Violare de domiciliu. Art.224 NCP. Decizia nr. 104/2016. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 104/2016 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 04-02-2016 în dosarul nr. 104/2016
Dosar nr._ - art.188 CP -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 104
Ședința publică din data de 04 februarie 2016
Președinte B. O.
Judecător N. V.
Grefier B. I.
Ministerul Public este reprezentat de procuror G. P. S. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava
Pe rol, judecarea apelului declarat de inculpatul H. F. R., împotriva sentinței penale nr. 236 din 21 decembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr._ .
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 27 ianuarie 2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 04 februarie 2016, când,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 236 din 21 noiembrie 2015, Tribunalul Suceava, în baza art. 396 alin. 6 rap. la art. 16 alin. 1 lit. g Cod procedură penală a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului H. F. R., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 224 alin.1, 2 Cod penal, ca urmare a retragerii plângerii prealabile.
În baza art. 386 Cod procedură penală, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice solicitată de către inculpatul H. F. R., din infracțiunea de tentativă la omor, prevăzută de art. 32 Cod penal rap. la art. 188 Cod penal, în infracțiunea de loviri sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. 2 Cod penal, ca neîntemeiată.
A condamnat pe inculpatul H. F. R. la pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor, prev.și ped. de art. 32 Cod penal rap. la art. 188 Cod penal cu reținerea art. 396 alin. 10 rap. la art. 375 alin.1 și 2 Cod procedură penală și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a și b Cod penal, conform art. 67 alin.2 Cod penal.
În temeiul art. 65 Cod penal, a interzis inculpatului H. F. R. drepturile prev. de art. 66 lit. a și b Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), cu titlu de pedeapsă accesorie.
Conform art. 72 Cod penal, a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului, de la 5.10.2015 la zi.
În baza art. 399 alin.1 Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului H. F. R..
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, a obligat inculpatul H. F. R. să se supună procedurii prelevării probelor biologice la introducerea în penitenciar în vederea reținerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.
A luat act că inculpatul H. F. R. a achitat părții civile S. Județean de Urgență „Sfântul I. cel Nou” Suceava suma de 258,6 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate cu internarea numitei R. M., cu chitanța nr._ din 11.12.2015.
În temeiul art. 274 alin.1, teza 1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 274 alin.1, teza 2 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare pentru avocat oficiu – N. D., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 2907/05.10.2015 eliberată de Baroul Suceava, în cuantum de 260 lei, pentru faza de urmărire penală, au rămas în sarcina statului, fiind avansate din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Suceava.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, că în seara zilei de 04 octombrie 2015, cu aproximație orele 21:00, după ce în prealabil consumase băuturi alcoolice (conform declarației a consumat cantitatea de 500 ml tescovină) inculpatul s-a deplasat la locuința vecinei sale R. M. pentru a-i propune din nou să întrețină relații sexuale. Un alt scop pentru care inculpatul a vizitat-o pe victimă îl constituie faptul că el avea impresia că M. ar întreține relații nefirești cu tatăl ei, numitul D. M. astfel că dorea să afle adevărul.
În curtea locuinței a avut loc un schimb de replici între inculpat și persoana vătămată, primul reproșându-i că întreține relații sexuale cu tatăl ei, iar M. i-a spus să plece acasă întrucât este în stare de ebrietate. Inculpatul s-a conformat și a plecat la locuința sa, iar R. M. a apelat serviciul 112 solicitând un echipaj de poliție la locuința ei.
Nu după mult timp, organele de poliție s-au deplasat la locuința inculpatului și i-au pus în vedere să se liniștească, să nu provoace scandal. Iritat până peste măsură, inculpatul a mai consumat băuturi alcoolice, după care a hotărât din nou să o viziteze R. M..
În jurul orelor 23:30, inculpatul a luat din curtea sa un topor și apoi a plecat spre locuința victimei pe o scurtătură, prin grădinile ce despart proprietățile, pentru a sta de vorbă din nou cu ea și pentru a lămuri situația lor amoroasă.
Inculpatul H. F. s-a dedat la un comportament agresiv strigând și amenințând că o omoară pe victimă, împrejurare în care a lovit puternic cu toporul într-o temelie din beton. (anexă a locuinței aflată în construcție). Imediat după acestea, H. a ridicat toporul deasupra capului și a lovit-o pe victimă cu tăișul în zona capului, mai exact în zona frontal-stânga. De precizat este faptul că victima se afla în fața inculpatului încercând să îl calmeze, să îl îndepărteze din curte. Numai norocul și prezența de spirit a victimei a făcut ca lucrurile să nu ia o turnură nefericită, întrucât ea a reușit să se eschiveze, să se ferească în ultimul moment, astfel că lovitura nu a fost una atât de puternică, „nu a avut efectul scontat.”
Imediat după comiterea faptei, inculpatul a plecat în grabă spre locuința sa, iar victima a intrat în casă, și-a bandajat capul după care a solicitat telefonic un echipaj de ambulanță.
Potrivit concluziilor raportului de constatare medico-legală nr. 232-SV/A1 din data de 12 octombrie 2015, victima prezenta o plagă tăiată în regiunea frontală stânga, leziune ce a putut fi produsă cu un corp tăietor-despicător și necesită pentru vindecare un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale . (f.25 ds.)
Persoana vătămată R. M. a arătat în fața instanței de judecată, la termenul din data de 2 decembrie 2015 că își retrage plângerea prealabilă formulată împotriva inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de violare de domiciliu și totodată că, nu dorește să se constituie parte civilă în cauză și nici să participe în procesul penal în calitate de persoană vătămată.
Având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 224 alin. 3 Cod penal în cazul infracțiunii de violare de domiciliu acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate și că, în conformitate cu art. 158 alin.1 Cod penal „retragerea plângerii prealabile poate interveni până la pronunțarea unei hotărâri definitive în cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea unei plângeri prealabile” instanța de fond, luând act de poziția numitei R. M., a constatat că a intervenit în cauză, în ceea ce privește infracțiunea de violare de domiciliu pentru care inculpatul H. F. R. a fost trimis în judecată, un caz de împiedicare a exercitării acțiunii penale.
În consecință, în baza art. 396 alin. 6 rap. la art. 16 alin. 1 lit. g Cod procedură penală, a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului H. F. R., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 224 alin.1, 2 Cod penal, ca urmare a retragerii plângerii prealabile.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului H. F. R., Tribunalul a aplicat dispozițiile art. 396 alin 10 Cod procedură penală, rezultând limite de pedeapsă de la 3 ani și 4 luni la 6 ani și 8 luni, pentru infracțiunea de tentativă la omor. Au fost avute în vedere în continuare criteriile generale de individualizare prevăzute de 74 Cod penal, primind așadar relevanță natura și gravitatea infracțiunii imputate (ce se reflectă chiar și în limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor), modalitatea în care inculpatul a acționat (agresând victima cu un topor, obiect apt de a produce moartea, ceea ce denotă un potențial de agresivitate deosebit de ridicat;), împrejurările în care a intersectat sfera infracționalității precum și urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce (victima suferind leziunile descrise în concluziile raportului medico-legal și transpuse în cele ce preced).
Nu s-a trecut peste aspectul că inculpatul nu avea capacitatea de identificare a modalităților alternative de gestionare a unor situații conflictuale care, desigur, pot interveni la un moment dat în viața cotidiană din diverse motive, cu consecința adoptării unei atitudini responsabile și acceptată social și nu ezită să recurgă la soluții extreme, în cazul de față folosindu-se de un topor. Deși inculpatul nu este cunoscut oficial cu antecedente penale - de altfel lipsa acestora nu este o „performanță civică”, ea nu poate decât să pună în evidență doar o stare de normalitate, conform căreia fiecare persoană este datoare să respecte ordinea de drept și să se abțină de la comiterea de fapte antisociale..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul H. F. R. criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul laturii penale, pentru motivele arătate în scris și prezentate oral de către apărătorul ales, fiind consemnate în încheierea de dezbateri din data de 27 ianuarie 2016, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Apelul formulat vizează, în esență, desființarea hotărârii atacate și în rejudecare, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tentativă de omor în infracțiunea de loviri sau alte violențe, precum și individualizarea pedepsei prin reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 75 alin.1 lit. d și alin. 2 lit. a și b Cod penal.
Potrivit dispozițiilor art. 76 alin.1 Cod penal, solicită reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, solicită suspendarea acesteia sub supraveghere, în funcție de cuantumul pedepsei aplicate, prin aplicarea art. 91 Cod penal.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art. 417 alin. 1,2, art. 420 Cod procedură penală, curtea constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Din ansamblul probator administrat în cauză în faza de urmărire penală, probe care nu au fost readministrate de prima instanță, dat fiind faptul că inculpatul s-a prevalat de procedura simplificată, prev. la art. 374 alin.(4), 375 Cod procedură penală, rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, că inculpatul H. F. R., la data de 04.10.2015, în jurul orelor 23:30, având asupra sa un obiect tăietor-despicător (topor), a pătruns fără drept în curtea locuinței persoanei vătămate R. M. și, pe fondul consumului de băuturi alcoolice și a unui conflict spontan, i-a aplicat o lovitură cu toporul într-o zonă vitală a corpului (zona capului), cauzându-i leziuni ce necesită pentru vindecare un număr de 8 - 9 zile de îngrijiri medicale, viața victimei nefiind pusă în primejdie.
Astfel, în procesul verbal de consemnare a plângerii orale a persoanei vătămate R. M. (f. 12. ds.u.p.), s- a consemnat faptul că, în jurul orelor 23:30, inculpatul H. F.-R., la data de 04.10.2015 a pătruns fără drept în curtea locuinței sale, având asupra sa topor, i-a aplicat o singură lovitură cu muchia – partea ascuțită de sus a toporului în zona capului, provocându-i leziuni sângerânde.
Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 232-SV/A1 din 12.10.2015 întocmit de Serviciul de Medicină Legală din cadrul Spitalului Județean de Urgență „ Sf. I. cel Nou” Suceava( fila 25 ds. u.p.), persoana vătămată R. M. prezintă diagnosticul „plagă tăiat-despicală regiunea frontală stânga”, leziune care s-a putut produce prin lovire cu un corp tăietor-despicător, la data de 04.10.2015 și care necesită pentru vindecare un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale; totodată stabilindu-se că la data agresiunii leziunea suferită nu au pus în primejdie viața victimei.
Persoana vătămată R. M. (f.28- 32 ds.u.p.), a declarat că la data de 4.10.2015, după lăsarea întunericului, inculpatul a pătruns în curtea locuinței sale, prin grădină, pe o portiță neasigurată, spunându-i că vrea să îl omoare pe tata acesteia și nu pe ea, după care a plecat. În aceeași seară, pe la orele 23,31, în timp ce se afla în locuință, a auzit câinii lătrând în curtea sa, a ieșit afară din casă să vadă ce se întâmplă, în urma ei ieșind și tatăl său, împrejurare în care l-a văzut pe numitul H. R. F. în curtea sa lângă o fundație de beton, acesta având în mâini un topor. Inculpatul i-a spus atunci că vrea să o omoare, iar aceasta i-a răspuns că dacă asta are în cap, să o facă, fără să creadă că ar fi în stare să facă așa ceva, acesta mirosind a alcool. Atunci, inculpatul, fără să-i mai spună ceva, a ridicat toporul sus, după care, a lovit-o o singură dată cu totporul în cap, de sus în jos cu muchia ascuțită – tăișul acestuia provocându-i o rană adâncă sângerândă. Atunci, persoana vătămată a căzut la pământ, timp în care inculpatul a mai încercat încă o dată să o lovească cu toporul, tot de sus, însă nu a reușit să facă acest lucru lovind cu muchia cuțitului într-o fundație – temelie de beton lângă care ea căzuse. Persoana vătămată a declarat că a alertat poliția de pe telefonul său de serviciu iar inculpatul a plecat imediat prin grădina locuinței sale, pe unde venise acasă la ea. Ulterior, la sosirea echipajului de poliție la fața locului, inculpatul a ieșit din curtea locuinței sale și a predat de bună voie toporul cu care o lovise polițiștilor, spunând că a comis această faptă din iubire.
De asemenea, martorul ocular D. M. (f.33 - 35 ds. u.p.), a relatat în fața organelor de anchetă, împrejurările comiterii faptei de către inculpatul H. F.-R. asupra fiicei sale, respectiv persoana vătămată R. M..
În ce privește critica inculpatului referitoare la greșita respingere de către prima instanță a cererii sale de schimbare a încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor, prev. și ped. de art. 32 Cod penal rap. la art. 188 Cod penal, în infracțiunea de în infracțiunea de loviri sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. 2 Cod penal, curtea o constată neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 188 Cod penal, infracțiunea de omor constă în „uciderea unei persoane”, iar conform art.193 alin. 2 Cod penal, există infracțiune de loviri sau alte violențe, atunci când „fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile”.
În timp ce în cazul infracțiunii de loviri sau alte violențe agresorul acționează cu intenția generală de vătămare, în cazul tentativei la omor acesta acționează cu intenția directă sau indirectă de ucidere.
Forma și modalitatea intenției rezultă din materialitatea actului, respectiv din relațiile personale anterioare existente între părți, din obiectul vulnerabil folosit, numărul și intensitatea loviturilor, zona anatomică vizată, comportamentul ulterior al inculpatului.
În practica judiciară, intenția de a ucide se stabilește în funcție de materialitatea actului, care în majoritatea cazurilor evidențiază poziția psihică a făptuitorului. Astfel, s-a precizat că există intenția de a ucide, dacă se constată: o multitudine de lovituri aplicate în zone vitale ale corpului, perseverență în aplicarea de lovituri cu un obiect dur în diverse regiuni ale corpului sau lovirea victimei cu intensitate în cap.
Ori, în speța de față, așa cum în mod corect a reținut și tribunalul, activitatea infracțională a inculpatului, astfel cum se relevă din probele administrate a constat în aceea că, la data de 4.10.2015, în jurul orei 23,30, a aplicat numitei R. M. o lovitură cu un topor în zona capului.
Pe de altă parte, deși din conținutul raportului de constatare medico – legală rezultă că leziunile suferite de partea vătămată nu au pus în primejdie viața acesteia și au necesitat 8 – 9 zile de îngrijiri medicale, ceea ce ar putea conduce la ideea unei alte încadrări juridice decât cea dată faptei prin actul de sesizare a instanței, esențială în reținerea infracțiunii de tentativă la omor calificat este și poziția subiectivă a făptuitorului față de acțiunile care constituie latura obiectivă a infracțiunii, astfel cum a fost relevată mai sus
Pentru calificarea faptei în dispozițiile prevăzute de art. 32 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal este important nu atât rezultatul concret al acțiunii agresorului, cât intenția lui directă sau indirectă în raport cu viața victimei, așa încât, poate exista o astfel de infracțiune chiar și în lipsa punerii în pericol a vieții victimei.
În cauză, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, între momentul luării rezoluției infracționale și cel al punerii în aplicare a acesteia, a existat o perioadă suficientă de timp pentru ca inculpatul să gândească asupra posibilelor consecințe cu potențial letal al respectivului act.
Ori, curtea constată că aceste aspecte au fost avute în vedere în mod judicios de prima instanță, respectiv că fapta s-a produs pe fondul unei stări tensionale între inculpat și victimă, pe fondul consumului de alcool prin folosirea unui obiect apt de a produce moartea (topor), prin aplicarea loviturii în zonă vitală – capul.
Prin urmare, probatoriul administrat în cauză a impus concluzia certă că inculpatul a acționat cu cel puțin cu intenția indirectă de a ucide, respectiv că, deși nu au urmărit producerea decesului, a acceptat posibilitatea intervenirii morții părții vătămate, rezultat care însă nu s-a produs ca urmare a intervenției corecte, complete și la timp din partea echipei de salvare, iar nu de a cauza doar o vătămare, așa încât, în mod legal prima instanță a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei în sensul solicitat de inculpat.
Apelul este însă întemeiat pentru motivul ce vizează cuantumul pedepsei principale și a celei accesorii aplicate de prima instanță inculpatului.
Astfel, la individualizarea judiciară a pedepsei, instanța trebuie să aibă în vedere criteriile generale prevăzute la art.74 Cod penal, și anume: împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs și consecințele acestuia, motivul și scopul comiterii infracțiunii, natura și frecvența infracțiunii care constituie antecedente penale ale inculpatului, conduita lui după comiterea faptei și în cursul procesului penal, precum și elementele ce țin de persoana acestuia.
În speță, este adevărat că tentativa de omor este o infracțiune gravă, însă gravitatea unei fapte nu constituie singurul criteriu care stă la baza individualizării unei pedepse, în sensul că în mod automat ar trebui aplicată o pedeapsă exemplară, orientată spre maximul special, așa cum a procedat prima instanță, ci trebuia să se țină seama și de conduita procesuală sinceră a inculpatului, care deși nu a fost de acord cu încadrarea juridică a faptei, a recunoscut-o în integralitatea ei, de persoana acestuia, care are o vârstă tânără și este la primul conflict cu legea penală, precum și de faptul că inculpatul a achitat cheltuielile cu spitalizarea persoanei vătămate.
Prin urmare, curtea apreciază că pedeapsa de 6(șase) ani închisoare, foarte apropiată de maximul special prevăzut de lege, de 6 ani și 8 luni închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. la art. 66 lit. a) și b) Cod penal, de 5(cinci) ani, sunt excesive în raport de împrejurările mai sus menționate, astfel încât se impune reducerea acestora la 4(patru) ani închisoare, respectiv, 3(trei) ani durata pedepsei complementare, pedepse ce exprimă gradul concret de pericol social al infracțiunii comise de inculpat și periculozitatea acestuia, fiind în măsură să asigure îndeplinirea scopului lor, acela de reeducare a inculpatului și de prevenție generală în comiterea de noi infracțiuni.
Cât privește modalitatea de executare a pedepsei, curtea constată că singura cale de coerciție pentru o faptă atât de gravă nu poate fi decât executarea acesteia în regim de detenție, cum de altfel, nici cerințele legii nu ar putea permite aplicarea art. 91 Cod penal, așa cum a solicitat inculpatul apelant, având în vedere, în primul rând, cuantumul pedepsei stabilit prin decizia de față.
Față de cele expuse în cele ce preced, curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală, va admite apelul declarat de inculpat și va desființa în parte sentința apelată, în sensul arătat mai sus, urmând să mențină celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare deciziei de față.
Întrucât inculpatul s-a aflat în stare de arest preventiv până la momentul de față, curtea, în baza art. 422 Cod procedură penală, va deduce în continuare durata arestării preventive a inculpatului începând cu data de 21.12.2015 la zi.
Văzând și disp. art. 275 alin.(3) Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul H. F. R. împotriva sentinței penale nr. 236/21.12.2015 a Tribunalului Suceava.
Desființează în parte sentința apelată și în rejudecare:
Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, prev. de art. 32 rap. la art. 188 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin.(10) Cod procedură penală, de la 6(șase) ani închisoare, la 4(patru) ani închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. la art. 66 lit. a) și b) Cod penal, de la 5(cinci) ani la 3(trei) ani.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare deciziei de față.
Deduce în continuare durata arestării preventive a inculpatului începând cu data de 21.12.2015 la zi.
Cheltuielile judiciare din apel avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 04.02.2016.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.: N.V.
Dact.: B.I.
2 ex./ 18.02.2016
Jud. fond: G. M. L.
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 120/2016. Curtea de Apel... | Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 105/2016.... → |
|---|
