Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 120/2016. Curtea de Apel SUCEAVA

Decizia nr. 120/2016 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 05-02-2016 în dosarul nr. 120/2016

Dosar nr._ - art. 211 Vechiul Cod penal -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA NR. 120

Ședința publică din data de 5 februarie 2016

Președinte G. I. A.

Judecător B. I.

Grefier D. S.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava – procuror C. C.

Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 3421 din data de 5 decembrie 2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .

Dezbaterile asupra apelurilor au avut loc în ședința publică din data de 8 ianuarie 2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea pentru data de 22 ianuarie 2016, respectiv pentru azi, 5 februarie 2016.

După deliberare,

CURTEA,

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 3421 din data de 5 decembrie 2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în temeiul art. 396 alin. 5 Cod procedură penală rap. la art. 16 lit. c Cod procedură penală a fost achitat inculpatul M. C. G., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c Cod penal 1969 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal 1969.

Cheltuieli judiciare au rămas în sarcina statului.

Suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, s-a dispus a se avansa către B.A. B. din fondurile M.J.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. înregistrat la această instanță la data de 13 decembrie 2013, a fost trimis în judecată inculpatul M. C. G. pentru săvârșirea unei infracțiuni de „tâlhărie", prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c Cod penal 1969 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal 1969, constând în aceea că în ziua de 23.08.2012, ora 1800, în timp ce se afla în zona intrării în cimitirul P. din mun. B., ar fi smuls de la gâtul părții vătămate G. A., un lănțișor cu cruciuliță de argint, cauzând un prejudiciu de 60 lei.

Inculpatul M. C. G., legal citat, s-a prezentat în instanță și nu a recunoscut fapta, arătând că în ziua respectivă nu a fost în zona cimitirului P., iar numita S. O. se afla în dușmănie cu el întrucât a fugărit-o de mai multe ori din fața blocului unde locuiește, martora fiind în stare de ebrietate și provoca scandal.

Din probatoriul administrat, organele de urmărire penală au reținut că la data de 23.08.2012 partea vătămată G. A. s-a deplasat de la domiciliul său la cimitir, la mormintele unor apropiați, iar în apropierea intrării în cimitir ar fost interpelată de un bărbat care i-a cerut bani, partea vătămată răspunzându-i că nu are, moment în care bărbatul s-a apropiat și a prins cu mâna lănțișorul cu cruciuliță de argint pe care îl avea la gât. Partea vătămată a prins și ea de lănțișor încercând să opună rezistență, însă bărbatul a reușit să i-l smulgă și a fugit. Datorită unor afecțiuni medicale, pe fondul vârstei înaintate, 78 de ani, precum și datorită faptului că nu avea ochelarii asupra sa, partea vătămată a arătat că nu și-a dat seama de identitatea bărbatului care a săvârșit fapta.

În urma investigațiilor efectuate, lucrătorii de poliție au stabilit că bărbatul respectiv ar fi inculpatul M. C. G., persoană care petrece o mare parte din timp în zona cimitirului împreună cu alte persoane, printre care martorii S. O., Tilipan M. C. și M. V., prestând servicii ce țin de ritualurile de înmormântare sau de îngrijirea mormintelor sau cerșind. În momentul săvârșirii faptei, inculpatul M. C. G. ar fi fost în stare de ebrietate și s-ar fi aflat la . cu martora S. O., care îl cunoaște de mai mult timp. Cei doi ar fi văzut-o intrând pe poarta cimitirului pe partea vătămată, iar inculpatul ar fi abordat-o pe aceasta cerându-i bani. Partea vătămată i-a răspuns că nu are, iar inculpatul s-ar fi repezit la ea și i-a smuls de la gât lănțișorul, fugind apoi din zonă.

Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, coroborat cu cel din cursul cercetării judecătorești, instanța de fond nu a reținut aceeași situație de fapt.

Mai întâi, s-a remarcat faptul că martora S. O. se afla în stare de ebrietate, fapt confirmat de martora G. V..

Organele de urmărire penală au reținut că martora S. O. ar fi perceput direct cele întâmplate și, după plecarea inculpatului, ar fi încercat să o ajute pe partea vătămată. La câteva momente, s-ar fi apropiat și martoră G. V., care se afla în cimitir la mormântul unei rude, și care a văzut-o pe partea vătămată speriată și plângând. Această martoră a întrebat ce s-a întâmplat și a aflat de la partea vătămată că un bărbat îi smulsese lanțul de la gât, iar de la martora S. O. ar fi aflat că respectivul bărbat este inculpatul M. C. G..

Instanța de fond a reținut că această stare de fapt nu este însă confirmată de celelalte probe administrate în cauză. Martora G. V. a declarat în fața instanței că ea nu a discutat deloc cu martora S. O., ci doar cu partea vătămată G. A., iar acesta i-a spus că ”niște bărbați” i-ar fi sustras lanțul de la gât. Martora G. V., fiind întrebată în fața instanței, și-a amintit cu exactitate că nu a discutat deloc cu numita S. O., aceasta fiind în stare de ebrietate și stând pe marginea unui mormânt. De asemenea, martora G. V. are dubii serioase că numita S. O. l-ar fi văzut pe inculpat, tocmai datorită stării de ebrietate. De asemenea, martora G. V. a arătat că ea a aflat la poliție că autorul faptei ar fi inculpatul M. C. G..

Tot martora G. V. a mai oferit un element important, respectiv motivul pentru care martora S. O. l-ar fi indicat pe inculpatul M. C. G. ca fiind autorul faptei, respectiv o dușmănie generată de faptul că inculpatul ar fi bătut anterior pe martora S. O. pentru a-i lua banii obținuți din cerșit. Este de observat că martora G. V. îi cunoștea atât pe inculpat cât și pe martora S. O., astfel încât știa de această stare de dușmănie înainte de data de 23 august 2012.

Inculpatul a fost găsit a doua zi de către organele de poliție. Fiind audiat cu privire la fapta sa, acesta a refuzat inițial să facă declarații. Ulterior, inculpatul a negat că ar fi săvârșit fapta, precizând că în ziua respectivă nici nu s-ar fi aflat în zona cimitirului, ci undeva în zona poligonului ACR, împreună cu alte persoane, cu care a consumat băuturi alcoolice. Printre aceste persoane, inculpatul i-a indicat pe martorii Tilipan M. C. și M. V.. Fiind audiați de organele de urmărire penală, martorii au negat faptul că ar fi fost împreună cu inculpatul în ziua respectivă, infirmând susținerile acestuia. În cursul cercetării judecătorești, martorii au fost reaudiați, aceștia revenind asupra celor declarate anterior, arătând că au consumat băuturi alcoolice împreună cu inculpatul până în jurul orei 1600. Totodată, martorii au explicat și motivul pentru care au declarat inițial că nu ar fi fost cu inculpatul, prin aceea că ei sunt persoane care nu au o locuință, stând la un centru de ajutor social, iar dacă s-ar fi aflat la centru că au consumat băuturi alcoolice, ar fi fost dați afară.

S-a mai reținut că, așa cum a arătat inculpatul și a confirmat și martora Vranciuc G., fiica părții vătămate, inculpatul a fost coleg de clasă cu fiica părții vătămate, numita C. C., partea vătămată și inculpatul cunoscându-se, deci, dinainte. Instanța de fond a apreciat ca fiind greu de crezut că partea vătămată, chiar în condițiile în care prezintă afecțiuni medicale, are o vârstă înaintată, 78 de ani, și nu avea ochelarii asupra sa, nu ar fi recunoscut o persoană pe care o cunoștea dinainte, cu precizarea că, pentru a smulge lanțul, inculpatul trebuia să fie la o distanță de 25-30 centimetri, și nu i-a recunoscut vocea, în condițiile în care se susține că inculpatul M. C. G. este un obișnuit al cimitirului.

S-au mai evidențiat și discrepanțele din declarațiile martorei S. O. date în cursul urmăririi penale, martora arătând că partea vătămată ar fi sunat la SNUAU 112, fapt greu de crezut atât timp cât partea vătămată nu a putut vedea persoana care i-a smuls lanțul.

Organele de urmărire penală au apreciat că probatoriul administrat este concludent în sensul reținerii faptei în sarcina inculpatului, chiar dacă acesta neagă săvârșirea acesteia, reținând că declarațiile părții vătămate și ale martorei S. O. sunt concordante asupra modului concret de săvârșire a faptei, iar declarațiile martorilor Tilipan M. C. și M. V. au infirmat alibiul furnizat de inculpat.

Instanța de fond a apreciat că probatoriul administrat nu este de natură a stabili fără nici un dubiu că inculpatul M. C. G. este autorul faptei. Instanța a reținut că întreaga acuzare se bazează doar pe declarația martorei S. O., aceasta necoroborându-se cu alte probe.

Din cele arătate mai sus instanța de fond a considerat că nu poate reține vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie pentru care a fost trimis în judecată, neexistând probe care să indice fără nici un dubiu că inculpatul este autorul acestei fapte, motiv pentru care, în temeiul art. 396 alin. 5 Cod procedură penală rap. la art. 16 lit. c Cod procedură penală a dispus achitarea inculpatului M. C. G., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c Cod penal 1969 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal 1969.

În conformitate cu dispozițiile art. 272 și următoarele Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Împotriva sentinței penale nr. 3421/15.12.2014 a Judecătoriei B. a declarat apel P. de pe lângă această instanță, criticând-o ca nelegală și netemeinică pentru motivele prezentate în scris, cât și în încheierea de dezbateri din data de 08.01.2016, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Examinând apelul, se constată că este întemeiat doar în parte, respectiv sub aspectul omisiunii primei instanțe de a constata că inculpatul M. C. G. a fost reținut în cauză 24 de ore, în data de 24.08.2012.

Analizând lucrările dosarului, inclusiv probatoriul administrat pe parcursul prezentei căi de atac, Curtea reține aceeași situație de fapt precum prima instanță, motiv pentru care nu o va mai reitera.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. din data de 04.12.2013, a fost trimis în judecată inculpatul M. C. G. pentru săvârșirea unei infracțiuni de „tâlhărie", prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c Cod penal 1969 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal 1969, constând în aceea că în ziua de 23.08.2012, ora 1800, în timp ce se afla în zona intrării în cimitirul P. din mun. B., ar fi smuls de la gâtul părții vătămate G. A., un lănțișor cu cruciuliță de argint, cauzând un prejudiciu de 60 lei.

Pentru a dispune achitarea inculpatului M. C. G. în baza art. 16 lit. c Cod procedură penală, instanța de fond a reținut că probatoriul administrat nu este relevant, că nu există probe care să dovedească fără niciun dubiu că inculpatul este autorul faptei, iar depoziția martorei S. O. (în prezent decedată) este îndoielnică, din moment ce s-a dovedit că era în relații de dușmănie cu inculpatul.

În cursul soluționării prezentului apel, procurorul a solicitat ca probe suplimentare, în dovedirea vinovăției inculpatului, reaudierea martorei Gherghiță V. și trimiterea unei adrese către Sistemul Național Unic pentru Apeluri de Urgență 112 pentru a se comunica cine este persoana care a sesizat săvârșirea faptei prezente, din data de 23.08.2012, probe care au fost admise și administrate.

Analizând întregul probatoriu administrat în cauză, Curtea constată că nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul, că nu există date certe din care să rezulte dincolo de orice îndoială că acesta este autorul infracțiunii de tâlhărie comisă la data de 23.08.2012, astfel încât îndoiala trebuie să îi profite.

Singura probă în acuzare este depoziția martorei S. O. (în prezent decedată), dar comparativ cu celelalte probe administrate în cauză, cu declarația persoanei vătămate, aceasta nu este convingătoare, din moment ce vine în contradicție cu cele susținute de către victimă iar, în plus, din declarațiile martorei G. V. rezultă că S. O. se afla în relații de dușmănie cu inculpatul M. C. G., întrucât anterior acesta ar fi bătut-o pentru a-i lua banii obținuți din cerșit (fila 36 dosar fond).

Organele de urmărire penală au reținut că martora S. O. ar fi perceput direct cele întâmplate și, după plecarea inculpatului, ar fi încercat să o ajute pe partea vătămată. La câteva momente, s-ar fi apropiat și martoră G. V., care se afla în cimitir la mormântul unei rude, și care a văzut-o pe partea vătămată speriată și plângând. Această martoră a întrebat ce s-a întâmplat și a aflat de la partea vătămată că un bărbat îi smulsese lanțul de la gât, iar de la martora S. O. ar fi aflat că respectivul bărbat este inculpatul M. C. G..

Ori, din declarația martorei G. V. rezultă că ea nu a discutat deloc cu martora S. O., ci doar cu partea vătămată G. A., iar acesta i-a spus că ”niște bărbați” i-ar fi sustras lanțul de la gât. Martora G. V., fiind întrebată în fața instanței de fond, și-a amintit cu exactitate că nu a discutat deloc cu numita S. O., aceasta fiind în stare de ebrietate și stând pe marginea unui mormânt. De asemenea, martora G. V. are dubii serioase că numita S. O. l-ar fi văzut pe inculpat, tocmai datorită stării de ebrietate.

Susținerile martorei S. O. sunt în contradicție și cu cele declarate de persoana vătămată G. A.. Dacă martora declară (filele 28-29 dosar urmărire penală) că a ajutat-o pe victimă să traverseze . aceasta când au fost oprite de inculpat care a cerut bani de la G. A., după care i-a smuls lănțișorul de argint de la gât, după care a fugit, victima G. A., în declarația sa (fila 26 dosar urmărire penală), nu pomenește absolut nimic despre prezența martorei.

Este adevărat că în aceeași declarație victima arată că o femeie care se afla și ea în cimitir a strigat la acel bărbat să o lase în pace, dar acest aspect nu dovedește că inculpatul ar fi fost acel bărbat.

În plus, niciodată persoana vătămată nu l-a nominalizat pe inculpatul M. C. G. ca fiind autorul faptei, deși există la dosar probe din care rezultă că se cunoșteau.

Corect a reținut prima instanță că, așa cum a arătat inculpatul și a confirmat martora Vranciuc G., care este fiica persoanei vătămate, inculpatul a fost coleg de clasă cu fiica părții vătămate, numita C. C., partea vătămată și inculpatul cunoscându-se, deci, dinainte. Este greu de crezut că partea vătămată, chiar în condițiile în care prezintă afecțiuni medicale, are o vârstă înaintată, 78 de ani, și nu avea ochelarii asupra sa, nu ar fi recunoscut o persoană pe care o cunoștea dinainte, cu precizarea că, pentru a smulge lanțul, inculpatul trebuia să fie la o distanță de 25-30 centimetri, și nu i-a recunoscut vocea, în condițiile în care se susține că inculpatul M. C. G. este un obișnuit al cimitirului.

În același sens este și afirmația martorei Vranciuc G. care arată în declarația sa (fila 35 dosar fond) că „după săvârșirea faptei m-am întâlnit cu inculpatul, fiind însoțită de mama mea, fără ca aceasta să aibă vreo reacție negativă la vederea inculpatului”.

Dacă în cursul urmăririi penale martorii Tilipan M. C. și M. V., propuși în apărare de către inculpat, au negat faptul că în ziua respectivă ar fi fost cu inculpatul și au consumat băuturi alcoolice, cu ocazia cercetării judecătorești au fost reaudiați, revenind asupra celor declarate anterior, confirmând apărarea inculpatului potrivit căreia la data critică au consumat împreună cu acesta băuturi alcoolice până „spre seară” – zice martorul Tilipan, până în jurul orei 18,00 – martorul M..

Declarația martorului S. C. este în același sens (fila 49 dosar fond), acesta consumând și el băuturi alcoolice în data respectivă împreună cu inculpatul și cei doi martori menționați mai sus.

Totodată, martorii au explicat și motivul pentru care au declarat inițial că nu ar fi fost cu inculpatul, prin aceea că ei sunt persoane care nu au o locuință, stând la un centru de ajutor social, iar dacă s-ar fi aflat la centru că au consumat băuturi alcoolice, ar fi fost dați afară.

În cursul soluționării prezentului apel, la cererea procurorului a fost reaudiată martora G. V. și s-au solicitat relații de la Sistemul Național Unic pentru Apeluri de Urgență 112 – pentru a se comunica cine este persoana care a sesizat la acest număr comiterea faptei.

Prin declarația dată, martora G. V. (fila 54 dosar apel) arată din nou că în cimitir a vorbit doar cu victima care i s-a plâns că un bărbat i-a smuls lanțul de la gât dar fără ca aceasta să pomenească vreun moment numele bărbatului; că abia după o lună, pe când se afla la poliție pentru a da declarație, a aflat de la martora S. O. că bărbatul ce a smuls lănțișorul victimei ar fi inculpatul M. C. G.; că în ziua faptei, martora G. V. nu a văzut niciun bărbat în cimitir. De menționat că, în fața instanței de fond, aceeași martoră arată că: „Eu nu cred că numita S. O. a văzut cine i-a sustras lanțul numitei G. A., întrucât era beată”.

Din relațiile trimise la dosar (fila 42 dosar apel) de către Serviciul Național Unic pentru Apeluri de Urgență 112 rezultă că într-adevăr numărul de urgență 112 a fost apelat la data de 23.08.2012, orele 18,16 de pe numărul de telefon_ ce aparține numitei G. A..

Ori, după cum se observă, nici probele administrate în apel nu dovedesc identitatea autorului. Aspectul că victima G. A. a sesizat la numărul de urgență 112 comiterea faptei nu dovedește că inculpatul este autorul.

Ca urmare, în lipsa unor probe certe care să ducă la concluzia că inculpatul este autorul faptei prezente, din 23.08.2012 orele 1800, instanța nu poate proceda la condamnarea sa.

Apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. este însă întemeiat sub aspectul omisiunii primei instanțe de a constata că inculpatul M. C. G. a fost reținut în data de 24.08.2012 timp de 24 de ore.

După cum rezultă din Ordonanța Poliției Municipiului B. - Biroul de Investigații Criminale, aflată la fila8 dosar urmărire penală, inculpatul a fost reținut în data de 24.08.2012 pe timp de 24 de ore, începând cu ora 0600.

Potrivit art. 404 alin. 4 Cod procedură penală, art. 72 alin. 1 Cod penal, dispozitivul unei hotărâri penale trebuie să cuprindă, printre altele, și cele hotărâte de instanță cu privire la deducerea duratei măsurii preventive privative de libertate.

Așa fiind, în baza art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, va fi admis apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 3421/05.12.2014 a Judecătoriei B., desființată în parte hotărârea atacată iar, în rejudecare, se va proceda în sensul celor anterior menționate, cu privire la constatarea că inculpatul a fost reținut în data de 24.08.2012, pe o durată de 24 de ore, începând cu ora 0600.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 3 Cod procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 3421/05.12.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .

Desființează în parte sentința penală apelată și în rejudecare:

Constată că inculpatul M. C. G. a fost reținut în prezenta cauză 24 de ore, începând cu data de 24.08.2012, ora 06,00, conform ordonanței de reținere din 24.08.2012 a Poliției municipiului B. – Biroul Investigații Criminale, dată în dosarul nr._/2012.

Cheltuielile judiciare din apel, avansate de către stat, rămân în sarcina acestuia, inclusiv suma de 260 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpat, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Suceava.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 05.02.2016.

Președinte, Judecător, Grefier,

Red: G.I.A.

Dact: D.S.

Jud. fond: M. A.

Nr. ex. 4/26.02.2016

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 120/2016. Curtea de Apel SUCEAVA