. 417 alin. 2 Cod procedură penală Curtea reține următoarele:

Instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului apelant pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comisă de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.

Probele administrate în faza de urmărire penală [declarația părții civile P. A. (filele 6-7, 8-10), declarația martorului G. V.-C. (filele 14-15, 16-17), declarația martorei P. L.-R. (filele 18-19, 20-21), declarația martorului Kurti Z. (filele 22, 23), procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere (filele 24-29), planșa fotografică cu aspecte de la recunoașterea după fotografie (filele 31-32) și fișa intervenției la eveniment (fila 43)], se coroborează cu cele administrate în fața instanței de fond [declarația persoanei vătămate P. A. (filele 63-64), declarația martorei Poatoacă L. R. (filele 50-51), declarația martorului Kurti Z. (fila 79)] precum și cu declarația dată de persoana vătămată P. A. (filele 60-61) în fața acestei instanțe și fac dovada faptului că, în ziua de 16 mai 2013, în jurul orei 11,00, inculpatul apelant S. Silard, în timp ce se afla în fața locuinței sale din satul Ser, jud. S., a deposedat-o prin violență și amenințare pe persoana vătămată P. A. de suma de 600 lei.

Din declarațiile date de persoana vătămată P. A. atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de fond, precum și a acestei instanțe rezultă că aceasta deținea din luna iunie 2012, în localitatea Mădăras, din jud. S., barul „Popas” și că îl cunoștea atât pe inculpatul apelant S. S., cât și pe soția acestuia, întrucât atât persoana vătămată cât și inculpatul apelant au calitatea de inculpați într-un dosar aflat pe rolul Judecătoriei Jibou.

În contextul în care inculpatul apelant și soția acestuia s-au oprit de mai multe ori pe la local, în luna aprilie a anului 2013, inculpatul apelant S. S. s-a oferit să-i împrumute persoanei vătămate P. A. suma de 600 lei, pentru ca aceasta să achite o datorie către un agent comercial, persoana vătămată oferind ca și garanție pentru împrumut un lănțișor de aur de 18 karate de 10 grame.

În data de 16 mai 2013 persoana vătămată, împreună cu sora sa, s-au deplasat cu o mașină de taxi condusă de martorul G. V. C. spre localitatea Ser, unde locuiește inculpatul apelant S. S., pentru a-i restitui suma de 600 lei și a-și recupera lănțișorul pe care îl lăsase în garanție, întâlnindu-l pe drum, în fața locuinței, acesta aflându-se în autoturismul proprietate personală, împreună cu soția, iar în momentul în care inculpatul apelant a venit lângă taximetrul în care se afla persoana vătămată aceasta i-a comunicat că a adus banii pe care îi datora și i-a solicitat să-i restituie lănțișorul. Deși inițial s-a comportat frumos, dintr-o dată inculpatul apelant S. S., fără niciun motiv, a început să o înjure pe persoana vătămată și să o amenințe cu bătaia, iar ulterior, după ce a purtat o conversație în limba maghiară cu soția sa, s-a repezit la geamul portierei din spate, care era coborât, a bruscat-o pe persoana vătămată, a amenințat-o și i-a luat cu forța banii din mână. Persoana vătămată, datorită faptului că era speriată, a lăsat banii dar și ulterior acestui moment inculpatul apelant a continuat să o amenințe, lovind cu pumnul și cu piciorul în autoturismul taxi în care se afla persoana vătămată. În acel moment persoana vătămată a ridicat geamul și i-a cerut șoferului să blocheze portierele și să pornească spre mun. Z., inculpatul apelant urmărindu-i cu autoturismul proprietate personală până la intersecția din localitatea Bogdand.

În momentul în care a ajuns în mun. Z., în jurul orei 14,00, persoana vătămată a reclamat incidentul la 112.

Inculpatul apelant S. S. nu a recunoscut comiterea faptei, susținând că în data de 16 mai 2013 la ora 9,00 dimineața a fost cu mașina în service în Satu M., astfel că la ora 11,00, când se susține că ar fi comis fapta, nu putea fi în localitatea Ser, ținând seama că între cele două localități este o distanță de 65 de km. De asemenea, a susținut că nu i-a împrumutat persoanei vătămate nicio sumă de bani și că barul închiriat de persoana vătămată s-ar fi închis în luna ianuarie 2013, după revelion.

În susținerea poziției sale inculpatul apelant a depus la dosarul de urmărire penale un deviz, emis în data de 16 mai 2013 de . Satu M., din care rezultă că s-a efectuat o reparația la autoturismul VW Passat cu nr. de înmatriculare_, iar martorul Kurti Z., administratorul acestei societăți a susținut, în declarația dată în 12 iunie 2013 în fața organelor de cercetare penală (fila 23) că în dimineața zilei de 10 mai 2013, inculpatul apelant s-a prezentat la service cu mașina, pe care a lăsat-o la reparat, întorcându-se în jurul orei 12,00 pentru a ridica autoturismul. Același martor, în declarația dată în 4 februarie 2015 în fața instanței de fond a susținut că în data de 10 mai 2013, inculpatul apelant a lăsat autoturismul la service în jurul orei 9,30, întorcându-se să-l ia în jurul orei 14,00, în aceeași zi.

Soția inculpatului apelant, martora S. Beta a arătat în declarația dată în fața acestei instanțe în 9 iunie 2015 (fila 43) că în ziua în care se susține că inculpatul apelant a comis fapta, s-a aflat în majoritatea timpului în prezența acestuia, ducând copii la grădiniță, iar apoi lăsând mașina în service. A susținut martora că după ce și-au rezolvat toate problemele administrative s-au întors în service și că era imposibil ca inculpatul apelant să o fi urmărit pe persoana vătămată cu mașina, pentru că au o singură mașină și acea era în posesia lor.

Martorul J. Gustav-Adolf, audiat în ședința publică din 30 iunie 2015 în fața acestei instanțe (fila 53), a arătat că în dimineața zilei în care se susține că inculpatul apelant ar fi comis fapta, în jurul orei 8,00 sau 9,00, inculpatul apelant și soția acestuia și-au lăsat mașina la un service, că i-a luat de acolo și i-a dus inițial la el acasă iar apoi la Administrația Financiară din Satu M., unde au rămas până în jurul orei 11,00-12,00, când i-a dus din nou la service pentru a-și recupera mașina.

Curtea va reține că declarațiile și susținerile inculpatului apelant formulate prin cererea de apel nu se coroborează cu declarațiile martorilor Kurti Z., S. B. și J. Gustav-Adolf, fiind evident că acestea au fost făcute pro causa, iar din devizul depus la dosar nu rezultă data în care s-a efectuat reparația la autoturismul proprietatea inculpatului apelant și nici perioada de timp în care acest autoturism s-a aflat în service și, de altminteri o factură proformă nu este un document de plată, prin aceasta fiind comunicate doar detaliile serviciilor prestate, precum și detaliile necesare achitării contravalorii acestora.

De asemenea, nu a fost confirmată nici susținerea inculpatului apelant în sensul că persoana vătămată ar fi formulat o plângere similară tot pentru comiterea unei presupuse infracțiuni de tâlhărie, prin adresa nr._ din 29 mai 2015 Poliția mun. Z. (fila 36 din dosarul acestei instanțe) comunicând că pe parcursul anului 2014 și a anului 2015 nu s-a înregistrat vreo sesizare formulată de persoana vătămată P. A. cu privire la comiterea unei infracțiuni de tâlhărie.

Față de cele mai sus arătate, Curtea va înlătura apărările inculpatului apelant și va constata că în mod corect instanța de fond a stabilit vinovăția inculpatului apelant, fapta reținută în sarcina acestuia fiind tipică și întrunind atât sub aspect obiectiv, cât și sub aspect subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie.

Elementul material al laturii obiective constă în acțiunea inculpatului apelant S. S. de smulgere, prin violență și amenințare, a sumei de 600 de lei din mâinile persoanei vătămate P. A.,

Urmarea imediată constă în deposedarea persoanei vătămate P. A. de suma de 600 lei, iar legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei, adică din schimbarea situației de fapt, prin scoaterea sumei de bani din sfera de stăpânire a persoanei vătămate și punerea acesteia în imposibilitate de a mai dispune de aceasta.

Sub aspect subiectiv inculpatul apelant S. S. a acționat cu intenție directă, calificată prin scop, săvârșind acțiunea de sustragere a sumei de bani prin violență și amenințări în scopul de a și-o însuși.

Ținând seama de modalitatea concretă în care inculpatul apelant a comis fapta nu se impune schimbarea încadrării juridice a infracțiunii pentru care inculpatul apelant a fost trimis în judecată în infracțiunea de furt calificat, alegațiile apărătorului ales al inculpatului apelant în sensul că persoana vătămată ar fi susținut că inculpatul apelant ar fi introdus mâna, pe lângă geamul mașinii și i-ar fi furat banii nefiind corecte, inclusiv în declarația dată în fața acestei instanțe în ședința publică din 6 octombrie 2015 (filele 60-61) persoana vătămată intimată arătând că inculpatul apelant i-a smuls din mână suma de 600 lei și a amenințat-o.

De la data comiterii faptei și până la judecarea cauzei a intervenit o lege penală nouă, respectiv Codul penal aprobat prin Legea nr. 286/2009, intrat în vigoare în 1 februarie 2014, instanța de fond determinând în mod corect legea penală mai favorabilă, reținând că inculpatului apelant îi sunt mai favorabile dispozițiile legii penale noi câtă vreme deși ambele legi incriminează infracțiunea de tâlhărie și o sancționează cu pedeapsa închisorii, limitele de pedeapsă prevăzute de legea nouă sunt mai mici, de la 2 la 7 ani închisoare, față de cele prevăzute de legea veche, de la 3 la 18 ani închisoare și că deși scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de penitenciar, se impune supravegherea conduitei inculpatului apelant pentru o perioadă determinată, o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării pedepsei nefiind de natură a realiza scopul și funcțiile pedepsei.

Curtea apreciază că pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani a fost just individualizată și corespunde, atât sub aspectul naturii cât și al duratei sale, gravității faptei, pericolului social pe care îl prezintă persoana inculpatului apelant, precum și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii penale.

În mod corect instanța de fond a luat act că persoana vătămată P. A. nu s-a constituit parte civilă în cauză, acesta reiterându-și poziția în acest sens inclusiv în declarația dată în fața acestei curți de apel.

În raport de considerentele ce preced, Curtea va constata că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, iar solicitările inculpatului apelant S. S. de a se dispune achitarea sa în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. a) C.proc.pen., respectiv în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. a) C.proc.pen., sunt nefondate, considerent pentru care, în baza art. 421 pct. (1) lit. b) C.proc.pen. se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul S. S. împotriva sentinței penale nr. 15 din 4 februarie 2015 a Judecătoriei Carei.

În temeiul art. 275 alin. (2) C.proc.pen. va fi obligat inculpatul apelant la plata sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare în favoarea statului în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 421 pct. (1) lit. b) Cod de procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul S. S. [fiul lui A. și I., născut la data de 05.07.1976 în Bogdand jud.Satu M., cu domiciliul în com.Bogdand . jud.Satu M., posesor al CI . nr._, CNP-_, de cetățenie română, cu antecedente penale] împotriva sentinței penale nr. 15 din 4 februarie 2015 pronunțate de Judecătorie Carei în dosarul nr._ .

În temeiul art. 275 alin. (2) Cod procedură penală obligă pe apelantul inculpat S. S. la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat în apel.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică de azi, 06 ianuarie 2016.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

M. UDROIUADELA C.

Grefier,

C. P.

red. decizie C. A., 1.02.2016

jud. fond A. A.Gh.

tehnored. 5 ex., 1.02.2015, pc

#Judecator Mihail Udroiu

← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 162/2016....		Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 3/2016.... →

Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 2/2016. Curtea de Apel ORADEA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 2/2016. Curtea de Apel ORADEA