Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 15/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 15/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 5145/105/2013/a5
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 15
Ședința publică din data de 30 ianuarie 2015
Președinte - S. P. B.
Grefier - B. Năvîrcă
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – S. Teritorial Ploiești a fost reprezentat de procuror D. C.
Pe rol fiind soluționarea contestației declarate de inculpatul C. P. A.-fiul lui N. și C., născut la 13 octombrie 1986, CNP_ arestat preventiv în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din 23 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova prin care:
În baza art. 242 alin. 2 C.p.p., a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar, formulată de inculpatul C. P. A..
În baza art. 208 C.p.p. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului C. P. A., C.N.P._, fiul lui N. și C., născut la data de 13.10.1986, Sectorul 4, București, domiciliat în mun. București, sector IV, ., ., posesor al C.I. ., nr._, eliberat la 15.03.2004, de SPCLEP Secția 15, București, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni și s-a menținut această măsură.
În baza art. II din O.U.G. 82/2014 cu referire la art. 208 alin. 5 C.p.p., a constatat legalitatea și temeinicia până în prezent a măsurii preventive a controlului judiciar luată prin încheierea din 10.02.2014 față de inculpații S. G., C.N.P._, fiul lui V. și M., născut la data de 15.07.1986 în mun. Târgoviște, jud. Dâmbovița, domiciliat în ., nr. 60, jud. Dâmbovița, posesor al CI, ., nr._, G. P., C.N.P._, fiul lui G. și M., născut la data de 04.12.1973, în ., domiciliat .), ., jud. Ilfov, posesor al CI . nr._, B. N., C.N.P._, fiul lui I. și M., născut la data de 16.05.1979, în ., cu domiciliul în com. valea Călugărească, .. 142, f.f.l. în Jud. Prahova, ., jud. Prahova, posesor al CI ., nr._ și V. N., C.N.P._, fiica lui T. și M., născută la data de 22.03.1975, în Sector 2, mun. București,
cu domiciliul în Sector 2, . . a CI . nr._.
În baza art. 208 alin. 5 rap. la art.207 alin. 5 C.p.p., art. 242 alin. 1 teza I C.p.p., a fost revocată măsura controlului judiciar luată față de inculpații menționați anterior.
Încheierea a fost comunicată inculpaților, unităților de poliție în a căror rază domiciliază inculpații, Serviciului public comunitar de evidență a persoanelor, Poliției de Frontieră.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul inculpat C. P. A., personal și asistat de apărător ales C. P. din Baroul Prahova.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Contestatorul inculpat C. P. A., având personal cuvântul, după consultarea cu apărătorul său ales susține că nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de control judiciar, menținându-și declarațiile date anterior.
Avocatul ales al contestatorului inculpat și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Avocat C. P., având cuvântul, solicită admiterea contestației în baza disp. art. 4251 alin. 7 Cod proc. penală și desființarea încheierii pronunțate de instanța de fond susținând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii.Mai arată că în situația acestuia nu poate fi vorba de o faptă săvârșită în stare de recidivă, întrucât fapta anterioară a fost săvârșită când acesta era minor, astfel că trebuie să se rețină faptul că acesta nu este recidivist, ci doar cunoscut cu antecedente penale.
Invocă și disp. art. 223 alin. 1, la dosarul cauzei neexistând dovezi că inculpatul s-ar sustrage cercetării judecătorești sau ar încerca să influențeze buna desfășurare a procesului penal dacă ar fi judecat în stare de libertate deoarece la acest moment contestatorul-inculpat C. a recunoscut săvârșirea faptelor deduse judecății însă este singurul inculpat din dosar arestat preventiv.
Solicită admiterea contestației în baza disp. art. 4251 alin. 7 Cod proc. penală și desființarea încheierii pronunțate de Tribunalul Prahova la data de 23 ianuarie 2015, iar în baza art. 348 alin. 2 rap. la art. 207 alin. 5 să se dispună în principal revocarea măsurii arestării preventive iar în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu aceea a controlului judiciar, deoarece scopul măsurii arestării preventive a fost pe deplin atins.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației ca nefondată și menținerea încheierii Tribunalului Prahova ca legală și temeinică fiindcă la acest moment procesual subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, fapt ce impune menținerea acesteia.
Contestatorul inculpat C. P. A., având cuvântul, declară că este arestat de 5 luni, a recunoscut acuzațiile și că a încercat să își ajute fratele, solicitând admiterea contestației așa cum a susținut avocatul său.
CURTEA
Deliberând asupra contestației de față, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 23 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova în baza art. 242 alin. 2 C.p.p., a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar, formulată de inculpatul C. P. A..
În baza art. 208 C.p.p. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului C. P. A., C.N.P._, fiul lui N. și C., născut la data de 13.10.1986, Sectorul 4, București, domiciliat în mun. București, sector IV, ., . ., posesor al C.I. ., nr._, eliberat la 15.03.2004, de SPCLEP Secția 15, București, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni și s-a menținut această măsură.
În baza art. II din O.U.G. 82/2014 cu referire la art. 208 alin. 5 C.p.p., a constatat legalitatea și temeinicia până în prezent a măsurii preventive a controlului judiciar luată prin încheierea din 10.02.2014 față de inculpații S. G., C.N.P._, fiul lui V. și M., născut la data de 15.07.1986 în mun. Târgoviște, jud. Dâmbovița, domiciliat în ., nr. 60, jud. Dâmbovița, posesor al CI, ., nr._, G. P., C.N.P._, fiul lui G. și M., născut la data de 04.12.1973, în ., domiciliat .), ., jud. Ilfov, posesor al CI . nr._, B. N., C.N.P._, fiul lui I. și M., născut la data de 16.05.1979, în ., cu domiciliul în .. 142, f.f.l. în Jud. Prahova, ., jud. Prahova, posesor al CI ., nr._ și V. N., C.N.P._, fiica lui T. și M., născută la data de 22.03.1975, în Sector 2, mun. București, cu domiciliul în Sector 2, . . ., București, posesoare a CI . nr._.
În baza art. 208 alin. 5 rap. la art. 207 alin. 5 C.p.p., art. 242 alin. 1 teza I C.p.p., a fost revocată măsura controlului judiciar luată față de inculpații menționați anterior.
Încheierea a fost comunicată inculpaților, unităților de poliție în a căror rază domiciliază inculpații, Serviciului public comunitar de evidență a persoanelor, Poliției de Frontieră.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 100/D/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T.-Biroul Teritorial Sibiu, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. P. A., C.N.P._, fiul lui N. și C., născut la data de 13.10.1986, Sectorul 4, București, domiciliat în mun. București, sector IV, ., . ., posesor al C.I. ., nr._, eliberat la 15.03.2004, de SPCLEP Secția 15, București, arestat preventiv în lipsă.
În sarcina inculpatului C. P. A. s-a reținut comiterea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. 1, 2,3, 5 cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal, respectiv complicitate la fals informatic în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal, fiecare cu aplic. art. 37 lit. b C. pen, toate cu aplic. art. 33 lit. a C. pen.
În cursul urmăririi penale, prin încheierea nr.17/C.C./08.04.2013 a Tribunalului Sibiu pronunțată în dosar nr._, s-a dispus în baza art. 1491, 143, 148 lit. a,f C.p.p. anterior, arestarea preventivă și a acestui inculpat pe o durată de 30 de zile de la momentul punerii în executare a mandatului, fiind emise în acest sens Mandatul de arestare preventivă nr. 33/08.04.2013.
La data de 11.06.2013 a fost învestit Tribunalul Prahova cu soluționarea cauzei, înregistrată sub nr._ 13.
La data de 05.10.2014, instanța a dispus în baza art. 231 C.p.p., confirmarea arestării preventive a inculpatului C. P. A. și a dispus executarea mandatului de arestare preventivă nr. 33/08.04.2013 emis de Tribunalul Sibiu pe numele acestuia, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu 05.10.2014 și până la 03.11.2014 inclusiv.
Potrivit dispozițiilor art. 208 alin. 4 C.p.p., în tot cursul judecății, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive luate față de inculpat.
Potrivit dispozițiilor art. 207 alin. 4 C.p.p., la care art. 208 alin. 3 C.p.p. face trimitere în mod expres, când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică măsura preventivă, judecătorul dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat.
În privința inculpatului C. P. A. instanța de fond a constatat incidența acestor din urmă dispoziții legale,în sensul că temeiurile de fapt care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă și în prezent.
Astfel, prima instanță a avut în vedere și dispozițiile art 202 alin 1 C pr pen, potrivit cărora măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
Citând art. 223 C. proc. pen. Potrivit cu care măsura arestării preventive poate fi luată de către judecătorul de drepturi și libertăți, în cursul urmăririi penale, de către judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau de către instanța de judecată în fața căreia se află cauza, în cursul judecății, numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune și există una dintre următoarele situații:
a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;
b) inculpatul încearcă să influențeze un alt participant la comiterea infracțiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;
c) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înțelegere frauduloasă cu aceasta;
d) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune sau pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni.
(2) Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, judecătorul fondului a analizat pe rând îndeplinirea cerințelor legale sus-citate și a constatat următoarele:
În privința primei cerințe a textului legal, instanța de fond a constatat că există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile de care este acuzat potrivit rechizitoriului.
Prin existența unei presupuneri rezonabile se înțelege existența unor date, informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o infracțiune. Caracterul rezonabil al suspiciunii se apreciază în funcție de circumstanțele fiecărei cauze (C.E.D.O., hotărârea din 30 august 1990, în cauza Fox, Campbell și Hartley contra Marii Britanii). Faptele probatorii care ar putea da naștere unei presupuneri rezonabile nu trebuie să fie de același nivel cu cele necesare pentru a justifica o condamnare (C.E.D.O., hotărârea din 7 aprilie 2005, în cauza Calleja contra Maltei).
În sarcina inculpatului C. P. A. s-a reținut, pe baza probatoriilor administrate în cursul urmăririi penale, că împreună cu inculpații P. M. D., M. Ș. D., N. D. F., B. C. A., la începutul anului 2011 (februarie-martie), la inițiativa inculpatului P. M. D., au constituit un grup infracțional organizat care a acționat coordonat până la sfârșitul anului 2012, în vederea obținerii de beneficii materiale în mod ilicit, prin săvârșirea de infracțiuni grave, anume infracțiuni contra patrimoniului cu consecințe deosebit de grave și infracțiuni săvârșite prin intermediul sistemelor și rețelelor informatice sau de comunicații.
În concret, în cadrul grupului, s-a reținut în sarcina inculpatului că a recrutat și coordonat direct persoane care au retras banii proveniți din transferuri frauduloase (I. A. F., D. S., S. M., P. O., L. G. A., A. I., S. C. L., N. G., F. G. A., V. C., D. A. M., C. M. A., M. Ș.) sau cu ajutorul inculpatului A. L. F. (pe D. M. N., F. M., A. G. E.) respectiv la retragerile din zilele de 03.05.2011, 09.05.2011, 10.05.2011, 11.05.2011, 12.05.2011, 13.05.2011, 17.05.2011, 30.05.2011, 30.06.2011, punând și la dispoziție datele de identificare ale acestora inculpatului P. M. D. pentru a fi introduse în aplicațiile de transfer de bani.
Instanța de fond a constatat de asemenea incidența cazului prevăzut de art. 223 alin. 1 lit. a C.p.p.fiindcă inculpatul s-a sustras cercetărilor.
Astfel, chiar dacă inculpatul C. P. a afirmat că nu avea cunoștință de cercetările efectuate împotriva sa, instanța de fond a avut în vedere că unul dintre coinculpați era chiar vărul său, prin urmare afirmațiile nu sunt plauzibile.
În plus, din declarația dată de inculpatul D. S. în cursul urmăririi penale(fila 539 vol. X d.u.p.) a reieșit că inculpatul C. P. i-a angajat acestuia un avocat în momentul în care a fost chemat la audieri și l-a instruit despre conținutul declarațiilor pe care urma să le dea, avertizându-l totodată să nu îi menționeze numele.
De asemenea, din declarația dată de inculpatul L. G. A., (fila 221 vol. VIII instanță) a reieșit că inculpatul C. P. avea cunoștință de existența acestui dosar penal. A mai arătat L. G. că, înainte de a da prima declarație în dosar, s-a întâlnit întâmplător pe stradă cu C. P., care l-a amenințat și i-a spus să nu declare nimic despre tranzacția efectuată și ulterior, la întoarcerea de la Oradea, a fost lovit de C. P..
Inculpatul a încercat să se apere cu privire la acest aspect, susținând că nu s-a sustras cercetărilor, însă instanța de fond a constatat că și dacă aceste apărări ar fi reținute, în cauză oricum se mai constată și incidența cazului de arestare prevăzut la art. 223 alin. 2 C.p.p.
În privința primei condiții prevăzute de alineatul 2 al art. 223 C.p.p., s-a observat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată sunt pedepsite de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.
În privința celei de a doua condiții prevăzute de același text legal, instanța a constatat că starea de arest preventiv este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
S-a reținut astfel că pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl reprezintă lăsarea inculpatului în stare de libertate în acest moment procesual, derivă din natura infracțiunilor pentru care acesta este trimis în judecată și modalitatea concretă de comitere a acestora, printr-o activitate bine pusă la punct, potrivit unui plan prestabilit, în cadrul unui grup organizat în care fiecare avea rolul său bine determinat.
Perioada infracțională este extinsă, iar activitatea inculpatului a fost stopată doar prin intervenția organelor de urmărire penală.
Faptul că infracțiunile au fost comise în cursul anilor 2011-2012 nu diminuează impactul pe care acestea le-au avut în l societate, întrucât este rezonabil să se creadă că în astfel de cauze, foarte complexe, autoritățile au nevoie de o anumită perioadă de timp pentru depistarea activității infracționale, stabilirea participanților și a modului de operare, sub acest aspect neputându-se imputa organelor de cercetare penală faptul că nu au efectuat acte de cercetare cu ritmicitate și că au stat în pasivitate.
A fost avut de asemenea în vedere prejudiciul concret de care inculpatul este responsabil, atât prin propriile fapte de retragere de sume în mod fraudulos, cât și prin retragerile efectuate de persoanele pe care le-a coordonat, prejudiciu fiind destul de însemnat.
În privința circumstanțelor personale ale inculpatului C. P., prima instanță a stabilit că recunoașterea în principiu a comiterii infracțiunilor nu conduce prin ea însăși la diminuarea gravității acestora, în plus reținându-se și că acesta este cunoscut cu antecedente penale, în timpul minoratului a suferit mai multe condamnări pentru infracțiuni de furt și tâlhărie, dovedind perseverență infracțională (fila 205 vol. III instanță).
Argumentul inculpatului privind egalitatea de tratament juridic cu ceilalți coinculpați nu a fost primit deoarece ei nu s-au sustras cercetărilor și nici nu au antecedente penale.
Măsura arestării preventive față de acest inculpat nu s-a considerat a fi disproporționată față de faptele concrete pentru care este cercetat, fiind necesară pentru îndeplinirea scopului desfășurării în bune condiții a cercetării judecătorești, instanța a menținut măsura arestului preventiv.
În plus, s-a argumentat că durata arestului preventiv, de aproximativ trei luni și jumătate, nu este una nerezonabilă, în opinia instanței iar în privința cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar, instanța de fond a constatat că aceasta este neîntemeiată apreciind că măsura preventivă mai blândă nu este încă aptă să satisfacă cerințele bunei desfășurări a procesului penal deoarece trebuie realizat un echilibru între interesul inculpatului de a fi cercetat în libertate și interesul menținerii stării de arest preventiv pentru preîntâmpinarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, în acest moment procesual balanța înclinând în favoarea menținerii stării de arest preventiv.
Față de aceste considerente instanța de fond a respins cererea de înlocuire a măsurii preventive și a menținut starea de arest preventiv a inculpatului C. P. A. și a analizat apoi măsura controlului judiciar luată față de inculpații S. G., G. P., B. N. și V. N., însă dezlegarea dată nu a fost contestată, așa încât nu face obiectul examenului de legalitate și temeinicie al Curții.
Inculpatul C. P. A. a declarat contestație împotriva încheierii pronunțate de prima instanță (fila 4) susținând prin apărătorul ales că este greșită respingerea cererii sale de înlocuire a arestului preventiv cu măsura controlului judiciar precum și soluția de menținere a sa în stare de arest preventiv fiindcă în esență, actualmente nu mai subzistă temeiurile inițiale care au justificat-o în urmă cu aproximativ 3 luni și jumătate, a recunoscut integral învinuirea și drept urmare, nu poate influența buna desfășurare a procesului penal iar starea de recidivă cu care a fost trimis în judecată ca circumstanță agravantă în realitate nu există deoarece condamnarea anterioară a suferit-o în timpul minorității.
Curtea, verificând încheierea contestată în raport de susținerile inculpatului, de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale care au incidență în cauză, constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Instanța de fond, învestită cu soluționarea cauzei încă de la data de 11 iunie 2013 a verificat din oficiu și repetat, după înregistrarea dosarului, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților trimiși în judecată în această cauză în stare de arest preventiv mai puțin pentru inculpatul C. P. A. care, fiind arestat preventiv în lipsă conform încheierii nr.17/CC/8 aprilie 2013 a Tribunalului Sibiu, a fost dat în urmărire internațională și arestat preventiv efectiv la data de 5 octombrie 2014 în baza mandatului de arestare nr.33 din 8 aprilie 2013 a Tribunalului Sibiu care a fost confirmat de Tribunalul Prahova prin încheierea din 5 octombrie 2014(filele 253-255 vol.IX dosar fond).
Ulterior, judecătorul fondului a verificat periodic legalitatea și temeinicia măsurii preventive a acestui inculpat (alături de un alt coinculpat B. C. A.) stabilind prin încheierile succesive de la 28 octombrie 2014, 9 decembrie 2014(filele 90-92 și 195-198 vol.X dosar fond) precum și prin încheierea din 23 ianuarie 2015(filele 315-318 vol.X dosar fond)că detenția provizorie este legală și temeinică cu consecința menținerii ei și a respingerii cererii de înlocuire cu controlul judiciar-cerere pe care inculpatul C. P. A. a depus-o la 19 ianuarie 2015 (fila 226).
Această ultimă încheiere face obiectul controlului de legalitate și temeinicie de față.
Sub un prim aspect, Curtea constată că inculpatul a solicitat instanței de fond să fie cercetat în stare de libertate, sub control judiciar prin înlocuirea măsurii arestului preventiv(fila 284 verso vol.X dosar fond).
D. urmare, instanța de fond, fiind învestită cu o cerere expresă de înlocuire a unei măsuri preventive cu o alta, a analizat-o și, în raport de soluția pronunțată, a înlăturat-o motivat ca fiind neîntemeiată, pronunțându-se explicit și motivat asupra respectivei solicitări.
Verificând critica contestatorului-inculpat referitoare la dezlegarea dată cererii sale, Curtea reține că cerințele impuse de art. 223 alin.2 C. proc. pen., evocate și analizate de instanța de fond, subzistă în continuare legitimând detenția preventivă a inculpatului și făcând să prevaleze interesul public al menținerii ordinii asupra dreptului acestuia la libertate individuală, fiindcă trimiterea în judecată a făptuitorului și recunoașterea acuzației penale nu a schimbat temeiul juridic inițial al arestării sale preventive.
Astfel, detenția provizorie a inculpatului C. P. A. a început la data de 5 octombrie 2014 când a fost pus efectiv în executare mandatul de arestare preventivă emis în lipsă (la 8.04.2013) iar ulterior, la data de 11 iunie 2013, a fost sesizată instanța de judecată cu soluționarea cauzei, astfel cum s-a arătat mai sus.
În aceste condiții, Curtea identifică subzistența, în continuare, a temeiurilor de fapt și de drept ce au impus inițial luarea arestării preventive a inculpatului, temeiuri ce nu s-au modificat și a căror existență nu a fost diminuată de trecerea unei scurte perioade de timp de la luarea efectivă a măsurii preventive a inculpatului și până în prezent astfel încât nu s-ar putea susține depășirea unei durate rezonabile, în sensul art. 6 par.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Constatându-se că în actuala fază procesuală, aceea a judecății în primă instanță, nu s-a finalizat cercetarea judecătorească care se află în etapa administrării probelor, pentru buna desfășurare a procesului penal, măsura de menținere a arestului preventiv apare ca temeinică și legală cel puțin până la momentul procesual al epuizării administrării probelor adunate împotriva sa, de natură a răsturna prezumția legală de nevinovăție de care acesta beneficiază, chiar dacă prin declarațiile date a înțeles să recunoască acuzația penală.
Pe de altă parte, stabilirea pericolului social concret pe care lăsarea în libertate a inculpatului l-ar genera pentru ordinea publică are în vedere gravitatea faptelor-așa cum transpare din modalitatea concretă în care se presupune rezonabil că ar fi acționat și de rezonanța socială incontestabilă a infracțiunilor pentru care acesta a fost trimis în judecată, la care se adaugă perioada de timp relativ îndelungată în care s-au desfășurat acțiunile ce compun învinuirea, numărul mare al inculpaților trimiși în judecată, complexitatea documentării și depistării tuturor participanților precum și încercarea dovedită prin mărturia coinculpatului L. G. A. care a relatat(fila 221 vol.VIII dosar fond) că a fost amenințat și lovit de inculpatul C. P. A. pentru a nu face declarații împotriva sa, astfel cum în mod corect a argumentat și judecătorul fondului.
În consecință, evaluarea asupra necesității menținerii arestării preventive a inculpatului din perspectiva prevederilor art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, permite Curții să constate că detenția provizorie este în continuare justificată, fiindcă o astfel de atitudine demonstrează că inculpatul C. ar putea zădărnici buna desfășurare a procesului penal, acesta având în plus și un trecut infracțional care dovedește că a mai intrat în conflict cu legea înainte de împlinirea vârstei majoratului când a comis fapte de furt și tâlhărie, fără a fi recidivist cum eronat s-a menționat în actul de inculpare.
Pe de altă parte, trimiterea în judecată a inculpatului, alături de alți 53 de inculpați dovedește gravitatea faptelor pretins comise pentru existența cărora sunt strânse indicii temeinice de vinovăție în dosarul de urmărire penală, așa cum a corect a stabilit și instanța de fond, așa încât cerința art.223 alin.2 teza ultimă cod pr.pen., referitoare la necesitatea privării de libertate în scopul înlăturării unei stări de pericol pentru ordinea publică, justificată de modul și circumstanțele de comitere a pretinselor fapte, anturajul și mediul din care inculpatul provine, antecedentele sale penale și atitudinea de a se fi sustras de la urmărirea penală, este îndeplinită.
În raport de considerentele ce preced, Curtea, în conformitate cu prevederile art.4251 alin.7 pct.1,lit.b rap.la art.206 cod pr.pen., va respinge ca nefondată contestația exercitată de inculpatul C. P. A. împotriva încheierii din 23 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, cu consecința obligării sale la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.275 alin.2 din același cod
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art.4251 alin.7 pct.1,lit.b rap.la art.206 cod pr.pen.,respinge ca nefondată contestația declarată de inculpatul C. P. A.-fiul lui
N. și C., născut la 13 octombrie 1986, CNP_1 arestat preventiv în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din 23 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă pe contestatorul-inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 30 ianuarie 2015.
Președinte
S. P. B.
Grefier
B. Năvîrcă
Red. SPB
2 ex./3.02.2015
Dosar fond nr._ 13 Tribunalul Prahova
Judec. fond A. C. S.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
| ← Tulburarea ordinii şi liniştii publice (art.371 NCP). Decizia... | Abandonul de familie (art. 305 C.p.). Decizia nr. 45/2015.... → |
|---|
