Abandonul de familie (art. 305 C.p.). Decizia nr. 45/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 45/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 313/232/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.45

Ședința publică din data de 19.01.2015

Președinte - S. C. I.

Judecător - N. E.

Grefier - R. V.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpata M. M., fiica lui Ș. și E., născută la 21.10.1975, domiciliată în comuna Gura Foii, ., județul Dâmbovița și cu domiciliul ales în orașul Găești, ., ., . împotriva sentinței penale nr.1524/26.09.2014 pronunțată de Judecătoria Găești, prin care, în baza art. 305 alin. 1 lit. c Cod penal anterior, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal anterior, art. 76 alin. 1lit. d Cod penal anterior a fost condamnată inculpata M. M., la o pedeapsă de 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de neplată, cu rea credință, timp de mai mult de două luni, a pensiei de întreținere stabilite prin hotărâre judecătorească, persoană vătămată fiind S. L. C..

În temeiul art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal anterior s-au interzis inculpatei drepturile civile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal anterior, pe perioada de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

Conform art. 81 și art. 82 Cod penal anterior s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicate pe o durată de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni, reprezentând termen de încercare.

Potrivit art. 71 alin. 5 Cod penal anterior, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii aplicate în baza art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal anterior.

În baza art. 15 din Legea 187/2012 s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal anterior privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

S-a luat act că inculpata a fost cercetată în stare de libertate.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit atât apelanta inculpată M. M., cât și intimata persoană vătămată S. L. C..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.

Curtea ia act că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea apelului.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat de inculpată întrucât instanța de fond în mod corect a pronunțat sentința atacată neexistând nici un motiv de nulitate.

CURTEA

Asupra apelului penal de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată:

Prin sentința penală nr.1524/26.09.2014 pronunțată de Judecătoria Găești, în baza art. 305 alin. 1 lit. c Cod penal anterior, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal anterior, art. 76 alin. 1lit. d Cod penal anterior a fost condamnată inculpata M. M., fiica lui Ș. și E., născută la data de 21.10.1975 în orașul Găești, județul Dâmbovița, domiciliată în .. 94, județul Dâmbovița, cu domiciliul ales în orașul Găești, . A, ., ., la o pedeapsă de 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de neplată, cu rea credință, timp de mai mult de două luni, a pensiei de întreținere stabilite prin hotărâre judecătorească, persoană vătămată fiind S. L. C..

S-a luat act că inculpata a fost cercetată în stare de libertate.

Pentru a hotărî astfel, analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul din data de 30.01.2014, întocmit în dosarul nr. 2016/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei M. M., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 305 alin. 1 lit. c Cod penal, constând în faptul că nu a plătit, cu rea credință, o perioadă mai mare de două luni, pensia de întreținere stabilită prin hotărâre judecătorească în favoarea minorului S. L. C..

În fapt s-a reținut că prin sentința civilă nr. 476 din 15.05.2003 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr. 797/2003 instanța a admis cererea formulată de reclamantul S. N. împotriva pârâtei N. (actuală M.) M. și a majorat pensia de întreținere la care a fost obligată prin sentința civilă nr. 1116/02.08.1999 pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. 1439/1999 pentru minorul S. L. C., născut la data de 31.03.1996, de la suma de 120.000 rol lunar, la începând cu data de 15.04.2003 și până la majoratul acestuia.

Prin plângerea prealabilă depusă la organele de urmărire penală în luna septembrie 2013, S. L. C. a solicitat tragerea la răspundere penală a lui M. M. pentru infracțiunea de abandon de familie, motivat de faptul că, din luna ianuarie 2012, cu rea credință, nu a plătit pensia de întreținere stabilită prin hotărâre judecătorească.

Fiind audiați în luna decembrie 2013 atât S. L. C., cât și S. N., reprezentant legal al minorului, au declarat că inculpata nu a plătit pensia de întreținere datorată din luna ianuarie 2012, suma restantă fiind la acel moment de 840 lei.

Aceasta a recunoscut parțial fapta comisă, precizând că până în luna aprilie 2013 a achitat pensia de întreținere, fără însă a depune la dosarul cauzei vreo dovadă. A menționat că plata s-a făcut direct către minor sau tatăl acestuia. Susținerile inculpatei sunt însă contrazise de minor și reprezentantul său legal. Din luna aprilie 2013, întrucât nu a mai avut un venit stabil, rămânând fără loc de muncă, nu a mai putut achita pensia restantă.

Motivația sa nu o exonerează de răspundere penală, cuantumul veniturilor fiind avut în vedere la stabilirea pensiei de întreținere prin hotărâre judecătorească, iar obligația de întreținere a minorului îi revine câtă vreme nu se află în incapacitatea de a munci. În context trebuie remarcat cuantumul relativ mic al acestei pensii, respectiv 35 lei lunar, raportat la nevoile unui minor în vârstă de 17 ani.

Ca mijloace de probă, au fost precizate: plângerea și declarația persoanei vătămate S. L. C., sentința civilă nr. 476 din 15.05.2003 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr. 797/2003, declarațiile inculpatei M. M., declarația martorului S. N..

În drept, s-a reținut că fapta inculpatei de a nu plăti, cu rea- credință, pensia de întreținere stabilită prin hotărâre judecătorească în favoarea minorului S. L. C. pe o perioadă mai mare de două luni, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 305 alin. 1 lit. c cod penal.

Cu privire la inculpată, s-a arătat că nu este cunoscută cu antecedente penale, în cursul urmăririi penale a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând fapta săvârșită.

Deși s-a încercat la mai multe termene de judecată consecutive aducerea acesteia în fața instanței pentru a fi audiată, demersurile au rămas fără rezultat, cu toate că de fiecare dată pe dovada de primire a semnat o rudă sau o persoană care locuiește cu aceasta.

Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpata a declarat că recunoaște fapta reținută în sarcina sa.

Coroborând recunoașterea inculpatei cu celelalte probe administrate în faza de urmărire penală și în fața instanței – respectiv declarația martorului, s-a reținut de către instanța de fond că aceasta a săvârșit fapta pentru care este trimisă în judecată, în modalitatea descrisă în rechizitoriu, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 305 alin. 1 lit. c Cod penal anterior.

Instanța a considerat că în prezenta speță legea mai favorabilă este cea veche, iar pentru a aprecia astfel a avut în vedere: aspectul că pe legea penală veche se poate reține în favoarea inculpatei circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal anterior, împrejurare care potrivit legii penale noi nu mai constituie o asemenea circumstanță; faptul că prin reținerea de circumstanțe atenuante, pedeapsa poate fi scăzută sub minimul prevăzut de lege; aspectul că instanța dorește să se orienteze la o pedeapsă cu închisoarea, fără privare de libertate, astfel că suspendarea condiționată a executării pedepsei prevăzută de Cod penal anterior este mai favorabilă acestei inculpate decât instituția asemănătoare din Noul Cod Penal, anume amânarea aplicării pedepsei – aceasta din urmă presupunând mai multe obligații pe durata termenului de supraveghere, obligații care în cazul suspendării condiționate nu există.

Instanța a constatat că, din probele administrate în faza de urmărire penală, reiese că fapta inculpatei este stabilită și că există suficiente date cu privire la persoana acesteia pentru a permite stabilirea unei pedepse.

La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere, potrivit art. 72 Cod penal anterior, dispozițiile părții generale a Codului penal anterior, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, persoana infractorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

S-a reținut în favoarea inculpatei circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal, deoarece din cazierul judiciar reiese că este fără antecedente penale.

Pentru aceste considerente, a fost condamnată inculpata la o pedeapsă de 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de neplată, cu rea credință, timp de mai mult de două luni, a pensiei de întreținere stabilite prin hotărâre judecătorească, persoana vătămată fiind S. L. C..

În baza art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal anterior, au fost interzise inculpatei drepturile civile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

Instanța nu a interzis inculpatei dreptul civil prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. a teza I Cod penal, ținând cont de hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza C. c. României, unde s-a statuat că privarea de dreptul de a vota pentru toți condamnații care execută pedepse și care se aplică în mod automat acestora, indiferent de durata pedepsei lor, de natura sau gravitatea încălcării pe care aceștia au săvârșit-o și independent de situația lor personală, depășește limitele unei aprecieri rezonabile, astfel că este incompatibilă cu articolul 3 din Protocolul nr. 1.

Întrucât în speță, persoana inculpatei și natura infracțiunii săvârșite nu impun interzicerea dreptului de a vota, va fi exceptată de la aplicare pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza I Cod penal anterior.

Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatei, aceasta aflându-se la prima încălcare a legii penale, instanța a făcut aplicarea art. 81 Cod penal anterior și a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, pe durata termenului de încercare de 2 ani și 4 luni, stabilit potrivit art. 82 Cod penal anterior și în baza art. 71 alin. 5 Cod penal anterior, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii aplicate în baza art. 71 Cod penal anterior.

Potrivit dispozițiilor art.15 din Legea nr.187/2012, s-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83 Cod penal anterior – privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpata M. M., pentru motive de nelegalitate, susținând că nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, întrucât a achitat suma de 400 lei prin poștă, însă reprezentantul legal nu a ridicat pensia de întreținere, motiv pentru care suma a fost returnată, cu mențiunea că inculpata are domiciliul în Anglia începând cu luna iunie 2014, deși nu a depus la dosarul cauzei nici o dovadă în acest sens a pretinsului domiciliu.

Curtea, examinând sentința apelată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin. 1 și 2 cod proc. penală și în limitele impuse de art. 418 și art. 419 Cod proc. penală, constată că apelul nu este fondat, pentru următoarele considerente:

Din probatoriul administrat în faza de urmărire penală și pe parcursul cercetării judecătorești de către instanța de fond reiese fără echivoc că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie în modalitatea prev. de art. 305 alin. 1 lit. c C.p., sub aspectul laturii obiective și subiective, inculpata neachitând cu rea-credință pensia de întreținere stabilită în favoarea minorului S. L. C. pe o perioadă mai mare de două luni, deși cuantumul acesteia este modic, respectiv suma de 35 lei lunar, conform sentinței civile nr. 476 din 15.05.2003 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr. 797/2003, prin care s-a majorat pensia de întreținere la care inculpata a fost obligată inițial prin sentința civilă nr. 1116/02.08.1999 pronunțată de Judecătoria Găești .

Referitor la identificarea legii mai favorabile în cursul procesului, până la judecarea definitivă a cauzei, aceasta se realizează conform Deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 06.05.2014, publicată în Monitorul oficial nr. 372 din 20.05.2014, prin compararea legilor succesive, stabilirea în concret a legii penale mai favorabile și, în final, aplicarea acesteia în ansamblu.

La aplicarea legii mai favorabile, instanța de fond a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de cele două reglementari incidente, regimul sancționator al acestora, modalitatea de executare a pedepsei care se poate stabili, pedepsele complementare si accesorii, alte instituții distincte, precum reabilitarea.

În considerarea tuturor aceste aspecte, comparând cele două legi penale succesive, instanța de fond a reținut în mod corect că legea penală mai favorabilă inculpatei este cea veche, aceasta urmând a fi aplicată în ansamblu, cu privire la pedeapsă, pedeapsă accesorie, modalitate de executare, iar suspendarea condiționată a executării pedepsei prevăzută de Cod penal anterior este mai favorabilă inculpatei decât instituția asemănătoare din Noul Cod Penal, anume amânarea aplicării pedepsei presupunând mai multe obligații pe durata termenului de supraveghere, obligații care în cazul suspendării condiționate nu există.

Instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt și a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate, din care rezultă atât existența faptei pentru care apelanta inculpată a fost trimisă în judecată, cât și săvârșirea acesteia cu vinovăție în forma cerută de lege.

La dozarea pedepsei, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare ale pedepsei prevăzute de art. 74 Cod penal și anume: împrejurările si modalitatea săvârșirii faptei, persistența infracțională reflectată de neachitarea pensiei de întreținere restante pe o lungă perioadă de timp, vătămarea unor valori sociale importante referitoare la ocrotirea minorilor și a familiei în ansamblu, urmările produse, precum și persoana inculpatei, care a recunoscut săvârșirea faptei cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, conduita ulterioară și în cursul procesului penal, situația familială și socială, împrejurarea că nu figurează în evidența cazierului judiciar cu antecedente penale.

În acest context, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa manieră încât inculpata să se convingă de necesitatea respectării legii și să evite în viitor comiterea unor fapte antisociale, așa încât, Curtea apreciază că pedeapsa de 4 luni închisoare în cond. art. 81 C.p. este proporțională cu gravitatea faptei comise și cu scopul preventiv - educativ urmărit, iar instanța de fond a dispus în mod temeinic suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni stabilit în baza art. 82 C.p.

Întrucât la examinarea din oficiu a cauzei nu s-au constatat nulități de ordine publică care să afecteze legalitatea sentinței și pentru considerentele expuse anterior, critica apelantei este neîntemeiată, astfel că sentința atacată este legală și temeinică sub toate aspectele, motiv pentru care în temeiul art. 421 alin. 1 pct. 1 lit. b) Cod proc. penală va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpata M. M. și o va obliga pe aceasta la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat, conform art. 275 alin. 2 Cod proc. penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de inculpata M. M., fiica lui Ș. și E., născută la 21.10.1975, domiciliată în comuna Gura Foii, ., județul Dâmbovița și cu domiciliul ales în orașul Găești, ., ., . împotriva sentinței penale nr.1524/26.09.2014 pronunțată de Judecătoria Găești, ca nefondat.

Obligă apelanta la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.01.2015. .

Președinte, Judecător,

S. C. I. N. E.

Grefier,

R. V.

Red.SCI ./ Tehnored.SCI / 2 ex./ 23.01.2015

Dosar fond -_ Judecătoria Găești

Judecător fond – M. M.

Operator de date cu caracter personal;

Notificare nr.3113/2006

← Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr....		Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... →

Abandonul de familie (art. 305 C.p.). Decizia nr. 45/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Abandonul de familie (art. 305 C.p.). Decizia nr. 45/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI