Delapidarea. Art.295 NCP. Decizia nr. 695/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 695/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 26-06-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA NR.695

Ședința publică din data de 26 iunie 2015

Președinte: - C. G.

Judecător: - S. P. B.

Grefier: - M. M.

Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial Ploiești a fost reprezentat de procuror – G. S..

Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. de pe lângă ÎCCJ - D.I.I.C.O.T. - S. Teritorial Ploiești, inculpatul A. F., fiul lui I. A. și F. A., născut la data de 20.04.1967 în Beyparazi-Turcia, domiciliat în localitatea Ankara, Altindag F –C., Maho Kenal cod nr.1, cu reședința în Ploiești, . ..13. jud. Prahova și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscala - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova, împotriva sentinței penale nr. 632/24 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova.

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică data de 09 iunie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta.

Curtea, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise și a unui înscris autentic cu privire la poziția inculpatului referitoare la acordul de a presta sau nu muncă în folosul comunității, a amânat pronunțarea pentru data de 22 iunie 2015, când având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a reamânat pronunțarea pentru data de 26 iunie 2015, când a pronunțat următoarea decizie:

CURTEA:

Asupra apelurilor penale de față, reține următoarele:

P. sentința penală nr.632/24 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în baza disp.art.332 alin.1. teza a II a cod procedura penală s-a respins cererea formulată de apărătorii aleși ai inculpatului A. F., de restituire a cauzei la parchet, întrucât urmărirea penala s-ar fi efectuat de un organ necompetent, ca neîntemeiată.

II. În baza disp.art. 11 pct.2 lit.a c.p.p. rap.la disp.art. 10 lit.d c.p.p. din 1969, s-a dispus achitarea inculpatului A. F., fiul lui I. A. și F. A., născut la data de 20.04.1967 în localitatea Beypazari din Turcia, cetățean turc, studii liceul, căsătorit, are 3 copii, administrator la ., stagiul militar satisfăcut, pașaport . O nr._/26.07.2005, domiciliat în localitatea Ankara, Altindag F –C., Maho Kenal cod nr.1, cu reședința în Ploiești, ., ..13. jud.Prahova, fără antecedente penale,pentru infracțiunea de complicitate la delapidare în forma continuată și calificată, prev. și ped. de disp. art. 26 c.p. rap.la disp.art. 215/1 alin.1 si 2 cod penal fapta din perioada anilor 2003-2006, prejudiciu 494.842,66 lei, parte civilă ., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

III. În baza disp.art. 11 pct.2 lit.a c.p.p. rap.la disp.art. 10 lit.d c.p.p. din 1969, a fost achitat inculpatul A. F., cu datele de stare civila precizate mai sus, pentru infracțiunea de complicitate la infracțiunea de spălare de bani în formă continuată, prev. si ped. de disp.art.26 cod penal rap.la disp.art.23 lit b si c din Legea 656/2002 (art.29 lit.b si c după republicarea Legii 656/2002), cu aplicarea disp.art. 41 al.2. c.p. si a disp. art.13 c.p., faptă din perioada anilor 2003-2006, prejudiciu 368.015,3 lei, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

IV. Pin aceeași sentință, inculpatul A. F. a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev.și ped. de disp.art.26 c.p. rap.la disp.art. 9 lit.b si c din Legea 241/2005 cu aplicarea disp.art. 13 c.p., a disp.27 cod penal și cu aplicarea disp.art. 74 lit.a, art. 74 alin.2. c.p. si art. 76 lit.d c.p., faptă din perioada 2003 -2006, parte civilă ANAF București – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, prejudiciu 699.556 lei, la pedeapsa de 1(un) an și 8(opt) luni închisoare.

S-au aplicat disp.art. 71 c.penal din 1969, rap.la disp.art. 64 lit.a si b c.penal din 1969, cu excepția dreptului de a alege.

In conformitate cu disp.art. 81 cod penal din 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, iar potrivit disp. art.82 cod penal termenul de încercare se va compune din durata pedepsei aplicate inculpatului la care s-a adăugat un interval de timp de 2(doi) ani în final, având de executat 3(trei) ani și 8(opt) luni.

In baza disp. art.359 alin.1 cod proc.penală, s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării disp. art.83 cod penal, în sensul că dacă aceasta va comite o nouă infracțiune în cadrul termenului de încercare se va dispune revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate acestuia.

În temeiul disp. art.71 alin.5 cod penal din 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei se suspendă și executarea pedepsei accesorii.

In baza disp.art.14 – 15 C.pr.penală. rap.la disp.art.346 alin.1. C.pr.penală din 1969 cu aplicarea disp.art. 998 – 999 cod civil anterior și art. 1000 alin.3 cod civil anterior, s-a admis acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Naționala de Administrare Fiscala București, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești și în consecință a fost obligat inculpatul să plătească acestei părți civile suma de 1.239.460 lei despăgubiri civile reprezentând obligații către bugetul general consolidat al statului la care se va adăuga obligațiile fiscale accesorii potrivit codului de procedura fiscală, calculate de la data rămânerii definitive a prezentei și până la plata efectivă a debitului datorat.

In baza disp. art.348 rap. la disp. art.445 C.pr.penală, s-au anulat înscrisurile falsificate respectiv:

- 19 facturi fiscale, respectiv . NR._/. NR._, ._, . NR._, . NR._, . NR._, . NR._, . NR._, . NR._, . NR._, . NR._, . NR._, ..ACA NR._, . NR._, . NR._, . NR._, . NR._, . NR._ SI . NR._ (filele 20-37 volumul II d.u.p.132/D/P/2005)

- 50 chitanțe fiscale respectiv . ALZ de la numărul_ la numărul_, . ALZ de la numărul_ la numărul_, . ALZ de la numărul_ la numărul_, . ALZ de la umărul_ la numărul_, . ALY de la numărul_ la numărul_, . ALY de la numărul_ la numărul_, . ALY de la numărul_ la numărul_, . ALZ de la numărul_ la numărul_ (filele 103-109 volumul I și 57-67 volumul II d.u.p.132/D/P/2005)

In baza art.190 C.pr.penală s-a dispus plata contravalorii serviciilor de traducere efectuate de traducător autorizat J. B. în dosarul nr._, având ca obiect prezenta cauză, în sumă de 826,2 lei din care 131,7 lei cheltuieli de transport, din fondurile Tribunalului Prahova.

Inculpatul a fost obligat la 8000 lei cheltuieli judiciare către stat, cuprinzând inclusiv cheltuielile judiciare din faza de urmărire penală.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin Rechizitoriul nr.132/D/P/2005 al D.I.I.C.O.T. - S. Teritorial Ploiești s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. F. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- complicitate la săvârșirea infracțiunii de delapidare - prev. de art. 26 Cp rap. la art. 215" al. 1 și 2 Cp cu aplic, art 41 alin 2 Cp., constând în aceea că împreună cu învinuitul Erdogan Fikri, în baza aceleiași rezoluții infracționale, l-au ajutat pe înv. Salbaș O. administrator la . sustragă din patrimoniul societății, suma de 494.842,66 LEI RON;

-complicitate la săvârșirea infracțiunii de spălare de bani - prev. de art. 26 Cp rap. la art. 23 lit. h și c din Legea 656/2001 aplic, art 41 alin 2 Cp., constând în aceea că împreună cu învinuitul Erdogan Fikri în baza aceleiași rezoluții infracționale, 1-a ajutat pe învinuitul Salbaș O., administrator al societății sus menționate, să spele suma de 368.015,3 LEI RON, prin utilizarea modalităților de "împrumut asociat" și "restituire împrumut asociat";

-complicitate la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală - prev. de art. 26 Cp rap. la art. 9 lit. a și c din Legea 241/2005 cu aplic. art. 13 Cp și cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp., constând în aceea că împreună cu învinuitul ERDOGAN FIKRI în baza aceleiași rezoluții infracționale, l-a ajutat pe învinuitul SALBAȘ O., administrator al societății, să se sustragă de la plata obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat, în sumă de 699.556 LEI RON, reprezentând impozite și taxe și 530.904 LEI RON, dobânzi și penalizări, prin neevidențierea unor operațiuni generatoare de venituri și înregistrarea unor operațiuni și cheltuieli fictive.

P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.– Biroul Teritorial Prahova a reținut situația de fapt precizată mai sus pentru care inculpatul a fost trimis în judecata pe baza următoarelor probatorii administrate in faza de urmărire penala si anume: procese verbale, listă de inventar, copie notă explicativă cu acte aferente, declarațiile învinuiților Akyurek Erdal, Matraci I., P. M., declarațiile martorilor B. M., P. M., E. V., E. A., Patra Vaier G., T. L., T. L. G., E. V., I. A., G. A. C., B. A., B. D., B. C. M., M. R., R. G., Gyory Emeric, D. V. I., C. C. C., N. G., Micăle I. V., C. M., T. F., P. A. L., V. E., S. D., S. A. Mjnea Ocțavian, I. M., declarație olografă J. A., declarații olografe M. E., Așar M., M. Yilmaz, procese verbale de confruntare, adrese, procese-verbale de sechestru, cerere comisie rogatorie, răspuns comisie rogatorie, proces verbal cu acte aferente, comunicare privind . țară, rapoarte de constatare tehnico-științifică ,proces verbal cu facturi fiscale ,Facturile fiscale ..A. nr._, ..A. nr._, ..A. nr._, ..A. nr._, ..A. nr._, ..A. nr._, ..A. nr._, ..A. nr._, ..A. nr._, ..A. nr._, ..A. nr._, ..A. nr._, ..ACA nr._, ..A. nr._, ..ACQ nr._, ..ACQ nr._, ..A. nr._, ..A. nr._ și ..ACQ nr._, plic50 chitanțe fiscale respectiv de la . ALZ de la numărul_ la numărul_, . ALZ de la numărul_ la numărul_, . ALZ de la numărul_ la numărul_, . ALZ de la numărul_ la numărul_, . ALY de la numărul_ Ia numărul_, . ALY de la numărul_ la numărul_, . ALY de la numărul_ la numărul_, . ALZ de la numărul_ la numărul_ chitanțe procese verbale, procese verbale de transcriere convorbiri telefonice, adrese cu răspuns, procese verbale, declarație olografa S. E., acte ONRC declarație olografa V. S. ,Barba Tascu Corcioană M., adrese Banca I. Tiriac, contracte de credite, contracte de garanție mobiliară, anexe, facturi fiscale,contract vânzare-cumpărare, copie Încheiere de autentificare nr.9317/13.12.2005, ordine de plată, copie antecontract vânzare cumpărare, copie ipotecă rang II, copie încheiere autentificare nr.9319/13.12.2005, copie extras carte funciară,copie încheiere 358/6, copie extras carte funciară, copie contract de credit nr. 179/15.12.2005, copii Contracte de garanție reală mobiliară nr._,_, factură fiscală, proces verbal ,bilanț, cont profit pierdere, date informative, anexe f. 90-101, copii adrese, copie proces verbal de control, anexa nr.1 la procesul verbal nr. 453/11.02.2005, adrese proces verbal 21.11.2008, adrese, proces verbal cu anexe, copii chitanțe copii registru de încasări și plăți casă, situații privind încasările și retragerile de numerar ian.2004-dec.2005,ordine de plată credit ,retragere numerar ,registru ,dispoziție de încasare ,copii extras cont, anexe ,adrese, proces verbal din data de 29.06.2006, proces verbal din 24.07.2077și anexe, proces verbal din 08.05..2006,copii facturi fiscale ,adrese și deconturi cu anexe, contract de vânzare-cumpărare, contract credit nr.179 din 15.12.2005,contract de garanție reală mobiliară nr._ cu anexe ,copie notă anexă ,contract individual de muncă, decizia nr.9 din 15.03.2006,notă explicativă P. M.,anexe,copie listă inventar 21.03.2006, copie notă explicativă Akyurek Erdal, proces verbal de inventariere a valorilor bănești existente,anexe ,notă explicativă Akyurek Erdal, anexe, avize de însoțire a mărfii ,notă explicativă E. A. și anexe, notă explicativă Akyurek Erdal, copii situații privind livrările efectuate pe bază de avize și copii avize de însoțire a mărfii, adrese, copii extrase de cont BANCA TIRIAC . OTP Bank cu documente solicitate,copii RO BANK ,copii acte FINANCE BANK, Registre de încasai și plați I. Tiriac, C. contract de vânzare cumpărare act adițional la contract nr. 45/24.01.2005, C. contract de vânzare cumpărare, Facturi fiscale, registre de încasări si plați Tiriac, registru de încasări și plați Robank, registru de încasări și plăți Finansbank, registru de încasări si plați Raiffeisen Bank, copie act adițional Banca Tiriac, copie contract de garanție reala mobiliara Banca Tiriac, copie contract de credit Banca Tiriac, C. certificate Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Prahova, copie act adițional nr.37/08.07.2004, copie certificate de înregistrare mențiuni - copii certificate constatatoare ,copie încheiere nr._.12.2002, copie act adițional-contract de cesiune, copia hotărârii Adunării Generale a Asociațiilor 17.10.2005, copia Hotărârii Adunării Generale Extraordinare din data de 16.08.2005, copie certificate de înregistrare mențiuni, copii facturi fiscale, chitanțe, copii note de intrare recepție, copii borderou cecuri, copie bilet la ordin, copii fise de cont analitica, facturi fiscale, ordine de plata, copii fise de cont analitice perioada iulie 2005-decembrie 2005, extrase banca ABN AMRO,borderou bilete la ordin,extras banca ABN AMRO, borderou bilete la ordin, operațiuni Unicredit România,borderou de Încasare, extras de cont, borderou cecuri, extras de cont, borderou bilete la ordin, bilete la ordin, borderou de cecuri, facturi fiscale, fise de cont analitice, extrase de cont, bilete la ordin, proces verbal, extrase de cont, copie certificate de înregistrare, extrase de cont, copii chitanțe . P., fișa cazier judiciar inculpat.

Instanța de fond în baza rolului activ și a principiului nemijlocirii a procedat la readministrarea probelor din faza de urmărire penala, iar cu ocazia cercetării judecătorești a procedat la audierea inculpatului A. F. prin asigurarea de interpret de limba turcă (fila 92 vol.I instanță), au fost solicitate relații de la Oficiul Registrului Comerțului cu privire la . reieșind ca aceasta se afla in faliment (fila 41 si 59 vol.I) fiind radiată, inculpatul nerecunoscând comiterea faptelor penale pentru care a fost trimis în judecată, au fost audiați martorii – S. F., E. V., Trifanescu L., B. M. (fila 140-147 vol.I), D. V. I., P. M. (filele 107-109 vol.II instanța ), B. C. M., M. O., P. V. G., S. A., S. D. (filele 283-288 vol.II), Ayurek Erdal, R. G. (filele 36- vol..3 dosar instanța), au fost citați cu mandate de aducere ceilalți martori, iar in privința celor lipsa au fost aplicate disp. art.327 alin.3. c.p.p., s-a depus adresa 23.04.2013 a Oficiului Registrului Prahova din care a reieșit că firma . a fost radiată și s-au depus înscrisuri atât pe situația de fapt cât și în circumstanțierea personală a inculpatului, și s-a administrat proba înscrisuri la solicitarea inculpatului aceștia nesolicitând alte probatorii în cauză.

Instanța de fond a analizat cu prioritate temeinicia cererii formulate de către apărătorii aleși ai inculpatului a restituirii cauzei la parchet, respectiv la P. de pe lângă Tribunalul Prahova întrucât urmărirea penala s-ar fi efectuat de un organ necompetent.

Sub aspectul arătat s-a apreciat că aceasta cerere este neîntemeiată.

Potrivit disp. art.332 alin.1. C.pr.p, text invocat în cauza când s-a constată înainte de terminarea cercetării judecătorești că în cauza supusă judecății s-a efectuat cercetarea penală de un alt organ decât cel competent, instanța se desesizează și restituie cauza procurorului.

Același text precizează în teza a II a că nu se restituie cauza atunci când constatarea are loc după începerea dezbaterilor sau când instanța în urma cercetării judecătorești schimba încadrarea juridica a faptei într-o alta infracțiune pentru care cercetarea penala ar reveni alături organul de cercetare.

Pe fondul cererii invocate se constata ca potrivit art. XVI din OUG 54/2010 în cauzele în care D. a fost sesizata până la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe pentru infracțiuni care intrau în competența acestuia ele vor fi soluționate în continuare de procurorii acestei direcții iar actele și lucrările efectuate până la data în vigoare a acestei ordonanțe rămân valabile.

În speță, s-a constatat mai întâi că nu sunt îndeplinite condițiile prev.de art. 332 al.1. teza II a c.p.p. întrucât cererea pentru refacerea urmăririi penale a fost făcută după începerea dezbaterilor, adică după momentul procesul până la care era prevăzut de lege dar și faptul că și dacă ar fi fost formulată de acest termen se constată că actele îndeplinite de către procuror rămâneau valabile potrivit dispozițiilor legale din norma tranzitorie arătat mai sus.

Pe cale de consecință instanța de fond a respins ca neîntemeiată solicitarea formulată de apărătorii inculpatului privind restituirea cauzei la P. de pe lângă Tribunalul Prahova în vederea efectuării urmăririi penale.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, atât a celor din faza de urmărire penală cât și a celor administrate nemijlocit în fața instanței de judecată, cu ocazia cercetării judecătorești potrivit principiului libertății de apreciere a probelor în scopul aflării adevărului, instanța de fond a reținut pe baza acestora vinovăția inculpatului numai în ceea ce privește comiterea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală nu și în ceea ce privește comiterea infracțiunilor de complicitate la delapidare și spălare de bani.

Făcând propria apreciere asupra probatoriilor administrate în cauza în mod nemijlocit în fața instanței cât și a celor din faza de urmărire penala, s-a reținut vinovăția inculpatului A. F. sub aspectul comiterii infracțiunii de evaziune fiscala și următoarea situație de fapt:

Inculpatul A. F. se află pe teritoriul României de mai mulți ani, fiind salariat o scurtă perioadă, după care și-a desfășurat activitatea ca asociat/administrator la mai multe societăți comerciale, la conducerea cărora a participat în mod direct sau prin interpuși precum S.C. „Petmony ..L., S.C.„ Allrum Class"S.R.L., S.C, „Evma" S.R.L.

Dobândind experiență în domeniul producției și comercializării de uși și văzând oportunitățile de realizare a unor venituri substanțiale, după anul 2000, prin diferite operațiuni comerciale și contabile ilicite, în urma cărora diminua veniturile și majorate cheltuielile în mod artificial, a sustras anumite sume de bani de la plata obligațiilor bugetare și și-a însușit sumele rezultate.

In vederea atingerii acestor obiective erau utilizate diferite modalități de ascundere, disimulare a provenienței și a destinației bunurilor și a sumelor de bani, prin înregistrări sau omisiuni vădite în evidențele financiar - contabile ale firmelor.

Pentru a-și asigura controlul asupra operațiunilor comerciale și contabile desfășurate de societatea comercială respectivă, aducea cetățeni turci, în general rude sau persoane din zona din care provenea, și prin intermediul și în numele cărora se înființau sau preluau societăți comerciale înființate, în care dobândeau calitatea de asociați și/sau administratori. Mai mult, pentru a elimina orice acte de insubordonare ulterioară, persoanele respective întocmeau în același timp sau în perioada imediat următoare, procuri notariale prin care îi confereau puteri depline acestuia, procuri prin care inculpatul A. F. putea efectua orice fel de operațiuni în numele și pentru acesta, inclusiv înstrăinarea patrimoniului sau cesionarea părților sociale ale societății comerciale respective.

Astfel la S.C.,, J." SRL, preluată de la numita J. M. de către învinuitul SALBAȘ O. într-un procent de 95% și IBRAHYM TURKER în procent de 5%, prin actul adițional înregistrat sub nr.5436/03.09.2002, iar în aceeași zi, cei doi noi asociați întocmesc o procură în favoarea inculpatului A. F., autentificată sub nr. 5437/03.09.2002, prin care acestuia îi confereau puteri depline asupra patrimoniului societății comerciale și a părților sociale.

In toată această perioadă activitățile, inclusiv cele ilicite, erau coordonate de către inculpatul A. F. și executate de către învinuiții SALBAȘ O. și ERDOGAN FIKRI, care sunt rude cu învinuitul A. F., relație de rudenie ce rezultă din probele dosarului și recunoscută de acesta.

Din probatorii a reieșit că inculpatul A. F. ținea legătura cu beneficiarii și dispunea livrarea mărfurilor către aceștia în cantitățile și termenele stabilite de el, ducerea la îndeplinire a celor dispuse de învinuit, fiind asigurată de regulă de învinuitul ERDOGAN FIKRI, în timp ce înv. SALBAȘ O. se ocupa de conducerea executivă a activităților de aprovizionare și producție sub coordonarea inculpatului A. F..

S-a mai reținut și faptul că tot acesta stabilea destinatarii plăților și cuantumul acestora către bugetul de stat, furnizori sau băncile pentru rambursarea creditelor, acest lucru rezultând din declarația martorilor, inclusiv a funcționarilor bancari ai unităților bancare la care S.C„ J." S.R.L. avea conturi și contractase credite.

Acest rol al inculpatului A. F. care nu avea nici o calitate oficială în coordonarea activităților din cadrul S.C.„ J." S.R.L., a reieșit și din conținutul unor convorbiri telefonice dintre acesta și diferite persoane implicate în activitatea firmei.

În privința coordonării acestor activități situația era posibilă întrucât atât S.C.„ J." S.R.L. cât și S.C.„ EFE CLASS", societate ce îi aparținea inculpatului A. F., inițial au avut sediul și spațiile de producție în corn. Păulești, jud. Prahova, după care din 2004, activitățile ambelor firme s-au desfășurat în aceeași incintă din orașul P., jud. Prahova, tară să existe în realitate vreo separare a spațiului și a activităților.

Din probatorii a reieșit că învinuitul ERDOGAN FIKRI, cu toate că nici acesta nu avea vreo calitate oficială respectiv administrator, asociat sau director în cadrul S.C.„ J." S.R.L., în fapt, în baza unor procuri notariale, exercita toate atribuțiile de natura funcțiilor enumerate mai sus, dispunea livrarea de produse finite către beneficiari, încasa contravaloarea acestora, efectua operațiuni bancare, dispunea în activitățile de producție, întocmea documente de aprovizionare și livrare ( filele 214, 231,238,239 voi. II).

De fapt, inițial învinuitul ERDOGAN FIKRI a avut încheiat un contract de muncă cu . ca muncitor, pe o perioadă determinată iar ulterior a primit procurile notariale în baza cărora a desfășurat activitățile mai sus menționate.

În concret, în perioada Martie 2003 - August 2004, în contabilitatea . fost înregistrate cheltuieli fictive în sumă de 268.743 LEI RON, reprezentând contravaloarea unor achiziții de materiale, mijloace fixe, reparații, asistență tehnică, transport, operațiuni care în realitate nu au fost efectuate și pe cale de consecință și plățile evidențiate în contabilitate sunt fictive.

Astfel, s-a constatat că suma de bani arătată anterior provine din 19 facturi fiscale, reținute în actul de sesizare al instanței (fila 4 rechizitoriu), facturi ce provin de la societăți de tip fantomă ce nu au desfășurat activități și nu au avut nici un fel de relații comerciale cu ..

De asemenea, din declarațiile martorului S. F. și din concluziile Raportului de constatare tehnico-științifică grafoscopică nr._/26.02.2007 efectuat în cauză, un număr de 16 facturi, exclusiv facturile . numerele_ și_ și . nr._, din totalul de 19 facturi, au fost întocmite de către S. F., din dispozițiile învinuiților Erdogan Fikri și Salbaș O., care veneau cu documentele respective în alb și erau completate cu datele și sumele indicate de cei doi învinuiți, aceasta necunoscând operațiunile comerciale și financiare desfășurate de aceștia.

În vederea însușirii sumelor de bani înscrise în facturile arătate, învinuiții au procurat în mod ilicit un nr. de 50 de chitanțe fiscale, purtând pe antet, ca beneficiare ale sumelor respective, societățile pretins emitente a facturilor cu nr. mai sus menționate, chitanțe în care au fost înscrise diferite sume de bani ca plătite reprezentanților societăților respective, plăți ce nu au avut loc în realitate, suma totală înscrisă în cele 50 de chitanțe fiind de 227.870 LEI RON.

Din probatorii reiese că societățile comerciale de tip „fantomă”, fără activitate și care nu au avut nici un fel de raporturi comerciale cu .., utilizate în majorarea artificială a cheltuielilor și însușirea sumelor de bani respective, au fost: .., S.C. Jafferie"s Impex S.R.L., S.C. O. Impex S.R.L., S.C. N. International Import Export S.R.L., S.N.S Distribution S.R.L., S.C. Ca Dma Prod. S.R.L., toate din București și S.C Alkan Trading S.R.L. G., în care figurează ca beneficiari ai sumelor, societățile fantomă mai sus menționate.

In cauza, s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico - științifice grafologice, care prin Raportul de constatare tehnico - științifică grafoscopică nr. 1.191.617/26.06.2007 efectuat în cauză a stabilit că 43 de chitanțe au fost scrise de către martora B. M.,contabila societății.

Această situație reiese și din declarația martorei care a precizat că le-a completat cu datele și sumele dictate de către Erdogan Fikri care i-a spus că mențiunile respective sunt reale .

In urma verificării provenienței și a circuitului documentelor falsificate, a rezultat că facturile fiscale cu plaja respectivă de numere, ce aveau înscris ca furnizor .., S.C. Cadma Prod S.R.L., și S.C. S.N.S. Distribution S.R.L., au fost alocate altei societăți comerciale, respectiv S.C. Universal M.D.M. S.R.L. București.

Astfel, facturile în care figura fictiv ca furnizor S.C. O. Impex S.R.L., au fost ridicate de S.C. Advela 2000 ..L. București iar facturile în care era înscris ca furnizor S.C. Jafferie"s Impex S.R.L. și .., aparțin în realitate S.C. Griluci Trading S.R.L. și S.C. Nialgi Comimpex S.R.L. București.

De asemenea, cu ocazia audieri reprezentanților legali ai S.C Universal M.D.M. S.R.L. și S.C. Advela 2000 ..L., precum și a delegatului V. S., ce figurează că a ridicat documentele pentru S.C. Griluci Trading S.R.L., s-a stabilit că aceștia nu au cunoștință de modul și împrejurările în care apar ca beneficiari ai acestor documente .

Aceste situații sunt confirmate de către adresele C.N. Imprimeria Națională nr. 1217/16.05.2006 care în acea perioadă, conform prevederilor legale, coordona activitatea de fabricare, distribuire și evidență a acestor documente pe beneficiari, precum și adresa din 11.05.2006 a S.C. DIVERTA MEDIA S.R.L., distribuitor autorizat al documentelor.

De asemenea, din adresele înaintate de către DIRECȚIILE FINANȚELOR PUBLICE de la sediul societăților mai sus menționate, a reieșit că în perioadele respective, când au fost emise documentele, acestea nu au desfașurat astfel de activități.

In cauză au fost dispuse inspecții fiscale la . care au fost efectuate de către lucrători din cadrul A.N.A.F. - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PULICE PRAHOVA- ACTIVITATEA DE CONTROL FISCAL rezultatele controlului fiind concretizate în Procesele Verbale din 29.06.2006, 24.07.2006, 18.12.2006 (filele 6-184, Voi. VI, filele 4-196, Vol. V).

Din conținutul acestora a reieșit ca pentru asigurarea sumelor de bani necesare efectuării unor plăți curente și continuarea activității, cât și pentru a-și însuși sume de bani, învinuiții simulau împrumuturi pe care le acordau firmei, în calitatea lor de asociați, în realitate sumele provenind din cele însușite nelegal prin modalități descrise mai sus sau din încasări de la clienți pe care nu le evidențiau în contabilitate. Ulterior, sumele de bani erau retrase de către aceștia ca fiind restituiri de împrumuturi asociat dându-le în acest fel o aparență de legalitate.

Astfel, în perioada 01.10.2002 – 31.05.2005 învinuitul Salbaș O. a „împrumutat" firma cu suma totală de 368.015,3 LEI RON, sume ce au fost retrase ulterior cu titlu de „restituire de împrumut", către acesta la sfârșitul perioadei neexistând nici o sumă restantă cu titlu de împrumut sau restituire împrumut.

Acesta a utilizat aceasta modalitate si pentru plați fictive către societățile fantoma respectiv suma împrumutată fiind de 64.270 LEI RON. pe care și-a însușit-o ulterior prin modalitatea de restituire a împrumutului.

În aceeași modalitate a procedat învinuitul si in cazul altor operațiuni financiare frauduloase, respectiv: - la data de 06.03.2003 simulează un împrumut de 3.000 LEI RON, din care „ plătește" suma de 2.500 LEI RONcătre S.C. O. Impex S.R.L în realitate, suma provine din încasarea de 2.700 LEI RONde la .

-la data de 01.06.2003, încasează 3.760 LEI RONde la S.C. Ital Import S.R.L., simulând o plată de 3.000 LEI RONcătre aceiași firmă, respectiv ..

-la data de 02.08.2004, se încasează de la A.F. L. 2.800 LEI RONși în aceiași zi se simulează plata aceleiași sume către S.C. N. Internațional S.R,L

-la data de 18.11.2003, încasează 2.880 LEI RONde la .. și în aceiași zi este simulată plata aceleiași sume către S.C. N. Internațional S.R.L., în realitate toate sumele fiind însușite de învinuit.

De asemenea, pentru continuarea activității firmei și asigurarea plăților curente, învinuitul împrumuta firma cu sumele necesare, reintroducând în circuit sumele însușite anterior în sensul arătat suma de 2.660 LEI RON, însușită în 12.08.2004, „ împrumută" societatea cu suma de 350 LEI RONdin care este achitată suma de 345 LEI RONcătre O.M.V., contravaloarea unor combustibili, iar restul este achitat altor doi furnizori.

Din aceeași suma a împrumutat societatea cu alți 900 LEI care a fost utilizată pentru plata unor servicii de proiectare 200 LEI către D.B.V. România, 369 LEI, către S.C. Crepuscul, 17 LEI, către O.M._ , iar restul de 36 LEI rămân în soldul casei din ziua respectivă.

În același mod a acționat si învinuitul Erdogan Fikri care în cursul lunilor septembrie - octombrie 2004 a încasat în numerar de la .. G., în baza a 12 chitanțe, suma de 28.243 LEI RON, fără ca aceste încasări să apară în contabilitatea societății, dovadă fiind lipsa oricărei mențiuni în documentele firmei.

În scopul stingerii creanței pe care o avea de încasat de la societatea mai sus menționată și care figura în documente, Erdogan Fikri și Salbaș O., recurg la un artificiu contabil și anume diminuează creanța printr-o compensare fictivă a creanțelor între .. G., . firma fantomă S.C. Jafferie"s S.R.L., fără ca în realitate între societățile implicate să existe vreo relație care să justifice o astfel de operațiune contabilă.

.. a achitat suma de mai sus cu chitanțele nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._/2004.

Această situație a reiese si din declarația acestei societăți numitul N. G. (filele 155, 156, voi. I).

De asemenea învinuiții, pentru a stinge creanța existentă, au apelat la compensarea fictivă, fără să existe vreun acord al societăților implicate sau documente contabile care să justifice o astfel de operațiune, dovadă fiind constatările controlului fiscal.

Astfel suma de 28.243 lei ron, încasată de la societatea din G. și însușită de către inculpați a fost reintrodusă parțial în circuit, de către învinuitul SALBAȘ O., în perioada următoare prin intermediul așa ziselor împrumuturi, din verificări rezultând că în perioada de referință acesta a împrumutat societatea cu suma de 20.445 LEI .

Compensările fictive, cu ajutorul societăților fantomă ca modalități de sustragere a unor sume importante din patrimoniul societății, au fost utilizate de către învinuiți și cu alte prilejuri, respectiv în luna martie 2004, a fost stinsă o datorie fictivă de 40.000 lei ron către S.C. O. Impex S.R.L. cu plăți efectuate către .

-în aceeași lună, o datorie fictivă de 33.477 lei ron către S.C. N. Internațional S.R.L., a fost compensată cu plăți efectuate către furnizorul de materii prime S.C. PROFILÂND S.R.L. G., cu toate că la acel moment, societatea nu avea datorii către acel furnizor

Toate aceste operațiuni contabile nu aveau nici un fel de acoperire în realitate, neavând la bază operațiuni comerciale de natură să creeze drepturi și obligații patrimoniale.

De asemenea reiese că învinuiții au sustras sume de bani și din conturile bancare ale societății, sume provenite din încasările de la diverși clienți, semnificativ în acest sens este cel al retragerii sumei totale de 28.000 lei ron, în perioada 19.01 - 28.01.2005 din contul bancar deschis la Banca Comercială „I. TIRIAC", de către învinuitul SALBAȘ O., cu justificarea că sumele respective sunt necesare pentru plata salariilor și pentru alte cheltuieli. Suma de mai sus, retrasă din bancă, nu a fost înscrisă în registrul de casă și nici în vreun alt document contabil iar în perioada de referință societatea nu a evidențiat operațiuni de încasări și plăți în numerar în documentele contabile, singurele plăți în această perioadă fiind de 757 lei la 14.01.2005 pentru salarii, fiind plătite dintr-un împrumut de 1970 lei provenit de la învinuitul Salbaș O..

Astfel, învinuitul Salbaș O. împreună cu Erdogan Fikri au sustras suma de 368.015,3 LEI RON, din patrimoniul ., prin modalități arătate mai sus, sumă căreia i-a disimulat adevărata proveniență prin introducerea acesteia în circuitul comercial sub formă de „împrumut asociat" în perioada 01.10._05.

Până la sfârșitul acestei perioade, aceștia au retras în totalitate suma respectivă din patrimoniul societății pe care o administra cu titlu de restituire împrumut, dând astfel o aparență de legalitate însușirii nelegale a sumei de 368.015,3 LEI.

Din probatorii reiese ca inculpații au sustras suma de 494.842,66 lei ron, prin modalitățile arătate mai sus. Din suma sustrasă, învinuitul SALBAȘ O. a reintrodus în circuitul economic suma de 368.015,3 lei ron, sub formă de „împrumuturi asociat" care sunt admise de normele contabile cu condiția ca proveniența acestora să fie licită, iar ulterior, acesta și-a însușit din nou sumele respective prin modalitatea restituirii împrumutului.

In ceea ce privește suma totală sustrasă de inculpați, lipsa acesteia a fost constatată de către controlul fiscal care în urma verificărilor efectuate în scopul stabilirii existenței faptice a numerarului în casierie, a depistat lipsa sumei de mai sus.

La data controlului, soldul scriptic era de 504.792,66 lei, iar în realitate a fost găsită numai suma de 9.950 lei ron.

Ulterior controlului, au fost înregistrate în registrul de casă un nr. de 4 (patru) dispoziții de plată emise pe numele fostului administrator și datate în 30.07.2005, 31.08.2005, 30.09.2005, 30.09.2005 și 31.10.2005, în valoare totală de 468.661 lei ron, cu explicația „ plată neînregistrată".

Din probatoriu reiese ca cele 4 dispoziții de plată au fost preconstituite pentru a acoperi sustragerile anterioare, deoarece după cum rezultă din soldul registrului de casă, Ia data de 31.10.2005, dată la care figurează ultima plată, soldul numerarului din casierie era de numai 322.643,27 lei, astfel încât în mod obiectiv suma de 468.661 lei înscrisă în dispoziția de plată nu putea fi plătită din lipsa disponibilului.

De asemenea, conform balanței din 31.10.2005, societatea mai datora în contul dividendelor suma de 56.131 lei și nu 468.661 lei, context în care chiar dacă ar fi fost ridicată de învinuit la datele indicate, apare tot ca o însușire fără drept a sumelor respective. Un alt element care duce la concluzia că disponibilul scriptic în sumă de 494.842,66 lei ron ca existent în casierie, în realitate nu exista, sumele fiind însușite anterior de către învinuiți, pe măsura încasării contravalorii ușilor vândute.

Cele arătate rezultă si din declarațiile martorilor B. M. și S. F. care aveau atribuțiuni de contabili și care au precizat că . avea spațiu special de casierie iar sporadic unele sume de bani erau ținute într-un fișet metalic amplasat în biroul învinuitului A. F., situație confirmată și de alți martori (filele 103-109, 110-116, vol I).

Învinuiții prin activitățile infracționale desfășurate, au prejudiciat și bugetul consolidat al statului prin diminuarea cuantumului obligațiilor fiscale datorate cestuia.

Așa cum s-a arătat pentru atingerea scopului propus, aceștia au utilizat diferite forme de sustragere: au evidențiat în actele contabile și în alte documente legale, respectiv balanțe, bilanțuri, cheltuieli fictive care nu au avut la bază operațiuni comerciale reale iar în unele cazuri lipseau și documentele justificative.

Astfel, suma de suma de 177.355 lei, prin deducerea nelegală a T.V.A., aferent a 19 facturi fiscale, provenind de la societăți fantomă sau fără activitate care nu au avut relații comerciale cu societatea în speță. De menționat că valoarea totală înscrisă în facturile respective este de 933.447 lei din care a fost dedus nelegal T.V.A.- ul menționat mai sus, cu toate că facturile respective nu conțineau date reale, după cum rezultă din constatările Raportului de constatare tehnico - științifică grafoscopică nr._/26.02.2007, declarațiile martorului S. F. precum și din celelalte probe administrate în cauză

În privința sumei de 196.484 lei, prin neînregistrarea T.V.A., colectat, aferent sumei de 1.034.126 lei, reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate fară documente fiscale și neînregistrate în contabilitate, numai în baza unor avize care aveau rolul numai de a însoți marfa pe timpul transportului, nefiind documente generatoare de obligații fiscale; astfel, s-a constatat că în perioada ianuarie 2003 -noiembrie 2004, au fost livrate un nr. de 3593 bucăți uși metalice pentru care ni1 existau facturi fiscale și ca atare nu au fost evidențiate veniturile aferente generatoare de impozite Susținerea reprezentanților societății, că ar fi vorba despre uși returnate ca necorespunzătoare calitativ, nu poate fi luată în considerare, deoarece toate avizele poartă semnăturile de primire a mărfii iar din declarațiile șoferilor care efectuau transporturile de uși la beneficiari, rezultă că restituirile de uși se făceau sporadic și în baza mențiunilor făcute pe avize despre restituirea acestora, situație rezulta si din declarațiile conducătorilor auto D. V. - I., Robunjeanu G., B. A., B. D. care efectuat transporturile de mărfuri către beneficiari (filele 152, 153, 149, 150, 142-145, vol. I).

De asemenea în declarația dată, mai mult și I. A. precizează că în acea perioadă la . fabricau câte 1200 - 1500 bucăți uși pe lună, deci peste 20.000 bucăți pe an, în timp ce producția raportată era cu mult inferioară( f. 138, 139, Voi. I).

In cauză s-a efectuat și o determinare a consumurilor efective pe unitatea de produs finit. Astfel, la cantitatea de materie primă de bază, respectiv tablă - eliberată pentru consum - 1.149.405 kg, la un consum mediu stabilit prin norme de consum de 50 kg/ buc, în mod normal producția rezultată trebuia să fie de peste 20.000 buc. uși.

În realitate cantitatea înscrisă în avize a fost de numai 7.355 bucăți, din care au fost facturate numai 3.762 bucăți. Se impune de relevat și faptul că acestea nu justifică nici cantitatea de deșeuri predată care se ridică la 60.360 kg, în care sunt incluse și pierderile tehnologice pe timpul fabricației

De asemenea, prin manoperele frauduloase utilizate, respectiv, prin neînregistrarea unor operațiuni comerciale aducătoare de venituri și înregistrarea unor operațiuni și cheltuieli fictive, învinuiții prin modalitățile descrise mai sus, au diminuat cuantumul impozitului pe profit, datorat, cu suma de 325.717 lei, din care - 258.531 lei prin neînregistrarea în evidența contabilă a celor 3593 bucăți uși comercializate și 67.186 lei prin înregistrarea nelegală a cheltuielilor fictive de 268.743 lei, reprezentând cuantumul sumelor înscrise în cele 19 facturi falsificate.

Aceasta rezultă din inspecțiile fiscale efectuate de către lucrători din cadrul A.N.A.F. - Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova - Activitatea de Control Fiscal, la ., rezultatele controlului fiind concretizate în procesele verbale din 29.06.2006, 24.07.2006, 18.12.2006.

În privința înregistrărilor în contabilitatea societății, acestea erau făcute de către P. M., care a fost contactată de către învinuitul A. F. și care a rugat-o să se ocupe de contabilitatea sintetică a firmelor ( . S.C.„Efe Class" S.R.L.) prezentându-1 pe Salbaș O. ca fiind un nepot al său.

Aceasta efectua înregistrările în baza documentelor prezentate de către învinuitul ERDOGAN FIKRI și SALBAȘ O. care îi punea la dispoziție borderouri cu încasări, facturi fiscale, bilete la ordin, CEC-uri, situații privind compensările între diferite societăți, ce urmau a fi înregistrate în contabilitatea societății.

In privința contabilității primare, aceasta a fost asigurata în această perioadă de către numitele B. M. și S. F. care înregistrau sau întocmeau documentele primare ( avize de expediție, facturi fiscale, state de plată din dispoziția și cu date indicate de Erdogan Fikri sau de Salbaș O. după consultare prealabilă a inculpatului A. F. care hotăra prețurile de vânzare, destinația plăților, fără ca acestea să aibă reprezentarea dacă înregistrările respective au la bază operațiuni reale.

Aceasta situație a fost posibilă și datorită condițiilor concrete de desfășurare a activităților în cadrul firmelor și anume activitățile de producție la . S.C „Efe Class" S.R.L., se desfășurau în spații comune, în general cu același personal. Nu existau spații delimitate pentru casierie iar încasările nu erau predate unei persoane desemnate anume acestui scop, ci erau însușite direct de către învinuiți care ridicau sumele direct de la clienți sau preluau încasările făcute din rețeaua comercială de către conducătorii auto care livrau mărfurile către diferiți beneficiari, dovadă fiind declarațiile acestora.

Faptele administratorului de la . a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale prin procedeele descrise mai sus, prejudiciind astfel bugetul de stat cu suma de 699.556 lei, plus 530.904 lei reprezentând penalități și dobânzi, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală iar participarea inculpatului A. F., prin ajutorul acordat la comiterea faptelor descrise anterior, întrunesc elementele constitutive ale infracțiuni de evaziune fiscală sub forma complicității.

Inculpatul A. F. a avut o conduită nesinceră pe parcursul urmăririi penale, negând participarea sa la săvârșirea faptelor, susținând că nu a avut nici un rol în coordonarea activităților din cadrul . lucru pe care l-a făcut, a fost să-i ajute pe cei doi învinuiți cu care se află într-o relație de rudenie îndepărtată și provin din aceiași provincie.

Susținerile sale sunt într-o contradicție flagrantă cu probele administrate în cauză și din care rezultă că el a fost inițiatorul și coordonatorul activității infracționale la care au participat Erdogan Fikri Și Salbaș O..

Această concluzie se impune ținând cont și de declarațiile lui P. M. și martorului Așar M. care precizează că toți administratorii de la . fost aduși din Turcia de către învinuitul A. F. iar; aceștia nu luau nici o decizie fără să-l consulte în prealabil pe acesta. Această situație este confirmată de către I. A., fost șef formație de lucru, S. F., fostă contabilă, G. Emeric, D. V. - I. ș.a., care confirmă că în toate deciziile luate de către Erdogan Fikri sau Salbaș O. era solicitat acordul prealabil al inculpatului A. F..

De asemeni, martorele P. A.-L., T. F., C. M., salariate ale Bănci Comerciale „I. TIRIAC" prin care . majoritatea operațiunilor bancare, precizează că Salbaș O. Și Erdogan Fikri au fost prezentați funcționarilor băncii de către inculpatul A. F. care se și interesa frecvent despre situația disponibilului de cont, despre derularea creditelor contractate de către .>

Aceeași concluzie reiese din nota de convorbiri telefonice din data de 07.06.2006 purtata de inculpatul A. F. cu numita P. A. -L. cu ocazia verificării contul bancar al ..(filele 16-17 rechizitoriu).

Aceeași situație reiese si din declarația martorului protejat care precizează ca inculpatul A. F. își aducea persoanele apropiate din Turcia pe care îi punea la conducerea firmelor controlate de acesta iar ca măsură de precauție, cei în cauză îi acordau procuri prin care inculpatul putea dispune de întreg patrimoniul și părțile sociale ale firmei respective.

Același martor a mai arătat că în lunile în care . profituri deosebite, inculpatul A. F. împreună cu Erdogan F1kri, Salbaș O. hotărau diminuarea profiturilor prin majorarea artificială a cheltuielilor sau neînregistrarea anumitor venituri, scop în care achiziționau facturi fiscale și chitanțe de pe „piața neagră" în care consemnau operațiuni fictive.

În privința acestei situații si anume a rolului de coordonator al inculpatul aceasta rezultă si din rezultă conținutul convorbirilor telefonice purtate cu diferite persoane. Astfel că la data de 24.05.2006, inculpatul A. F. poartă o discuție telefonică cu un anume „GaliP" în care discută despre activitatea desfășurată de către învinuiții Erdogan Fikri Și Salbaș O., în cadrul . totodată și faptul că i-a îndepărtat de la conducerea societății deoarece a fost nemulțumit de prestația acestora, aceasta situație reiese si din nota convorbirilor telefonice purtate de inculpat de la și către postul telefonic nr._ utilizat de către inculpatul A. F. (filele 70-72, voi. II).

De altfel, din discuțiile purtate de inculpat cu diverse persoane se desprinde și concluzia că acesta coordona și în continuare activitatea la . și după plecarea celorlalți doi învinuiți.

Astfel, din discuțiile purtate cu B. C., P. M. rezultă că acesta era consultat pentru orice operațiune contabilă sau plată ce urma să fie efectuată. De asemenea actualul administrator Akyurek Erdal înainte de semnarea oricărui document îi cerea acordul inculpatului A. F..

Mai mult, implicarea inculpatului A. F. în activitățile . cele ilicite, de pe urma cărora a beneficiat de diferite avantaje materiale care au constat în diferite sume de bani provenind din patrimoniul . și alte avantaje, inclusiv folosința unui imobil achiziționat de . decembrie 2005, imobil situat în corn. Păulești, . învinuitul 1-a utilizat ca locuință personală.

Instanța de fond a reținut că în cauză a fost comisă infracțiunea de evaziune fiscală, aceasta reieșind din probatoriile existente la dosar și arătate în concret mai sus din care în mod relevant rapoartele de constare tehnico științifica grafoscopica, declarațiile martorilor, rapoartele de inspecție fiscală din care reiese ca prin manoperele frauduloase utilizate, respectiv prin neînregistrarea unor operațiuni comerciale producătoare de venituri și înregistrarea unor operațiuni si cheltuieli fictive s-a diminuat cuantumului impozitului pe profit, prin neînregistrarea in contabilitate a celor 3595 uși comercializate cat si prin înregistrarea nelegala a unor cheltuieli fictive reprezentând cuantumul sumelor înscrise în facturile falsificate, aceasta ultimă situație reieșind mai ales din procese verbale de control efectuate de către organele fiscale la datele de 29.0o6.2006, 24.07.2006, 18.12.2006(filele 6-184, vol.VI, filele 4-196 vol.V).

În drept, instanța de fond a apreciat că faptele inculpatului A. F. care în baza aceleiași rezoluții infracționale 1-a ajutat pe învinuitul Salbaș O. prin înregistrarea unor operații și cheltuieli nereale și neevidențierea unor operațiuni comerciale aducătoare de venituri în contabilitatea societății .., în scopul de a diminua cuantumul obligațiilor fiscale datorate bugetului consolidat al statului și astfel să se sustragă de la plata acestor obligații cu sume de 699.556 LEI RON(la data respectiva) reprezentând taxe și impozite și suma de 530.904 LEI RON(la data respectivă)reprezentând penalități aferente, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 Cp. rap. la art.9 lit.b și c din legea 241/2005( fost art. 11 lit. b și c din legea 87/1994), cu aplicarea art. 13 Cp.

Faptele săvârșite de inculpat fiind încriminate și în noua lege a evaziunii fiscale, Legea nr. 241/2005 art.9 alin.1,lit.b si c, fiind mai favorabilă.

Așa cum s-a arătat în literatura de specialitate si in practica judiciară complicele este persoana care cu intenție înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.

Pentru existenta complicității trebuiesc îndeplinite in mod cumulativ anumite condiții esențiale si anume mai întâi sa fie săvârșita o fapta de către un autor pentru ca activitatea complicelui sa devina relevanta din punct de vedere penal, acest ajutor trebuie sa privească comiterea faptei penale iar contribuita complicelui trebuie sa fie efectiva si sa folosească autorului faptei prevăzute de legea penală.

Așa cum s-a arătat fapta inculpatului care în baza aceleiași rezoluții infracționale 1-a ajutat pe învinuitul Salbaș O. prin înregistrarea unor operații și cheltuieli nereale și neevidențierea unor operațiuni comerciale aducătoare de venituri în contabilitatea societății .., în scopul de a diminua cuantumul obligațiilor fiscale datorate bugetului consolidat al statului și astfel să se sustragă de la plata acestor obligații întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de evaziune fiscala.

Deși nu a recunoscut comiterea acestei fapte penale si anume complicitate la evaziune fiscala, prezumția de nevinovatei de care beneficiază inculpatul este răsturnata în cauza prin probatoriile administrate, în principal probatoriile la care s-a făcut referire cu privire la autorul acestei infracțiuni arătate mai sus, iar în privința contribuției inculpatului A. F. in calitate de complice și aceasta este demonstrata în cauză.

Astfel, așa cum s-a arătat cu ocazia reținerii situației de fapt activitățile ilicite din perioada de referința erau coordonate de către inculpatul A. F. și executate de către învinuiții Salbaș O. și Erdogan Fikri, care sunt rude cu învinuitul A. F., relație de rudenie ce rezultă din probele dosarului și recunoscută de învinuit.

Din probatorii reiese că inculpatul A. F. ținea legătura cu beneficiarii și dispunea livrarea mărfurilor către aceștia în cantitățile și termenele stabilite de acesta, ceea ce constituie în mod evident un ajutor dat autorului faptei, învinuitului Salbaș O. pentru a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale.

Mai mult în ceea ce privește înregistrările in contabilitate a documentelor primare ,respectiv a vizei de expediție si facturi fiscale, deși dispozițiile erau date de învinuitul Salbaș O., aceasta se făcea cu consultarea inculpatului A. F., acesta din urma era cel care hotăra preturile de vânzare destinația plaților, situație ce reiese din declarația martorelor B. M. si S. F..

De asemenea martorele P. A. L., T. F. si C. M. au arătat ca inculpatul A. F. se interesa frecvent despre situația disponibilului de cont și derularea creditelor contractate de ., iar din notele de convorbiri telefonice existente la dosar reiese ca inculpatul era implicat în desfășurarea activităților de neînregistrare în contabilitate a unor operațiuni comerciale în scopul diminuării obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat.

Faptul că autorul faptei penale de evaziune se consulta cu inculpatul în toate deciziile luate si solicita acordul prealabil inclusiv în ceea ce privește operațiunile la care s-a făcut referire mai sus este conformat si prin declarațiile martorilor I. A., S. F., G. Emeric si D. V. I. și reiese si din conținutul convorbirilor telefonice purtate de către inculpat la care s-a făcut referire cu ocazia reținerii situației de fapt.

În raport de cele arătate instanța de fond a apreciat ca prin probele administrate in cauza la care s-a făcut dovada ajutorului dat de către inculpat la savarsirea infracțiunii de evaziune fiscala, acesta știind de derularea activităților ilicite si participând alături de autorii faptelor de evaziune fiscală .

Însă, dacă în privința desfășurării activităților comerciale ilicite prin care a fost prejudiciat bugetul consolidat al statului, inculpatul a contribuit la acestea prin ajutorul moral dat la săvârșirea lor (îndemnuri repetate ) cat si prin implicarea directă în coordonarea acestor activități așa cum s-a arătat mai sus, s-a apreciat totuși că, din probatoriile existente la dosar nu reiese că acesta ar fi participat în vreun mod la comiterea faptelor penale de spălare de bani ori de delapidare.

Astfel, din rapoartele de inspecție fiscala efectuate in cauza si constatate in procesele verbale de control ce se coroborează cu restul de probatorii administrate în cauză reiese că învinuiții Erdogan Fikri si Salbaș O. simulau împrumuturi pe care le acordau firmei în calitate de asociați dar in realitate aceste sume proveneau din cele însușite nelegal prin modalitățile arătate cu ocazia reținerii situației de fapt, ori din încasări de la clienți pe care însa nu le evidențiau în contabilitate, după care aceste sume de bani erau retrase de către aceștia ca fiind restituit de împrumuturi asociat, dându-le astfel o aparență de legalitate.

Așa cum s-a arătat mai sus în perioada 01.10.2002 – 31.05.2005 învinuitul Salbaș O. a „împrumutat" firma cu suma totală de 368.015,3 lei ron, sume ce au fost retrase ulterior cu titlu de „restituire de împrumut", către acesta la sfârșitul perioadei neexistând nici o sumă restantă cu titlu de împrumut sau restituire împrumut.

Acesta a utilizat aceasta modalitate si pentru plați fictive către societățile fantoma respectiv suma împrumutată fiind de 64.270 lei ron. pe care și-a însușit-o ulterior prin modalitatea de restituire a împrumutului.

În aceeași modalitate a procedat învinuitul si in cazul altor operațiuni financiare frauduloase, respectiv: - la data de 06.03.2003 simulează un împrumut de 3.000 lei, din care „ plătește" suma de 2.500 lei către S.C. O. Impex S.R.L în realitate, suma provine din încasarea de 2.700 lei ron de la .

-la data de 01.06.2003, încasează 3.760 lei de la S.C. Ital Import S.R.L., simulând o plată de 3.000 lei către aceiași firmă, respectiv ..

-la data de 02.08.2004, se încasează de la A.F. L. 2.800 lei și în aceiași zi se simulează plata aceleiași sume către S.C. N. Internațional S.R,L

-la data de 18.11.2003, încasează 2.880 lei de la .. și în aceiași zi este simulată plata aceleiași sume către S.C. N. Internațional S.R.L., în realitate toate sumele fiind însușite de învinuit.

De asemenea, pentru continuarea activității firmei și asigurarea plăților curente, învinuitul împrumuta firma cu sumele necesare, reintroducând în circuit sumele însușite anterior în sensul arătat suma de 2.660 lei, însușită în 12.08.2004, „ împrumută" societatea cu suma de 350 lei din care este achitată suma de 345 lei ron către O.M.V., contravaloarea unor combustibili, iar restul este achitat altor doi furnizori.

Din aceeași suma a împrumutat societatea cu alți 900 lei care a fost utilizată pentru plata unor servicii de proiectare 200 lei către D.B.V. România, 369 lei, către S.C. Crepuscul, 17 lei, către O.M.V., 278 lei, iar restul de 36 lei rămân în soldul casei din ziua respectivă.

În același mod a acționat si învinuitul Erdogan Fikri care în cursul lunilor septembrie - octombrie 2004 a încasat în numerar de la .. G., în baza a 12 chitanțe, suma de 28.243 lei, fără ca aceste încasări să apară în contabilitatea societății, dovadă fiind lipsa oricărei mențiuni în documentele firmei.

În scopul stingerii creanței pe care o avea de încasat de la societatea mai sus menționată și care figura în documente, Erdogan Fikri Și Salbaș O., recurg la un artificiu contabil și anume diminuează creanța printr-o compensare fictivă a creanțelor între .. G., . firma fantomă S.C. Jafferie"s S.R.L., fără ca în realitate între societățile implicate să existe vreo relație care să justifice o astfel de operațiune contabilă.

.. a achitat suma de mai sus cu chitanțele nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._/2004.

Aceasta situație a reiese si din declarația acestei societăți numitul N. G. (filele 155, 156, voi. I).

Astfel suma de 28.243 lei, încasată de la societatea din G. și însușită de către inculpați a fost reintrodusă parțial în circuit, de către învinuitul Salbaș O., în perioada următoare prin intermediul așa ziselor împrumuturi, din verificări rezultând că în perioada de referință acesta a împrumutat societatea cu suma de 20.445 LEI .

Compensările fictive, cu ajutorul societăților fantomă ca modalități de sustragere a unor sume importante din patrimoniul societății, au fost utilizate de către învinuiți și cu alte prilejuri, respectiv în luna martie 2004, a fost stinsă o datorie fictivă de 40.000 lei către S.C. O. Impex S.R.L. cu plăți efectuate către .

-în aceeași lună, o datorie fictivă de 33.477 lei către S.C. N. International S.R.L., a fost compensată cu plăți efectuate către furnizorul de materii prime S.C. Profilând S.R.L. G., cu toate că la acel moment, societatea nu avea datorii către acel furnizor

Toate aceste operațiuni contabile nu aveau nici un fel de acoperire în realitate, neavând la bază operațiuni comerciale de natură să creeze drepturi și obligații patrimoniale.

De asemenea reiese că învinuiții au sustras sume de bani și din conturile bancare ale societății, sume provenite din încasările de la diverși clienți, semnificativ în acest sens este cel al retragerii sumei totale de 28.000 lei ron, în perioada 19.01 - 28.01.2005 din contul bancar deschis la Banca Comercială „I. TIRIAC", de către învinuitul Salbaș O., cu justificarea că sumele respective sunt necesare pentru plata salariilor și pentru alte cheltuieli. Suma de mai sus, retrasă din bancă, nu a fost înscrisă în registrul de casă și nici în vreun alt document contabil iar în perioada de referință societatea nu a evidențiat operațiuni de încasări și plăți în numerar în documentele contabile, singurele plăți în această perioadă fiind de 757 lei ron la 14.01.2005 pentru salarii, fiind plătite dintr-un împrumut de 1970 lei ron provenit de la învinuitul Salbaș O..

Astfel, învinuitul Salbaș O. împreună cu Erdogan Fikri au sustras suma de 368.015,3 lei din patrimoniul ., prin modalități arătate mai sus, sumă căreia i-a disimulat adevărata proveniență prin introducerea acesteia în circuitul comercial sub formă de „împrumut asociat" în perioada 01.10._05.

Din probatorii reiese ca inculpații au sustras suma de 494.842,66 lei, prin modalitățile arătate mai sus, iar din suma sustrasă, învinuitul Salbaș O. a reintrodus în circuitul economic suma de 368.015,3 lei, sub formă de „împrumuturi asociat" care sunt admise de normele contabile cu condiția ca proveniența acestora să fie licită, iar ulterior, acesta și-a însușit din nou sumele respective prin modalitatea restituirii împrumutului.

La data controlului, soldul scriptic era de 504.792,66 lei, iar în realitate a fost găsită numai suma de 9.950 lei.

Ulterior controlului, au fost înregistrate în registrul de casă un nr. de 4 (patru) dispoziții de plată emise pe numele fostului administrator și datate în 30.07.2005, 31.08.2005, 30.09.2005, 30.09.2005 și 31.10.2005, în valoare totală de 468.661 LEI RON, cu explicația „ plată neînregistrată".

Din probatoriu reiese ca cele 4 dispoziții de plată au fost preconstituite pentru a acoperi sustragerile anterioare, deoarece după cum rezultă din soldul registrului de casă, la data de 31.10.2005, dată la care figurează ultima plată, soldul numerarului din casierie era de numai 322.643,27 lei, astfel încât în mod obiectiv suma de 468.661 lei înscrisă în dispoziția de plată nu putea fi plătită din lipsa disponibilului.

De asemenea, conform balanței din 31.10.2005, societatea mai datora în contul dividendelor suma de 56.131 lei și nu 468.661 lei, context în care chiar dacă ar fi fost ridicată de învinuit la datele indicate, apare tot ca o însușire fără drept a sumelor respective. Un alt element care duce la concluzia că disponibilul scriptic în sumă de 494.842,66 lei ca existent în casierie, în realitate nu exista, sumele fiind însușite anterior de către învinuiți, pe măsura încasării contravalorii ușilor vândute.

Cele arătate rezultă si din declarațiile martorilor B. M. Și S. F. care aveau atribuțiuni de contabili și care au precizat că . avea spațiu special de casierie iar sporadic unele sume de bani erau ținute într-un fișet metalic amplasat în biroul inculpatului A. F., situație confirmată și de alți martori (filele 103-109, 110-116, vol I).

Din cele arătate anterior este evident ca in cauza au fost comise infracțiunile de delapidare si de spălare de bani de către învinuiții arătați prin însușirea unor sume de bani din fondurile societății . în modalitățile descrise mai sus, iar prin disimularea adevăratei provenienței acestor bani si prin introducerea acestor in circuitul monera prin modalitatea „împrumut –asociat” sunt întrunite elementele constitutive si ale infracțiunii de spălare de bani sub aspectul dobândirii unor bunuri despre a căror proveniența se cunoștea ca provin din săvârșirea unor fapte penale, in speță delapidare.

Așa cum s-a reținut mai sus pe baza probelor existente la dosar, numai simpla deținere a unor sume de bani într-un fișet metalic amplasat in biroul inculpatului A. F., fără a exista alte probatorii precum declarații de martori ori nota de redare a unor convorbiri telefonice din care sa reiasă faptul că acesta ar fi participat in vreun mod la sustragerea vreunor sume de bani din patrimoniul . P., aceste activități fiind desfășurate iî mod exclusiv în modalitățile arătate de către Salbas O. si Erdogan Firki, situație reținuta in concret si de organele de urmărire penala în cuprinsul rechizitoriului ( pagina 10), ori că acesta a ajutat pe cei doi la ascunderea ori disimularea provenienței banilor, întrucât așa cum rezulta din probatorii toate actele de împrumut ale societății precum si acelea de retragere a sumelor împrumutate au fost efectuate în concret de cei doi învinuiți și niciodată de către inculpatul A. F.,ori la indemnul acestuia din urmă și nu există nicio probă (declarații ale părților, nota interceptare a unor convorbiri telefonice, etc), din care să reiasă ca inculpatul ar fi fost implicat în aceste activități.

Este adevărat că inculpatul se implica în activitatea societății respective, dar nu exista probe concrete în sensul arătat, cu atât mai mult cu cât efectuarea de împrumuturi către societate si apoi restituirea acestor împrumuturi s-a făcut in baza unor înscrisuri care au fost semnate numai de cei doi învinuiți precizați mai sus.

În raport de cele arătate instanța de fond a apreciat ca în cauza nu s-a dovedit ajutorul pe care inculpatul l-ar fi dat celor doi învinuiți sub aspectul comiterii infracțiunii de delapidare sau spălare de bani, motive pentru care neexistând acest ajutor instanța apreciază ca in ambele situații nu este întrunită latura obiectivă a infracțiunii prin inexistenta elementului sau material (ajutorul dat autorului unei fapte penale) și ca atare nu se mai impune analiza existentei unei vinovății din moment ce s-a constatat lipsa elementelor materiale ale acestor infracțiuni.

Fața de argumentele expuse anterior în baza disp.art. 11 pct.2 lit.a c.p.p. rap.la disp.art. 10 lit.d c.p.p. s-a dispus achitarea inculpatului A. F. pentru infracțiunea de complicitate la delapidare în forma continuată și calificată, prev. și ped. de disp. art. 26 c.p. rap.la disp.art. 215/1 alin.1 si 2 cod penal fapta din perioada anilor 2003-2006, prejudiciu 494.842,66 lei, parte civilă ., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, cât și pentru infracțiunea de complicitate la infracțiunea de spălare de bani în formă continuată, prev. si ped. de disp.art.26 cod penal rap.la disp.art.23 lit b si c din Legea 656/2002 (art.29 lit.b si c după republicarea Legii 656/2002), cu aplicarea disp.art. 41 al.2. c.p. si a disp.art. 13 c.p., faptă din perioada anilor 2003-2006, prejudiciu 368.015,3 lei, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a avaut în vedere limitele minime și cele maxime ale pedepsei prevăzute de textele de lege incriminatoare, gradul de pericol social al faptelor penale comise de inculpat, modalitatea de săvârșirea infracțiunilor, prejudiciile cauzate de inculpat din comiterea faptelor penale, atitudinea inculpatului după săvârșirea infracțiunii cât și comportamentul acestuia înainte de săvârșirea infracțiunii, acesta neavând antecedente penale si având o familie organizata și un comportament exemplar in societate înainte de săvârșirea faptei penale reținute in sarcina sa, ceea ce justifica aplicarea unei pedepse care sa corespunda acestor criterii.

Astfel, instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante precum comportamentul corespunzător în familie si societate înainte de comiterea faptei penale și lipsa antecedentelor penale urmând sa dea eficienta juridică acestor circumstanțe prin reducerea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de textele de lege incriminatoare.

Instanța de fond a făcut aplicarea disp.art. 71 c.p. rap.la disp.art. 64 lit.a si b c.p. cu excepția dreptului de a alege și pentru argumentele arătate mai sus, urmează ca în baza disp. art. 81 cod penal sa dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului.

Conform disp. art.82 cod penal termenul de încercare s-a computa din durata pedepsei aplicate inculpatului la care s-a adăugat un interval de timp de 2(doi) ani final în final de 3(trei) ani și 8(opt) luni.

În baza disp. art.71 alin.5 cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

Constatând că prin fapta sa ilicita s-a cauzat bugetului consolidat al statului un prejudiciu dovedit prin probatoriile existente la dosar, că între fapta ilicită și acest prejudiciu există raport de cauzalitate instanța de fond în baza disp.art.14 – 15 c.p.p. rap.la disp.art.346 alin.1. c.p.p. cu aplicarea disp.art. 998 – 999 cod civil si art. 1000 alin.3 cod civil (legea veche în vigoare la data nașterii raporturilor juridice) a admis acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Naționala de Administrare Fiscala București, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești si a obligat inculpatul să plătească acestei părți civile suma de 1.239.460 lei despăgubiri civile reprezentând obligații către bugetul general consolidat al statului la care s-au adăugat obligațiile fiscale accesorii potrivit codului de procedura fiscală, calculate de la data rămânerii definitive a prezentei și până la plata efectivă a debitului datorat.

In baza disp. art.348 c.p.p. rap. la disp. art.445 c.p.p., s-au anulat înscrisurile falsificate respectiv:

In baza art.190 c.p.p. s-a dispus plata contravalorii serviciilor de traducere efectuate de traducător autorizat J. B. în dosarul nr._, având ca obiect prezenta cauză, în sumă de 826,2 lei din care 131,7 lei cheltuieli de transport, din fondurile Tribunalului Prahova.

Față de soluția pronunțata în cauza inculpatul a fost obligat la 8000 lei cheltuieli judiciare către stat, cuprinzând inclusiv cheltuielile judiciare din faza de urmărire penală.

Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri, în termenul legal, Ministerul Public – D.I.I.C.O.T - S. Teritorial Ploiești și inculpatul A. F., precum și partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Prahova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ploiești, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În calea de atac promovată de Ministerul Public, sentința a fost criticată sub aspectul greșitei achitări a inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunii de delapidare și spălare de bani, precum și în privința greșitei încadrări juridice dată tuturor faptelor ce au constituit obiectul judecății, față de care s-a solicitat a se dispune reținerea unei alte forme de participație penală, deci schimbarea încadrării juridice din complicitate la infracțiunile de evaziune fiscală, spălare de bani și delapidare în formă agravată sau calificată, în participație improprie la săvârșirea acestor infracțiuni.

În acest sens, au fost înaintate la dosar înscrisuri ce reprezintă probe noi și anume: ordonanța de scoatere de sub urmărire penală nr.34/D/P/2010 emisă la data de 04.09.2013 de D. – S. Teritorial Ploiești prin care a fost dispusă soluția scoaterii de sub urmărire penală a inculpaților Șalbaș O. și Erdogan Fikri pentru infracțiunile de delapidare, spălare de bani, evaziune fiscală și participație improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată (primul sub forma autoratului iar cel de-al doilea sub forma complicității la săvârșirea primelor trei infracțiuni) cât și actele procedurale întocmite cu ocazia formulării cererii de asistență juridică adresată de autoritățile judiciare de România către autoritățile judiciare din Turcia, cu privire la audierile învinuiților Salbaș O. și Erdogan Fikri, pe cale comisiei rogatorii internaționale, fiind înaintate în acest sens setul de documente aflat la filele 96 – 120 volum 1, dosar apel, conținând inclusiv declarațiile acestor inculpați date în procedura efectuării comisiei rogatorii internaționale, autentificate și traduse.

S-a susținut că, în raport de ansamblul probelor administrate, instanța de fond a reținut în mod corect că faptele de spălare de bani și delapidare există în materialitatea lor, cu toate acestea în mod netemeinic s-a apreciat că inculpatul A. F. nu a acordat ajutor celor doi învinuiți Salbaș O. și Erdogan Fikri.

Dimpotrivă, inculpatul a înlesnit săvârșirea de cei doi învinuiți a celor două infracțiuni pentru care în mod greșit s-a dispus achitarea, deoarece din cuprinsul tuturor probelor administrate în cauză rezultă cu certitudine că cel care a coordonat întreaga activitate infracțională a fost inculpatul apelant, sens în care sunt relevante depozițiile martorelor S. F. și B. M., contabile la ., din acare rezultă că toate transferurile de sume de bani implicau acordul personal al inculpatului, așa încât inculpatul a înlesnit sustragerea sumei de 494.842,66 lei de către învinuitul Salbaș O., sumă pe care ulterior a disimulat-o redobândind suma de 368.015,53 lei prin modalitățile „împrumut asociat” și „restituire împrumut”, inculpatul având fără dubiu cunoștință despre derularea activităților licite.

S-a susținut că deși inculpatul nu a avut nicio calitate oficială în coordonarea activităților din cadrul ., totuși exercita în fapt activitatea de coordonare în ansamblu a societății, astfel cum reiese inclusiv din convorbirile legal interceptate în cauză în baza autorizației nr.22/10.05.2006 emisă de Tribunalul Prahova, care sunt evidențiate atât în actul de sesizare, cât și în motivele de apel.

În concluzie, s-a arătat că deși inculpatul nu deținea vreo calitate oficială în cadrul acestei societăți, totuși a conferit posibilitatea învinuiților Salbaș O. și Erdogan Fikri, să deruleze activitatea ilicită, creând posibilitatea de însușire și respectiv de transferare/disimulare a acestor resurse financiare, solicitându-se astfel să se constate întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni de spălare de bani și delapidare în formă agravată prev. de art. 23 alin. 1 lit. b și c din legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal din 1969 și respectiv prev. de art. 215/1 alin. 2 cod penal din 1969, cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal din 1969.

În legătură cu forma de participație penală, s-a susținut că deși în sarcina inculpatului a fost reținută prin actul de sesizare complicitate ala săvârșirea acestor două infracțiuni pentru care în mod nelegal și netemeinic s-a dispus achitarea, precum și complicitatea la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală pentru care în mod judicios s-a dispus prin sentința apelată condamnarea, cu toate acestea se impune schimbarea încadrării juridice în privința formei de participație penală, în raport de înscrisurile înaintate de autoritățile judiciare din Turcia pe calea comisiei rogatorii internaționale, precum și de ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a celor doi învinuiți Salbaș O. și Erdogran Fikri.

Din acest punct de vedere, s-a arătat că dată fiind contribuția infracțională a inculpatului, relevată de probele administrate și actele procedurale depuse în cursul soluționării apelului, în sarcina inculpatului apelant se impune a se reține participația improprie la săvârșirea tuturor celor trei infracțiuni ce constituie obiectul judecății, respectiv evaziune fiscală în formă continuată, spălare de bani în formă continuată și delapidare calificată în formă continuată, întrucât inculpatul i-a determinat cu intenție pe cei doi învinuiți să comită respectivele fapte, aceștia acționând fără vinovăție.

În consecință, sub acest aspect s-a solicitat admiterea căii de atac, desființarea în parte a sentinței și schimbarea încadrării juridice prin reținerea participației improprii a inculpatului la săvârșirea infracțiunilor deduse judecății și nu participația sub forma complicității, cu consecința condamnării acestuia în urma schimbării încadrării juridice, pentru toate infracțiunile.

Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, s-a susținut că atât durata stabilită cât și modalitatea de executare a suspendării condiționate, dispusă la primul grad de jurisdicție sunt insuficiente în vederea realizării scopului preventiv educativ și sancționator în raport de natura infracțiunilor, de contribuția importantă a inculpatului la săvârșirea actelor ilicite, de durata mare în timp care a presupus existența unor multiple acte materiale ce intră în conținutul infracțiunilor continuate, de faptul că activitatea infracțională a inculpatului a fost stopată numai ca urmarea intervenției organelor de urmărire penală, în mod eronat fiind reținute în favoarea inculpatului dispozițiile ce reglementează circumstanțele atenuante facultative judiciare, care nu sunt incidente în cauză în raport de elementele ce conturează gravitatea infracțiunilor.

În raport de aceste considerente s-a solicitat admiterea căii de atac, desființarea în parte a sentinței și condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, în cuantumuri corespunzătoare, superioare celui stabilit la primul grad de jurisdicție pentru toate infracțiunile, precum și înlăturarea dispozițiilor legale privind circumstanțele atenuante facultative judiciare, iar cu privire la pedeapsa rezultantă, s-a solicitat a se dispune modalitatea de executare a privării de libertate.

Apelantul-inculpat A. F. a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, în privința greșitei sale condamnări pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, sub forma complicității, susținând în calea de atac exercitată, în principal, că instanța de fond nu a administrat în totalitate probatoriile necesare și utile soluționării cauzei, respectiv nu a dispus efectuarea unei expertize judiciare contabile, care în raport de natura infracțiunilor deduse judecății, ar fi fost pe deplin lămuritoare, și în măsură să stabilească că inculpatul nu a săvârșit niciuna din infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.

Depunându-se un set de înscrisuri constând în situația procedurii insolvenței dispusă cu privire la . (filele 120 – 130 volum 1, dosar apel) s-a solicitat completarea probelor în apel prin efectuarea expertizei judiciare contabile, susținându-se că în mod greșit s-a dispus condamnarea inculpatului deoarece ansamblul probelor administrate confirmă fără dubiu că acesta nu a avut calitatea de administrator la ., iar cu privire la această societate comercială, nu a fost încheiat un raport de inspecție fiscală care să confirme în totalitate acuzațiile ori să dovedească situația fiscală a societății.

Atât timp cât inculpatul nu a avut cunoștință despre efectuarea vreunei inspecții fiscale la această societate comercială deoarece nu a avut calitatea de administrator, rezultă că acesta nu a putut avea acces la actele de control ale societății și, mai mult decât atât . avea datorii la ., societate administrată de inculpat, astfel cum reiese din setul de înscrisuri depuse în apel.

Cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală pentru care în mod greșit s-a dispus condamnarea sa inculpatul a susținut că atât timp cât nu a avut calitatea de administrator al ., sumele datorate ce reprezintă prejudiciu reținut au fost acoperite prin intervenția compensării cu Ministerul Finanțelor, aspectele stabilite cu prilejul actelor de control efectuate la urmărirea până constituind simple nereguli fiscale în raport de care inculpatul a achitat Ministerului Finanțelor suma de 180.000 lei, iar ca urmare a existenței datoriilor . către ., aceasta din urmă s-a înscris la masa credală a ., astfel încât inculpatul nu ar fi avut interes să emită chitanțe sau facturi false atât timp cât avea el însuși de recuperat, prin intermediul propriei societăți comerciale ., o sumă importantă de bani reprezentată de aceste datorii.

În privința încadrărilor juridice solicitate a fi schimbate cu ocazia exercitării apelului de către Ministerul Public, inculpatul apelant a susținut că nu se impune a se schimba forma de participație penală reținută în sarcina sa din complicitate în participație improprie, deoarece scoaterea de sub urmărire penală a celor doi învinuiți Salbaș O. și Erdogan Fikri a fost dispusă încă de la judecata în fond, chiar dacă nu a fost înaintată la dosar ordonanța misă de procuror, însă nemaiputând fi avută în vedere în calea de atac această ordonanță, atât timp cât ea nu a fost depusă la primul grad de jurisdicție, cu toate că instanța de fond a adresat solicitări în acest sens organului judiciar emitent, acordând termen de judecată pentru depunerea ordonanței.

P. urmare, schimbarea încadrării juridice în apel ar atrage încălcarea dreptului la apărare al inculpatului, încălcarea dispozițiilor legale ce reglementează prezumția de nevinovăție, precum și a principiului legalității care guvernează principiul penal.

S-a solicitat admiterea căii de atac, desființarea sentinței și completarea probelor în apel cu consecința achitării icnulpatului, pe considerentul inexistenței probelor care să confirme nevinovăția, sau în subsidiar aplicarea unei sancțiuni administrative.

În cursul soluționării apelului, instanța de control judiciar a luat act de faptul că inculpatul nu înțelege să dea o nouă declarație în fața instanței de apel (fila 131 vol.1 dosar apel) menținându-și declarațiile date la primul grad de jurisdicție, și apreciind legală, concludente și utile, proba cu expertiză judiciară contabilă solicitată de inculpat a dispus prin încheierea din 30 iunie 2014, completarea probelor în apel, conform art.420 alin.5 C.pr.penală.

Completarea probelor în apel s-a dispus atât prin administrarea probei noi constând în înscrisurile depuse de Ministerul Public și de inculpat, precum și prin expertiza financiar contabilă solicitată de inculpat având ca obiectiv stabilirea existenței și cuantumului prejudiciilor pretins create la . de inculpat pentru cele trei infracțiuni pentru care acesta a fost trimis în judecată.

Completarea probelor a avut ca obiect și readministrarea probelor deja administrate în cauză și anume, reaudierea martorilor pe situația de fapt: S. F., P. M., B. M., E. V., T. L., I. A. și Așar M., martori care au fost audiați pe parcursul soluționării căii de atac, la termenele de judecată acordate în acest scop, cu excepția martorului Așar M., cetățean turc, care a părăsit România și nu i-a mai putut fi identificată adresa, Curtea aflându-se în imposibilitatea obiectivă de audiere a acestui martor.

De asemenea, în legătură cu martorul T. L., s-a constatat prin încheierea de la data de 28 noiembrie 2014 că s-a mutat de la adresa ce figura în dosar, neputându-se identifica o nouă adresă așa încât, pentru respectarea principiului aflării adevărului, s-a dispus înlocuirea acestui martor cu martorul D. V. I., martor pe situația de fapt ce fusese audiat la urmărirea penală, nu și la instanța de fond..

S-a încuviințat, totodată, cererea inculpatului de desemnare a unui expert contabil consilier recomandat de inculpat, în condițiile art.173 alin.4 C.pr.penală care să participe la efectuarea expertizei.

După întocmirea raportului de expertiză judiciară financiar contabilă, de către expertul judiciar desemnat de instanța de apel, cu participarea expertului consilier recomandat de inculpat, au fost formulate obiecțiuni de către Ministerul Public și de către partea civilă, care au solicitat refacerea raportului de expertiză, aceste obiecțiuni fiind încuviințate prin încheierea de la data de 19 martie 2015, când s-a dispus refacerea raportului de expertiză și obținerea de lămuriri suplimentare de la expert, sens în care a fost înaintat la data de 22 aprilie 2015 suplimentul raportului de expertiză conținând și răspunsul la obiecțiunile formulate.

Constatându-se că răspunsul furnizat la aceste obiecțiuni de expertul desemnat de instanță, împreună cu expertul consilier nu conține răspunsuri exacte la obiecțiunile formulate de Ministerul Public și de partea civilă, prin încheierea din 12 mai 2015 au fost formulate obiecțiuni cu privire la suplimentul raportului de expertiză contabilă de către Ministerul Public prin care s-a solicitat refacerea suplimentului raportului de expertiză și furnizarea detaliată și punctuală a răspunsurilor la obiecțiuni de către expertul desemnat împreună cu expertul consilier.

A fost întocmită refacerea suplimentului de expertiză contabilă care a fost depusă la dosar la data de 2 iunie 2015, asupra căreia părțile și subiecții procesuali principali nu au formulat noi obiecțiuni și nici nu au solicitat o nouă refacere.

Apelanta parte civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Prahova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ploiești nu a depus motive scrise de apel, iar cu prilejul dezbaterilor a formulat critici în privința greșitei soluționări a acțiunii civile în ceea ce privește neacordarea obligațiilor fiscale accesorii care se cuvin potrivit art. 119 cod procedură fiscală, susținându-se că în mod greșit nu au fost acordate aceste obligații fiscale accesorii, deși dispozițiile codului de procedură fiscală sunt imperative în acest sens.

S-a solicitat admiterea căii de atac, desființarea în parte a sentinței, în latură civilă și obligarea inculpatului la plata, pe lângă prejudiciul creat, a obligațiilor fiscale accesorii datorate conform art. 119 cod procedură fiscală.

Curtea, examinând sentința apelată, în raport de criticile formulate, de probele noi administrate și respectiv de cele readministrate în apel, conform art.420 alin.5 C.pr.penală, de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale în materie, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin.1 și 2 Cod procedură penală, și în limitele impuse de art. 418 și art. 419 Cod procedură penală, constată că apelurile declarate de Ministerul Public și de inculpat sunt fondate, iar apelul declarat de partea civilă nu este fondat, după cum se va arăta în continuare:

Instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt și a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale și al judecății în primă instanță, însă pe baza acestor probatorii a reținut doar parțial corect vinovăția inculpatului apelant, respectiv numai cu privire la una dintre infracțiunile care au făcut obiectul trimiterii acestuia în judecată, aceea de evaziune fiscală, iar cu privire la celelalte două infracțiuni, de spălare de bani și de delapidare în formă agravată sau calificată, în mod greșit a dispus achitarea inculpatului, contrar probelor administrate din a căror coroborare rezultă fără putință de tăgadă existența faptelor și vinovăția inculpatului.

Au fost avute astfel în vedere: procesele verbale însoțite de listele de inventariere a bunurilor, copie notă explicativă cu acte aferente, declarațiile martorilor Akyurek Erdal, Matraci I., P. M., declarațiile martorilor B. M., E. V., E. A., Patra Vaier G., T. L., T. L. G., E. V., I. A., G. A. C., B. A., B. D., B. C. M., M. R., R. G., Gyory Emeric, D. V. I., C. C. C., N. G., Micăle I. V., C. M., T. F., P. A. L., V. E., S. D., S. A., M. O., I. M., J. A., M. E., Așar M., M. Yilmaz, procesele verbale de confruntare, procesele-verbale de sechestru, cererea comisie rogatorie și răspunsul furnizat în urma inițierii acestei proceduri, comunicările privind . țară, rapoarte de constatare tehnico-științifică, proces verbal cu facturi fiscale și cele 50 chitanțe fiscale emise de ., procesele verbale de transcriere convorbiri telefonice, adrese cu răspuns, procese verbale, declarație olografa S. E., acte ONRC declarație olografa V. S., Barba Tascu Corcioană M., adrese Banca I. Tiriac, contracte de credite, contracte de garanție mobiliară, anexe, facturi fiscale, contract vânzare-cumpărare, copia încheierii de autentificare nr.9317/13.12.2005, ordine de plată, copie antecontract vânzare cumpărare, copie ipotecă rang II, copie încheiere autentificare nr.9319/13.12.2005, copie extras carte funciară,copie încheiere 358/6, copie extras carte funciară, copie contract de credit nr. 179/15.12.2005, copii Contracte de garanție reală mobiliară nr._,_, factură fiscală, proces verbal ,bilanț, cont profit pierdere, date informative, anexe f. 90-101, copii adrese, copie proces verbal de control, anexa nr.1 la procesul verbal nr. 453/11.02.2005, adrese proces verbal 21.11.2008, adrese, proces verbal cu anexe, copii chitanțe copii registru de încasări și plăți casă, situații privind încasările și retragerile de numerar ian.2004-dec.2005,ordine de plată credit cele de retragere numerar, registrele societății comerciale, dispoziții de încasare, copiile extrasului de cont bancar, însoțite de anexe, procesul verbal de verificare întocmit de organele fiscale la data de 29.06.2006, procesul verbal de verificare întocmit de organele fiscale la data de 24.07.2007 și anexe, proces verbal de verificare întocmit de organele fiscale la data de 08.05.2006, copii facturi fiscale ,adrese și deconturi cu anexe, contract de vânzare-cumpărare, contract credit nr.179 din 15.12.2005, contract de garanție reală mobiliară nr._ cu anexe, contract individual de muncă, decizia nr.9 din 15.03.2006, notă explicativă furnizată de martora P. M.,copii liste inventar, notele explicative ale martorului Akyurek Erdal, proces verbal de inventariere a valorilor bănești existente, avize de însoțire a mărfii, notă explicativă a martorului E. A. și anexe, copiile situațiilor privind livrările efectuate pe bază de avize și copii avize de însoțire a mărfii, copiile extraselor de cont bancare ale unităților bancare verificate cu documente solicitate, copiile registrelor de încasări și plăți bancare, copie contract de vânzare cumpărare act adițional la contract nr. 45/24.01.2005, copii certificate Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Prahova, copie act adițional nr.37/08.07.2004, copie certificate de înregistrare mențiuni - copii certificate constatatoare, copie încheiere nr._.12.2002, copie act adițional-contract de cesiune, copia hotărârii Adunării Generale a Asociațiilor 17.10.2005, copia Hotărârii Adunării Generale Extraordinare din data de 16.08.2005, copie certificate de înregistrare mențiuni, copii facturi fiscale, chitanțe, copii note de intrare recepție, copii borderou cecuri, copie bilet la ordin, copii fise de cont analitica, facturi fiscale, ordine de plata, copii fise de cont analitice perioada iulie 2005-decembrie 2005, extrase bancare, borderou bilete la ordin, borderouri de încasare, cele privind biletele la ordin și operațiunile bancare efectuate de societatea comercială în cauză, fișe de cont analitice, copii chitanțe emise de . P., declarațiile inculpatului, fișa de cazier judiciar a acestuia, înscrisurile în circumstanțiere prezentate de inculpat.

Pe baza acestor mijloace de probă, dar și a probelor noi administrate și a celor readministrate de instanța de control judiciar, în urma completării probatoriilor (expertiza financiară contabilă și suplimentul întocmit cu ocazia refacerii acesteia precum și depozițiile martorilor reaudiați de instanța de control judiciar, înscrisurile depuse la instanța de control judiciar), se stabilește, fără dubiu că, în intervalul 2003 – 2006, deși nu a deținut o calitate oficială în cadrul . P., societate comercială în care figurau ca administratori cetățenii turci Salbaș O. și Erdogan Fikri, rude cu inculpatul, cu toate acestea, inculpatul A. F. a acționat în fapt, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, ca un administrator cu depline puteri al acestei entități economice, pe care a folosit-o ca o firmă paravan în desfășurarea propriei activități în cadrul societății comerciale . P., inițiind raporturi și operațiuni economice între cele două, cu scopul de evita plata sumelor datorate bugetului de stat sau cu scopul diminuării obligațiilor fiscale, precum și în vederea disimulării sumelor de bani cuvenite cu titlu de profit realizat, în scopul maximizării profitului prin reducerea sau evitarea plății obligațiilor fiscale, realizându-se denaturarea înregistrărilor contabile prin ascunderea bunurilor și a surselor impozabile ori taxabile, precum și evidențierea în acte contabile a unor cheltuieli fictive, care nu au avut la bază operațiuni economice reale.

Trebuie precizat că obiectul principal de activitate al celor două societăți comerciale era producția și distribuția de uși metalice, iar una din firma realiza producția propriu-zisă (. P.) în timp ce cealaltă avea ca obiect principal de activitate comercializarea și distribuția acestor bunuri . P..

P. tranzacțiile succesive efectuate de . P., din inițiativa și la dispoziția expresă a apelantului inculpat, dar și prin înregistrarea unor operațiuni și cheltuieli nereale, dublate de neevidențierea reală a operațiunilor comerciale desfășurate, s-a reușit diminuarea cuantumului obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat de către . și sustragerea acestui agent economic de la plata sumelor reprezentând TVA, impozit pe profit și impozit pe veniturile din dividendele distribuite persoanelor fizice, concomitent cu operațiuni de virare a unor sume cu titlu de împrumuturi ale asociaților, urmate de pretinse restituiri ale acestor împrumuturi, care disimulau în realitate sumele pe care inculpatul A. F. le-a însușit în beneficiu personal, creând aparența unor operațiuni economice legale.

Din acest punct de vedere, curtea constată că, la primul grad de jurisdicție s-a reținut în mod corect că, cele două entități economice, . și . au inițial sediul și spațiile de producție amplasate în . cu anul 2004 mutându-se în localitatea P., județ Prahova și că în intervalul martie 2003 – august 2004 în contabilitatea . au fost înregistrate cheltuieli fictive reprezentând contravaloarea unor achiziții de materiale, mijloace fixe, reparații, asistență tehnică și transport, operațiuni care în realitate nu au fost efectuate așa, încât plățile evidențiate în contabilitate cu acest titlu reprezintă plăți fictive.

Au fost identificate totodată un număr de 16 facturi întocmite de martora S. F. și 43 de chitanțe întocmite de martora B. M., ambele angajate în calitate de contabile ale respectivei societăți comerciale, toate acestea conținând mențiuni nereale referitoare la operațiunile comerciale efectuate și totodată, cei doi învinuiți, Salbaș O. și Erdogan Fikri, care figurau în calitate de asociați și administratori ai ., simulau împrumuturi pe care le acordau firmei, în realitatea sumele provenind din cele însușite nelegal, după care ulterior sumele de bani erau retrase de către aceștia ca fiind restituiri de împrumuturi către asociați, operațiuni în măsură să confere o aparență de legalitate tranzacțiilor efectuate.

De asemenea, au fost identificate un număr de 50 de chitanțe eliberate care atestă plăți ce nu au avut loc în realitate, stabilindu-se că numele inscripționate la rubrica societăți emitente ale acestor chitanțe fiscale sunt cele ale unor societăți comerciale cu comportament de tip fantomă, deci fie care nu au avut nici un fel de activitate, fie care nu au derulat raporturi comerciale cu . P..

În cursul urmăririi penale, raportul de constatare tehnico-științifică grafoscopică a evidențiat că marea majoritate a chitanțelor au fost completate de martora B. M., contabila care efectua evidența primară, martora confirmând această situație, însă precizând că sumele înscrise în chitanțele respective au fost completate cu datele furnizate de martorul Erdogan Fikri, fără ca martora să aibă posibilitatea efectuării propriei verificări supra realității operațiunilor comerciale respective.

Este indubitabil însă că aceste 50 de chitanțe fiscale atestă operațiuni nereale, atât timp cât amplele verificări efectuate în cursul urmăririi penale au stabilit că: o parte din societățile comerciale emitente nu au desfășurat activitate în perioada respectivă, că, în realitate, reprezentanții legali ai unei alte părți din societățile comerciale respective au infirmat astfel de raporturi comerciale declarând că nu au cunoștință despre modul în care apar ca beneficiari în aceste documente (filele 135 -143 volum 2, dosar urmărire penală), și de asemenea, că o altă parte dintre respectivele chitanțe și facturi aparțin în realitate unor alte societăți comerciale din București care, deși au o existență faptică, nu au derulat raporturile comerciale respective cu . P..

Procesele verbale de verificare și control efectuate de organele cu atribuții de verificare financiar fiscală, au evidențiat totodată, împrejurarea că în același interval de timp, au fost încheiate contracte fictive de împrumut ale . P., prin care martorii Erdogan Fikri și Salbaș O. atestă pretinse împrumuturi, nereale, urmate de retragerea sumelor respective cu titlu de restituire împrumut, artificiu contabil în măsură să conducă la stingerea unor creanțe pe care societatea le avea de încasat de la debitori, dar mai ales la justificarea însușirii sumelor de bani din patrimoniul societății, sume care erau remise administratorului de fapt și anume, inculpatului A. F..

Practic, aceste operațiuni contabile derulate în forma împrumutului/restituire împrumut de către asociații de drept, reprezintă disimularea adevăratului circuit financiar, în măsură să furnizeze astfel aparența legalității banilor însușiți în realitate de inculpatul A. F. care, prin inițierea acestor raporturi și tranzacții economice, a intenționat să ofere o justificare contabilă aparent legală a însușirii sumelor de bani provenite din eludarea obligațiilor fiscale sau diminuarea semnificativă a sumelor datorate bugetului de stat cu titlu de obligații fiscale.

Însă, deși la primul grad de jurisdicție s-a reținut în mod corect că persoana care exercita activitatea de coordonare, control și gestionare a patrimoniului și a operațiunilor comerciale desfășurate de . era în realitate inculpatul A. F., așa cum de altfel au declarat marea majoritate a martorilor audiați în cauză atât la urmărirea penală, cât și la cercetarea judecătorească și cu ocazia completării probelor în apel, cu toate acestea în mod eronat instanța de fond a apreciat că faptele inculpatului nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de spălare de bani și delapidare în forma agravată sau calificată.

Esențiale sunt în stabilirea situației de fapt și a participației penale a inculpatului, atât răspunsurile furnizate de învinuiții Erdogan Fikri și Salbaș O., cât și de depozițiile martorilor pe situația de fapt, audiați în toate etapele procesuale, audiați ca martori care au confirmat fără dubiu că inculpatul A. F. era el care realiza conducerea în fapt a ., asumându-și puterea de decizie, control și responsabilitatea în legătură cu derularea faptică a operațiunilor, astfel încât martorii l-au perceput pe inculpat ca fiind cel fără de care nu se putea desfășura în concret activitatea în cadrul acestei societăți.

Relevante în acest sens sunt răspunsurile celor doi cetățeni turci Erdogan Fikri și Salbaș O. la declarațiile solicitate a fi luate prin intermediul comisiei rogatorii internaționale cu autoritățile jduiciare din Turcia, comisie rogatorie efectuată în cursul urmăririi penale, înscrisurile întocmite cu prilejul efectuării acesteia fiind depuse la 2 iunie 2014, la dosar, în cursul soluționării apelului.

Cei doi cetățeni turci, audiați conform proceselor verbale aflat la filele 96 – 120 volum 1 dosar urmărire penală au precizat în mod amplu și detaliat că s-au deplasat în România în anul 2001 la solicitarea inculpatului A. F., fiind rude cu acesta, respectiv unchiul martorilor, în urma solicitării inculpatului ca martorii să îl ajute în derularea afacerii pe care o dezvoltase, deci în cadrul ., însă, potrivit tradiției din țara de origine, Turcia, inculpatul apărea ca ocupând o poziție superioară în familie, astfel încât cei doi martori au îndeplinit ordinele inculpatului „fără să fie luat la întrebări”.

Martorii Erdogan Fikri și Salbaș O. precizează în mod expres că toate hotărârile în cadrul . erau luate de către inculpatul A. F. și le transmise în vederea conformării, iar martorii le executau întocmai, aceștia contestând faptul că ar fi acționat din proprie inițiativă în calitatea lor de administratori ai acestei societăți comerciale, dimpotrivă, limitându-se la îndeplinirea sarcinilor ce le-au fost trasate de către inculpat, care era cel ce organiza întreaga activitate.

Practic, martorii, audiați cu garanțiile procesuale conferite de executarea cererii de asistență judiciară internațională, au confirmat că rolul lor faptic nu a fost acela de administratori ai respectivei societăți comerciale, ci acela de simplu angajat, remunerat în schimbul unui salariu, în condițiile în care inculpatul era cel care deținerea atributele decizionale totale ale entității economice.

Curtea constată că nu există nici o rațiune întemeiată și nici un alt motiv justificat, plauzibil de a se înlătura depozițiile acestor martori, cu atât mai mult cu cât aceștia sunt, potrivit propriilor declarații, aflați într-o poziție de inferioritate în raport cu inculpatul, potrivit tradiției culturale și religioase din țara de origine.

Or, tocmai din acest motiv, prezentele declarații incriminatoare la adresa inculpatului sunt apreciate de Curte ca reflectând adevărul, din moment ce, prin prisma tradiției socio-culturale și religioase, s-ar putea crede că martorii ar fi fost înclinați mai degrabă să ascundă situația reală și să contribuie la exonerarea rudei lor, inculpatul, de răspundere penală.

Însă, cum acest lucru nu s-a întâmplat, este evident că furnizarea declarațiilor, pe calea comisiei rogatorii internaționale, nu poate reprezenta decât expresia adevărului obiectiv, care constă în aceea că ,, inculpatul era cel care intra în contact cu clienții firmei J., el era cel care făcea livrările și plățile către clienți, antreprenori, bănci și efectua toate întrevederile care presupuneau dialog’’, iar ,, la J. toate afacerile au fost dirijate și administrate de A. F., dar nu numai la J., ci toate firmele și fabricile, toate afacerile au fost organizate de el ’’( martorul Erdogan Fikri - procesul verbal de audiere prin comisie rogatorie internațională - fila 112 volum 1 dosar apel).

Această depoziție este susținută de cea a martorului Salbaș O. (procesul verbal de audiere prin comisie rogatorie internațională - fila 117 volum 1 dosar apel) care a relatat că a ajuns în România fiind chemat de inculpat și într-adevăr s-a asociat cu acesta în cadrul firmei de producție de uși metalice, unde ,, am îndeplinit ordinele inculpatului fără să-l iau la întrebări, întrucât era mai marele nostru în familie’’, însă în momentul când martorul a intenționat să se stabilească definitiv în România și să-și aducă și ceilalți membri ai familie, s-a lovit de refuzul inculpatului, martorul fiind așadar nevoit să se reîntoarcă în Turcia.

Cu privire la activitatea concretă desfășurată în cadrul ., martorul a precizat că ,, în firma sus-numită, toate hotărârile erau luate de inculpatul A. F. și ni le transmitea nouă, ia eu executam ordinele date de el, iar eu nu am dat ordin ca una din contabile să tracă niște cifre inexistente pe un document în alb, nu am înscris banii firmei ca datorie comună și nu i-am trecut ca datorii pe alt nume, însă eu nu am efectuat vreo operațiune în afara ordinelor date și toată activitatea mea s-a desfășurat în baza ordinelor date de A. F.’’.

Depozițiile acestor doi martori, cetățeni turci, sunt susținute și de: martorul I. A. – fila 208, volum 1, dosar apel („inculpatul A. F. vorbea limba română, era prezent în majoritatea cazurilor la locațiile firmelor din P. și Păulești, dându-mi dispoziții direct, iar cetățenii turci O. Salbaș și Erdogan Fikri erau înlocuitorii inculpatului când acesta lipsea”), de martora S. F., angajată în calitate de contabil la . - fila 210 – 211, volum 1, dosar apel („indirect l-am perceput pe inculpat ca fiind cel care coordona firma, cetățenii turci când venea inculpatul luau poziția de drepți, iar inculpatul venea la . coordoneze activitatea”), de martorul D. V. I. – fila 274, volum 1, dosar apel, angajat ca șofer la . („eu primeam dispoziții direct de la inculpat în legătură cu sarcinile mele de serviciu, inculpatul discuta astfel cu toți ceilalți angajați, nu numai cu mine, inculpatul era șeful cel mare și conducea în fapt societatea, deoarece nimic nu mișca fără dânsul”).

Este adevărat că o parte din martorii audiați de instanța de control judiciar în urma completării probatoriilor și anume martora P. M. – filele 212-213 dosar apel și respectiv E. A. – fila 288, dosar apel, au susținut că, în calitate de angajați ai . pe postul de contabil și respectiv de inginer de producție, au susținut că, în realitate, inculpatul și cei doi învinuiți cetățeni turci ,,nu se amestecau unul peste celălalt și nu dădeau dispoziții unul pentru celălalt’’, deși cele două societăți își desfășurau activitatea în același spațiu comercial, astfel încât, în condițiile în care inculpatul A. F. vorbea foarte bine limba română, totuși martorii i-au perceput pe cei doi cetățeni turci ca având atribuții decizionale, aceștia fiind prezenți zi de zi la sediul societății.

Aceste depoziții nu sunt însă în măsură să înlăture concluzia potrivit căreia inculpatul A. F. era cel care exercita conducerea faptică a ., deoarece, pe de o parte, martorul E. A. face referire strictă numai la un segment al activității, acela limitat la producția ușilor metalice, în care erau implicați cu preponderență cei doi cetățeni turci Salbaș O. și Erdogan Fikri, martorul neparticipând la ședințe ale conducerii sau în care erau abordate aspecte cu caracter decizional, deoarece atribuțiile sale erau strict limitate la activitatea de producție a ușilor metalice.

P. urmare, percepția martorului asupra aspectelor legate de conducerea efectivă a societății a fost una limitată numai la segmentul producției bunurilor, prin prisma atribuțiilor deținute de martor în cadrul societății, însuși martorul recunoscând că nu a fost interesat de latura decizională ori de exercitarea atributelor manageriale, cu care activitatea sa concretă nu avea interferență.

Nici percepția martorei P. M. asupra realității aspectelor legate de conducerea faptică a societății nu poate fi apreciată ca fiind relevantă pentru stabilirea situației de fapt, câtă vreme martora nu realiza evidența contabilă primară, care era ținută de celelalte două contabile S. F. și B. M., activitatea martorei fiind limitată numai la aspectele ce vizau centralizarea documentelor contabile, analiza și sintetizarea acestora și depunerea bilanțului contabil și a declarațiilor fiscale.

Însăși martora recunoaște că discuțiile legate de coordonarea faptică a firmei nu se realizau în prezența angajaților, ceea ce conduce la concluzia că percepția martorei asupra situației de fapt ce viza coordonarea propriu-zisă și aspectele legate de puterea decizională și managerială nu poate fi avută în vedere, atât timp cât această percepție este scindată, fracționată, martora percepând limitat aspectele pe baza cărora a concluzionat că inculpatul și cei doi cetățeni turci ,,nu se amestecau unul pentru altul și practic nu dădeau dispoziții unul peste celălalt’’.

Este lipsit de dubiu faptul că inculpatul a acționat în calitate de coordonator de fapt, inclusiv la ., atât timp cât probele științifice constând în transcrierea convorbirilor telefonice legal interceptate au evidențiat puterea decizională a inculpatului (convorbirea purtată la 07.06.2006 cu martora P. A. L., angajată a Băncii comerciale „I. Ț.” unde . avea contul bancar și respectiv, convorbirea purtată la 24.05.2006 cu un alt cetățean turc) relevă fără dubiu, faptul că inculpatul a acționat în exercitarea calității faptice de coordonator al ..

Astfel, în convorbirea cu martora P. A. L., inculpatul solicită soldul de casă al ., și solicită efectuarea demersurilor pentru preluarea creditului și închiderea contului, iar în convorbirea cu cetățeanul turc denumit Galip, de la 24.05.2006 se evidențiată afirmații clare ale inculpatului în sensul că acesta era cel care exercita puterea de dirijare asupra celor doi, pe care i-a adus din Turcia, fără însă ,,să intenționeze le dea vreo socoteală’’ pentru activitatea desfășurată.

Or, este inexplicabil atributul inculpatului de solicitare a soldului final și mai ales de solicitare a încheierii contului . P., în condițiile în care acesta susține că nu deținea nicio calitate în cadrul acestei societăți comerciale și că raporturile dintre el și cei doi cetățeni turci erau de simplă colaborare comercială.

Dimpotrivă, o astfel de solicitare de închidere a contului adresată funcționarului bancar, mai ales prin intermediul unei convorbiri telefonice, relevă, inclusiv prin prisma depozițiilor persoanelor angajate ale operatorului bancar respectiv, că inculpatul a acționat în considerarea calității sale, cel puțin faptice, de titular al contului, calitate care revine numai administratorului societății comerciale sau persoanei desemnate în acest sens, fiind așadar evident că atât timp cât inculpatul era în măsură să formuleze o astfel de solicitare în numele . P., inculpatul era cel care reprezenta în fapt societatea, inclusiv în raporturile cu operatorul bancar respectiv, fiind cunoscut de funcționarii bancari în această calitate, ceea ce presupune permanentizarea unor raporturi bancare în măsură să justifice o astfel de concluzie, deci evidențiază derularea unor multiple raporturi bancare în numele și pe seama . P., contrar apărărilor inculpatului.

Aceeași concluzie este evidențiată și în urma analizării convorbirii telefonice legal interceptate între inculpat și persoana denumită Galip, concluzionându-se că practic exprimările folosite în convorbirile dintre cei doi reliefează certa subordonare a celor doi cetățeni turci Erdogan Fikri și Salbaș O. față de inculpat, care au fost aduși din Turcia de inculpat numai pentru a fi folosiți ca paravan în activitatea comercială și cu scopul ca inculpatul să-i poată dirija, inclusiv din perspectiva ascendentului furnizat de raporturile de familie.

Această convorbire telefonică relevă de asemenea rolul pe care inculpatul a intenționat să-l ofere de la bun început martorilor, acela de administrator de drept al unei entități economice pe care inculpatul a creat-o și folosit-o cu scopul de a iniția și desfășura operațiuni economice numai cu scopul eludării obligațiilor fiscale, dublat de scopul disimulării adevăratei naturi și a provenienței sumelor de bani pe care inculpatul a folosit-o în interese personal, prin retrageri succesive în numerar din patrimoniul societății, operațiuni aparent legale dar care disimulau de fapt evidențele contabile nereale, care nu aveau la bază operațiuni faptice concrete, precum și însușirea sumelor din patrimoniul societății, provenite din diminuarea obligațiilor fiscale.

Chiar și împrejurarea că, până la momentul declanșării cercetărilor penale, firma . P. a avut mai mulți alți administratori, nu numai pe cei doi martori Erdogan Fikri și Salbaș O., toți cetățeni turci, între care spre exemplu martorii Matraci I. și Ayurek Erdal, constituie încă un argument în confirmarea faptului că acești administratori erau de fapt persoane aflate în subordinea și controlul inculpatului, executându-i rând pe rând ordinele.

Existența unor datorii ale . P. către firma administrată de inculpat, . P., și înscrierea acestei uni urmă societăți la masa credală a primeia, în cadrul procedurii insolvenței nu poate constitui în nici un caz expresia unor reale raporturi de colaborare, cu atât mai mult cu cât, chiar în condițiile atragerii răspunderii patrimoniale a administratorilor O. Salbaș și Aydemir Ilhami, pe cale acțiunii în răspundere patrimonială, conform sentinței civile nr. 1513 pronunțată de judecătorul sindic al Tribunalului Prahova în procedura insolvenței debitoarei . P., rezultă că o atare răspundere a rămas fără efect, cât timp cei doi administratori de drept au părăsit România, iar faptele care au determinat o atare soluție au fost inclusiv dintre cele care fac obiectul prezentei cauze, respectiv ,, ținerea de contabilitate fictivă sau fără respectarea legii, nesocotirea legislației în vigoare cu privire la inventarierea fondurilor bănești din casierie și a celor privind gestionarea și utilizarea formularelor cu regim special, ascunderea unor părți din active, însușirea de fonduri bănești, creanțe neînregistrate în contabilitate și neachitate, ascunderea unei părți din activul societății, mărirea artificială a pasivului și implicit folosirea bunurilor societății în interes personal’’(filele 120-130 volum 1 dosar apel ).

P. urmare, soluția dispusă de judecătorul sindic cu privire la antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor cetățeni turci, între care figurează și martorul Salbaș O., vine să confirme și nu să infirme ideea că, în realitate, activitatea în ansamblu a . P. nu a putut fi rezultatul acțiunii administratorilor de drept, ci a celui de fapt, inculpatul A. F., atât timp cât faptele imputate administratorilor sunt, în realitate, rezultatul unor operațiuni ilicite, a căror existență și condiții de săvârșire nu au putut fi analizate pe calea procedurii insolvenței, ci numai prin intermediul declanșării cercetărilor penale din prezenta cauză, care au evidențiat maniera în care se derulau raporturile comerciale ale debitoarei, așa încât, pentru realitatea acestor operațiuni, răspunderea penală revine inculpatului, care a acționat ca un veritabil administrator de drept, dar cu încălcarea dispozițiilor legale.

În raport de aceste mijloace de probă, curtea concluzionează că nu pot exista dubii cu privire la realitatea acestor operațiuni comerciale desfășurate de inculpat în numele și pe seama . P., atât timp cât inclusiv expertiza financiar contabilă, suplimentul acesteia și refacerea suplimentului, dispuse de instanța de control judiciar, sunt elocvente în ceea ce privește determinarea consecințelor patrimoniale produse în urma săvârșirii infracțiunilor deduse judecății.

Așadar, evaluând proba nouă administrată de instanța de control judiciar și anume expertiza financiar contabilă, împreună cu suplimentul și refacerea acesteia, dispuse și efectuate în cursul soluționării apelului, curtea constată că acest mijloc de probă este în măsură să întărească convingerea privind vinovăția icnulpatului, coroborându-se pe deplin cu celelalte mijloace de probă ce constau în depoziții de martori, administrate atât de organele judiciare române cât și de organele judiciare din Turcia pe calea comisiei rogatorii internaționale, cele trei procese-verbale de verificare și control întocmite de organele cu atribuții de verificare financiar fiscală, raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică, transcrierile convorbirilor telefonice legal interceptate.

Or, expertul contabil desemnat de instanță a evidențiat producerea de prejudicii în legătură cu toate infracțiunile ce constituie obiectul judecății, iar împrejurarea că expertul consilier recomandat de inculpat a adoptat o opinie separată cu privire la două dintre infracțiunile ce constituie obiectul judecății, și anume cu privire la infracțiunile de evaziune fiscală și delapidare, nu este în măsură să conducă la concluzia inexistenței acestor fapte, în condițiile în care celelalte mijloace de probă anterior menționate, confirmă fără dubiu, săvârșirea acestor infracțiuni.

Astfel, în concluziile formulate expertul contabil desemnat de instanța de control judiciar evidențiază un prejudiciu produs prin săvârșirea infracțiunii de delapidare în sumă totală de 494.842,66 lei, reprezentând diferențe față de soldul scriptic și evidențele contabile în cadrul cărora această sumă nu este justificată prin documente care să fie înregistrate în registrul de casă (fila 44, volum 2, dosar apel).

Curtea va înlătura opinia separată furnizată de expertul consilier recomandat de inculpat care a apreciat că pentru producerea acestui prejudiciu răspunderea ar trebui să revină administratorilor de drept din perioada respectivă, nu inculpatului care nu a avut calitatea de asociat, administrator, nu îndeplinea nicio altă funcție în cadrul societății și nici nu s-au identificat documente contabile justificative semnate de acesta.

Este evident că o astfel de concluzie a expertului consilier nu poate fi avută în vedere atât timp cât este contrazisă de restul probelor administrate care evidențiază fără dubiu că inculpatul a acționat în mod cert în cadrul prerogativelor de administrator faptic al . P., așa cum s-a menționat în precedent, acesta constituind un mod de comitere a infracțiunii, concepută astfel de la bun început de inculpat, apărările sale privind inexistența unor documente justificative contabile urmând a fi așadar înlăturate pe considerentul disimulării adevăratei naturi și a provenienței sumelor de bani, precum și a realității raporturilor desfășurate între cele două societăți comerciale, care nu au avut drept scop decât eludarea taxelor fiscale și oferirea unei aparențe de legalitate sumelor însușite din patrimoniul societății.

Mai mult decât atât, în legătură cu această opinie separată, se observă că expertul consilier este de acord cu suma determinată ca prejudiciu, opinia sa privind înlăturarea răspunderii penale a inculpatului fiind justificată pe simplul considerent al inexistenței calității de asociat și administrator a inculpatului, argument care este contrazis de restul probelor administrate, așa cum acestea au fost evidențiate în precedent.

P. urmare, se constată că la primul grad de jurisdicție s-a realizat o greșită interpretare și apreciere a mijloacelor de probă, mai ales în contextul în care instanța de fond a reținut că inculpatul a inițiat un circuit al activităților comerciale ilicite prin care au fost create prejudicii atât bugetului statului cât și părții civile . P., căreia i-a fost afectat patrimoniul prin retragerile succesive din contabilitate cu titlu de restituire împrumut, retrageri care însă aveau ca destinatar final pe inculpatul A. F., care era inițiatorul întregului circuit al tranzacțiilor comerciale.

Contrar aprecierilor instanței de fond, curtea reține în plus și că deținerea fișetului metalic pentru depozitarea sumelor de bani în biroul inculpatului A. F. nu reprezintă un aspect fără semnificație, atât timp cât o astfel de deținere nu este atributul oricărei persoane din cadrul unei societăți comerciale ci numai al persoanei având rolul de diriguitor al activității agentului economic respectiv, căreia îi revine în exclusivitate atributele de efectuare a încasărilor și plăților, astfel încât, rolul deținut asupra circuitului sumelor de bani este în măsură să evidențieze și puterea de control ce revine persoanei respective.

Așa fiind, curtea apreciază că în mod eronat la primul grad de jurisdicție s-a concluzionat că nu sunt evidențiate activități în măsură să releve ajutorul dat de inculpatul A. F. celor doi martori Salbaș O. și Erdogan Fikri, în săvârșirea infracțiunii de delapidare și a celei de spălare de bani, așa încât este în mod evident eronată concluzia instanței de fond în sensul că nu ar fi întrunită condiția privind existența elementului material al acestor două infracțiuni.

Concluzia instanței de fond a fost fundamentată în principal pe argumentul formei de participație penală reținute în sarcina inculpatului prin actul de trimitere în judecată, observându-se că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea complicității la infracțiunile de spălare de bani, delapidare în formă calificată și evaziune fiscală, în condițiile în care autorii acestor trei infracțiuni nu ar fi putut fi decât cei doi cetățeni turci care au figurat ca administratori de drept ai societății, deci martorii Salbaș O. și Erdogan Fikri, care însă nu au fost trimiși în judecată și față de care, în cursul cercetării judecătorești, nu se administraseră dovezi certe privind soluția dispusă referitor la antrenarea răspunderii lor penale.

Este adevărat că la judecata în primă instanță a fost solicitată Ministerului Public comunicarea soluției dispuse cu privire la cei doi cetățeni turci, Salbaș O. și Erdogan Fikri, față de care fuseseră efectuate acte de urmărire penală și se dispusese prin rechizitoriu disjungerea cauzei, iar solicitările adresate de instanța de fond au rămas fără rezultat, în sensul că până la pronunțarea soluției atacate nu au fost depuse relațiile solicitate.

Acest aspect nu este în măsură însă să fundamenteze concluzia privitoare la nevinovăția inculpatului, atât timp cât în cursul soluționării apelului au fost înaintate atât ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a celor doi cetățeni turci, soluție dispusă la 04.09.2013, deci anterior pronunțării sentinței apelate, cât și actele procedurale întocmite cu ocazia cererii de asistență judiciară internațională adresată organelor judiciare din Republica Turcia, din care rezultă că declarațiile celor doi cetățeni turci au fost administrate în cursul lunilor mai-iulie 2013, deci înainte de pronunțarea sentinței apelate.

P. urmare, cum actele procedurale sus-menționate au fost emise înainte de pronunțarea sentinței apelate, se constată că acestea nu pot fi excluse din operațiunea de valorificare și conferirea a forței probante, întrucât sunt efectuate pe parcursul procesului penal, mai exact până la pronunțarea hotărârii judecătorești definitive, iar faptul că nu ai fost depuse la dosar și deci nu au fost aduse la cunoștința instanței de fond până la pronunțarea sentinței apelate, nu poate constitui decât rodul prelungirii inerente, în timp, a procedurilor judiciare finalizate cu executarea cererii de comisie rogatorie internațională, dar care nu atrage în nici un caz consecința excluderii acestor probe de la stabilirea situației de fapt.

Așa fiind, curtea concluzionează că, probele nou administrate în instanța de apel, respectiv înscrisurile reprezentate de ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și actele procedurale întocmite cu ocazia executării cererii de asistență judiciară internațională, urmează a fi valorificată și evaluată prin coroborarea lor cu celelalte mijloace de probă deja administrate, care confirmă situația de fapt, astfel cum aceasta este reținută de instanța de control judiciar.

Din coroborarea acestor înscrisuri cu celelalte probe deja administrate (depozițiile martorilor, procesele verbale de verificare și control întocmite de organele fiscale și transcrierile convorbirilor telefonice legal interceptate) curtea concluzionează că la primul grad de jurisdicție în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de delapidare în formă agravată sau calificată și a infracțiunii de spălare de bani, această soluție fiind contrazisă de probele administrate.

În realitate, prin prisma înscrisurilor noi depuse de Ministerul Public rezultă că numai forma de participație penală a inculpatului este alta decât cea reținută în actul de sesizare, în ceea ce privește toate infracțiunile ce constituie obiect al trimiterii în judecată, întrucât faptele săvârșite de inculpat nu întrunesc elementele constitutive ale complicității la infracțiunile deduse judecății (cele de delapidare în formă calificată, spălare de bani și evaziune fiscală) ci elementele constitutive ale participației improprii la săvârșirea acestor infracțiuni, în modalitatea ,,determinării, înlesnirii sau ajutării cu intenție la săvârșirea unei faptei prevăzută de legea penală de către o persoană care comite acea faptă fără vinovăție.’’

Această formă de participație improprie era reglementată sub imperiul legii penale anterioare, de art.31 alin.2 cod penal din 1969, actualmente păstrându-și același conținut în cadrul reglementării din art.52 alin.3 cod penal, întrucât se constată că probele administrate și soluția dispusă de organul de urmărire penală au reliefat împrejurarea că cei doi cetățeni turci Salbaș O. și Erdogan Fikri au acționat fără vinovăție, în urma determinării acțiunilor lor din partea inculpatului A. F. care a acționat cu intenție.

P. urmare, realizând reaprecierea materialului probator, atât prin prisma înscrisurilor noi cât și a expertizei financiar contabile efectuate de instanța de control judiciar, se constată că sunt întrunite elementele constitutive ale participației improprii a inculpatului, în modalitatea acționării cu intenție în determinarea, înlesnirea sau ajutarea săvârșirii fără vinovăție de fapte prevăzute de legea penală, de către cei doi cetățeni turci, aceasta fiind încadrarea juridică corectă a infracțiunilor deduse judecății, în raport de ansamblul probelor administrate.

Se va reține așadar săvârșirea acestei infracțiuni de către inculpat, în forma de participație penală a participației improprii, având drept consecință producerea unui prejudiciu prin săvârșirea infracțiunii de delapidare în sumă de 494.842,66 lei astfel cum a fost determinat prin raportul de expertiză financiar contabilă efectuat în cauză.

În legătură cu cel de-al doilea obiectiv al expertizei, acela al determinării prejudiciului creat prin comiterea infracțiunii de spălare de bani, curtea observă că atât expertul desemnat de instanța de control judiciar, cât și expertul consilier au stabilit că prejudiciul creat prin comiterea acestei infracțiuni este în sumă de 368.020,36 lei.

Această sumă provine din aceea că în intervalul de referință au fost evidențiate în registrul de casă plăți în numerar către furnizori, pentru datorii constituite pe bază de documente reprezentate de facturi fiscale, iar sumele necesare stingerii acestor datorii au provenit din încasările de la clienți și din împrumuturile acordate de administrator.

Se constată așadar că suma determinată cu titlu de prejudiciu este identică cu cea reținută în rechizitoriu, iar concluzia expertului desemnat de instanță, precum și a expertului consilier, în sensul că încadrarea juridică a acestor operațiuni excede atribuțiilor experților, urmează a fi în mod legal valorificată de instanța de control judiciar, prin constatarea faptului că operațiunile contabile aparent reale ale împrumutului societății de către asociat/asociați, urmată de restituirea împrumutului, sunt în realitate numai operațiuni contabile în măsură să disimuleze adevărata natură și proveniență a circulației sumelor de bani, care au fost retrase în numerar, cunoscându-se că ele provin din eludarea obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat, precum și din patrimoniul societății.

În fundamentarea acestei concluzii, curtea nu poate ignora, în primul rând, depozițiile celor doi administrator de drept, Salbaș O. și Erdogan Fikri care au confirmat că toate aceste sume de bani reprezentau concretizarea unor circuite monetare inițiate de inculpat, prin disimularea unor raporturi comerciale între cele două societăți pe care acesta le conducea în fapt, iar cei doi martori nu au realizat din resursele financiare proprii nici un împrumut al . P., așa încât nici restituirile de împrumut ce figurează înscrise în contabilitatea acestei societăți, în numele martorilor, nu pot reprezenta operațiuni reale atât timp cât sumele virate și mai apoi retrase cu acest titlu, nu aparțineau în realitate martorilor, ci erau sume de bani ce tranzitau conturile societăților, însă proveneau, în fapt, de la inculpatul A. F., care era și destinatarul final al încasărilor de bani din patrimoniul . P..

În al doilea rând, încadrarea juridică a acestor fapte se stabilește și pe baza depozițiilor celorlalți martori audiați la urmărirea penală, în etapa cercetării judecătorești derulată de instanța de fond și a celor reaudiați de instanța de control judiciar, coroborate cu concluziile verificărilor efectuate de organele fiscale și a transcrierilor convorbirilor telefonice legal interceptate.

P. urmare, în legătură cu infracțiunea de spălare de bani, în legătură cu care la primul grad de jurisdicție în mod greșit s-a dispus achitarea, curtea constată că existența faptei, încadrarea juridică a acesteia și vinovăția icnulpatului, sunt evidențiate de amplul material probator administrat în cursul urmăririi penale, confirmat în etapa certării judecătorești și reconfirmat în apel, iar expertiza efectuată de instanța de control judiciar a identificat același prejudiciu cu cel reținut la momentul trimiterii în judecată, așa încât în mod greșit la primul grad de jurisdicție s-a realizat evaluare ași interpretarea materialului probator, pe baza căruia s-a dispus în mod greșit soluția achitării inculpatului.

Se va reține așadar, întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de spălare de bani, în forma de participație penală a participației improprii, pe baza acelorași raționamente ca și în ceea ce privește infracțiunea de delapidare, având drept consecință producerea unui prejudiciu de 368.020, 36 lei, determinat prin concluzia comună a expertului desemnat de instanță și cea a expertului consilier.

În ceea ce privește cea de-a treia infracțiune ce constituie obiectul sesizării instanței și anume aceea de evaziune fiscală, curtea constată că la primul grad de jurisdicție s-a realizat o corectă apreciere și interpretare a materialului probator, astfel încât concluzia instanței de fond în sensul existenței faptei și vinovăției inculpatului este justă, această concluzie fiind confirmată în urma completării probelor dispusă în apel.

Din acest punct de vedere, curtea constată că sunt nefondate criticile apelantului inculpat privind greșita sa condamnare pentru comiterea acestei infracțiuni criticile fiind contrazise de amplul material probator reprezentat de probele administrate la urmărirea penală și judecata în fond, astfel cum acestea au fost reconfirmate cu ocazia exercitării controlului jurisdicțional și anume depozițiile martorilor, procesele verbale de verificare și control încheiate de organele cu atribuții de verificare financiar fiscală, transcrierile convorbirilor telefonice legal interceptate, înscrisurile noi depuse în apel și expertiza judiciară efectuată în apel, însoțită de suplimentul și refacerea acesteia.

În ceea ce privește prejudiciul rezultat prin comiterea acestei infracțiuni, curtea reține că acesta este în valoare de 699.556 lei, astfel cum acesta a fost determinat prin actul de sesizare, în raport de următoarele considerente:

Este adevărat că în raportul de expertiză financiar contabilă întocmit în cursul soluționării apelului, s-a stabilit existența unui prejudiciu mai mic decât cel reținut prin actul de sesizare, mai exact a unui prejudiciu total de 166.047,98 lei compus din: 82.895,59 lei reprezentând TVA pentru perioada 01.01.2003 – 31.03.2006, la care se adaugă suma de 62.548,32 lei, reprezentând impozit pe profit pentru perioada 01.01.2003 – 31.12.2005, și suma de 20.600 lei reprezentând impozit pe veniturile din dividente, pentru perioada 01.01.2003 – 31.12.2005.

Expertul contabil desemnat de instanță, precum și expertul consilier au exclus însă din determinarea cuantumului prejudiciului contravaloarea ușilor livrate și nefacturate, precum și contravaloarea prejudiciului produs prin înregistrarea cheltuielilor fictive în intervalul martie 2003 – august 2004, prin operațiunile de achiziții materiale mijloace fixe și reparații care au condus la deducerea ilegală a TVA-ului pentru cele 19 facturi fiscale nereale înregistrate în contabilitate.

Or, după efectuarea suplimentului de expertiză, precum și a refacerii acestui supliment, se concluzionează că deși experții și-au menținut punctul de vedere potrivit căruia documentele cu caracter financiar contabil care pot fi avute în vedere sunt numai cele care îmbracă forma documentelor justificative, așa cum este prevăzută de lege această noțiune, cu toate acestea Curtea constată că din calculul prejudiciului nu pot fi excluse avizele de expediție neînregistrate și facturile precizate care au avut drept consecință diminuarea TVA-ului de plată și a impozitului pe profit.

S-a concluzionat așadar că datoria la bugetul de stat pentru cantitatea de uși livrate și nefacturate sau pentru care există avize sau facturi care nu îndeplinesc cerințele legale pentru întocmirea documentelor contabile, calculate la cuantumul sumei de 1.034.126 lei reprezentând bază impozabilă suplimentară este: TVA de 19% totalizând 196.484 lei și impozit pe profit de 25% totalizând 258.531 lei.

Separat, calculându-se prejudiciul aferent perioadei martie 2003 – august 2004 prin înregistrarea de cheltuieli fictive reprezentând contravaloarea achiziții materiale, mijloace fixe, reparații și operațiuni care nu au fost efectiv realizate dar care au condus la deducerea nelegală de TVA pentru un număr de 19 facturi fiscale ce atestă operațiuni nereale, s-a stabilit că acesta este reprezentat de: TVA în sumă de 177.354,46 lei, la care se adaugă impozit pe profit în sumă de 67.186 lei.

Curtea va înlătura așadar concluziile expertului desemnat, precum și ale expertului consilier în ceea ce privește documentele justificative care au stat la baza producerii prejudiciului, concluzii fundamentate pe opinia potrivit căreia documentele care stau la baza înregistrărilor în contabilitate pot dobândi calitatea de document justificativ numai în condițiile în care furnizează toate informațiile prevăzute de normele legale în vigoare.

Experții au apreciat că, în lipsa unor informații minime, avizul de însoțire a mărfii nu poate fi considerat document justificativ deoarece conținutul minimal al informațiilor cuprinse în avizul de însoțire a mărfii la rubrica ,,cumpărător’’ este reglementat prin lege și nu întrunește condițiile minimale, deci legale, pentru a putea fi luat în considerare în stabilirea rezultatelor.

Or, în mod evident, se constată că nu pot fi excluse din realitatea operațiunilor economice desfășurate, acele operațiuni care au fost efectuate numai pe baza avizului de însoțire a măsurilor, câtă vreme ansamblul probelor administrate a evidențiat activitatea de prejudiciere a bugetului de stat, prin înregistrări contabile nereale, mai exact de evaziune fiscală frauduloasă, consecință a efectuării de operațiuni contabile de către . P., prin intermediul inculpatului ca administrator de fapt, fără a avea la bază operațiuni reale, precum și evidențierea de cheltuieli fictive, având ca scop ascunderea surselor impozabile, cu consecința diminuării obligațiilor fiscale și a sustragerii de la plata integrală a acestora, aceasta constituind însăși o modalitate de săvârșire a infracțiunii de evaziune fiscală.

P. urmare, cum evidența contabilă a . P. nu este în totalitate corespunzătoare operațiunilor comerciale desfășurate în realitate, rezultă că nu pot fi excluse din determinarea întinderii prejudiciului acele operațiuni comerciale care sunt constatate fie și prin documente justificative care îndeplinesc numai minimele cerințe privind înscrierea în categoria documentelor justificative.

Opiniile prezentate de experți în privința noțiunii de document justificativ, în condițiile legii, pot fi avute în vedere numai în situația unui agent economic în privința căruia nu sunt constatate operațiuni fiscale frauduloase, deci a unui agent economic de bună credință, ale cărui înregistrări contabile se circumscriu în totalitate normelor financiar fiscale și contabile în vigoare, care respectă așadar circuitul documentelor contabile și ale cărui tranzacții sunt justificate prin documente contabile reale.

Dimpotrivă, cu totul alta este situația . P. în privința cărei probele administrate pe parcursul întregului proces penal au evidențiat o alterare majoră a realităților operațiunilor contabile consemnate și înregistrate, dar mai ales faptul că administratorii de drept, cetățenii turci Salbaș O. și Erdogan Fikri, nu au fost cei care au exercitat efectiv operațiunile comerciale prin voință proprie, aceștia fiind în realitate persoane care au acționat fără vinovăție, numai la îndemnul, determinarea și beneficiind de înlesnirile și ajutorul dat de inculpatul A. F. care a acționat cu voință exclusivă, putere managerială, de control și dirijarea întregii activități a acestui agent economic, pe care l-a folosit drept paravan în vederea obținerii de sume în beneficiul personal, provenind dintr-un circuit economic fraudulos, disimulate pentru a oferi aparență de legalitate.

Așa fiind, cum evidența contabilă a acestui agent economic nu corespunde realității faptice stabilindu-se folosirea de chitanțe și facturi fiscale ce provin de la societăți comerciale de tip fantomă sau de la entități cu care nu au fost înregistrate raporturi comerciale, este evident că din stabilirea prejudiciului total nu pot fi excluse documentele justificative reprezentate de avizele de însoțire a mărfurilor, așa cum susțin expertul desemnat și expertul consilier, curtea urmând să înlăture așadar aprecierile făcute de cei doi experți în legătură cu caracterul de document justificativ al acestor documente contabile, prejudiciul urmând să fie stabilit la valoarea rezultată din includerea tuturor sumelor în legătură cu care au fost evidențiate operațiuni frauduloase, ce au condus la sustragerea de la plata integrală a obligațiilor fiscale.

P. urmare, se constată că prejudiciul reținut la momentul trimiterii în judecată, precum și la momentul exercitării acțiunii civile în procesul penale (prin formularea cererii de constituire de parte civilă nr.943/22.04.2010 de către partea civilă – fila 25 volum 1 dosar fond) este cel de 699.556 lei, la care se adaugă dobânzile în sumă de 530.904 lei.

Acest prejudiciu a fost corect determinat la primul grad de jurisdicție, prin obligarea inculpatului la plata sumei de 1.239.460 lei, reprezentând prejudiciu efectiv produs în sumă de 699.556 lei la care se adaugă beneficiul nerealizat reprezentat de dobânzi în sumă de 530.904 lei.

La această sumă, instanța de fond a adăugat și obligațiile fiscale accesorii, calculate potrivit Codului de procedură fiscală, așa încât din acest punct de vedere se constată că acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal a fost judicios soluționată și prin urmare criticile formulate în apelul declarat de partea civilă nu sunt fondate deoarece instanța de fond a adăugat obligațiile fiscale accesorii, potrivit codului de procedură fiscală, contrar criticilor apelantei aparte civilă, soluționând acțiunea civilă așa cum aceasta a fost exercitată prin cererea de constituire de parte civilă menționată mai sus, nemaiputându-se realiza o reformare a sentinței atât timp cât s-a dispus și acordarea obligațiilor fiscale accesorii, acțiunea civilă fiind soluționată exact în limitele în care a fost formulată.

Concluzionând, sub aspectul infracțiunii de evaziune fiscală, curtea constată că atât existența faptei, cât și vinovăția inculpatului, precum și întinderea prejudiciului au fost corect determinate la primul grad de jurisdicție, soluția de condamnare urmând a fi menținută însă prin schimbarea încadrării juridice dată faptei cu reținerea formei de participație penală a participației improprii.

Aceeași formă de participație penală a participației improprii urmează a fi reținută și în legătură cu celelalte două infracțiuni de delapidare și respectiv spălare de bani, ambele în formă continuată, potrivit raționamentelor expuse în precedent, astfel încât se constată că sunt fondate criticile Ministerului Public privind greșita achitare a icnulpatului în legătură cu aceste infracțiuni, urmând a fi înlăturată dispoziția de achitare.

În legătură cu determinarea încadrării juridice, ca efect al succesiunii legilor penale în timp, în raport de disp. art.5 cod penal așa cum s-a stabilit prin Decizia de neconstituționalitate nr.265/2014, curtea constată că în examinarea globală a legii penale mai favorabile, caracterul determinant favorabil este conferit de incriminarea și sancționarea infracțiunii de delapidare agravată sau calificată, deci care a produs consecințe deosebit de grave, care potrivit art.215/1 alin.1 și 2 cod penal din 1969, era sancționată cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi, așa încât, în ipoteza reținerii circumstanțelor atenuante judiciare, efectele acestora conform art.76 alin.2 C.penal, limitau reducerea pedepsei până la cel mult o treime din minimul special, deci până la 3 ani și 4 luni, astfel încât, în ipoteza concursului de infracțiuni, modalitatea de executare permisă de lege era numai cea a privării de libertate, fiind excluse așadar, disp. art.81 cod penal din 1969 privind suspendarea condiționată, precum și disp. art.86/1 cod penal din 1969 privind suspendarea sub supraveghere, întrucât limitele pedepsei rezultante le depășeau pe cele permise de lege în cazul concursului de infracțiuni, care ar fi permis adoptarea acestei modalități nonprivative de libertate.

Dimpotrivă, în cazul noii legi penale se constată că infracțiunea de delapidare nu mai conține și varianta agravată ori calificată, deoarece disp. art.295 cod penal reglementează numai infracțiunea în formă tip, care este sancționată cu o pedeapsă principală mult diminuată, aceea a închisorii de la 2 la 7 ani.

Tratamentul infracțional este diminuat și în cazul infracțiunii de spălare de bani care sub imperiul vechii legi penale speciale era sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3la 12 ani, în timp ce sub imperiul noii legi penale special este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani, având deci limita maximă diminuată.

Cât privește infracțiunea de evaziune fiscală, tratamentul sancționator al acesteia este identic în ambele legi penale succesive și constă în pedeapsa principală de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi.

În mod cumulativ, curtea constată că incidența unității legale de infracțiune reprezentată de infracțiunea continuată nu este diferită în cadrul noii legi penale, deoarece potrivit art.35 alin.1 cod penal, subiectul pasiv este identic în cazul fiecăreia dintre infracțiunile ce constituie obiectul sesizării instanței, în timp ce tratamentul juridic al pedepsei pentru infracțiunea continuată este mai favorabil sub imperiul noii legi penale, întrucât maximul prevăzut de lege se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, spre deosebire de art.42 cod penal din 1969 care prevedea posibilitatea aplicării unui spor facultativ de pedeapsă de maximum 5 ani în cazul concursului de infracțiuni.

Singura dispoziție aparent nefavorabilă în cadrul noii legi penale ar putea-o constitui cea referitoare la tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni care prevede obligativitatea adăugării unui spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, la pedeapsa cea mai grea, spre deosebire de sporul facultativ de pedeapsă de maximum 5 ani aplicabil ca efect al regulilor cumulului juridic de infracțiuni în cadrul vechii legi penale.

Însă, prin menținerea circumstanțelor atenuante facultative judiciare, chiar în cadrul reducerii de pedeapsă cu numai o treime, conform art.76 alin.1 cod penal, se constată că în cadrul noii legi penale cu privire la inculpat, pedeapsa principală rezultantă ar putea fi determinată, chiar prin aplicarea sporului obligatoriu de pedeapsă, reglementat de noua lege penală, într-un cuantum în măsură să permită executarea într-o modalitate nonprivativă de libertate.

Acesta constituie, așadar, argumentul esențial în raport de care curtea apreciază ca fiind mai favorabile dispozițiile din noua lege penală, global determinată potrivit art.5 lain.1 cod penal prin raportare la decizia de neconstituționalitate 265/2014, întrucât în concret, în cazul inculpatului se apreciază că scopul pedepsei ar putea fi atins fără privare de libertate, în condițiile art.91 lain.1 lit.d cod penal, ținând seamă de împrejurarea că acesta este lipsit de antecedente penale, că de la data epuizării activității infracționale – anul 2006, a trecut un interval semnificativ de timp, de circa 9 ani, chiar dacă întârzierea în soluționarea definitivă a cauzei nu este imputabilă instanței de judecată (fiind impusă de necesitățile administrării juste și integrale a mijloacelor de probă, inclusiv a celor noi, în cadrul controlului jurisdicțional, în raport de natura și specificitatea infracțiunilor deduse judecății), așa încât executarea prin privare de libertate ar putea constitui, în opinia curții, o modalitate de executare excesivă și lipsită de finalitate, mai ales, ținând cont de faptul că inculpatul are o . afecțiuni ale sănătății, justificate cu actele medicale depuse în cursul soluționării apelului, chiar dacă acestea nu sunt în măsură să înlăture posibilitatea sa de prestare a muncii în folosul comunității.

În acest sens curtea va valorifica acordul dat de inculpat prin declarația notarială autentificată sub nr.828/18.06.2015 la Biroul societății profesionale notariale „C. și T.” din Ploiești (fila 250, volum 2, dosar apel) cu privire la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității și apreciind că în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii și posibilitățile reale de îndreptare ale icnulpatului, aplicarea pedepsei este suficientă și chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni fiind suficientă supravegherea conduite sale pentru perioada maximă determinată prin lege.

În considerarea acestor argumente, curtea apreciază că în global dispozițiile noii legi penale sunt mai favorabile icnulpatului și că reinserția socială a acestuia se poate realiza prin mecanismul măsurilor de supraveghere și al obligațiilor impuse de lege, iar sub acest aspect, apar ca fiind fondate criticile formulate de inculpat, care solicită adoptarea unei modalități de executare nonprivative de libertate și ca nefondate criticile formulate de Ministerul Public cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei și la reținerea circumstanțelor atenuante facultative judiciare.

În consecință, față de argumentele expuse în precedent, curtea va admite căile de atac declarate de Ministerul Public și de către inculpat și în baza art.421 pct.2 lit.a C.pr.penală, va desființa în parte sentința în latură penală și va pronunța o nouă hotărâre, în soluționarea acțiunii penale, în sensul că, va înlătura dispoziția de achitare a inculpatului pentru comiterea infracțiunilor de complicitate la delapidare în formă continuată cu consecințe deosebit de grave și respectiv de complicitate la spălare de bani în formă continuată și în aplicarea disp. art. 5 cod penal, în baza disp. art. 386 cod procedură penală, va schimba încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpat astfel:

- din infracțiunea de complicitate la delapidare în formă continuată cu consecințe deosebit de grave, prev. de disp. art. 26 cod penal din 1969 rap. la art. 215/1 alin. 2 cod penal din 1969, cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal din 1969, faptă din perioada 2003-2006, parte civilă . Ploiești, prejudiciu 494.842,66 lei, în participație improprie la săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată, prev. de art. 52 alin. 3 cod penal rap. la art. 295 cod penal cu aplic. art. 35 alin. 1 cod penal, și, făcând aplicarea disp. art. 75 alin. 2 cod penal, rap. la art. 76 alin. 1 cod penal, va condamna pe inculpatul A. F. la pedeapsa principală de 1 an și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și g cod penal (cu referire la dreptul de a desfășura activitatea de administrator al unei societăți comerciale) pe durata de 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare;

- din infracțiunea de complicitate la spălare de bani în formă continuată, prev. de disp. art. 26 cod penal din 1969 rap. la art. 23 alin. 1 lit. b și c din legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal din 1969, faptă din perioada 2003-2006, prejudiciu 368.020,36 lei, în participație improprie la săvârșirea infracțiunii de spălare de bani în formă continuată, prev. de art. 52 alin. 3 cod penal rap. la art. 29 alin. 1 lit. b și c din legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, republicată, astfel cum a fost modificată prin legea 187/2002 și respectiv prin legea 255/2013, cu aplic. art. 35 alin. 1 cod penal, și, făcând aplicarea disp. art. 75 alin. 2 cod penal, rap. la art. 76 alin. 1 cod penal, va condamna pe inculpatul A. F. la pedeapsa principală de 2 ani închisoare;

-din infracțiunea de complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 26 cod penal din 1969 rap. la art. 9 alin. 1 lit. a și c din legea nr. 251/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal din 1969 și a disp. art. 13 cod penal din 1969, faptă din perioada 2003-2006, parte civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Prahova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ploiești, prejudiciu 699.556 lei, în participație improprie la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 53 alin. 2 cod penal rap. la art. 9 alin. 1 lit. a și c din legea nr. 251/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, astfel cum a fost modificată prin legea 187/2002 și respectiv prin legea 255/2013, cu aplic. art. 35 alin. 1 cod penal, și, făcând aplicarea disp. art. 75 alin. 2 cod penal, rap. la art. 76 alin. 1 cod penal, va condamna pe inculpatul A. F. la pedeapsa principală de 1 an și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și g cod penal (cu referire la dreptul de a desfășura activitatea de administrator al unei societăți comerciale) pe durata de 4 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza disp. art. 39 alin. 1 lit. b cod penal, va aplica inculpatului pedeapsa principală cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, la care se va adauga un spor de o treime din totalul de 2 ani și 8 luni al celorlalte pedepse stabilite, deci un spor de 10 luni și 20 de zile închisoare, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani, 10 luni și 20 de zile închisoare.

În baza disp. art. 45 alin. 3 lit. a cod penal, va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și g cod penal (cu referire la dreptul de a desfășura activitatea de administrator al unei societăți comerciale) pe durata de 4 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Se va înlătura aplicarea disp. art. 71 alin. 2 și alin. 5 cod penal din 1969, art. 64 cod penal din 1969, precum și a disp. art. 81 și următoarele cod penal din 1969.

În baza art. 91 Cod penal se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani, 10 luni și 20 de zile închisoare, pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, stabilit conform dispozițiilor art. 92 Cod penal.

În baza art. 93 alin. 1 Cod penal va fi obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la S. de Probațiune Prahova, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. 2 lit. d Cod penal se va impune inculpatului să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței de executare.

În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul . Urbană Ploiești SRL – servicii de utilitate publică, sau în cadrul Administrației Parcului Memorial C. S. Ploiești - servicii de utilitate publică, pe o perioadă de 120 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. 4 Cod penal se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În privința acțiunii civile alăturate celei penale, curtea reține pe de o parte că sunt nefondate criticile apelantei părți civile Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Prahova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ploiești, deoarece așa cum s-a arătat în precedent, la primul grad de jurisdicție au fost acordate obligațiile fiscale accesorii calculate potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală (art.119) iar prejudiciul produs prin săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în patrimoniul părții civile a fost corect determinat prin obligarea inculpatului la plata prejudiciului efectiv produs de 699.556 lei la care s-au adăugat dobânzile reprezentând beneficiul nerealizat în sumă de 530.904 lei potrivit constituirii de parte civilă.

Acțiunea civilă alăturată celei penale a fost așadar judicios rezolvată la primul grad de jurisdicție, prin constatarea existenței cumulative a condițiilor ce reglementează răspunderea civilă delictuală a inculpatului, consecință a răspunderii sale penale, iar partea civilă nu a contestat, prin prezenta cale de atac, întinderea despăgubirilor civile.

Așa fiind, apelul declarat de partea civilă care a criticat numai neacordarea obligațiilor fiscale accesorii este nefondat, urmând a fi respins conform art.421 pct.1 lit.b C.pr.penală, întrucât prin sentința apelată s-a dispus acordarea acestor obligații fiscale accesorii.

În al doilea rând curtea reține că deși pe parcursul soluționării procesului penal a fost introdusă în cauză și citată ca parte civilă . P., în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de delapidare, cu toate acestea acțiunea civilă cu privire la această parte civilă nu mai poate avea ca finalitate obligarea inculpatului la readucerea în patrimoniul societății a sumei de bani ce a constituit obiectul material al infracțiunii de delapidare comisă în forma participației improprii deoarece, cu privire la această societate comercială s-a dispus radierea, ca efect al închiderii procedurii insolvenței, astfel cum rezultă din sentința civilă nr.178/28 ianuarie 2013 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Prahova, în dosarul_/105/2006.

Ca atare, cum efectul închiderii procedurii de insolvență este cel al radierii agentului economic, se constată că suma reprezentând prejudiciul comis prin săvârșirea infracțiunii de delapidare nu mai poate fi readusă în patrimoniul acestuia, întrucât entitatea juridică nu se mai află în ființă, nu mai există, suma de bani reprezentând prejudiciu ce i-a fost produs nemaiputând servi așadar la reîntregirea patrimoniului și deci la eventuala îndestulare a creditorilor.

P. urmare, această sumă urmează a face obiectul confiscării speciale în condițiile art.112 alin.1 lit. e cod penal, alături de suma ce constituie obiectul infracțiunii de spălare de bani conform art. 33 din legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, republicată, astfel cum a fost modificată prin legea 187/2002 și respectiv prin legea 255/2013, acestea constituind sumele dobândite de inculpat prin săvârșirea celor două infracțiuni în privința cărora a fost antrenată răspunderea sa penală, dar cu privire la care răspunderea civilă nu poate fi antrenată prin obligarea la plata de despăgubiri civile, astfel că se impune confiscarea specială a sumelor dobândite din infracțiune ca o măsură de siguranță în cadrul procesului penal vând ca scop preîntâmpinarea săvârșirii de noi fapte prevăzute de legea penală și înlăturarea stării de pericol create prin săvârșirea faptei, inclusiv prin beneficierea inculpatului de sumele de bani dobândite prin săvârșirea faptelor.

În consecință, în baza dispozițiilor legale sus menționate se va dispune confiscarea de la inculpat a sumei de 368.020,36 lei reprezentând sumă dobândită din săvârșirea infracțiunii de participație improprie la spălare de bani în formă continuată, iar în baza disp. art. 112 alin. 1 lit. e cod penal dispune confiscarea de la inculpat a sumei de 494.842,66 lei reprezentând sumă dobândită în urma săvârșirii infracțiunii de participație improprie la delapidare în formă continuată.

Astfel, potrivit art. 32 din legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, republicată, astfel cum a fost modificată prin legea 187/2002 și respectiv prin legea 255/2013 ,, în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune de spălare a banilor… luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie’’, iar conform 33 alin. 6 din legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, republicată, astfel cum a fost modificată prin legea 187/2002 și respectiv prin legea 255/2013 ,,pentru a garanta aducerea la îndeplinire a confiscării bunurilor, este obligatorie luarea măsurilor asigurătorii prevăzute de codul de procedură penală’’.

De asemenea, conform art. 11 din legea 251/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, astfel cum a fost modificată prin legea 187/2002 și respectiv prin legea 255/2013 ,, în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune revăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie’’.

Sub acest aspect, se constată că deși în rechizitoriu s-a precizat că au fost întocmite procese verbale de sechestru cu privire la bunurile inculpatului, se constată că potrivit adreselor aflate la filele 187 – 198 volum 1 dosar urmărire penală, ANAF a comunicat că operațiunea de evaluare și aplicare a sechestrului a fost întreruptă ca urmare a declanșării procedurii de insolvență a debitorului . P., începând cu data de 29.01.2007.

Această împrejurare conduce la constatarea faptului că practic, procedurile de indisponibilizare prin instituirea sechestrului asigurător au rămas fără efecte, nefiind admisă finalitatea cerută de lege, observându-se concomitent că nici pe parcursul primului grad de jurisdicție nu au fost instituite astfel de măsuri, ele nefiind dispuse nici prin sentința apelată.

În aceste condiții, curtea constată că se impune a face aplicarea caracterului obligatoriu, imperativ, al instituirii măsurilor asigurătorii, conform dispozițiilor legale menționate, astfel încât se va dispune luarea măsurii asigurătorii a indisponibilizării prin instituirea sechestrului, conform art. 249 alin. 4 și 5 cod procedură penală, în vederea confiscării speciale și a reparării pagubei produse prin infracțiuni, asupra bunurilor inculpatului, până la concurența sumei totale de 2.102.323,02 lei, precum și instituirea popririi prev. de art. 254 cod procedură penală, în limita aceleiași sume.

Se va menține restul dispozițiilor sentinței, care nu contravin prezentelor dispoziții.

În baza disp. art. 13 din legea 251/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, astfel cum a fost modificată prin legea 187/2002 și respectiv prin legea 255/2013 se va dispune comunicarea unei copii a prezentei decizii către Oficiul Național al Registrului Comerțului.

În baza disp. art. 37 din legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, republicată, astfel cum a fost modificată prin legea 187/2002 și respectiv prin legea 255/2013 se va dispune comunicarea unei copii a prezentei decizii către Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.

Soluționarea tuturor aspectelor ce țin de justa soluționare a cauzei, potrivit art.404 alin.4 lit.i c.pr.penală, curtea constată că se impune a se încuviința cererea expertului contabil desemnat de instanță, D. M., de suplimentare a onorariului fixat provizoriu, de la suma de 2.000 lei, la suma finală de 9.050 lei și în consecință îl va obliga pe inculpat la plata onorariului astfel suplimentat, prin virarea diferenței de 7.050 lei în contul Biroului de Expertize Judiciare din cadrul Tribunalului Prahova.

Din acest punct de vedere, curtea reține că cererea de majorare a onorariului a fost însoțită de nota de fundamentare depusă de expert, aflată la fila 3, volum 2 dosar apel, precum și de cele 20 ordine de deplasare emise de expert în intervalul de timp necesar efectuării lucrării, aflate la filele 4-23, volum 2, dosar apel, ca și de bonurile fiscale de combustibil și copiile facturilor și chitanțelor atestând plățile făcute de expert, atât pentru declasările ce au justificat consultarea documentelor financiar fiscale necesare efectuării lucrării, cât și pentru efectuarea de fotocopii și plata taxelor propriu-zise aferente consultării, în condițiile în care documentele contabile ale . P., sunt arhivate în cadrul AM Arhive Center SRL Ploiești (filele 24-26, volum 2, dosar apel).

De asemenea se va încuviința cererea interpretului de limbă turcă Geambulat Fetin de acordare a cheltuielilor de transport în sumă de 57,72 lei aferente deplasării sale la termenul de judecată din data de 27.04.2015, sens în care se va emite adresă către Departamentul Economico - Financiar al Curții de Apel Ploiești.

Văzând și disp. art.275 alin.2 și 3 C.pr.penală..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelurile declarate de Ministerul Public – D.I.I.C.O.T - S. Teritorial Ploiești și de inculpatul A. F., fiul lui I. A. și F. A., născut la data de 20.04.1967 în Beyparazi-Turcia, domiciliat în localitatea Ankara, Altindag F –C., Maho Kenal cod nr.1, cu reședința în Ploiești, . ..13. jud. Prahova, împotriva sentinței penale nr. 632/24 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, desființează în parte sentința în latură penală și pronunță o nouă hotărâre, după cum urmează:

Înlătură dispoziția de achitare a inculpatului pentru comiterea infracțiunilor de complicitate la delapidare în formă continuată cu consecințe deosebit de grave și respectiv de complicitate la spălare de bani în formă continuată și în aplicarea disp. art. 5 cod penal, în baza disp. art. 386 cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpat astfel:

- din infracțiunea de complicitate la delapidare în formă continuată cu consecințe deosebit de grave, prev. de disp. art. 26 cod penal din 1969 rap. la art. 215/1 alin. 2 cod penal din 1969, cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal din 1969, faptă din perioada 2003-2006, parte civilă . Ploiești, prejudiciu 494.842,66 lei, în participație improprie la săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată, prev. de art. 52 alin. 3 cod penal rap. la art. 295 cod penal cu aplic. art. 35 alin. 1 cod penal, și, făcând aplicarea disp. art. 75 alin. 2 cod penal, rap. la art. 76 alin. 1 cod penal, condamnă pe inculpatul A. F. la pedeapsa principală de 1 an și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și g cod penal (cu referire la dreptul de a desfășura activitatea de administrator al unei societăți comerciale) pe durata de 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare;

- din infracțiunea de complicitate la spălare de bani în formă continuată, prev. de disp. art. 26 cod penal din 1969 rap. la art. 23 alin. 1 lit. b și c din legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal din 1969, faptă din perioada 2003-2006, prejudiciu 368.020,36 lei, în participație improprie la săvârșirea infracțiunii de spălare de bani în formă continuată, prev. de art. 52 alin. 3 cod penal rap. la art. 29 alin. 1 lit. b și c din legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, republicată, astfel cum a fost modificată prin legea 187/2002 și respectiv prin legea 255/2013, cu aplic. art. 35 alin. 1 cod penal, și, făcând aplicarea disp. art. 75 alin. 2 cod penal, rap. la art. 76 alin. 1 cod penal, condamnă pe inculpatul A. F. la pedeapsa principală de 2 ani închisoare;

- din infracțiunea de complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 26 cod penal din 1969 rap. la art. 9 alin. 1 lit. a și c din legea nr. 251/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal din 1969 și a disp. art. 13 cod penal din 1969, faptă din perioada 2003-2006, parte civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Prahova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ploiești, prejudiciu 699.556 lei, în participație improprie la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 53 alin. 2 cod penal rap. la art. 9 alin. 1 lit. a și c din legea nr. 251/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, astfel cum a fost modificată prin legea 187/2002 și respectiv prin legea 255/2013, cu aplic. art. 35 alin. 1 cod penal, și, făcând aplicarea disp. art. 75 alin. 2 cod penal, rap. la art. 76 alin. 1 cod penal, condamnă pe inculpatul A. F. la pedeapsa principală de 1 an și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și g cod penal (cu referire la dreptul de a desfășura activitatea de administrator al unei societăți comerciale) pe durata de 4 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza disp. art. 39 alin. 1 lit. b cod penal, aplică inculpatului pedeapsa principală cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din totalul de 2 ani și 8 luni al celorlalte pedepse stabilite, deci un spor de 10 luni și 20 de zile închisoare, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani, 10 luni și 20 de zile închisoare.

În baza disp. art. 45 alin. 3 lit. a cod penal, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și g cod penal (cu referire la dreptul de a desfășura activitatea de administrator al unei societăți comerciale) pe durata de 4 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Înlătură aplicarea disp. art. 71 alin. 2 și alin. 5 cod penal din 1969, art. 64 cod penal din 1969, precum și a disp. art. 81 și următoarele cod penal din 1969.

În baza art. 91 Cod penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani, 10 luni și 20 de zile închisoare, pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, stabilit conform dispozițiilor art. 92 Cod penal.

În baza art. 93 alin. 1 Cod penal obligă inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la S. de Probațiune Prahova, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. 2 lit. d Cod penal impune inculpatului să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței de executare.

În baza art. 91 alin. 4 Cod penal atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza disp. art. 33 din legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, republicată, astfel cum a fost modificată prin legea 187/2002 și respectiv prin legea 255/2013, rap. la art. 112 alin. 1 lit. e cod penal, dispune confiscarea de la inculpat a sumei de 368.020,36 lei reprezentând sumă dobândită din săvârșirea infracțiunii de participație improprie la spălare de bani în formă continuată, iar în baza disp. art. 112 alin. 1 lit. e cod penal dispune confiscarea de la inculpat a sumei de 494.842,66 lei reprezentând sumă dobândită în urma săvârșirii infracțiunii de participație improprie la delapidare în formă continuată.

În baza disp. art. 397 alin. 2 cod procedură penală, rap. la art. 11 din legea 251/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, astfel cum a fost modificată prin legea 187/2002 și respectiv prin legea 255/2013, și a disp. art. 32 rap. la art. 33 alin. 6 din legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, republicată, astfel cum a fost modificată prin legea 187/2002 și respectiv prin legea 255/2013, dispune luarea măsurii asigurătorii a indisponibilizării prin instituirea sechestrului, conform art. 249 alin. 4 și 5 cod procedură penală, în vederea confiscării speciale și a reparării pagubei produse prin infracțiuni, asupra bunurilor inculpatului, până la concurența sumei totale de 2.102.323,02 lei, precum și instituirea popririi prev. de art. 254 cod procedură penală, în limita aceleiași sume.

Menține restul dispozițiilor sentinței, care nu contravin prezentelor dispoziții.

Respinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Prahova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ploiești.

În baza disp. art. 13 din legea 251/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, astfel cum a fost modificată prin legea 187/2002 și respectiv prin legea 255/2013 dispune comunicarea unei copii a prezentei decizii către Oficiul Național al Registrului Comerțului.

În baza disp. art. 37 din legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, republicată, astfel cum a fost modificată prin legea 187/2002 și respectiv prin legea 255/2013 dispune comunicarea unei copii a prezentei decizii către Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.

Încuviințează cererea expertului contabil desemnat de instanță, D. M., de suplimentare a onorariului fixat provizoriu, de la suma de 2.000 lei, la suma finală de 9.050 lei și obligă pe inculpat la plata onorariului astfel suplimentat, prin virarea diferenței de 7.050 lei în contul Biroului de Expertize Judiciare din cadrul Tribunalului Prahova.

Încuviințează cererea interpretului de limbă turcă Geambulat Fetin de acordare a cheltuielilor de transport în sumă de 57,72 lei aferente deplasării sale la termenul de judecată din data de 27.04.2015, sens în care se va emite adresă către Departamentul Economico - Financiar al Curții de Apel Ploiești.

Obligă apelanta parte civilă la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, în apel.

Celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 iunie 2015.

Președinte, Judecător,

C. G. S. P. B.

Grefier,

M. M.

Red.G.C./tehnored.M.M.

7 ex./ 21.07.2015.

d.f._ /_, Tribunalul Prahova

j.f. M. V.

operator de date cu caracter personal,

număr notificare 3113/2006

← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1265/2015. Curtea...		Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 893/2015. Curtea... →

Delapidarea. Art.295 NCP. Decizia nr. 695/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Delapidarea. Art.295 NCP. Decizia nr. 695/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI