Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 893/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 893/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 30-09-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR._

DECIZIA NR. 893

Ședința publică din data de 30 septembrie 2015

Președinte - E. N.

Judecător - S. P. B.

Grefier - M. G.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. T.

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de P. DE PE L. TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, inculpatul A. F. fiul lui V. și V., născut la data de 17 mai 1978 în Răcari, județul Dâmbovița, CNP_, cu domiciliul procesual ales la SCA S. și Asociații în municipiul Târgoviște, .. 7 A, județul Dâmbovița și partea civilă ANAF - DGRFP Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița cu sediul în municipiul Târgoviște, Calea Domnească nr. 166, județul Dâmbovița, împotriva sentinței penale nr. 342 din 26 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 17 septembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceea dată care face parte integrantă din prezenta când, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, instanța a amânat pronunțarea astăzi 30 septembrie 2015, dată la care rămânând în deliberare, a adoptat următoarea decizie:

CURTEA

Deliberând asupra apelurilor penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.342 din 26 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în baza art. 9 alin.1 lit.c rap. la alin.2 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art.375 și art.396 alin.10 Cod proc.penală a fost condamnat inculpatul A. F. fiul lui V. și V., născut la data de 17 mai 1978 în Răcari, județul Dâmbovița, CNP_, domiciliat în ., județul Dâmbovița, la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 67 alin. 2 Cod penal rap. la art. 9 alin.1 din Legea nr. 241/2005 s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și g Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa și exercita funcția de administrator la o societate comercială, pe o perioadă de 3 ani, potrivit art. 68 alin. 1 lit. c Cod penal, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art.65 alin.1 Cod penal, s-a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară (art. 66 alin.1 lit. a, b și g Cod penal) ce se va executa potrivit art.65 alin. 5 Cod penal, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

S-a respins cererea de constituire de parte civilă formulată de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița privind obligarea inculpatului la despăgubiri civile.

S-a constatat existența unui titlu executoriu cu privire la sumele datorate statului ce include și valoarea prejudiciului cauzat prin infracțiune.

În baza disp. art.274 alin.1 Cod proc. penală, inculpatul A. F. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 2.500 lei, ce include și valoarea cheltuielilor judiciare stabilite la urmărirea penală.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr.265/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul A. F.-fiul lui V. și V., născut la data de 17.05.1978 în Răcari, județul Dâmbovița, CNP_, domiciliat în ., județul Dâmbovița, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prevăzută de disp. art. 9 alin. 1 lit. c și alin. 2 din Legea nr. 241/2005.

În actul de sesizare s-a reținut că în fapt în perioada 22.03._11 societatea Rikardo Construct SRL, cu sediul în Românești, comuna Potlogi, .. 251, județul Dâmbovița, a fost supusă unei inspecții fiscale generale ce a vizat perioada fiscală 23.09._10.

Având în vedere că administratorul societății nu a pus la dispoziția organelor de inspecție fiscală documentele contabile ale societății, inspecția fiscală s-a efectuat pe baza documentelor existente la dosarul fiscal al societății precum și pe baza listei neconcordanțelor-declarația 394 furnizată de Biroul de Informații Fiscale Dâmbovița.

Cu ocazia inspecției fiscale a fost încheiat procesul-verbal din data de 20.04.2011 înregistrat la Direcția G. a Finanțelor Publice Dâmbovița sub nr._/21.04.2011din cuprinsul căruia rezultă că organele de inspecție au constatat că pentru anul 2008 impozitul pe profit suplimentar sustras de societate prin intermediul inculpatului de la plata către bugetul statului este în sumă de 29.580 lei iar TVA dedusă nelegal este în sumă de 35.126 lei.

Organul fiscal a stabilit că obligațiile fiscale suplimentare provin din neadmiterea la deducere a cheltuielilor în sumă de 184.874 lei reprezentând achiziții raportate și declarate de către societatea Rikardo Construct SRL, existând suspiciunea că societatea verificată a înregistrat pe cheltuieli documente de proveniență nelegală și nu a depus niciodată declarații fiscale, bilanțuri contabile sau deconturi de TVA fiind declarată societate inactivă începând cu data de 7.10.2010 ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor declarative.

Pentru anul 2009 organele de inspecție fiscală au stabilit un impozit pe profit suplimentar în sumă de 478.964 lei și TVA suplimentară în sumă de 568.771 lei.

S-a stabilit că obligațiile fiscale suplimentare aferente anului 2009 provin din neadmiterea la deducere a cheltuielilor în sumă de 1.507.142 lei, sumă reprezentând achiziții raportate de societatea Rikardo Construct SRL și nedeclarate avându-se în vedere și argumentele descrise în situația expusă pentru anul 2008.

Această sumă se compune din suma de 515.546 aferentă semestrului I 2009, respectiv 991.596 aferentă semestrului II-2009;neadmiterea la deducere a cheltuielilor în sumă de 204.874 lei, sumă reprezentând achiziții raportate și declarate de către societatea Rikardo Construct SRL, ca fiind efectuate de la societatea Epalex Construct SRL. Acest lucru s-a datorat faptului că urmare a neconcordanțelor apărute din declarațiile 394 a fost solicitată fișa contului 411-clienți- iar ca răspuns la această solicitare a organelor fiscale, agentul economic respectiv a transmis declarația pe proprie răspundere a administratorului societății din care rezultă că nu a avut relații cu S.C. Rikardo Construct SRL.

Din fișa contului 401-furnizor-Epalex Construct SRL înaintată de societatea Consulting Management Star SRL (societate care se ocupă cu evidența contabilă a societății Rikardo Construct SRL) reiese că în anul 2009 Rikardo Construct SRL a înregistrat în evidența contabilă facturi de achiziții de la Epalex Construct SRL, numerotate în ordine cronologică de la numărul_ la_, fiecare factură fiind în valoare de 5.000 lei și achitată prin casă;-neadmiterea la deducere a cheltuielilor în sumă de 798.319 lei reprezentând achiziții raportate și declarate de către societatea Rikardo Construct SRL ca fiind efectuate de la societatea Mauro Construct SRL în semestrul II-2009, deși societatea Mauro Construct SRL a fost declarată inactivă începând cu data de 11.06.2009 prin OPANAF 1167/29.05.2009; - neadmiterea la deducere a cheltuielilor în sumă de 483.193 lei reprezentând achiziții raportate și declarate de către societatea Rikardo Construct SRL ca fiind efectuate de la societatea Kafas Construct SRL București și nedeclarate de societatea din urmă.

Din fișa contului 401-furnizor-Kafas Construct SRL București înaintată de societatea Consulting Management STAR SRL (societate care se ocupă cu evidența contabilă a societății Rikardo Construct SRL) reiese că în semestrul II 2009, Rikardo Construct SRL a înregistrat în evidența contabilă facturi de achiziții de la Kafas Construct SRL București, numerotate în ordine cronologică de la numărul 101 la 117, fiecare factură fiind în valoare de 5.000 lei și o factură în valoare de 490.000 lei.

Facturile în valoare de 5.000 lei au fost achitate prin casă, iar factura în valoare de 490.000 lei nu a fost achitată până la data inspecției fiscale.

Pentru anul 2010 organele de inspecție fiscală au stabilit impozit pe profit suplimentar în sumă de 237.210 lei și TVA suplimentară în sumă de 320.437 lei.

Stabilirea de către organele fiscale a obligațiilor fiscale suplimentare pentru anul 2010 se datorează neadmiterii la deducere a cheltuielilor în sumă de 548.395 lei (236.975 lei semestrul I și 311.420 lei semestrul II) reprezentând achiziții raportate și declarate de către societatea Rikardo Construct SRL ca fiind efectuate de la societatea Rabi-Sanco Construct SRL și nedeclarate de societatea din urmă. Societatea Rabi-Sanco Construct SRL nu a declarat pentru anul 2010 nici impozit pe profit, nici TVA.

Din fișa contului 401-furnizor-Rabi-Sanco Construct SRL furnizată de societatea Consulting Management Star SRL (societate care se ocupă cu evidența contabilă a societății Rikardo Construct SRL) reiese că în anul 2010, Rikardo Construct SRL a înregistrat în evidența contabilă facturi de achiziții de la Rabi-Sanco Construct SRL, numerotate în ordine cronologică de la numărul 56 la 188, fiecare factură fiind în valoare de 5.000 lei și achitate prin casă; - neadmiterea la deducere a cheltuielilor în sumă de 241.807 lei, sumă reprezentând achiziții raportate și declarate de către societatea Rikardo Construct SRL ca fiind efectuate de la societatea SA-KO Construct SRL. Acest lucru s-a datorat faptului că urmare a neconcordanțelor apărute din declarațiile 394 a fost solicitată fișa contului 411-clienți-de la societatea SA-KO Construct SRL, iar ca răspuns la această solicitare a organelor fiscale, agentul economic respectiv a transmis declarația pe proprie răspundere a administratorului societății, din care rezultă că nu a avut relații comerciale cu S.C. Rikardo Construct SRL.

Din fișa contului 401-furnizor-SA-KO Construct SRL furnizată de societatea Consulting Management Star SRL (societate care se ocupă cu evidența contabilă a societății Rikardo Construct SRL) reiese că în anul 2010, Rikardo Construct SRL a înregistrat în evidența contabilă facturi de achiziții de la SA-KO Construct SRL, numerotate în ordine cronologică de la numărul 01 la 12 și de 51 la 98, fiecare factură fiind în valoare de 5.000 lei și achitată prin casă;-neadmiterea la deducere a cheltuielilor în sumă de 692.362 lei (470.588 lei semestrul I și 221.774 lei semestrul II) reprezentând achiziții raportate și declarate de către societatea Rikardo Construct SRL ca fiind efectuate de la societatea Kafkas Construct SRL București și nedeclarate de societatea din urmă, avându-se în vedere argumentele enunțate în situația descrisă pentru anul 2009.

Din fișa contului 401-furnizor-Kafkas Construct SRL București furnizată de societatea Consulting Management Star SRL (societate care se ocupă cu evidența contabilă a societății Rikardo Construct SRL) reiese că în anul 2010, Rikardo Construct SRL a înregistrat în evidența contabilă facturi de achiziții de la . București, numerotate în ordine cronologică de la numărul 118 la 285, fiecare factură fiind în valoare de 5.000 lei și achitată prin casă.

În aceste condiții, organele de inspecție fiscală au stabilit un impozit pe profit suplimentar în sumă de 745.754 lei și TVA suplimentară în sumă de 924.334 lei, sesizând organele de urmărire penală cu privire la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005, dar și cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 241/2005 ca urmare a faptului că administratorul societății Rikardo Construct SRL nu a pus la dispoziție organelor de control fiscal documentele de evidență contabilă ale societății.

În perioada 30 decembrie 2014-10 februarie 2015 cauza s-a aflat în procedura de cameră preliminară, timp în care inculpatul nu a formulat cereri sau excepții cu privire la legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

Prin încheierea din 10 februarie 2015 judecătorul de cameră preliminară a constatat că potrivit art. 328 Cod proc. penală, rechizitoriul cuprinde datele prevăzute de art. 286 alin. 2 Cod proc. penală, datele referitoare la faptă, încadrarea juridică, probele și mijloacele de probă, la profilul moral și de personalitate al inculpatului, la actele de urmărire penală efectuate, dispoziția de trimitere în judecată și cheltuielile judiciare și este verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de către procurorul ierarhic superior.

Cu privire la legalitatea efectuării actelor de urmărire penală și a administrării probelor, instanța de fond a constatat că acestea s-au realizat sub imperiul Codului de procedură penală anterior, urmărirea penală fiind începută la data de 9.01.2012, iar punerea în mișcare a acțiunii penale s-a efectuat prin ordonanță la data de 15.04.2014.

Totodată, judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecății.

Pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală și necontestate de inculpat care, audiat fiind a recunoscut finalmente, în fața judecătorului fondului, comiterea infracțiunilor ce compun acuzația penală și a solicitat ca judecata să aibă loc în procedură simplificată, prima instanță a reținut în esență, în fapt că inculpatul A. F., în calitate de administrator la al . Potlogi, în perioada 2008-2010 a evidențiat în documentele legale ale societății operațiuni fictive, respectiv a disimulat realitatea prin crearea aparenței evidențierii unor operațiuni care în fapt nu au existat, fie prin înscrierea în documentele legale a unor operațiuni fictive pentru care nu au existat documente justificative și prin aceasta a cauzat bugetului de stat reprezentat de persoana vătămată Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, un prejudiciu de 798.472 lei cu care s-a constituit parte civilă.

În desfășurarea activității infracționale inculpatul A. F. a întocmit documente fictive cu privire la achiziționarea de materiale de la mai multe societăți comerciale prin care a atestat operațiuni nereale.

Astfel, . Potlogi a declarat în semestrul I al anului 2009 achiziții de la S.C. Sudura Epalex S.R.L. cu sediul social în București, în sumă totală de 204.874 lei, din care TVA 38.926 lei.

Inspecția fiscală efectuată a evidențiat că al . Potlogi nu a avut relații economice cu S.C. Sudura Epalex S.R.L., fapt atestat și de către administratorul acesteia E. E., care fiind audiat ca martor a declarat că nu îl cunoaște pe inculpatul A. F. și nici nu au existat relații comerciale între societatea pe care o administrează și societatea administrată de inculpat.

În perioada semestrului II al anului 2009 . Potlogi a declarat achiziții de la S.C. Kafkas Construct S.R.L cu sediul social în București, în sumă totală de 483.193 lei din care TVA în sumă de 91.807 lei, în semestrul I al anului 2010 achiziții în sumă de 470.588 lei, din care TVA în sumă de 87.412 lei, iar în semestrul II al anului 2010, achiziții în sumă de 221.774 lei, din care TVA în sumă de 53.226 lei.

Societatea Kafkas Construct S.R.L nu a declarat livrări către societatea Rikardo Construct SRL Potlogi.

Societatea Rikardo Construct SRL Potlogi a declarat achiziții în semestrul II al anului 2010 în sumă de 241.807 lei, din care TVA în sumă de 58.034 lei de la Societatea SA-KO Capital S.R.L, cu sediul social în B., care nu a declarat livrări către societatea administrată de inculpat.

Administratorul societății SA-KO Capital S.R.L. C. C. M. a declarat în calitate de martor că între cele două societăți nu s-au derulat relații comerciale și nici nu îl cunoaște pe inculpatul A. F..

. Potlogi a declarat achiziții în semestrul I 2010 de la Societatea Rabi-Sanco Construct S.RL. cu sediul social în București în sumă de 311.420 lei cu TVA în valoare de 74.741 lei.

Societatea Rabi-Sanco Construct S.R.L. nu a declarat livrări către . Potlogi.

În mod asemănător . Potlogi a mai declarat achiziții în semestrul II al anului 2008 în sumă de 184.874 lei cu TVA în sumă de 35.126 lei, în semestrul I 2009 achiziții în sumă de 515.546 lei cu TVA în sumă de 97.954 lei și achiziții în semestrul II al anului 2009 în sumă de 991.596 lei cu TVA în sumă de 188.403 lei de la societatea Rafirob Construct S.R.L.

Totodată, a mai declarat achiziții de la S.C. Mauro Construct S.R.L, în sumă de 798.319 lei, cu TVA în sumă de 151.681 lei pentru semestrul II al anului 2009.

Pentru aceste două societăți, respectiv Rafirob Construct S.R.L și ..R.L București, prima instanță a stabilit că inculpatul A. F. nu a prejudiciat bugetul de stat, deoarece operațiunile declarate de acesta au fost reale.

Din coroborarea datelor care rezultă din cuprinsul raportului de inspecție fiscală, cu cele ale procesului-verbal de inspecție fiscală, raportul de expertiză contabilă judiciară, suplimentul acestuia și din raportul de constatare tehnico-științifică fiscală precum și depozițiile martorilor C. C. M., E. E. și D. M. M., prima instanță a constatat că prejudiciul adus bugetului general consolidat al statului prin fapta săvârșită de inculpatul A. F. este în cuantum de 798.472 lei din care TVA în sumă de 451.171 lei și impozit pe profit în sumă de 347.301 lei, compus astfel:

- 38.926 lei TVA și 32.780 lei impozit pe profit de la plata cărora s-a sustras, ca urmare a înregistrării în evidența contabilă și în documentele legale ale societății Rikardo Construct SRL Potlogi în cursul semestrului I – 2009 a unor cheltuieli care nu aveau la bază operațiuni reale de la societatea Sudura Epalex S.R.L, în cuantum de 204.874 lei (baza impozabilă);

- 234.445 lei TVA și 188.089 lei impozit pe profit de la plata cărora s-a sustras, ca urmare a înregistrării în evidența contabilă și în documentele legale ale societății Rikardo Construct SRL Potlogi în perioada 2009 (semestrul II ) 2010, semestrul I,II a unor cheltuieli care nu aveau la bază operațiuni reale de la societatea Kafkas Construct S.R.L, în cuantum de 1.175.555 lei (baza impozabilă);

- 119.766 TVA și 87.743 lei impozit pe profit de la plata cărora s-a sustras, ca urmare a înregistrării în evidența contabilă și în documentele legale ale societății Rikardo Construct SRL Potlogi în cursul anului 2020 – semestrul I, II a unor cheltuieli care nu aveau la bază operațiuni reale de la societatea Rabi-Sanco Construct S.R.L., în cuantum de 548.395 lei (baza impozabilă);

- 58.034 lei TVA șți 38.689 lei impozit pe profit de la plata cărora s-a sustras, ca urmare a înregistrării în evidența contabilă și în documentele legale ale societății Rikardo Construct SRL Potlogi în cursul anului 2010 – semestrul II a unor cheltuieli care nu aveau la bază operațiuni reale de la societatea SA-KO Capital S.R.L, în cuantum de 241.807 lei (baza impozabilă).

În aceste condiții, văzând și recunoașterea totală și necondiționată a inculpatului care și-a asumat integral învinuirea, prima instanță a stabilit că în drept, fapta inculpatului A. F., care în calitate de administrator al societății Rikardo Construct SRL Potlogi, în perioada 2009-2010 a evidențiat în actele contabile sau alte documente legale, cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale ori a evidențiat alte operațiuni fictive în valoare de 2.170.631 lei din care TVA în sumă de 451.171 lei, reprezentând relații comerciale care în realitate nu au existat cu firmele Sudura Epalex S.R.L, Kafkas Construct S.R.L, SA-KO Capital S.R.L și Rabi-Sanco Construct S.R.L, prejudiciind bugetul de stat prin deducerea nelegală de TVA în sumă de 451.171 lei și impozit pe profit în sumă de 347.301 lei, totalizând un prejudiciu de 798.472 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. c și alin. 2 din Legea nr. 241/2005.

În legătură cu aplicarea legii penale mai favorabile, instanța de fond a constatat că inculpatul A. F. a săvârșit infracțiunea sub imperiul codului penal vechi, adoptat prin Legea nr. 15 din 1968 fiind însă judecat sub imperiul noului cod penal, intrat în vigoare la 1 februarie 2014.

Cu privire la aplicarea pedepsei principale cu închisoarea, prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, limitele de pedeapsă minimă și maximă erau între 2 și 8 ani închisoare, iar pentru forma agravată a acestei infracțiuni prevăzută în alineatul 2, limitele minimă și maximă se majorau cu 2 ani.

Ulterior, prin Legea nr.50 din 14 martie 2013 pentru modificarea Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, au fost modificate limitele speciale de pedeapsă pentru infracțiunea de evaziune fiscală în formă agravată prev. de art. 9 alin. 1 lit. c rap. la alin. 2 prin majorarea acestora cu 5 ani.

În această situație, instanța de fond aplicat în cauză ca lege mai favorabilă dispozițiile art. 9 alin. 1 lit. c rap. la alin. 2 din Legea nr. 241/2005 așa cum erau în vigoare la data săvârșirii faptei, dinaintea modificării prin Legea nr. 50 din 14 martie 2013.

Referitor la dispozițiile privind aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, s-a apreciat că legea penală mai favorabilă este legea nouă, respectiv Codul penal nou intrat în vigoare la 1 februarie 2014, deoarece acesta prevede o perioadă mai scurtă de timp în care se poate interzice exercitarea acestor drepturi, de la 1 la 5 ani față de vechiul Cod penal care prevedea o perioadă mai lungă de timp de interzicere a exercitării drepturilor de la 1 la 10 ani.

Celelalte dispoziții referitoare la individualizarea pedepsei, atât art.74 din noul Cod penal, cât și art.72 din vechiul Cod penal, prevăd criterii ce țin de limitele de pedeapsă, de gravitatea faptei și periculozitatea făptuitorului raportate la împrejurările săvârșirii faptei, astfel că sub aceste aspecte aplicarea legii mai favorabile ține numai în mod circumstanțial de situația reținută de judecător, însă în coroborare cu celelalte instituții ale Codului penal, instanța de fond a apreciat că legea mai favorabilă este noul Cod penal.

Aplicarea legii penale noi, ca lege penală mai favorabilă, a fost solicitată și de către inculpat prin concluziile scrise (pag. 97 dosarul instanței), care a cerut aplicarea în favoarea sa a dispozițiilor art.75,76 din noul Cod penal și a art.91 din noul Cod penal, referitoare la modalitatea de executare a pedepsei prin suspendarea sub supraveghere a acesteia.

Potrivit art.74 Cod penal, stabilirea duratei și a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație; vârsta, starea de sănătate și situația familială și socială.

După cum s-a reținut în perioada săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, pedeapsa prevăzută de lege era închisoarea de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi, dar pentru că fapta a cauzat un prejudiciu de 798.472 lei, mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale limitele minimă și maximă ale pedepsei se majorează cu 2 ani.

Practic, în condițiile încadrării juridice a faptei de evaziune fiscală în forma agravată prev. de art.9 alin. 1 lit.c rap. la alin.2 din Legea nr. 241/2005, limitele de pedeapsă erau cuprinse, la data săvârșirii infracțiunii, între 4 și 10 ani închisoare.

Având în vedere valoarea prejudiciului cauzat bugetului de stat, faptul că acesta nu a fost recuperat și nici nu au fost identificate bunuri mobile sau/și/imobile care să fie supuse unor măsuri asigurătorii de natură a garanta recuperarea pagubei, precum și comportamentul inculpatului care nu a făcut niciun efort să achite prejudiciul, la aplicarea pedepsei instanța de fond s-a orientat la o pedeapsă cu închisoarea în cuantum de 4 ani.

La individualizarea acestei pedepse, s-a luat în considerare și beneficiul reducerii legale a limitelor pedepsei conform art. 396 alin. 10 Cod proc. penală dar și

împrejurarea că inculpatul a desfășurat o activitate infracțională pe o durată mare de timp, respectiv între anii 2008-2010, prin întocmirea unui număr mare de documente fiscale nereale, întocmind sute de facturi fiscale false cu privire la alte societăți comerciale cu care societatea administrată de inculpat nu a avut în realitate relații economice.

Pe de altă parte, inculpatul a creat o stare de pericol pentru valoarea socială ocrotită de legea penală, respectiv, interesul general al societății de recuperare de către stat a creanțelor bugetare, aspect foarte important pentru bunul mers al economiei naționale, astfel că s-a dispus ca pedeapsa aplicată să fie executată în detenție.

Având în vedere că art. 9 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale prevede pe lângă aplicarea pedepsei principale a pedepsei închisorii și interzicerea unor drepturi, în cauză este obligatorie aplicarea pedepsei complementare.

D. urmare, inculpatului i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și g Cod penal, respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa și exercita funcția de administrator la o societate comercială, pe o perioadă de 3 ani, potrivit art. 68 alin. 1 lit. c Cod penal, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

Totodată, în baza art. 65 alin. 1 Cod penal, s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor a căror exercitare a fost interzisă de prima instanță ca pedeapsă complementară (art. 66 alin. 1 lit. a, b și g Cod penal) ce se va executa potrivit art. 65 alin.5 Cod penal, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

Cu privire la măsurile asigurătorii, în ședința de judecată din 26 martie 2015 procurorul de ședință a precizat că lasă la aprecierea instanței aplicarea unei măsuri asigurătorii, având în vedere că practica judiciară este neunitară în această materie, că unele instanțe nu au aplicat măsuri asigurătorii în situația în care inculpații nu posedau bunuri, dar că alte instanțe au aplicat măsuri asigurătorii pe eventualele bunuri ce ar fi intrat în viitor în patrimoniul lor.

Analizând dispozițiile legale în materia măsurilor asigurătorii, instanța de fond a constatat că potrivit art. 252 alin. 1 Cod proc. penală privind procedura sechestrului, organul care procedează la aplicarea sechestrului este obligat să identifice și să evalueze bunurile sechestrate, putând recurge, dacă este cazul, la evaluator sau experți.

Art.11 din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale prevede că, în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune prevăzută de această lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie așa încât din coroborarea celor două dispoziții legale rezultă că luarea măsurilor asigurătorii în cazul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 241/2005 nu se aplică automat, ci numai în situația în care inculpatul deține în proprietate bunuri mobile sau/și imobile.

În ce privește aplicarea sechestrului art. 252 alin. 2 Cod proc. penală prevede că organul care procedează la aplicarea sechestrului este obligat să identifice și să evalueze bunurile sechestrate.

În acest sens sunt și dispozițiile art. 249 alin. 5 Cod proc. penală care prevăd că măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei prin infracțiune și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului, până la concurența valorii probabile a acestora.

Cum inculpatul A. F. nu deține în proprietate bunuri mobile sau/și imobile, aspect rezultat din adresele înaintate de Primăria comunei Potlogi și de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Dâmbovița, instanța de fond a apreciat că nu se pot institui măsuri asiguratorii în cauza de față.

Cu privire la latura civilă s-a reținut că la 20.04.2011 Serviciul de Inspecție Fiscală din cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice Dâmbovița a încheiat procesul-verbal de inspecție fiscală, în urma verificărilor efectuate la S.C. Rikardo Construct S.R.L. cu sediul social în localitatea Românești, comuna Potlogi, ..251, județul Dâmbovița, administrată de inculpatul A. F., prin care s-a stabilit un prejudiciu datorat statului, în perioada 2008-2011, în sumă de 2.262.371 lei.

În aceste condiții, la 21.04.2011 Administrația Județeană a Finanțelor Publice a sesizat P. de pe lângă Tribunalul Dâmbovița pentru efectuarea de cercetări penale sub aspectul infracțiunii de evaziune fiscală, indicând în plângerea penală acest prejudiciu de 2.262.371 lei (fila 2, vol. I dos. urm. pen.).

La datele de 09.01.2012 și 01.04.2014 s-a început urmărirea penală împotriva inculpatului A. F. pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 4 și art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, precum și pentru alte infracțiuni.

La 15.04.2014 P. de pe lângă Tribunalul Dâmbovița a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului A. F. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. c rap. la alin. 2 din Legea nr. 241/2005.

Anterior desfășurării urmăririi penale împotriva inculpatului A. F., administrator la S.C. Rikardo Construct S.R.L., Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița a adresat Tribunalului Dâmbovița o cerere de declanșare a procedurii simplificate de insolvență pentru S.C. Rikardo Construct S.R.L., deoarece societatea figura în evidențele financiar fiscale cu un debit în sumă de 2.316.670 lei, reprezentând TVA, CAS, CASS, fond șomaj, impozit pe profit, majorări, etc.

Prin sentința nr.706 din 17.11.2011 a Tribunalului Dâmbovița – Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal, pronunțată în dosarul nr._, s-a admis cererea formulată de creditorul Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița și s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență pentru debitoarea S.C. Rikardo Construct S.R.L.

Prin aceeași sentință s-a mai dispus dizolvarea societății debitoare și ridicarea dreptului de administrare a debitoarei și s-a desemnat lichidator provizoriu Societatea Rovex Insolvency IPURL București.

În dosarul nr._ la care s-a făcut referire, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița s-a înscris la masa credală cu suma de 2.656.784 lei, reprezentând creanțe bugetare neachitare la bugetul consolidat al statului.

După derularea procedurii de insolvență, Tribunalul Dâmbovița prin sentința nr. 1112 din 22. nov. 2012 pronunțată în același dosar (nr._ ) a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei S.C. Rikardo Construct S.R.L. și radierea societății din Registrul Comerțului.

După închiderea procedurii insolvenței, Societatea Rovex Insolvency IPURL București, în calitate de lichidator judiciar a formulat cerere de atragere a răspunderii personale patrimoniale a administratorului debitoarei S.C. Rikardo Construct S.R.L.

Prin sentința nr.537 din 20 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ /a1 s-a admis cererea formulată de lichidatorul Societatea Rovex Insolvency IPURL București, în calitate de lichidator judiciar al S.C. Rikardo Construct S.R.L, cu sediul în ., județul Dâmbovița pentru atragerea răspunderii patrimoniale a numitului A. F..

Totodată, instanța l-a obligat pe pârât să completeze pasivul societății debitoare cu suma de 2.656.784 lei, ce urma a fi repartizată creditorului stabilit în tabelul definitiv al creditorilor, adică Direcția G. a Finanțelor Publice Dâmbovița.

Valorificând aceste date, instanța de fond a stabilit că urmărirea penală efectuată de P. de pe lângă Tribunalul Dâmbovița împotriva inculpatului A. F., administrator la S.C. Rikardo Construct S.R.L. Potlogi pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. c rap. la alin. 2 din Legea nr.241/2005, s-a efectuat în paralel cu procedura de contencios administrativ și fiscal, prin care societatea debitoare a fost dizolvată, iar pârâtul A. F. a fost obligat la completarea pasivului societății debitoare cu suma de 2.656.784 lei, urmând a fi repartizat Direcției Generale a Finanțelor Publice Dâmbovița, așa cum s-a arătat.

Acest prejudiciu total cauzat bugetului de stat de 2.656.784 lei, cât și prejudiciul stabilit de P. de pe lângă Tribunalul Dâmbovița ca urmare a săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală în sumă de 798.472 lei, au la bază Raportul de Inspecție Fiscală încheiat la 20.04.2011 întocmit de către Serviciul de Inspecție Fiscală din cadrul Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița.

Prejudiciul stabilit de P. de pe lângă Tribunalul Dâmbovița ca urmare a săvârșirii infracțiunii de către inculpatul A. F. este numai o parte din prejudiciul total cauzat bugetului de stat, prin activități ilegale desfășurate și este inclus în suma totală la care A. F. a fost obligat prin sentința nr. 537 din 30 mai 2013.

Așadar, pentru aceste considerente s-a respins cererea de constituire de parte civilă a Administrației Județene a Finanțelor Publice Dâmbovița deoarece există un titlu executoriu, respectiv sentința nr. 537 din 30 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ /a1, prin care A. F. a fost obligat la răspundere patrimonială în sumă de 2.656.784 lei, în care este inclusă și paguba produsă prin săvârșirea infracțiunii, de 798.472 lei.

S-a motivat că dacă s-ar admite cererea de constituire de parte civilă a Administrației Județene a Finanțelor Publice Dâmbovița în prezenta cauză, s-ar emite un al doilea titlu executoriu, ceea ce nu este legal, iar pe de altă parte, s-ar putea produce o îmbogățire fără just temei pentru partea civilă.

Potrivit art. 13 din Legea nr. 241/2005, pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, instanța de fond a dispus comunicarea la Oficiul Național al Registrului Comerțului o copie a dispozitivului hotărârii judecătorești definitive.

În baza dispozițiior art.274 alin.1 Cod proc. penală, inculpatul A. F. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 2.500 lei, ce include și cheltuielile judiciare efectuate la urmărirea penală.

Împotriva sentinței, în termen legal au exercitat apeluri: P. de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, partea civilă Administrația Națională de Administrare Fiscală-Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești(denumită în continuare D.G.R.F.P) prin Agenția Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița și inculpatul A. F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

1.În apelul său, P. de pe lângă Tribunalul Dâmbovița a criticat cuantumul pedepsei aplicate inculpatului aceea de 4 ani închisoare pe care îl consideră mult prea blând, având în vedere limitele speciale ale acesteia situate între 2 ani și 8 luni și 6 ani și 8 luni închisoare, dimensiunea prejudiciului produs bugetului de stat, rămas nerecuperat și demersurile făcute de inculpat pentru a împiedica recuperarea chiar și parțială a acestuia.

A fost de asemenea criticată hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate deoarece au fost combinate dispozițiile vechiului Cod penal și cele ale noului Cod penal. Prin dispozițiile noului Cod penal nu s-au adus modificări dispozițiilor privind infracțiunea de evaziune fiscală, situație în care nu se putea face aplicarea în cauză a dispozițiilor privind pedepsele complementare și pedepsele accesorii conform Noului Cod penal, iar pedeapsa principală să fie stabilită pe baza reglementării anterioare.

Solicită admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței atacate și pe fond să se înlăture această nelegalitate în sensul aplicării pedepselor complementare și accesorii inculpatului așa cum sunt prevăzute de art. 64 lit. c Cod penal anterior.

Totodată, solicită să se constate că instanța de fond în mod nelegal a respins cererea de constituire de parte civilă formulată de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița pentru suma reprezentând prejudiciu penal la care se adaugă accesoriile constând în dobânzi și penalități.

Arată că hotărârea judecătorească pronunțată în materie comercială nu mai poate fi pusă în executare, motivarea instanței de fond potrivit căreia sentința nr.537 din 20 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița prin care s-a admis cererea pentru atragerea răspunderii patrimoniale a inculpatului A. F., în calitate de administrator al S.C. Rikardo Construct S.R.L. Potlogi, aflat în procedură de lichidare judiciară și faliment și s-a dispus obligarea acestuia să completeze pasivul societății debitoare cu suma de 2.656.784 lei, constituie titlu excutor așa încât nu se mai poate admite și cererea de constituire de parte civilă în prezentul proces penal, nu poate fi primită.

Solicită admiterea apelului formulat de unitatea de parchet, desființarea în parte a sentinței apelate și sub acest aspect și să se dispună obligarea inculpatului și la plata acestei sume reprezentând prejudiciu și penalități, respectiv plata sumei de 798.472 lei+dobânzi și penalități legale către partea civilă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița.

O altă critică de nelegalitate este aceea că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra cererii formulate de partea civilă vizând instituirea măsurii asiguratorii asupra bunurilor inculpatului în vederea garantării recuperării prejudiciului și a plății cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Într-adevăr, atât la urmărirea penală cât și în cursul cercetării judecătorești s-a constatat că nu au fost identificate bunuri pe numele inculpatului, asupra cărora să poată fi instituite măsuri asiguratorii dar a fost identificat un imobil construcție și teren proprietatea părinților inculpatului, situație față de care se puteau institui măsuri asiguratorii și asupra acestor bunuri care ar putea face obiectul confiscării extinse.

S-a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței și pe fond față de disp. art. 249 Cod proc. penală și cele ale art. 11 din Legea nr. 241/2005 care instituie obligativitatea luării măsurilor asiguratorii fără a face distincție între bunurile și veniturile actuale ale inculpatului ori ale persoanelor care au beneficiat de folosul infracțiunii și cele viitoare, apreciază că cererea părții civile de instituire a măsurilor asiguratorii este legală și temeinică(filele 7-9).

2.Apelanta-parte civilă Administrația Națională de Administrare Fiscală-Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești(denumită în continuare D.G.R.F.P) prin Agenția Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița (denumită în continuare A.J.F.P Dâmbovița) a susținut că hotărârea primei instanțe este greșită atât în ceea ce privește dezlegarea dată acțiunii sale civile în sensul de a fi fost eronat respinsă cât și solicitării de a se calcula obligațiile fiscale accesorii până la data achitării integrale a debitului de 798.472 lei deoarece prin sentința civilă nr.237 din 30 mai 2013 a Tribunalului Dâmbovița acestea au fost calculate numai până la data deschiderii procedurii insolvenței (fila 11).

3.Apelantul inculpat A. F.a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și pronunțarea unei noi hotărâri, procedând potrivit regulilor referitoare la soluționarea acțiunii penale și a acțiunii civile la judecata în fond, cu individualizarea pedepsei conform procedurii de recunoaștere a vinovăției instituite de dispozițiile art. 375 Cod proc. penală, pedeapsă care să fie îndreptată sub minimul acesteia, respectiv 2 ani și 7 luni, cu aplicarea dispozițiilor art. 86¹ din vechiul cod penal referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, având în vedere conduita inculpatului și circumstanțele sale personale cu efect atenuant.

Astfel apelantul-inculpat a susținut că instanța de fond a greșit considerând că legea penală mai favorabilă o constituie dispozițiile noului Codului penal, în condițiile în care lege mai blândă ar fi fost vechiul Cod penal, respectiv disp. art. 86¹ Cod penal anterior care prevedeau posibilitatea aplicării suspendării executării pedepsei sub supraveghere și pentru pedepsele de până la 4 ani închisoare inclusiv.Noul Cod penal prevede o limită mai mică de pedeapsă, de 3 ani pentru care se poate aplica suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, astfel că nu s-a putut dispune prin sentința apelată această măsură.

Dispozițiile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul Penal prevăd că în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.Or, judecătorul fondului când s-a raportat la aplicarea dispozițiilor Noului Cod penal a avut în vedere faptul că pedepsele complementare s-ar aplica pe o perioadă mai scurtă de timp conform noului cod penal față de codul penal anterior.

Însă judecătorul fondului trebuia să se raporteze la prevederile vechiului Cod penal și trebuia să aibă în vedere circumstanțele atenuante, faptul că inculpatul se află la prima confruntare cu legea penală, conduita din faza de urmărire penală și de judecată.

În plus, apelantul-inculpat a susținut că eronat, judecătorul fondului când a individualizat pedeapsa a avut în vedere cuantumul mediu al acesteia, deși trebuia să se îndrepte spre minimul special prevăzut de lege, cu aplicarea disp. art. 375 Cod proc. penală, respectiv la pedeapsa de 2 ani și 7 luni închisoare, putându-se aplica disp. art. 86¹ Cod penal anterior, fiindcă are posibilitatea să lucreze, să încaseze venituri și să înceapă recuperarea prejudiciului.

În egală măsură, instanța de fond nu a avut în vedere circumstanțele atenuante, faptul că inculpatul nu are antecedente penale, are o familie, copii minori în întreținere, el fiind singurul întreținător al familiei.În plus, nu are o pregătire profesională care să-i permită să dețină cunoștințe în domeniul contabil, fiind greșit îndrumat de așa ziși specialiști în contabilitate, neavând reprezentarea acțiunilor sau inacțiunilor pe care le-a desfășurat cu ocazia prestării activității (filele 32-36).

Curtea, verificând sentința primei instanțe în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în cauză dar și sub toate aspectele de fapt și de drept așa cum prevede art.417 alin.2 cod proc.pen., constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:

În mod corect pe baza probelor strânse în faza de urmărire penală, instanța de fond a stabilit răspunderea penală a inculpatului A. F., trimis în judecată pentru comiterea unei infracțiuni de evaziune fiscală, prevăzută și pedepsită de art. 9 alin.1 lit.c și alin.2 din Legea nr.241/2005 în varianta dinaintea modificării prin Legea nr.50/2013-față de limitele speciale ale pedepsei, reținându-se că în fapt, în calitate de administrator la ..R.L. Potlogi, în perioada 2009-2010 a evidențiat în actele contabile ale societății, cheltuieli care nu au avut la bază operațiuni reale ori a evidențiat alte operațiuni fictive totalizând 2.170.631 lei din care TVA în sumă de 451.171 lei, reprezentând relații comerciale care în realitate nu au existat cu firmele:..R.L, ..R.L, . S.R.L și . S.R.L, prejudiciind astfel bugetul de stat prin deducerea nelegală a TVA în sumă de 451.171 lei și a unui impozit pe profit în sumă de 347.301 lei, ce însumează în total suma de 798.472 lei.

Fapta, comisă în condițiile redate rezumativ mai sus și care a fost pe larg descrisă în actul de inculpare, a fost recunoscută și asumată în totalitate și necondiționat de inculpat care, prin declarația dată în fața judecătorului fondului (filele 34-36) a solicitat să fie judecat în procedură simplificată de judecată, conform art.375 cod proc.pen., astfel că în mod corect au fost aplicate în privința sa prevederile art.396 alin.10 din același cod referitoare la beneficiul reducerii legale cu o treime a limitelor pedepsei.

Cu toate acestea dezlegarea dată de prima instanță acțiunii penale este greșită în privința aplicării prevederilor art.5 cod penal care instituie obligativitatea ca în situația în care, de la comiterea faptei până la cea a judecății definitive, intervine o succesiune de legi penale, să fie aplicată legea penală mai favorabilă inculpatului, prin aprecierea globală a acesteia, nefiind permisă combinarea dispozițiior din ambele legi penale succesive, așa cum s-a stabilit cu putere obligatorie prin Decizia Curții Constituționale nr.265/2014 publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014.

În cauza de față, infracțiunea comisă de inculpat este prevăzută de o lege specială (Legea nr.241/2005) iar nu de prevederile vreunuia dintre cele două coduri penale succesive însă criteriul aprecierii globale impune analizarea tuturor instituțiilor de drept aplicabile în concret, în situația în care de la data săvârșirii faptei la cea a judecații a intervenit o succesiune de legi penale.

D. urmare, în privința dispozițiilor incriminatoare, sunt incidente în cauză ca fiind mai favorabile, prevederile art.9 alin.1 lit.c rap.la alin.2 din Legea nr. 241/2005 așa cum erau în vigoare la data săvârșirii faptei adică înaintea modificării aduse actului normativ prin Legea nr. 50 din 14 martie 2013, deoarece pentru varianta calificată a infracțiunii de evaziune fiscală, era prevăzută majorarea limitelor pedepsei cu 2 ani iar nu cu 5 ani, așa cum regimul sancționator a fost stabilit prin legea de modificare.

De altfel, în considerentele hotărârii apelate, judecătorul fondului a argumentat corect că legea penală aplicabilă este cea dinaintea modificării aduse acestea prin Legea nr.50/2013, când în mod evident noul cod penal nu intrase în vigoare, însă în dispozitivul sentinței a combinat dispoziții ale acestui din urmă act normativ cu cele ale Legii nr.241/2005 raportând prevederile legale referitoare la pedeapsa complementară aplicată inculpatului atât la art.9 din Legii nr.241/2005- în varianta dinaintea modificării aduse acestea prin Legea nr.50/2013 cât și la prevederile art.67 alin.2 și urm. din noul cod penal; totodată, pe temeiul fundamentului juridica al art.65 alin.1 din noul cod penal, instanța fondului a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev.de art.66 alin.1 lit.a,b și g din noul cod penal.,

Soluția este greșită fiindcă mecanismul aplicării legii penale mai favorabile inculpatului îl obliga pe judecătorul fondului să stabilească în raport de criteriul aprecierii globale, incidența art.5 cod penal, așa cum a fost citat mai sus și apoi, odată identificată legea penală mai favorabilă, să aplice art.12 din Legea nr.187/2012 care stabilesc expres că în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca fiind lege mai favorabilă inculpatului în raport cu infracțiunea comisă.

D. urmare compararea dispozițiilor legale care reglementează pedepsele accesorii și complementare din cele două legi penale succesive nu trebuia făcută fiindcă prin voința legiuitorului, regimul juridic ale acestor pedepse este dat de legea penală, care în ansamblul dispozițiilor sale, este mai favorabilă pentru inculpat.

În plus, Curtea mai constată că și în ceea ce privește individualizarea în concret a pedepsei principale aplicate inculpatului, instanța de fond a stabilit un cuantum disproporționat de sever al acesteia în condițiile în care valoarea pagubei create bugetului statului prin activitatea infracțională la care se adaugă circumstanțele de ordin personal ce-l caracterizează pe inculpat nu justificau orientarea pedepsei înspre cuantumul mediu al acesteia.

Astfel, suma de aproximativ 800.000 lei reprezentând prejudiciul penal, neîndoielnic produs de inculpatul A. F. prin comiterea faptei de evaziune fiscală în modalitatea pe care acesta și-a asumat-o și a recunoscut-o în totalitate și necondiționat, se explică nu doar prin acceptarea sa de a nesocoti legea în sensul de a încălca în calitate de contribuabil, obligația de a evidenția în contabilitatea societății pe care a administrat-o, în mod corect și complet toate operațiunile economico-financiare cu relevanță contabilă și fiscală ci și prin deficiențele din activitatea organelor abilitate ale statului cu atribuții de verificare și control exercitate prin inspecțiile fiscale fiindcă prevenirea comiterii de fapte penale în domeniul financiar-contabil de către agenții economici, a fost pusă de legiuitor prin instrumente legislative adecvate, la îndemâna structurilor teritoriale organizate ca servicii de inspecție fiscală în cadrul Direcțiilor Generale ale Finanțelor Publice Județene.

Nu rezultă din actele dosarului de ce aceste structuri au permis desfășurarea activității infracționale până la limita prejudiciului constatat prin procesul-verbal de inspecție fiscală din 20 aprilie 2011 de către societatea . Potlogi în condițiile în care o activitate preventivă promptă și energică ar fi împiedicat repetarea actelor materiale infracționale și comportamentul economico-financiar incorect al respectivului agent economic, ducând finalmente la un prejudiciu al cărui cuantum este invers proporțional cu pasivitatea și lipsa de reacție a organelor fiscale abilitate să prevină și depisteze fenomenul evazionist.

În plus, Curtea consideră că raportarea pagubei concrete la valoarea salariului mediu nominal brut în România din luna iulie 2014, făcută de apelantul-parchet (fila 8) nu are nicio relevanță juridică pentru individualizarea pedepsei efective ce urmează să fie executate de inculpat deoarece criteriile stabilite de legiuitor pentru a adecva sancțiunea penală la gravitatea infracțiunii sunt prevăzute la art.74-80 cod penal anterior și respectiv art.9 și 10 din Legea nr.241/2005-identificate conform art.5 cod penal, ca lege penală mai favorabilă inculpatului.

D. urmare, Curtea reținând că inculpatul A. F. nu are antecedente penale (fila 169 vol.I dosar urm.pen.) are vârsta de 37 ani, este căsătorit și are 2 copii minori în întreținere (filele 44-46 dosar fond) a avut o conduită anterioară corespunzătoare atât în familie cât și în societate, așa cum rezultă din caracterizările depuse la filele 42-43 dosar fond, va reindividualiza, în apelul propriu al acestuia, pedeapsa reducând-o până la limita minimă specială rezultată din aplicarea prevederilor art.396 alin.10 cod proc.pen., în condițiile în care va fi executată în detenție prin privare de libertate cu argumentul că fenomenul evazionist ce cunoaște la nivel național o amploare însemnată trebuie și poate fi redus prin intervenția severă a organelor judiciare, iar valoarea pagubei create și rămase neacoperite justifică o astfel de modalitate de executare pentru a se asigura funcțiile coercitivă, de prevenție și de reeducare a infractorului pe care trebuie să le îndeplinească orice sancțiune de drept penal.

De aceea, pentru considerentele expuse în cele ce preced, solicitarea apelantului-inculpat de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei nu se justifică.

În ceea ce privește cererea de instituire a măsurilor asiguratorii formulate la instanța de fond în mod expres de partea civilă Administrația Națională de Administrare Fiscală-D.G.R.F.P. Ploiești prin A.J.F.P Dâmbovița(filele 12-13) se constată că prin hotărârea pronunțată aceasta nu a fost dezlegată în nici un mod, judecătorul primei instanțe omițând a se pronunța asupra ei, așa încât critica apelantului-parchet este justificată în această privință, Curtea urmând a respinge cererea în condițiile în care din adresa nr.7907 din 10 martie 2015 a Primăriei comunei Potlogi depusă la fila 58 dosar fond și adresa nr.2284/121/3 februarie 2015 a OCPI Dâmbovița (fila 59) rezultă că inculpatul A. F. nu figurează înscris cu bunuri mobile/imobile pe raza comunei Potlogi.

Contrar susținerii apelantului-parchet că ar fi fost identificat un imobil:construcție și teren pe numele părinților inculpatului (fila 9 dosar curte) în dosar nu există, pe de o parte, nicio dovadă în acest sens iar pe de alta, potrivit art.11 din Legea nr.241/2005, instituirea măsurilor asigurătorii este obligatorie însă acestea urmează regimul juridic stabilit de art.249 alin.5 cod proc. potrivit cu care măsurile asiguratorii în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune(…)se pot lua asupra bunurilor (…) inculpatului sau părții responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a acestora.

D. urmare, bunurile care nu sunt proprietatea inculpatului sau părții responsabile civilmente nu pot face obiectul măsurilor asigurătorii.

O ultimă critică se referă la soluționarea acțiunii civile exercitate în procesul penal de față de partea civilă Administrația Națională de Administrare Fiscală-D.G.R.F.P. Ploiești prin A.J.F.P Dâmbovița și pe care prima instanță a respins-o motivând că există deja un titlu executoriu în posesia respectivei părți civile și constând în sentința nr.537 din 30 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița (dosar comercial nr._ /a1) iar suma reprezentând prejudiciul penal este inclusă în cea totală de 2.656.784 lei pentru care s-a stabilit răspunderea patrimonială a lui A. F..

Din verificarea copiei dosarului comercial nr._ /a1 al Tribunalului Dâmbovița-depusă la filele 38-41 la instanța de fond, rezultă într-adevăr că a fost închisă procedura insolvenței debitoarei . Potlogi al cărei unic creditor a fost D.G.R.F.P. Dâmbovița, dispunându-se radierea societății, iar prin sentința nr.537 pronunțată la 30 mai 2013 pronunțată de tribunal (filele 65-67 dosar fond) pârâtul A. F. a fost obligat să completeze pasivul societății . Potlogi cu suma de 2.656.784 lei ce urmează a fi repartizată creditoarei D.G.R.F.P. Dâmbovița.

În termenii dispoziției din titlul executoriu comercial de mai sus nu rezultă decât obligația debitorului-pârât care este inculpat în cauza penală de față de a completa pasivul societății cu suma de 2.656.784 lei chiar dacă în aceasta este inclusă și suma de 798.472 lei-prejudiciul penal, așa cum partea civilă însăși a confirmat prin adresa nr._ din 25 martie 2015(fila85).

Această obligație este una de diligență iar nu de rezultat așa încât neîndeplinirea ei îl lipsește pe creditor de posibilitatea de a pune în executare o astfel de dispoziție, mai cu seamă că societatea a fost radiată iar procedura judiciară de faliment-închisă.

De aceea, acțiunea civilă alăturată celei penale de partea civilă Administrația Națională de Administrare Fiscală-D.G.R.F.P. Ploiești prin A.J.F.P Dâmbovița a fost greșit respinsă, fiindcă în modalitatea dezlegării date de judecătorul fondului, bugetul statului, păgubit prin activitatea infracțională a inculpatului a fost lipsit de instrumentul procesual prin intermediul căruia, în termenii și condițiile legii, se poate recupera atât prejudiciul efectiv creat cât și obligațiile fiscale accesorii respectivei creanțe și care trebuie calculate de la data comiterii faptei la recuperarea integrală a acestora.

Față de toate considerentele care preced, în baza art.421 pct.2 lit.a cod pr.pen., Curtea urmează a admite apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, partea civilă Administrația Națională de Administrare Fiscală-D.G.R.F.P. Ploiești prin A.J.F.P Dâmbovița și inculpatul A. F. împotriva sentinței penale nr.342 pronunțate la 26 martie 2015 de Tribunalul Dâmbovița, sentință ce va fi desființată în parte, în latură penală și civilă și, rejudecând, se va pronunța o nouă hotărâre prin care: în aplicarea art.5 cod penal se va constata că legea penală mai favorabilă inculpatului este codul penal anterior.

Apoi, va fi redusă pedeapsa aplicată inculpatului pentru comiterea unei infracțiuni de evaziune fiscală prev.de art.9 alin.1 lit.c și alin.2 din Legea nr.241/2005 în varianta dinaintea modificării prin Legea nr.50/2013, cu aplic.art.396 alin.10 cod pr.pen., de la 4 ani închisoare la 2 ani și 8 luni închisoare, care va fi executată de inculpat prin privare de libertate iar în baza art.12 din Legea nr.187/2012 urmează a se aplica inculpatului A. F. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II a b, c cod penal anterior pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale, conform art.65 alin.2 din același cod și art.9 Legea nr.241/2005.

De asemenea, în conformitate cu art.71.b cod penal anterior, pe durata executării pedepsei principale, inculpatului îi vor fi interzise drepturile prevăzute de art. și 64 lit.a teza a II a și lit.b din același cod.

În același timp, Curtea va respinge ca neîntemeiată cererea de instituire a măsurii asigurătorii formulată de partea civilă Administrația Națională de Administrare Fiscală-D.G.R.F.P. Ploiești prin A.J.F.P Dâmbovița dar va admite acțiunea civilă a acesteia și îl va obliga pe inculpat la plata către aceasta a sumei de 798.472 lei despăgubiri civile la care se vor calcula obligațiile fiscale accesorii de la data comiterii faptei la recuperarea integrală a acestora.

Vor fi menținute în rest dispozițiile sentinței apelate.

Văzând și dispozițiile art.275 alin.3 cod proc.pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

În baza art.421 pct.2 lit.a cod pr.pen., admite apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, partea civilă Administrația Națională de Administrare Fiscală-D.G.R.F.P. Ploiești prin A.J.F.P Dâmbovița și inculpatul A. F. împotriva sentinței penale nr.342 pronunțate la 26 martie 2015 de Tribunalul Dâmbovița.

Desființează în parte în latură penală și civilă sentința sus-menționată și, rejudecând, va pronunța o nouă hotărâre și în consecință;

În aplicarea art.5 cod penal constată că legea penală mai favorabilă inculpatului este codul penal anterior.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru comiterea unei infracțiuni de evaziune fiscală prev.de art.9 alin.1 lit.c și alin.2 din Legea nr.241/2005 în varianta dinaintea modificării prin Legea nr.50/2013, cu aplic.art.396 alin.10 cod pr.pen., de la 4 ani închisoare la 2 ani și 8 luni închisoare, care va fi executată de inculpat prin privare de libertate.

În baza art.12 din Legea nr.187/2012 aplică inculpatului A. F. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II a b, c cod penal anterior pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale, conform art.65 alin.2 din același cod și art.9 Legea nr.241/2005.

Cu aplic.art.71 și 64 lit.a teza a II a și lit.b cod penal.

Respinge ca neîntemeiată cererea de instituire a măsurii asigurătorii formulate de partea civilă Administrația Națională de Administrare Fiscală-D.G.R.F.P. Ploiești prin A.J.F.P Dâmbovița.

Admite acțiunea civilă formulată de partea civilă Administrația Națională de Administrare Fiscală-D.G.R.F.P. Ploiești prin A.J.F.P Dâmbovița și obligă pe inculpat la plata către aceasta a sumei de 798.472 lei despăgubiri civile la care se vor calcula obligațiile fiscale accesorii de la data comiterii faptei la recuperarea integrală a acestora.

Menține în rest dispozițiile sentinței apelate.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Dispune plata sumei de 50 lei reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu inculpatului până la prezentarea apărătorului ales, din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi 30 septembrie 2015.

Președinte,Judecător,

E. N. S. P. B.

Grefier,

M. G.

Red. SPB

2 ex. / 26 octombrie 2015

Dosar fond nr._ Trib. Dâmbovița

Judec. fond G. C.

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr. 3113/2006

← Delapidarea. Art.295 NCP. Decizia nr. 695/2015. Curtea de Apel...		Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 92/2015.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Delapidarea. Art.295 NCP. Decizia nr. 695/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI