Tâlhărie calificată (art.234 NCP). Decizia nr. 377/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 377/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 4703/315/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA NR. 377

Ședința publică din data de 7 aprilie 2015

Președinte – L. C.

Judecător - F. T.

Grefier- A. Ț.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. I. din cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște și de inculpatul T. M. G., fiul lui G. și S., născut la data de 23.10.1991 în orașul P., județul Dâmbovița, CNP_, domiciliat în Târgoviște, ., ..A, apt.16, județul Dâmbovița, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 427 din data de 3 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, prin care s-au dispus următoarele:

În baza art. 234 al.1 lit.f noul Cod penal inculpatul T. M. G., a fost condamnat la 4 ani închisoare pentru tâlhărie calificată.

În baza art.205 al.1 noul Cod penal, același inculpat a fost condamnat la 1 an și 3 luni închisoare pentru lipsire de libertate.

În temeiul art.39 al.1 lit.b noul Cod penal rap. la art.38 al.1 noul Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare sporită cu 5 luni (o treime din cealaltă pedeapsă) în total inculpatul având de executat pedeapsa de 4 ani și 5 luni închisoare.

În baza art.67 al.2 noul Cod penal rap. la art. 66 al.1 lit. a, b, n noul Cod penal s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, respectiv de a comunica cu persoana vătămată S. Ș., pe o perioadă de 4 ani de la rămânerea definitivă a pedepsei principale.

În temeiul art.65 al.1 noul Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea pe durata executării pedepsei a drepturilor prev. de art. 66 al.1 lit. a, b și n noul Cod penal mai sus menționate.

În temeiul art.72 noul Cod penal s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestului preventiv de la 16.04.2014 la zi.

În baza art.399 al.1 noul Cod de procedură penală s-a menținut față de inculpat măsura arestării preventive conform MAP nr.9/UP/16.04.2014.

În temeiul art.397 al.1 noul Cod de procedură penală rap. la art.19 noul Cod de procedură penală și la art.1357 noul cod civil s-a admis în parte acțiunea părții civile S. Ș., domiciliat în Târgoviște, . G, ., județul Dâmbovița și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 970 de lei daune materiale către acesta.

În baza art. 274 al.1 noul Cod de procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 326 lei cheltuieli judiciare față de stat.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul inculpat T. M. G., aflat în stare de detenție, fiind asistat de avocat ales A. I. din cadrul Baroului Dâmbovița, potrivit împuternicirii avocațiale ., nr._/2011, aflată la fila 32 dosar, martorul Ș. A. A., lipsă fiind intimatul parte civilă S. Ș..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:

Cu permisiunea instanței, avocat ales A. I. a luat legătura cu apelantul inculpat T. M. G., aflat în stare de detenție.

S-a procedat la identificarea martorului Ș. A. A., care a prezentat instanței cartea de identitate ., nr._, eliberată de SPCELEP Târgoviște la data de 04.11.2010, după care acesta a fost audiat sub prestare de jurământ, depoziția sa fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.

Avocat A. I., având cuvântul pentru apelantul inculpat T. M. G., arată că reiterează aceleași probatorii ca și la termenul anterior, și de asemenea solicită audierea martorilor G. C. M. L. și N. E., prezente la acest termen în instanță, ale căror declarații extrajudiciare le-a depus la dosar la termenul anterior de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, apreciază că nu se justifică audierea martorelor G. C. M. L. și N. E..

Curtea având în vedere declarația martorei de la acest termen de judecată cât cea a martorului de la termenul anterior de judecată, respinge cererea formulată de avocatul ales al apelantului inculpat audierea martorelor G. C. M. L. și N. E.. De asemenea, respinge și celelalte probe solicitate de apelantul inculpat prin apărătorul său .

Avocat A. I., având cuvântul pentru apelantul inculpat T. M. G., stăruie în audierea victimei S. Ș..

Curtea față de declarațiile date de partea civilă S. Ș. pe parcursul urmăririi penale și la instanța de fond, apreciază că nu este necesară audierea acesteia, astfel că respinge cererea formulată de avocatul inculpatului în acest sens.

Avocat A. I., având cuvântul pentru apelantul inculpat T. M. G., arată că acesta dorește să mai dea o declarație în fața instanței de apel.

A fost audiat apelantul inculpat T. M. G., în prezența apărătorului său ales, depoziția acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat.

Avocat A. I., având cuvântul pentru apelantul inculpat T. M. G., arată că nu mai are cereri de formulat.

Curtea luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată apelurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că susține apelul unității de parchet aflat la dosar, ce vizează netemeinicia sentinței instanței de fond determinată de faptul că pedepsele aplicate și implicit pedeapsa rezultantă pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului nu au fost just individualizate, fiind stabilite într-un cuantum redus pentru infracțiunile deduse judecății, respectiv tâlhărie calificată și lipsire de libertate în concurs real, deși circumstanțele reale și personale ale inculpatului imprimă faptelor un grad de pericol social ridicat.

Necesitatea aplicării unor pedepse într-un cuantum mai ridicat inculpatului rezultă din modul de operare în săvârșirea infracțiunilor cât și din atitudinea inculpatului care inițial a recunoscut comiterea faptelor reținute în sarcina sa, după care în fața instanței de judecată a negat comiterea faptelor, susținând că nu a intrat niciodată în locuința părții vătămate, pe care o cunoștea, de altfel, doar din vedere, explicație ce nu corespunde realității având în vedere probele administrate în cauză, inclusiv că la fața locului au fost descoperite și ridicate urme ale inculpatului de pe ușa de acces și din interiorul locuinței persoanei vătămate.

Atitudinea inculpatului denotă faptul că nu conștientizează gravitatea deosebită a faptelor comise și impactul acestora în societate și nu în ultimul rând față de persoana vătămată care este o persoană în vârstă de 70 de ani, persoană ce a fost imobilizată, deposedată de a o anumită sumă de bani și apoi abandonată în locuința sa.

Modul de comitere a faptei de către inculpat și gradul de violență manifestat de către acesta denotă o periculozitate sporită a acestuia cât și faptul că nu are nici cea mai mică considerație față de persoane și față de bunurile acestora.

Totodată, la individualizarea pedepselor se impune a se fi avut în vedere faptul că inculpatul a mai fost condamnat pentru fapte contra patrimoniului.

Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și în rejudecare reindividualizarea pedepselor pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului.

Avocat A. I., având cuvântul pentru apelantul inculpat T. M. G., solicită, în temeiul art.396 alin.1 și 5, art.431 alin.2 lit.c, art. 423 alin.1 rap. la art.16 pct. 1 lit.c și art. 17 pct. 2 Cod procedură penală, admiterea apelului inculpatului, desființarea sentinței primei instanțe, pronunțarea unei hotărâri noi, achitarea inculpatului cu privire la faptele pentru care a fost trimis în judecată, respectiv cele prevăzute de art. 234 alin.1 lit. f Cod penal și art.205 alin.1 Cod penal, cu aplic. art.38 alin.1 Cod penal.

De asemenea, în temeiul disp.art.362 alin.1 și art. 399 alin. 1 Cod procedură penală, solicită revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului și punerea de îndată în libertate a acestuia.

În subsidiar, în temeiul art. 17 alin.2 rap. la art.16 pct.1 lit.c Cod procedură penală, solicită să se dispună încetarea procesului penal față de apelantul inculpat având în vedere lipsa condiției prevăzută de lege, respectiv lipsa probelor concludente și pertinente din care să rezulte, dincolo de orice dubiu, că apelantul inculpat este autor al faptelor reținute în sarcina sa, ca urmare a faptului că acesta nu este vinovat de comiterea faptelor.

De asemenea, in tertio, în temeiul art. 17 alin.2 rap. la art. 16 pct. 1 lit.c Cod procedură penală, solicită să se dispună restituirea dosarului la organele de urmărire penală în vederea identificării adevăraților autori ai faptei și tragerea la răspundere penală a acestora.

Totodată, în temeiul art. 52 alin.3 din Constituția României, solicită să se dispună justa despăgubire a inculpatului pentru arestarea nelegală.

Precizează că apelantul inculpat a formulat în termen legal apel împotriva sentinței penale nr. 427 din data de 3.11.2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște.

Arată că din declarația persoanei vătămate S. Ș., aflată la filele 55-56, rezultă chestiuni certe, coerente asupra cărora nu există nici un fel de dubiu, cum ar fi spre exemplu faptul că acesta locuiește singur, într-o garsonieră fără utilități, fiind debranșat de la energie electrică, gaze și apă curentă, timpul comiterii faptei este 14.04.2014, noaptea, în jurul orelor 21³⁰ și nu ziua cum s-a reținut, locul comiterii faptei fiind garsoniera persoanei vătămate.

De asemenea, din declarația persoanei vătămate rezultă fără dubiu că locuiește singur de cinci ani, în ziua de 14.04.2014, în jurul orei 12³⁰ a luat pensia la domiciliul său unde a venit poștașul de la care a încasat suma de 1700 lei în bancnote de 100 lei pe care le-a introdus în portmoneu, iar portmoneul în buzunar, după care a plecat în oraș. Tot din declarația lui, în mod cert rezultă că s-a întors la domiciliu după lăsarea întunericului. Deci acesta s-a întors acasă după ora 21³⁰. Aceiași declarație a fost dată de persoana vătămată și în fața instanței de fond, în care a descris firul evenimentelor în același fel.

Persoana vătămată a declarat că atunci când s-a întors în locuința sa a găsit doi tineri așezați pe canapea și pe fotoliu, i-a întrebat ce cauză în casa lui, aceștia nu i-au răspuns,l-au bruscat, l-au strâns de mâini, l-aui ars cu bricheta la ambele mâini și i-au sustras portofelul în care era suma de 1700 lei, iar după cei-au luat portofelul cu bani aceștia au fugit.

Într-adevăr cei doi au fugit pentru că a auzit martorul care a sesizat poliția, respectiv B. M., care prin declarația dată a arătat că după ora 21³⁰ a auzit pe scară și pe hol pași alergând, nu a dat importanță acestora numai că la puțin timp a auzit în plafonul garsonierei sale lovituri sacadate la intervale neregulate, Discutând cu soția sa, B. R., au ajuns la concluzia că trebuie să sune la poliție, ceea ce au și făcut. A venit poliția, însă la dosar nu se regăsește raportul polițiștilor, întrucât în fața polițiștilor și a celor prezenți pe scară la acel moment S. Ș. a spus că a revenit acasă în jurul orei 21³⁰ și a găsit în locuința sa două persoane care l-au agresat, l-au legat. Mai mult, poliția nu a precizat ce a făcut cu acea pungă cu materii fecale pe care S. Ș. a avut-o pe cap, i-a fost introdusă pe cap. Dacă era vorba ca aceasta să-i fie pusă în timpul zilei, până seara aveam de a face cu un mort nu cu individ care a fost agresat, tâlhărit.

Precizează că la poliție s-a sunat la ora 23⁵⁵, polițiștii au reacționat foarte repede, împreună cu cetățenii care i-au așteptat la scara blocului au pătruns până la garsoniera lui S. Ș., polițiștii au împins ușa, l-au găsit pe S. Ș. cu punga pe cap, i-au scos punga de pe cap.

Toți vecinii l-au auzit pe S. Ș. când a spus că a venit acasă la ora 21³⁰.

Apreciază că declarația lui S. Ș. este consecventă și că ne aflăm în fața unei grave erori judiciare.

Depune și concluzii scrise

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită respingerea ca nefondat a apelului inculpatului în raport de criticile formulate de acesta pe care le consideră nejustificate, situația de fapt și de drept reținută de judecătorul fondului a fost confirmată de probele administrate în cauză.

Avocat A. I., având cuvântul pentru apelantul inculpat T. M. G., solicită respingerea apelului parchetului, admiterea apelului inculpatului astfel cum a fost formulat.

În ceea ce privește probatoriul administrat în cauză, arată că probatoriile contradictorii ale organelor de urmărire penală și ale instanței fondului se bazează pe trei declarații ale unor martori mincinoși, respectiv M. G., C. D. și P. O., întrucât T. M. a retras ce a declarat la poliție, respectiv că i-ar fi vândut inculpatului o pereche de pantofi sport. C. D. a afirmat că i-ar fi vândut inculpatului un trening, însă, în realitate nu i-a vândut treningul respectiv, îl cunoștea pe inculpat din copilărie, s-au întâlnit în mod întâmplător, iar inculpatul, a doua zi, respectiv la data de 15.04.2014 a plecat cu cele două martore ale căror declarații extrajudiciare le-a depus la dosar, la P. de unde și-a cumpărat treningul.

Consideră că adevărații autori ai faptei sunt M. G. și zis E. „Mocsul”, iar inculpatul este nevinovat.

Apelantul inculpat T. M. G., personal având ultimul cuvânt, arată că nu este vinovat de comiterea faptelor reținute în sarcina sa pentru care a fost cercetat și condamnat.

CURTEA

Deliberând asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 427 din data de 3 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, s-au dispus următoarele:

În baza art. 234 al.1 lit.f noul Cod penal inculpatul T. M. G., a fost condamnat la 4 ani închisoare pentru tâlhărie calificată.

În baza art.205 al.1 noul Cod penal, același inculpat a fost condamnat la 1 an și 3 luni închisoare pentru lipsire de libertate.

În temeiul art.65 al.1 noul Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea pe durata executării pedepsei a drepturilor prev. de art. 66 al.1 lit. a, b și n noul Cod penal mai sus menționate.

În temeiul art.72 noul Cod penal s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestului preventiv de la 16.04.2014 la zi.

În baza art.399 al.1 noul Cod de procedură penală s-a menținut față de inculpat măsura arestării preventive conform MAP nr.9/UP/16.04.2014.

În temeiul art.397 al.1 noul Cod de procedură penală rap. la art.19 noul Cod de procedură penală și la art.1357 noul Cod civil s-a admis în parte acțiunea părții civile S. Ș., domiciliat în Târgoviște, ..2, apt.57, județul Dâmbovița și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 970 de lei daune materiale către acesta.

În baza art. 274 al.1 noul Cod de procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 326 lei cheltuieli judiciare față de stat.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul din data de 12.05.2014 emis în dosarul de parchet nr.2331/P/2014, înregistrat la data de 13.05.2014, sub nr._, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul T. M. G. pentru infr. prev. de art. 234 al.1 lit.f noul Cod penal și art.205 al.1 noul Cod penal, ambele cu aplicarea art.38 al.1 noul Cod penal.

Prin actul de sesizare s-a reținut că în ziua de 14.04.2014 inculpatul a pătruns în domiciliul persoanei vătămate S. Ș. din Târgoviște ., ap.57, ., unde l-a lovit pe acesta cu pumnii și l-a legat la mâini cu o curea la spate, punându-i un căluș la gură și acoperindu-i capul, după care i-a sustras suma de aproximativ 1600 de lei, plecând din domiciliul acestuia și lăsându-l imobilizat și în imposibilitatea de a se deplasa.

În cursul urmăririi penale, au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarații inculpat, plângerea și declarațiile persoanei vătămate, raport privind apelul SNUAU 112, proces verbal de cercetare la fața locului și planșă foto, raport de expertiză medico-legală nr.90/V/17.04.2014, proces verbal de identificare a persoanei din grup și planșă foto, raport de constatare criminalistică nr._/16.04.2014, declarații de martor.

În cursul judecății, au fost audiați inculpatul, persoana vătămată și martorii M. G. C., C. D., T. O. M. și C. L., fiind depuse mai multe înscrisuri.

Analizând ansamblul probelor administrate în cauză, instanța de fond a reținut că inculpatul a pătruns în interiorul locuinței persoanei vătămate, cel mai probabil în intervalul orar 13⁰⁰- 14⁰⁰, unde a imobilizat victima și i-a sustras o sumă de bani ce a găsit-o asupra acesteia, lăsându-l pe S. Ș. în imposibilitate de a se deplasa și, cel mai probabil într-o stare de semiconștiență sau inconștiență.

Această situație de fapt rezultă din ansamblul probelor administrate, atât în faza de urmărire penală, dar și în faza de judecată.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei prin declarația din 16.04.2014 dată în prezența apărătorului din oficiu, pentru ca, ulterior, în prezența apărătorului ales și constant în fața procurorului și a instanței de judecată să nege acuzația afirmând brutalități de ordin fizic și psihic ale organelor de poliție. Sub acest din urmă aspect, prima instanță a constatat însă că nu există nici o suspiciune rezonabilă de exercitarea unor asemenea violențe față de inculpat, neexistând până în prezent nici un rezultat al vreunei anchete sau date credibile din care să reiasă că inculpatul ar fi fost supus la violențe în preajma datei de 16.04.2014 când a fost identificat și a recunoscut acuzația. Singurul aspect că inculpatul a fost internat o perioadă la Spitalul Penitenciar Colibași nu poate constitui vreun indiciu în sensul celor mai sus menționate.

A mai reținut prima instanță că, se remarcă faptul că în declarația din data de 16.04.2014 inculpatul a dat detalii asupra modalității de cheltuire a o parte din banii sustrași (inculpatul recunoscând că a sustras 970 de lei). Astfel cele atunci afirmate au fost confirmate de declarațiile martorilor T. O. M. și C. D.. Prima martoră relevă faptul că a vândut în acea perioadă o pereche de adidași conform descrierii făcute de organele de poliție pe baza datelor furnizate de inculpat chiar dacă nu l-a mai recunoscut pe inculpat la aproape o săptămână de la data comiterii faptei, când i-a fost prezentat. Acest din urmă aspect nu poate reprezenta o probă de nevinovăție a inculpatului, raportat la timpul petrecut în magazin de inculpat și de faptul că nu toate persoanele care vând produse sunt capabile să-și amintească detalii despre toți clienții pe care i-au avut. Martorul C. D. l-a recunoscut constant pe inculpat – inclusiv în faza de judecată, ca fiind acela căruia i-a vândut un trening în data de 14.04.2014.

Deși indirecte cu privire la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, declarațiile martorilor T. O. M. și C. D., confirmă faptul că inculpatul a avut la dispoziție o sumă importantă de bani în după-amiaza zilei de 14.04.2014, aspect ce nu a putut fi justificat de inculpat, acesta, dar și persoanele din anturajul său (părinți, bunici, prieteni) arătând că acesta nu a avut asupra sa vreo sumă mare de bani cu acea ocazie. Familia inculpatului confirmă că acesta a venit de la Moțăeni în Târgoviște pentru a-și ridica actul de identitate, neavând bani decât de transport (lucru confirmat indirect și de alți martori audiați parte a anturajului său). Aflarea temporară a unei sume importante de bani la inculpat în după-amiaza zilei de 14.04.2014 nu poate fi explicată decât prin obținerea acesteia pe cale ilicită, coroborându-se astfel cu acuzația adusă. Cumpărarea rapidă a 2 obiecte vestimentare ce au însumat câteva sute de lei (aproape 400 de lei) precum și cheltuirea la pariuri și jocuri de noroc a restului de bani până la 970 de lei nu prezintă astfel aspecte de necredibilitate din declarația inculpatului din 16.04.2014.

În afara acestor probe de vinovăție, mai există și altele care concură la reținerea realității acuzației mai presus de orice dubiu rezonabil ce i-ar putea profita inculpatului raportat la condiția persoanei vătămate, incapabilă să ofere date reale și credibile asupra agresorului sau agresorilor.

Astfel aceste alte probe de vinovăție ar consta în plasarea inculpatului fără nici o altă justificare credibilă în câmpul infracțional prin analiza urmelor papilare și palmare identificate la fața locului în noaptea de 14/15.02.2014. Astfel urme create de palma sau degetele inculpatului au fost descoperite pe exteriorul ușii de acces în locuință (în contextul în care aceasta nu avea feronerie specifică pentru a fi închisă și a fost necesară doar împingerea sa pentru a se putea pătrunde în locuință) pe mânerul unui pat din camera principală, lângă care a fost descoperită imobilizată victima și aproape de cantul unei uși vechi de lemn, de bucătărie, din interiorul locuinței.

În contextul în care inculpatul afirmă că nu a intrat niciodată în locuința persoanei vătămate, pe care o cunoștea, de altfel, doar din vedere, aceasta locuind în blocul unde stau părinții săi, este inexplicabilă, altfel decât prin comiterea agresiunii asupra persoanei vătămate, descoperirea urmelor papilare sau palmare ale inculpatului de pe ușa de acces și din interiorul locuinței persoanei vătămate.

Se remarcă faptul că, în lipsa unui sistem de închidere a ușii de acces, urmele lăsate de inculpat trebuie să fi fost recente, pentru că, deschizându-se prin împingere, urme mai vechi papilare ale inculpatului s-ar fi șters de cele ale persoanei vătămate care trebuia să procedeze în mod identic pentru a pătrunde în locuință.

Nedescoperirea și a altor urme papilare ale inculpatului în locuri unde acestea s-ar fi putut afla – de exemplu pe cureaua cu care a fost legată victima nu reprezintă în sine probe de nevinovăție. Explicații credibile pot fi multiple – felul curelei nu a permis imprimare unor urme papilare, acestea puteau fi șterse chiar prin frecare repetată a obiectului specific operațiunii de legare, după cum în speță ar fi putut acționa și o altă persoană care să se fi protejat prin mănuși.

Persoana vătămată a declarat de altfel că agresorii au fost mai numeroși, deși instanța nu poate pune nici o bază asupra aspectelor declarate de persoana vătămată.

Apărarea principală a inculpatului a vizat faptul că . s-ar fi produs mai târziu, în jurul orelor 21⁰⁰, când inculpatul se afla la Moțăeni la bunici. Aceasta ar fi susținută în principal de cele declarate de persoana vătămată raportat la agresiune.

Se remarcă însă faptul că persoana vătămată este cunoscut ca alcoolic în blocul respectiv, instanța putând constata și în mod direct faptul că persoana vătămată nu are capacitatea relatării coerente a agresiunii la care a fost supus. Date certe referitoare la aceasta sunt acelea că în urmă cu mai multe luni față de 14.04.2014 a fost supus unor agresiuni similare, autorii fiind descoperiți și condamnați prin sentința penală nr.684/16.10.2013 a Judecătoriei Târgoviște. Astfel în lunile ianuarie, mai și iulie 2013 alte 2 persoane condamnate în prezent au intrat în locuința persoanei vătămate de unde i-au sustras cu violența bani din pensia proaspăt încasată. Acele persoane erau de asemenea vecine cu victima care aveau la cunoștință starea specifică de ebrietate în care aveau toate șansele să găsească persoana vătămată, precum și ziua aproximativă de încasare a pensiei.

De asemenea o altă dată certă este faptul că în jurul orelor 24⁰⁰ din 14.04.2014 a fost anunțată poliția asupra unui eveniment suspect în locuința victimei, aceasta fiind descoperită imobilizată pe dușumea.

A apreciat instanța de fond că nu pot fi primite declarațiile persoanei vătămate asupra momentului agresiunii – în jurul orelor 21⁰⁰ – 21³⁰. În fapt toate declarațiile persoanei vătămate trebuie filtrate prin prisma situației sale speciale – bolnav și cunoscut ca frecvent consumator de alcool aspecte ce-i afectează acuratețea percepției diferitelor evenimente din viața sa. În acest context se mai arată deși persoana vătămată descriind . la care a fost supusă inclusiv prin aceea că a fost arsă cu mucul de țigară (probabil pentru a arăta unde are banii), pe corpul său nu au fost identificate astfel de urme de violență.

De asemenea, instanța de fond a apreciat că nu se poate stabili nici prin declarațiile vecinilor acestuia că . ar fi avut loc în jurul orelor 21⁰⁰ așa cum s-a susținut de inculpat prin apărător. Martorul B. M., a declarat că nu a auzit nimic suspect până la ora 21⁰⁰ când a auzit zgomot de alergătură la nivelul etajului 2, după care, la intervale regulate a auzit zgomote la plafon, care, înspre ora 24⁰⁰ l-au alertat și a sunat la poliție bănuind că s-a întâmplat ceva rău cu S. Ș.. Nu se poate deduce din acel zgomot de alergătură de la ora 21⁰⁰ că . s-ar fi petrecut la acel moment dat.

Dimpotrivă cele mai multe probe de vinovăție îl indică drept autor al agresiunii pe inculpatul T. M. G. care nu a putut acționa decât în cursul zilei – ora 14⁰⁰ fiind ora cea mai probabilă, care ar fi dat timp inculpatului să achiziționeze bunurile de la martorii C. respectiv T., să cheltuiască restul la jocuri de noroc și apoi să plece, după ora 16⁰⁰ la Moțăeni unde a fost văzut de mai multe persoane după 16³⁰. Martorul B. nu putea să audă astfel cele petrecute pentru că s-a întors acasă (locuința de sub cea a persoanei vătămate și de unde se putea auzi cel mai bine . la momentul producerii – prin legarea și doborârea la podea a victimei) în jurul orelor 15³⁰. Nu este deloc exclus ca după cele întâmplate, persoana vătămată să nu fi fost conștientă o bună perioadă de timp – de la ora 14⁰⁰ până la ora 21⁰⁰. Se are în vedere starea de ebrietate (conform și celor declarate de inculpat la 16.04.2014), dar și . în sine care trebuie să fi produs emoție semnificativă persoanei vătămate (în vârstă de 70 de ani și suferind și de anumite boli cronice).

Ora comiterii agresiunii nu poate fi astfel probată cu certitudine. Ea trebuie dedusă din analiza celorlalte probe și anume cele care-l arată pe autor pe T. M. G..

Declarațiile persoanei vătămate care ar certifica o oră în cursul serii nu pot fi primite nici în contextul celor declarate de martora C. L..

Cu certitudine persoana vătămată a primit pensia pe 11.04.2014, iar nu pe 14.04.2014 așa cum declară. Dacă nici acest eveniment important – ziua intrării lunare a principalului venit în patrimoniul persoanei vătămate, nu este reținut cu acuratețe, nu se poate pretinde, în circumstanțele mai sus descrise ale comiterii unei agresiuni asupra victimei, alcoolic, bolnav și în vârstă de 70 de ani, că S. Ș. a putut spune cu certitudine care a fost momentul agresiunii.

D. dacă ar fi fost elemente certe de fixare a orei agresiunii, în cursul serii, aceasta ar fi putut constitui o probă de nevinovăție a inculpatului, care, după 16³⁰ nu este contestat că s-a aflat la Moțăeni, localitate la peste 20 de km de Târgoviște.

În lipsa posibilității de datare precisă a agresiunii, nu este astfel exclusă vinovăția inculpatului, care este analizată prin prisma celorlalte mijloace de probă mai sus amintite (recunoașterea sa inițială de comitere a faptei – la o oră posibilă, de altfel, furnizarea de informații verificate asupra ce a făcut cu banii sustrași, precum și, cel mai important – descoperirea urmelor sale papilare pe exteriorul ușii de acces în locuința victimei, dar și în interiorul acesteia, în circumstanțe care impun concluzia că este implicat în agresiune).

La acestea sa se mai adaugă și alte probe indirecte. Prin prisma legăturii inculpatului cu victima, aceasta locuind în același ., unde, de altfel, inculpatul are și domiciliul înscris în cartea de identitate, T. M. G. putea cunoaște obiceiurile persoanei vătămate și putea aproxima cu destulă precizie momentul încasării pensiei. Martorul B., arată astfel, că în fiecare lună persoana vătămată se plângea că îi este sustrasă pensia de persoane necunoscute. Era, se pare, de notorietate în . fusese jefuită iar doi dintre vecinii săi – D. V. și C. A. fuseseră arestați după ce au fost identificați ca agresori ai acesteia în cursul anului 2013. La posibilitatea cunoașterii de inculpat a acestor aspecte despre victimă concură și declarația martorului M. G., care, deși nu prezintă mare credibilitate, în contextul în care și această persoană este cunoscută ca având antecedente penale, totuși arată că inculpatul îi propusese cu 2 săptămâni înainte să facă rost de bani prin tâlhărirea lui S. Ș..

Toate aceste mijloace de probă analizate duc la concluzia că inculpatul se face vinovat de acuzația adusă, chiar dacă nu se poate proba în contra sa că ar fi sustras aproape întreaga pensie a persoanei vătămate. Declarația sa din 16.04.2014 este cu atât mai credibilă cu cât, în cursul procesului în fața instanței (spre diferență de faza de urmărire penală) s-a stabilit cu certitudine că victima a încasat pensia la 11.04.2014. Ca atare în contextul faptului că aceasta era consumatoare de băuturi alcoolice și nu avea un control prea bun a acțiunilor sale, este perfect posibil ca inculpatul să nu mai fi găsit la aceasta decât cei 970 de lei declarați că i-ar fi luat.

A constatat prima instanță că, în drept, faptele inculpatului săvârșite cu vinovăție întrunesc astfel, elementele constitutive a infracțiunii de tâlhărie prev. de art.234 al.1 lit.f noul Cod penal și ale infracțiunii de lipsire de libertate prev. de art.205 al.1 noul Cod penal, săvârșite în concurs potrivit art.38 al.1 noul Cod penal.

S-a reținut de prima instanță forma calificată a infracțiunii de tâlhărie, aceasta fiind săvârșită în locuința victimei.

De asemenea, prima instanță a constatat că infracțiunea de lipsire de libertate nu este absorbită de cea de tâlhărie, pentru că elementele de violență parte a conținutului constitutiv al acesteia din urmă puteau fi realizate și fără a se produce lipsirea de libertate a victimei. Faptul că aceasta a fost abandonată imobilizată și nu a fost capabilă să se elibereze singură, organele de poliție găsind-o de altfel, pe dușumea, legată, face să se rețină în sarcina inculpatului și săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în forma tip prevăzută de art.205 al.1 noul Cod penal.

La alegerea pedepsei și la individualizarea cuantumului acesteia, instanța de fond a avut în vedere, potrivit art. 74 noul Cod penal, pericolul social concret al faptelor săvârșite, de circumstanțele personale ale inculpatului, precum și limitele pedepsei prevăzute de lege.

Astfel prima instanță a ținut cont de circumstanțele reale în care s-a comis fapta, natura bunului sustras (pensia persoanei vătămate) și gradul de violență manifestat de inculpat, vârsta, starea de sănătate a victimei, consumul acesteia de alcool care a favorizat ., dar și faptul că inculpatul a plănuit acțiunea sa cunoscând aceste detalii față de persoana vătămată. De asemenea, a ținut cont și de atitudinea inculpatului care încearcă să scape de răspunderea penală prin negarea săvârșirii faptei, profitând de faptul că starea victimei nu permite identificarea cu certitudine a sa de către aceasta.

În ceea ce privește alte circumstanțe personale instanța de fond a constatat că inculpatul a fost sancționat administrativ pentru o faptă de furt calificat, în anul 2012. Lipsa altor antecedente penale și bunul sustras țintă (care nu putea avea o valoare prea ridicată – restul de pensie al persoanei vătămate care locuia în condiții mizere ce ar fi exclus ca alte bunuri să fie sustrase) au făcut ca prima instanță să se orienteze spre o pedeapsă îndreptată spre minimul prevăzut de lege pentru tâlhărie – cu depășirea acestui minim pentru valorizarea celorlalte circumstanțe defavorabile inculpatului – care a premeditat acțiunea sa cunoscând detalii despre victimă.

Instanța de fond s-a orientat și spre o pedeapsă îndreptată spre minimul prevăzut de lege pentru lipsire de libertate în formă tip, având în vedere și conexitatea dintre această infracțiune și cea de tâlhărie, inculpatul săvârșind infracțiunea de lipsire de libertate în circumstanțele din cauză pentru a-și crește șansele de a scăpa nedescoperit.

Față de aceste aspecte prima instanță a aplicat inculpatului o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru tâlhărie, respectiv 1 an și 3 luni închisoare pentru lipsire de libertate, apreciind că acestea asigură realizarea scopurilor pedepsei.

De asemenea, a făcut aplicarea dispozițiilor art.39 al.1 lit.b noul Cod penal, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea la care se adaugă o treime din cealaltă pedeapsă aplicată, de 1 an și 3 luni închisoare (treimea acesteia fiind 5 luni închisoare) în total având de executat 4 ani și 5 luni închisoare.

În temeiul art.72 noul Cod penal instanța de fond a dedus din pedeapsă durata reținerii și ale arestului preventiv de la 16.04.2014 la zi.

Ca modalitate de executare a pedepsei prima instanță a considerat că se impune executarea în regim de detenție, având în vedere, în special atitudinea inculpatului și gravitatea faptelor săvârșite, în special cea de tâlhărire a unei persoane în vârstă, bolnave și prezumtiv alcoolice. Inculpatul nu manifestă nici un regret față de cele întâmplate, încercând să scape de răspundere și existând riscul însemnat de comitere a unor noi fapte similare. Cuantumul pedepsei rezultante impune, de altfel, ca singură modalitate de executare a pedepsei, cea în stare de detenție.

Raportat la infracțiunea comisă este obligatorie conform art.234 noul Cod penal aplicarea unei pedepse complementare referitoare la interzicerea unor drepturi fiind întrunite în cauză condițiile prevăzute de lege, respectiv de art.67 al.2 noul Cod penal.

Astfel în baza art. 66 al.1 lit. a, b și n noul Cod penal, instanța de fond a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dar și de a comunica în orice fel cu persoana vătămată S. Ș., pe o perioadă de 4 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

Față de modalitatea de executare a pedepsei sunt aplicabile și dispozițiile art.65 al.1 noul Cod penal, inculpatului i-a fost interzisă ca pedeapsă accesorie și exercițiul drepturilor interzise ca pedeapsă complementară, pe durata executării pedepsei.

Prima instanță a menținut măsura preventivă sub imperiul căreia încă se află inculpatul, fiind necesară menținerea arestării preventive față de acesta, întrucât nu au dispărut temeiurile pentru care aceasta a fost dispusă – necesitatea existenței unei reacții a societății față de plănuirea și executarea unei infracțiuni de tâlhărie în dauna unei persoane nevoiașe, în vârstă, dar și necesitatea prevenirii ca inculpatul să nu mai comită infracțiuni similare. De asemenea, pentru prevenirea riscului ca inculpatul să se sustragă de la executarea pedepsei mai sus menționate în stare de detenție, este necesară în continuare menținerea măsurii arestului preventiv în cauză.

În ceea ce privește latura civilă, instanța de fond a considerat dovedite condițiile răspunderii civile delictuale ale inculpatului pentru fapta proprie conform art.1357 noul Cod civil. Fapta inculpatului de sustragere a unei sume de bani care a cauzat astfel un prejudiciu persoanei vătămate, săvârșită cu vinovăție reprezintă tot atâtea condiții îndeplinite ale răspunderii civile delictuale și reies din analiza pe latură penală a cauzei.

Raportat la cuantumul prejudiciului, prima instanță a considerat că persoana vătămată nu poate dovedi un cuantum al sumei de bani sustrase, astfel încât a valorificat declarația inculpatului din 16.04.2014 care a arătat că a sustras suma de 970 de lei pe care i-a numărat după ce a părăsit locul faptei. Astfel l-a obligat pe inculpat la plata acestei sume de bani față de persoana vătămată constituită parte civilă în faza de urmărire penală, daune materiale.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște și de inculpatul T. M. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea căii de atac P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște, a arătat în esență că acesta vizează netemeinicia sentinței instanței de fond determinată de faptul că pedepsele aplicate și implicit pedeapsa rezultantă pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului nu au fost just individualizate, fiind stabilite într-un cuantum redus pentru infracțiunile deduse judecății, respectiv tâlhărie calificată și lipsire de libertate în concurs real, deși circumstanțele reale și personale ale inculpatului imprimă faptelor un grad de pericol social ridicat.

Totodată, la individualizarea pedepselor se impune a se fi avut în vedere faptul că inculpatul a mai fost condamnat pentru fapte contra patrimoniului.

Se solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și în rejudecare reindividualizarea pedepselor pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului.

Apelantul inculpat T. M. G.,în motivarea căii sale de atac, prin apărătorul său ales a arătat, în esență că din declarația persoanei vătămate S. Ș., aflată la filele 55-56, rezultă chestiuni certe, coerente asupra cărora nu există nici un fel de dubiu, cum ar fi spre exemplu faptul că acesta locuiește singur, într-o garsonieră fără utilități, fiind debranșat de la energie electrică, gaze și apă curentă, timpul comiterii faptei este 14.04.2014, noaptea, în jurul orelor 21³⁰ și nu ziua cum s-a reținut, locul comiterii faptei fiind garsoniera persoanei vătămate.

Persoana vătămată a declarat că atunci când s-a întors în locuința sa a găsit doi tineri așezați pe canapea și pe fotoliu, i-a întrebat ce cauză în casa lui, aceștia nu i-au răspuns,l-au bruscat, l-au strâns de mâini, l-au ars cu bricheta la ambele mâini și i-au sustras portofelul în care era suma de 1700 lei, iar după cei-au luat portofelul cu bani aceștia au fugit.

Toți vecinii l-au auzit pe S. Ș. când a spus că a venit acasă la ora 21³⁰.

Apreciază că declarația lui S. Ș. este consecventă și că ne aflăm în fața unei grave erori judiciare.

A solicitat, în temeiul art.396 alin.1 și 5, art.431 alin.2 lit.c, art. 423 alin.1 rap. la art.16 pct. 1 lit.c și art. 17 pct. 2 Cod procedură penală, admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe, pronunțarea unei hotărâri noi, achitarea inculpatului cu privire la faptele pentru care a fost trimis în judecată, respectiv cele prevăzute de art. 234 alin.1 lit. f Cod penal și art.205 alin.1 Cod penal, cu aplic. art.38 alin.1 Cod penal.

De asemenea, în temeiul disp.art.362 alin.1 și art. 399 alin. 1 Cod procedură penală, revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului și punerea de îndată în libertate a acestuia.

De asemenea, in tertio, în temeiul art. 17 alin.2 rap. la art. 16 pct. 1 lit.c Cod procedură penală, să se dispună restituirea dosarului la organele de urmărire penală în vederea identificării adevăraților autori ai faptei și tragerea la răspundere penală a acestora.

Totodată, în temeiul art. 52 alin.3 din Constituția României, să se dispună justa despăgubire a inculpatului pentru arestarea nelegală.

Examinând apelurile formulate prin prima actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate cât și sub toate aspectele conform art. 417 alin.2 Cod procedură penală, Curtea consideră că ambele căi de atac sunt nefondate așa cum se va arăta în continuare.

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea în concurs real a infracțiunilor de tâlhărie calificată prev. de art. 234 al.1 lit.f Cod penal și lipsire de libertate prev. de art..205 al.1 Cod penal.

S-a reținut în sarcina acestuia că în ziua de 14.04.2014 a pătruns în domiciliul persoanei vătămate S. Ș. din Târgoviște ., ., unde l-a lovit pe acesta cu pumnii și l-a legat la mâini cu o curea la spate, punându-i un căluș la gură și acoperindu-i capul, după care i-a sustras suma de aproximativ 1600 de lei, plecând din domiciliul acestuia și lăsându-l imobilizat și în imposibilitatea de a se deplasa.

Readministrând probele din faza de urmărire penală, instanța de fond a reținut aceiași situație de fapt și l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă rezultantă de 4 ani și 5 luni închisoare.

Cu excepția primei declarații apelantul inculpat nu a recunoscut comiterea acestor infracțiuni și a precizat că din coroborarea declarațiilor părții vătămate cu ale martorilor B. M. și B. R., rezultă că respectiva agresiune ar fi avut loc în jurul orelor 21 – 21,30, moment în care se afla în localitatea unde domiciliază fără forme legale la bunicii săi, respectiv Moțăeni, aflată la mai mult de 20 de km de Târgoviște.

Din probele administrate până în prezent următoarele aspecte sunt certe și nu pot fi contestate:

Partea vătămată S. Ș. a fost găsită în noaptea de 24/15.04.2014 în domiciliul său situat în Târgoviște, ..57, județul Dâmbovița, de către un echipaj de poliție judiciară, pe pardoseală lângă pat, în interiorul locuinței, imobilizat, în poziția pe spate, cu picioarele flexate, având mâinile legate c legătură tip curea de culoare maro, în contact cu pardoseala ( acest aspect rezultă din procesul verbal de cercetare la fața locului, fila 67 dosar u.p.).

Cu ocazia cercetărilor efectuate în acea seară au fost ridicate mai multe urme papilare evidențiate prin planșe foto (filele 99 -116 dosar u.p.).

Raportul de constatare criminalistică nr._ din 16.04.2014 (filele 151-179 dosar u.p.) a concluzionat printre altele că de pe ușa de acces în locuința victimei au fost ridicate mai multe urme papilare ce au fost create de palma stângă, zona tenară, de degetul inelar de la mâna stângă, degetul mijlociu de la mâna stângă, degetul arătător de la mâna stângă dar și de degetul arătător de la mâna dreaptă, de către numitul T. M. G. – inculpatul din prezenta cauză.

De asemenea, s-a stabilit că una dintre urmele papilare ridicate de pe ușa de la bucătărie din interiorul locuinței părții vătămate a fost creată tot de către inculpatul T. M. G..

Prin declarația dată în calitate de suspect în ziua de 16.04.2014 (filele 24,25 dosar u.p.), inculpatul în fața lucrătorilor de poliție a declarat că o cunoaște pe partea vătămată deoarece are același domiciliu cu aceasta, locuind în același . ziua de 14.04.2014, în jurul orelor 14,30, în timp ce se afla în scara blocului în care locuiește a observat-o pe partea vătămată în stare de ebrietate îndreptându-se spre locuința sa. Având în vedere această stare a luat hotărârea să-i sustragă banii din pensie. Ulterior, inculpatul descrie modul în care a procedat, respectiv că a imobilizat-o pe partea vătămată punându-i mâinile la spate, legându-l cu o curea de culoare maro. Observând că aceasta începe de vorbească ceva de neînțeles a improvizat un căluș dintr-o față de pernă cu care a legat-o la gură. În continuare observând o pungă cu un conținut pe care nu îl poate descrie a luat-o și a pus-o părții vătămate pe cap, acoperindu-l totodată cu o pătură să nu îl recunoască. După percheziția corporală a găsit în șoseta piciorului stâng mai multe bancnote pe care și le-a însușit și a părăsit respectivul imobil. A constatat că suma a fost de 970 lei. Din banii respectivi și-a cumpărat un trening și o pereche de pantofi sport pentru care a cheltuit suma de 560 lei. Restul de bani l-a cheltuit pe țigări, bilete la pariuri și jocuri electronice.

Această declarație este scrisă cu aceiași culoare de la început și până la sfârșit și semnată de inculpat, de lucrătorul de poliție dar și de către apărătorul din oficiu Ș. A. A., de asemenea, cu același instrument de scris.

Anterior acestei declarații a fost încheiat un proces verbal (filele 30 – 31 dosar u.p.). de către subinspectorul de poliție G. I. I., prin care s-a consemnat poziția inculpatului cu privire la fapta pentru care este cercetat, descriind aceiași situație de fapt mai sus expusă. Acest proces verbal a fost semnat de către martorul asent A. D..

Ulterior, în fața procurorului, fiind audiat în calitate de inculpat, T. M. G. asistat de același apărător din oficiu și-a menținut declarația mai sus exemplificată.

Audiat de către judecătorul de drepturi și libertăți în momentul soluționării propunerii de arestare preventivă în data de 16.04.2014 (dosar_ Judecătoria Târgoviște), inculpatul a descris aceiași situație de fapt cu mențiunea că nu a lovit-o pe partea vătămată.

Ulterior acestor momente inculpatul nu a mai recunoscut comiterea acestei fapte și făcând trimitere la declarația persoanei vătămate (filele 55,56 dosar u.p.) dar și la susținerile martorului B. M., precizând că . părții vătămate a avut loc jurul orei 21,30, moment în care el se afla în localitatea Mățăeni unde locuiesc bunicii săi, la 20 km de Târgoviște.

Din declarația părții vătămate la care face referire inculpatul rezultă că în data de 14.04.2014, în jurul orelor 12,00 a primit de la factorul poștal (o femeie) pensia în cuantum de 1700 lei după care a plecat în oraș, cheltuind o parte din bani, iar când s-a întors acasă în jurul orei 21,30, găsind ușa deschisă ar fi observat în garsonieră doi tineri care l-au lovit în abdomen, în spate și în zona coastelor, l-au ars cu o brichetă pe ambele mâini și în final i-au luat portmoneul cu bani.

Deși la prima vedere ar exista o incertitudine cu privire la ora în care a avut loc . asupra părții vătămate așa cum a precizat și judecătorul fondului aceasta a avut loc la ora 14,30 cum a precizat inculpatul în primele sale declarații.

Analizând credibilitatea declarației părții vătămate, instanța de control judiciar ca și judecătorul fondului, observă că aceasta este o persoană în vârstă de aproximativ 70 ani, fiind cunoscut ca un consumator frecvent de băuturi alcoolice (așa cum rezultă din declarațiile vecinilor săi, martori audiați în cauză). Acest din urmă aspect poate conduce la concluzia că o parte din amănunte persoana vătămată nu le mai percepe coerent.

Se constată în primul rând că în urma examinării sale de către medicul legist nu s-au descoperit acele urme de arsură pe mâini de care acesta a făcut vorbire în declarația sa ci doar a prezentat excoriații în zona antebrațelor și echimoze în zona lombo-sacrată.

Se mai constată că a fost internat în secția de psihiatrie a Spitalului Județean de Urgențe Târgoviște în perioada 15.04 – 18.04.2014, cu diagnosticul consum mare de alcool, Trombicitopenie.

Martorul B. M. (fila 155 dosar u.p.) a precizat că venit acasă de la serviciu în jurul orelor 15,30 și nu a observat nimic în neregulă, până în jurul orei 21,35 când a auzit alergături pe holul de la etajul 2, însă nu a ieșit să vadă cine aleargă,iar în 15 minute a auzit o bubuitură în plafonul de deasupra.

În ceea ce privește respectivul zgomot de alergare de holul de la etajul 2, nefiind identificată o anumită persoană se poate aprecia că ar fi putut fi efectuată de către oricine, chiar și de către un alt locuitor al respectivului imobil. Aceasta ținând cont că imobilul este un . nefamiliști.

Pentru a aduce o umbră asupra declarațiilor sale de recunoaștere inculpatul a precizat în fața instanței de fond dar și a celei de control judiciar că ar fi fost obligat să descrie fapta astfel, fiind lovit de către lucrătorii de poliție, iar ulterior i s-a sugerat în fața procurorului și a judecătorului de către avocatul din oficiu să mențină acea declarație pentru că așa este mai bine.

În ceea ce privește primul aspect instanța de control judiciar a audiat în calitate de martor avocatul Ș. A. A., ce l-a asistat pe inculpat la respectiva audiere (fila 98 dosar apel), care și-a recunoscut semnătura de pe respectivele declarații și a precizat că nu a observat ca inculpatul să prezinte urme de lovituri sau de sânge cât timp l-a asistat și nici că ar fi fost forțat de către lucrătorii de poliție să dea respectiva declarație.

Referitor la cel de al doilea aspect, avocatul Ș. A. A. a precizat că nu l-ar fi influențat niciodată pe inculpat să recunoască comiterea infracțiunii, ci din contră, deși s-a pus în discuție la un moment dat încheierea unui acord de recunoaștere l-a sfătuit să nu accepte deoarece urmărirea penală nu este încheiată și pot fi administrate probe în apărarea sa.

Instanța de control judiciar l-a audiat și pe martorul A. D. (fila 78 dosar apel), care a precizat că procesul verbal pe care l-a semnat consemnează declarația pe care inculpatul a dat-o de bună voie, fără să fie influențat de către lucrătorii de poliție. Acest martor a mai menționat ca inculpatul să prezinte urme de lovituri în momentul în care a dat acea declarație.

Având în vedere aceste contradicții care sunt mai degrabă cu privire la poziția inculpatului decât cu privire la veridicitatea situației de fapt expusă în sentința apelată, Curtea consideră că soluția Judecătoriei Târgoviște sub acest aspect este temeinică și legală.

De asemenea, apreciază că pedepsele au fost corect individualizate de către judecătorul fondului având în vedere că inculpatul este tânăr, nu are antecedente penale, iar suma pe care a sustras-o nu a fost una importantă.

Pentru considerentele mai sus expuse, Curtea în baza art. 421 pct. 1 lit.b Cod procedură penală va respinge ambele apeluri ca nefondate.

Văzând și disp. art. 2 și 3 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște și de inculpatul T. M. G., fiul lui G. și S., născut la data de 23.10.1991 în orașul P., județul Dâmbovița, CNP_, domiciliat în Târgoviște, ., ..A, apt.16, județul Dâmbovița, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.427/03.11.2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște.

Deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la 16.04.2014 la zi.

Obligă apelantul inculpat la 700 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpat pentru termenul din 30.12.2014, în sumă de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 07.04.2015.

Președinte, Judecător,

L. C. F. T.

Grefier,

A. Ț.

Red. F.T.

Tehnored. A.Ț.

6 ex./20.04.2015

Dosar nr._ Judecătoria Târgoviște

Judecător fond - P. D. Cărpiniș

Operator de date cu caracter personal;

Notificare nr.3113/2006

← Omorul (art. 174 C.p.). Decizia nr. 401/2015. Curtea de Apel...		Vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.). Decizia nr.... →

Tâlhărie calificată (art.234 NCP). Decizia nr. 377/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tâlhărie calificată (art.234 NCP). Decizia nr. 377/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI