Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 206/2016. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 206/2016 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 29-02-2016 în dosarul nr. 206/2016
Dosar nr._ - art. 192 Cod penal -
ROMÂNIA
C. DE A. SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA Nr. 206
Ședința publică din data de 29 februarie 2016
Președinte A. T. L.
Judecător C. V.
Grefier B. C.
Ministerul Public - P. de pe lângă C. de A. Suceava -
reprezentat de procuror A. G.
Pe rol, judecarea apelurilor declarate de părțile civile B. A., I. A. C., S. O. G. și S. R. M., de partea responsabilă civilmente F. de protecție a victimelor străzii împotriva sentinței penale nr. 338 din data de 20.10.2015 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat ales P. S. pentru părțile civile apelante B. A., I. A. C., S. O. G. și S. R. M., inculpatul A. A. N., în stare de deținere, asistat de avocat A. D. în substituirea avocatului din oficiu S. C., lipsă fiind părțile civile apelante B. A., I. A. C., S. O. G. și S. R. M. și reprezentantul părții responsabile civilmente apelante F. de protecție a victimelor străzii.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Inculpatul A. A., întrebat fiind, arată că nu dorește să dea declarație în această fază procesuală, menținându-le pe cele date anterior.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat P. S., pentru părțile civile apelante, arată că apelul formulat vizează nelegalitatea și netemeinicia sentinței atacate sub aspectul despăgubirilor acordate. Astfel, consideră că despăgubirile materiale acordate sunt mult prea mici în comparație cu suma de bani cheltuită de familie cu praznicele creștinești, făcând dovada cu o parte din înscrisuri în ceea ce privește suma solicitată prin cererea de constituire parte civilă. Cât privește daunele morale, apreciază că suma acordată este mult prea mică, față de raportul de expertiză întocmit în cauză, față de pedeapsa aplicată inculpatului, în sarcina acestuia reținându-se culpa exclusivă în producerea accidentului. Părțile civile pe care le reprezintă consideră că au fost prejudiciate prin moartea soțului, mai mult cu cât acesta nu a încălcat nicio regulă de circulație. În concluzie, solicită admiterea apelului și majorarea despăgubirilor acordate. Cât privește apelul declarat de F. de protecție a victimelor străzii, solicită respingerea acestuia, ca nefondat, întrucât această parte civilă nu este o asociație de binefacere, fiind înființată în anul 1997 printr-o lege, iar toate societățile de asigurare plătesc un procent în contul acestei asociații pentru a acoperi toate evenimentele de genul speței de față.
Avocat A. D., având cuvântul, solicită respingerea apelului formulat de F. de protecție a victimelor străzii, întrucât motivele invocate nu pot fi reținute ca o critică adusă instanței de fond. Față de apelul părților civile, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea acestuia.
Procurorul, având cuvântul asupra apelurilor de față, solicită respingerea acestora, ca nefondate, și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
Inculpatul A. A., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile avocatului.
Desfășurarea ședinței de judecată a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio, în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, instanța rămânând în pronunțare asupra cauzei.
După deliberare,
C.,
Asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.338 din data de 20.10.2015 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, în temeiul art.19 alin. 1, art.397 alin.1 Cod procedură penală și art. 1357 Cod civil, s-au admis în parte acțiunile civile formulate de părțile civile B. A., I. A. C., S. O. G. și S. R. M. și, în consecință:
1. A fost obligat F. de Protecție a V. S. să plătească părții civile B. A. suma de_ lei, din care suma de 7000 lei reprezintă daune materiale și suma de_ lei (echivalentul sumei de 20.000 euro la data pronunțării prezentei sentințe) reprezintă daune morale.
2. A fost obligat F. de Protecție a V. S. să plătească părții civile I. A. C. suma de 42.000 lei cu titlu de daune morale.
3. A fost obligat F. de Protecție a V. S. să plătească părții civile S. O. G. suma de 42.000 lei cu titlu de daune morale.
4. A fost obligat F. de Protecție a V. S. să plătească părții civile S. R. M. suma de 42.000 lei cu titlu de daune morale.
S-au respins celelalte pretenții ale părților civile B. A. I. A. C., S. O. G. și S. R. M., ca neîntemeiate.
S-a respins cererea formulată de F. de Protecție a V. S. de instituire a sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului A. A. N..
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, a reținut prima instanță că prin sentința penală nr. 147/27.04.2015 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, instanța a dispus disjungerea acțiunilor civile formulate de părțile civile B. A., I. A. C., S. O. G. și S. R. M. și a dispus trimiterea acestora la Registratura Judecătoriei Suceava în vederea formării unui nou dosar cu termen la data de 20.05.2015, pentru când s-au citat părțile.
Cauza disjunsă a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub numărul de dosar_, la data de 30.04.2015.
La dosar s-a atașat dosarul nr._ al Judecătoriei Suceava în care s-a pronunțat sentința penală nr. 147/27.04.2015.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că acțiunea civilă promovată de către părțile civile este întemeiată, în parte, din următoarele considerente:
În fapt, prin sentința penală nr. 147 pronunțată de Judecătoria Suceava la data de 27.04.2015 în dosarul nr._ s-a dispus condamnarea inculpatului A. A. N., la o pedeapsă de 4(patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută și sancționată de art.192 alin.1 și 2 Cod penal cu aplicarea art.38 alin.1 Cod penal, art.349 alin.2 Cod procedură penală, art.375 Cod procedură penală. și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
În temeiul art. 65 alin. 1 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și i Cod penal.
În baza art. 67 alin. 1 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și i Cod penal.
Prin aceeași sentință penală s-a dispus condamnarea inculpatului A. A. N., la o pedeapsă de 4(patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului fără încuviințarea poliției, faptă prevăzută de art. 338 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.38 alin.1 Cod penal, art.349 alin.2 Cod procedură penală, art.375 Cod procedură penală. și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
În temeiul art. 65 alin. 1 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și i Cod penal.
În baza art. 67 alin. 1 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și i Cod penal.
De asemenea, tot prin aceeași sentință s-a dispus condamnarea inculpatului A. A. N., la o pedeapsă de 1( unu) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, faptă prevăzută de art. 335 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art.38 alin.1 Cod penal, art.349 alin.2 Cod procedură penală, art.375 Cod procedură penală. și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
În temeiul art. 65 alin. 1 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și i Cod penal.
În baza art. 67 alin. 1 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și i Cod penal.
Prin aceeași sentință penală s-a dispus condamnarea inculpatului A. A. N., la o pedeapsă de 1(unu) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, faptă prevăzută de art. 336 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.38 alin.1 Cod penal, art.349 alin.2 Cod procedură penală, art.375 Cod procedură penală. și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
În temeiul art. 65 alin. 1 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și i Cod penal.
În baza art. 67 alin. 1 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și i Cod penal.
În baza art.38 alin.1 și 2 Cod penal rap. la art.39 alin.1 lit. b Cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în prezenta cauză în pedeapsa cea mai grea de 4(patru) ani închisoare, pe care a sporit-o cu 2(doi) ani închisoare, urmând ca, în final, inculpatul A. A. N. să execute o pedeapsă de 6(șase) ani închisoare.
În temeiul art.45 alin.5 Cod penal raportat art. 65 alin. 1 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și i Cod penal.
În baza art.45 alin.3 Cod penal raportat la art. 67 alin. 1 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și i Cod penal.
În baza art.399 alin.1 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului A. A. N., iar conform art.72 alin.1 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa pronunțată perioada cât timp a fost reținut și arestat preventiv din data de 24.12.2014 la zi.
Pentru a se pronunța această hotărâre s-a reținut în cuprinsul sentinței penale nr. 147/27.04.2015 la data de 23.12.2014, în jurul orelor 19:40, inculpatul A. A. N., fără a poseda permis de conducere și fiind sub influența băuturilor alcoolice, s-a urcat la volanul autovehiculului marca BMW cu nr. de înmatriculare_ și l-a condus pe drumurile publice din ..
În timp ce inculpatul se deplasa pe DJ 291A în localitatea B. din . Zamostea, la km 4+600, într-o curbă periculoasă, a pierdut controlul direcției de mers și a intrat pe acostament. Mașina condusă de inculpatul A. A. N. a rulat cu roțile din partea dreaptă prin șanțul pentru scurgerea apei pluviale, iar la un moment dat a intrat în contact frontal cu un podeț.
Vehiculul fiind avariat, inculpatul a solicitat ajutorul martorului Iavni V. D. pentru a scoate autoturismul din șanț. După ce a scos autovehiculul din șanț, inculpatul a constatat că acesta încă funcționează, întrucât a suferit avarii minore și s-a urcat din nou la volanul mașinii și și-a continuat deplasarea pe drumurile publice.
La un moment dat, pe fondul vitezei neadaptate la condițiile de drum, întrucât circula cu aproximativ 64 km/h într-o zonă unde limita legală era de 50 km/h, a consumului de alcool și a lipsei deprinderilor de a conduce, în dreptul imobilului cu numărul 260 din satul B., inculpatul A. A. N. a scăpat mașina de sub control și a pătruns pe contrasens lovindu-l pe B. G., în vârstă de 62 de ani, persoană care se deplasa regulamentar pe lângă bicicletă pe marginea carosabilului.
În urma impactului victima B. G. a fost proiectată pe capota mașinii, în parbriz, care s-a spart formându-se o gaură, și apoi a căzut în șanț.
După ce victima B. G. a fost proiectată în șanț, inculpatul A. A. N. nu a oprit să-i ofere primul ajutor sau să vadă ce s-a întâmplat cu aceasta pentru a anunța autoritățile ci și-a continuat deplasarea cu autovehiculul marca BMW cu nr. de înmatriculare_ până la locuința mamei sale, martora A. M., unde a băgat mașina în curte. Ulterior, inculpatul A. A. N. și-a sunat soția pentru ai spune că a avut un accident și i-a spus că a lovit o persoană și a rugat-o să spună autorităților că ea a condus mașina la momentul producerii accidentului.
În urma impactului cu mașina condusă de către inculpat, victima B. G. a decedat, moartea acesteia, potrivit raportul de necropsie Medico legală nr. 622-SV/A3 din 24.12.2014(f.138-140 d.u.p.) a fost violentă și s-a datorat unui stop cardio-respirator, consecutiv unui politraumatism cranio-cerebral, vertebral, leziuni care pot fi produse de un autovehicul în mișcare în cadrul unui accident rutier.
Sentința penală nr. 147/27.04.2015 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._ a rămas definitivă prin decizia penală nr.504 din 22.06.2015 a Curții de A. Suceava prin care s-a admis apelul declarat de inculpat, s-a desființat în parte sentința apelată și s-a dispus condamnarea inculpatului A. A. N., la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută și sancționată de art.192 alin.1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, s-a dispus condamnarea același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului fără încuviințarea poliției, faptă prevăzută de art. 338 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
În baza art.38 alin.1 și 2 Cod penal rap. la art.39 alin.1 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate prin decizie cu cele aplicate prin sentința apelată, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, pe care o sporește cu 1 an și 4 luni închisoare, urmând ca, în final, inculpatul A. A. N. să execute pedeapsa de 4 ani și 4 luni închisoare.
Instanța a constatat că în cauză s-au constituit părți civile B. A. cu suma de 17.000 lei, reprezentând cheltuieli cu înmormântarea și praznicele, precum și daune morale, în cuantum de 300.000 euro, reprezentând suferințele pricinuite de decesul soțului precum și I. A. C.,S. O.-G. și S. R.-M., care au solicitat daune morale în cuantum de 100.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru lezarea sentimentelor profunde de afecțiune, de iubire pe care aceștia o aveau față de persoana decedată.
Instanța a reținut că, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, instanța constată că autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare_, condus de A. A. N. la momentul producerii accidentului nu este asigurat în România.
În acest sens, potrivit art. 61 Legea 136/1995, F. de Protecție a V. S. se constituie în vederea protejării persoanelor păgubite prin accidente de vehicule supuse înmatriculării sau înregistrării în care vehiculul nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru pagubele produse prin accidente de vehicule.
De asemenea, instanța a reținut și dispozițiile art. 25 indice 1 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare, care arată că scopul constituirii Fondului de Protecție a V. S. este acela de a despăgubi persoanele păgubite prin accidente de vehicule dacă autovehiculul care a provocat accidentul a rămas neidentificat sau nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, cu toate că, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, proprietarul acestuia avea obligația să încheie o astfel de asigurare.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a Fondului de Protecție a V. S. în acțiunea civilă exercitată în procesul penal, instanța a constatat că, în raport cu dispozițiile Legii nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, și ale normelor adoptate în temeiul acestei legi, F. de Protecție a V. S. este persoana chemată să răspundă, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta inculpatului, autor al accidentului, în ipoteza în care vehiculul nu este asigurat de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule și, în consecință, în aceasta ipoteza, F. are calitatea de parte responsabilă civilmente.
În acest sens, Normele privind F. de Protecție a V. S. adoptate în temeiul Legii nr. 32/2000 și puse în aplicare prin Ordinul președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 1/2008, stabilesc, în art. 11 alin. (1) și (2), că drepturile persoanelor prejudiciate se exercită împotriva Fondului și că aceste persoane vor fi despăgubite de Fond în baza hotărârii judecătorești, iar în art. 13 că, după plata despăgubirilor, F. se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate, persoana sau persoanele responsabile pentru repararea prejudiciului având obligația să ramburseze Fondului despăgubirile plătite.
Instanța amintește că prin Decizia nr. 3 din 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată într-un recurs în interesul legii, s-a interpretat dispoziția cuprinsă în art. 25 indice 1 din Legea nr. 32/2000, cu modificările și completările ulterioare, stabilindu-se că acest text de lege coroborat cu normele mai sus arătate, conduc la concluzia că F. va putea fi obligat, singur, la plata despăgubirilor, iar după plata acestora se va subroga în drepturile persoanelor prejudiciate, îndreptându-se împotriva inculpatului, autor al accidentului, pentru recuperarea despăgubirilor achitate. Prin urmare, a arătat instanța supremă că soluționând acțiunea civilă alăturată acțiunii penale în cadrul procesului penal, instanța de judecată, prin hotărâre judecătorească, va putea obliga F., singur, iar nu în solidar cu inculpatul, autor al accidentului, la plata despăgubirilor pentru prejudiciile produse prin accident, în ipoteza în care vehiculul nu este asigurat de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.
Față de prevederile legale menționate anterior, instanța a obligat F. de Protecție a V. S. singur la plata de despăgubiri către părțile civile, dacă apreciază că pretențiile acestora sunt întemeiate.
În speță, instanța a apreciat că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale în persoana inculpatului așa cum rezultă din cuprinsul sentinței penale nr.147/27.04.2015.
Astfel, materialul probator administrat în cauză (ds._ ) a dovedit existența faptelor ilicite a inculpatului și a vinovăției lui.
Totodată, analizând probatoriul administrat prin raportare la soluția pe latură penală a cauzei și la criteriile și elementele care au stat la baza acesteia, instanța a constatat că părțile civile au suferit prejudicii materiale și/sau morale prin fapta inculpatului A. A. N. de a produce un accident rutier, din culpă, în urma căruia a decedat B. G..
Legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu este dovedită de întreg ansamblul probator administrat în cauză, la stabilirea cuantumului despăgubirilor, instanța urmând a avea în vedere doar prejudiciile materiale și morale care au o legătură cauzală directă cu fapta ilicită.
În ceea ce privește cuantumul prejudiciului suferit de părțile civile, instanța a reținut următoarele:
Cu privire la partea civilă B. A., aceasta a solicitat daune materiale în cuantum de 17.000 lei, reprezentând cheltuieli cu înmormântarea și praznicele, precum și daune morale, în cuantum de 300.000 euro, reprezentând suferințele pricinuite de decesul soțului.
Pentru a dovedi prejudiciul material cauzat, partea civilă a depus la dosar înscrisuri doveditoare (f. 56-58 dosar instanță), înscrisuri care se completează cu declarațiile martorilor Ț. A. (f. 59-60) și Iavni V. (f. 61-62).
Analizând probatoriul administrat, instanța a constatat că partea civilă B. A. a suferit prejudicii materiale, însă cuantumul acestora nu se ridică la nivelul solicitat.
Astfel, prejudiciul material fiind reprezentat de cheltuielile efectuate de partea civilă pentru pentru înmormântarea, praznicele, instanța a reținut că nu se poate stabili cu exactitate maximă care a fost cuantumul cheltuielilor efectuate de partea civilă pentru înmormântarea victimei, pentru pomenile ulterioare.
Pentru stabilirea sumelor cheltuite de partea civilă pentru înmormântarea victimei și pentru pomenile ulterioare, instanța a avut în vedere sumele rezultate din înscrisurile depuse la dosar de partea civilă, precum și declarațiile martorilor Ț. A. și Iavni V..
Ținând însă seama de multitudinea cheltuielilor generate de astfel de evenimente, având în vedere și declarațiile martorilor, care au relatat despre amploarea evenimentului, numărul de persoane care au venit la înmormântare și apoi la masa de la pomenire, obiceiurile locului, cheltuielile cu amenajarea unui mormânt, etc., instanța a reținut că anumite cheltuieli au fost făcute, însă suma de 17.000 lei pretins a fi fost cheltuită în aceste împrejurări de familia celor decedați este disproporționată. Mai mult decât atât, depozițiile martorilor cu privire la cuantumul sumelor cheltuite și numărul persoanelor participante nu pot fi reținute în totalitate, în condițiile în care nu sunt confirmate decât parțial de înscrisurile de la dosar, iar plata sumelor de bani în cuantumul ce rezultă din depozițiile martorilor nu constituie o împrejurare percepută personal, nemijlocit, de către martori, ci au ca sursă însăși părțile civile.
Instanța a mai reținut că partea civilă nu a fost în măsură să depună la dosar înscrisuri care să ateste efectuarea tuturor acestor cheltuieli.
Astfel, în consecință, a apreciat că suma de 7.000 lei este o sumă credibilă, rezonabilă pentru acoperirea daunelor materiale, reprezentând cheltuieli cu înmormântarea, praznicele și locul de veci al soțului părții civile.
În ceea ce privește daunele morale solicitate de către B. A., prejudiciul moral suferit de către această parte civilă este evident. Nimeni nu poate contesta durerea pricinuită unei persoane de pierderea partenerului de viață și deși nu există criterii absolute pentru cuantificarea prejudiciului moral suferit de partea civilă, instanța a reținut că prin daune morale se înțelege prejudiciul care rezultă dintr-o atingere adusă intereselor personale și care se manifestă prin suferințele fizice sau morale resimțite de victimă. Aprecierea prejudiciului moral înseamnă cuantificarea tuturor consecințelor negative ale faptei ilicite și a implicațiilor acesteia pe toate planurile vieții sociale ale persoanei vătămate. Prejudiciul moral trebuie apreciat in concreto în funcție de circumstanțele și împrejurările cazului supus judecății, având în vedere, atât criterii patrimoniale, cât și nepatrimoniale, precum importanța prejudiciului, tulburările și neajunsurile suferite de persoana vătămată, precum și consecințele prejudiciului pe plan social, profesional și familial.
Prin raportare la aceste criterii, indemnizația trebuie să fie justă, rațională și echitabilă, astfel încât să se asigure efectiv o compensație suficientă, dar nu exagerată a prejudiciului moral suferit. În lipsa unor criterii legale de determinare a cuantumului daunelor morale, întinderea acestora trebuie stabilită în raport cu gravitatea prejudiciului real și efectiv produs, acesta fiind un criteriu obiectiv în aprecierea întinderii daunelor morale.
În materia daunelor morale, având în vedere imposibilitatea obiectivă de cuantificare exactă a prejudiciului suferit, spre deosebire de materia daunelor materiale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ. Pentru stabilirea sumei de bani ce va fi acordată, ceea ce trebuie evaluat, în realitate, este despăgubirea care vine să compenseze prejudiciul, iar nu prejudiciul ca atare. Trebuie precizat, însă, că despăgubirile civile, pe care instanța urmează să le acorde părții civile, nu reprezintă o modalitate de repunere în situația anterioară săvârșirii faptelor, ci o modalitate prin care se urmărește a se compensa echitabil valoarea de care a fost lipsită, în raport de modalitatea în care faptele ilicite au afectat viața persoanei și normala desfășurare a relațiilor sociale ale acesteia.
Important de precizat este faptul că despăgubirile bănești au rolul de a compensa prejudiciul moral, suferința resimțită de partea civilă, fără însă, a tinde să se transforme într-un mijloc de îmbogățire și să deturneze această instituție de la finalitatea sa.
Având în vedere toate aceste precizări, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor morale solicitate de partea civilă, respectiv de 300.000 euro, în calitate de soț al victimei decedate, instanța a apreciat că această sumă este disproporționată și în dezacord cu menirea acordării daunelor morale.
Trebuie avut în vedere faptul că daunele morale acordate urmăresc să asigure părții civile o alinare în condiții de viață mai confortabile, să permită acesteia ca, la un moment dat, să poată realiza un transfer de afectivitate.
Un prejudiciu moral nu poate fi cuantificat și nici nu reprezintă acoperirea unei pagube, așa cum se întâmplă cu despăgubirile materiale, ci reprezintă doar o aparentă compensare a suferinței sufletești pentru cei aflați în situația pierderii unor ființe dragi, însă, analizând din altă perspectivă sumele prezentate mai sus, instanța a reținut că acestea tind spre o îmbogățire fără just temei în condițiile în care partea civilă nu a dovedit în nici un fel că aceste sume ar fi putut fi realizate de persoana decedată, în raport cu activitatea pe care o desfășura, cu pregătirea profesională, studiile și locul de muncă al acesteia.
Instanța trebuie să stabilească cuantumul atât a daunelor materiale, cât și a celor morale, în urma analizei tuturor împrejurărilor concrete ale cauzei. Decesul unei persoane apropiate într-un accident rutier nu trebuie să se transforme într-o ocazie pentru obținerea unor sume de bani exagerate, fără muncă.
Raportându-se la toate aspectele mai sus prezentate, precum și la împrejurările concrete ale speței, așa cum acestea au rezultat din întreg probatoriul administrat în cauză, în ceea ce o privește pe partea civilă B. A., soțul victimei B. G., instanța a apreciat că suma de 88.500 lei (cca. 20.000 euro) este una rezonabilă pentru compensarea prejudiciului moral cauzat de decesul soției, fără a reprezenta o sursă de îmbogățire pentru partea civilă.
Totodată, părțile civile I. A. C.,S. O.-G. și S. R.-M. au solicitat daune morale în cuantum de 100.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru lezarea sentimentelor profunde de afecțiune, de iubire pe care aceștia o aveau față de persoana decedată (f.128 dosar nr._ ).
Instanța reține din declarațiile martorilor Ț. A. (f. 59-60) și Iavni V. (f. 61-62) coroborate cu actele de stare civilă depuse în dosarul_, că părțile civile I. A. C., S. O.-G. și S. R.-M. sunt copii din o altă căsătorie a părții civile B. A., copii pe care victima B. G. i-a crescut și educat.
Prejudiciul moral suferit de părțile civile este evident din punct de vedere moral, de decesul victimei B. G.. Nicio persoană nu poate contesta durerea pricinuită unei persoane de pierderea ființei care a contribuit activ la creșterea și educare sa.
Însă, având în vedere toate precizările, privind modul de cuantificare a daunelor morale, arătate anterior, instanța a apreciat că sumele pretinse de aceste trei părți civile sunt disproporționate și în dezacord cu menirea acordării unor astfel de daune, urmărind o îmbogățire fără just temei, în condițiile nu s-a dovedit în niciun fel că aceste sume ar fi putut fi realizate de persoana decedată, în raport cu activitatea pe care o desfășura, cu pregătirea profesională, studiile și locul de muncă al acesteia.
La stabilirea cuantumului daunelor morale, instanța a avut în vedere următoarele criterii (verificate prin coroborarea înscrisurilor cu declarațiile martorilor audiați): gradul de afecțiune existent părțile civile si defunct, împrejurarea că acestea sunt majori și nu se mai aflau în întreținerea și îngrijirea victimei, vârsta și profesiunea lui de cujus, posibilitățile pe care părțile civile le aveau anterior decesului, starea familială. Totodată, instanța a avut în vedere realitățile economice și sociale prezente, încercând să asigure un echilibru între prejudiciul suferit de părțile civile și daunele cuvenite acestora, pentru a nu se realiza o îmbogățire fără justă cauză.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel părțile civile și F. de Protecție a V. S., pentru motivele reținute în partea introductivă a prezentei decizii.
Analizând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art. 417 alin. 1,2, art. 420 Cod procedură penală, curtea constată că doar cele declarate de partea civilă B. A. și F. de Protecție a V. S. sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
Partea civilă B. A. a solicitat daune materiale în cuantum de 17.000 lei, reprezentând cheltuieli cu înmormântarea și praznicele, precum și daune morale, în cuantum de 300.000 euro.
Cu privire la daunele materiale solicitate, înscrisurile depuse la dosar (filele 56-58 dosar prima instanță) și depozițiile martorilor Ț. A. și Iavni V. nu confirmă în totalitate cuantumul cheltuielilor suportate de soția defunctului cu prilejul înmormântării și a praznicelor de 3 și 9 zile, respectiv 40 zile și 6 luni. Informațiile oferite de martori cu privire la numărul persoanelor participante și a cheltuielilor suportate nu pot fi reținute decât în parte în condițiile în care nu sunt susținute de înscrisuri și au fost oferite de însăși partea civilă.
Având în vedere probele administrate și elementele de notorietate în materia cheltuielilor efectuate pentru organizarea înmormântării și a praznicelor ulterioare conform obiceiului, apreciază curtea că suma cheltuită de partea civilă B. A. în acest sens se ridică la 10.000 lei.
Referitor la daunele morale, este incontestabil că, urmare accidentului, partea civilă B. A. a suferit și un prejudiciu moral. În raport cu datele și elementele specifice cazului din speță, susținute de probele administrate în cauză, C. apreciază că suma de 70.000 lei daune morale este justificată, ea putând echilibra prin compensare psihicul părții civile, neîndoielnic afectat prin consecințele severe ale evenimentului.
Relativ la celelalte părți civile, curtea reține că acestea sunt copii din o altă căsătorie a părții civile B. A., copii pe care victima B. G. i-a crescut și educat.
Urmare accidentului, aceste părți civile au suferit și un prejudiciu moral constând în suferințele cauzate ca urmare a lezării sentimentelor de afecțiune prin moartea unei ființe dragi.
Dar, cu toate acestea, se impune menținerea unei proporționalități între suferințele provocate, care, deși nu pot fi cuantificate, trebuie cel puțin estimate, raportat la vârsta victimei și alte particularități ale acesteia, și sarcina impusă F. de Protecție a V. S. de a suporta efectiv plata despăgubirilor ce vor fi acordate cu titlu de daune morale.
Trebuie avut în vedere și aspectul că părțile civile I. A. C., S. O. G. și S. R. M. sunt majore, dar și vârsta și profesia victimei, veniturile pe care aceasta le-ar fi putut realiza, astfel încât pretențiile acestor părți apar ca fiind disproporționate.
În concluzie, apreciază curtea că suma de 22.000 lei, pentru fiecare dintre părțile civile I. A. C., S. O. G. și S. R. M., alături de pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpatului, este suficientă pentru a acoperi prejudiciul nepatrimonial încercat de către acestea.
Față de considerentele de mai sus, curtea, constatând neîntemeiate apelurile declarate de I. A. C., S. O. G. și S. R. M., în temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, le va respinge ca atare.
În temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, va admite apelurile declarate de partea civilă B. A. și F. de Protecție a V. S. împotriva aceleiași sentințe.
Va desființa în parte sentința penală atacată și, în rejudecare, în temeiul art.19 alin. 1, art.397 alin.1 Cod procedură penală și art. 1357 Cod civil, art.5/1 din Legea nr.32/2000, va obliga F. de Protecție a V. S., să plătească:
- părții civile B. A. suma de 80.000 lei (în loc de 95.500 lei), din care suma de 10.000 lei (în loc de 7000 lei) reprezintă daune materiale și suma de 70.000 lei (în loc de 88.500 lei - echivalentul sumei de 20.000 euro la data pronunțării sentinței) reprezintă daune morale;
- părții civile I. A. C. suma de 22.000 lei (în loc de 42.000 lei) cu titlu de daune morale;
- părții civile S. O. G. suma de 22.000 lei (în loc de 42.000 lei) cu titlu de daune morale;
- părții civile S. R. M. suma de 22.000 lei (în loc de 42.000 lei) cu titlu de daune morale.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
Văzând și disp. art. 275 alin. 2, 3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
În temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge apelurile declarate de părțile civile I. A. C., S. O. G. și S. R. M. împotriva sentinței penale nr.338 din data de 20.10.2015 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, ca nefondate.
În temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, admite apelurile declarate de partea civilă B. A. și F. de Protecție a V. S. împotriva aceleiași sentințe.
Desființează în parte sentința penală mai sus-menționată și în rejudecare:
În temeiul art.19 alin. 1, art.397 alin.1 Cod procedură penală și art. 1357 Cod civil, art.5/1 din Legea nr.32/2000, obligă F. de Protecție a V. S., să plătească:
- părții civile B. A. suma de 80.000 lei (în loc de 95.500 lei), din care suma de 10.000 lei (în loc de 7000 lei) reprezintă daune materiale și suma de 70.000 lei (în loc de 88.500 lei - echivalentul sumei de 20.000 euro la data pronunțării sentinței) reprezintă daune morale;
- părții civile I. A. C. suma de 22.000 lei (în loc de 42.000 lei) cu titlu de daune morale;
- părții civile S. O. G. suma de 22.000 lei (în loc de 42.000 lei) cu titlu de daune morale;
- părții civile S. R. M. suma de 22.000 lei (în loc de 42.000 lei) cu titlu de daune morale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă părțile civile I. A. C., S. O. G. și S. R. M. să plătească statului câte 100 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.
În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, celelalte cheltuieli judiciare din apel, avansate de stat, rămân în sarcina acestuia, din care suma de 260 lei reprezentând onorariu avocat oficiu inculpat se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.02.2016.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red: A.T.L.
Dact: BC
Jud. fond: IGL
Nr. ex. 7 /10.03.2.2016
| ← Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 92/2016.... |
|---|
