Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 92/2016. Curtea de Apel SUCEAVA

Curtea de Apel SUCEAVA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 92/2016 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 01-02-2016 în dosarul nr. 92/2016

Dosar nr._ - art. 181 Cod penal -

ROMÂNIA

C. DE A. S.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR.92

Ședința publică din data de 01 februarie 2016

Președinte F. S.

Judecător M. A.

Grefier D. E.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. S.,

reprezentat de procuror G. S.

Pe rol, judecarea apelului declarat de inculpatul B. C. împotriva sentinței penale nr. 206 din 24 februarie 2014 pronunțată de Judecătoria Săveni.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul apelant B. C., lipsă fiind inculpatul intimat C. N. C., partea vătămată intimată A. V. și reprezentantul părții civile intimate S. Județean de Urgență M. B..

Procedura este completă.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că avocat Aruștii A. pentru inculpatul apelant B. C. a depus la dosar un înscris prin care arată că a reziliat contractul de asistență juridică încheiat cu inculpatul și nu mai asigură apărarea acestuia, după care,

Întrebat fiind, inculpatul apelant B. C. arată că nu s-a împăcat cu partea vătămată intimată A. V. și că nu are de formulat cereri.

Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând apelul în stare de judecată, acordă cuvântul pentru dezbateri. Inculpatul B. C., având cuvântul, solicită admiterea apelului, în sensul înlăturării sporului de un an închisoare.

Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea apelului declarat de inculpatul B. C., ca nefondat, apreciind soluția instanței de fond, legală și temeinică.

Având ultimul cuvânt, inculpatul B. C. consideră că pedeapsa aplicată de prima instanță este prea mare.

Declarând închise dezbaterile, ce au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio, potrivit disp. art.369 alin.1 Cod procedură penală,

CURTEA,

Asupra apelului penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.206 din data de 24 februarie 2014, Judecătoria Săveni, în baza disp. art. 181 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea disp. art. 37 lit. b Cod penal, art.375, 396 alin. 10 Cod procedură penală, art. 5 alin.1 Cod penal, a condamnat pe inculpatul B. C., la pedeapsa de 6 ( șase ) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală.

A constatat că infracțiunea săvârșită de inculpat în data de 22.04.2012 se află în concurs real, în condițiile art. 33 lit. a Cod penal, cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 144/27.06.2012 a Judecătoriei Săveni, definitivă la data de 16.07.2012 și cu infracțiunea pentru care acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 45/24.01.2013 a Judecătoriei Darabani, definitivă la data de 12.02.2013.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani închisoare aplicată inculpatului B. C. prin sentința penală nr. 1358/11.06.2013 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr._ și a repus în individualitate:

- pedeapsa de 2 ( doi ) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. e, g Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală aplicată prin sentința penală nr. 144/27.06.2012 a Judecătoriei Săveni, rămasă definitivă în data de 16.07.2012 ( faptă comisă în data de 11.05.2012 );

- pedeapsa de 6 ( șase ) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, cu aplicarea disp. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 37 lit. b Cod penal, art. 320¹ Cod procedură penală, art. 74 lit. c, art. 76 Cod penal aplicată prin sentința penală nr. 45/24.01.2013 a Judecătoriei Darabani.

În baza disp. art. 36 alin. 2 Cod penal raportat la disp. art. 33 lit. a Cod penal, art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, a contopit pedepsele de mai sus cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa ce mai grea, de 2 ( doi ) ani închisoare sporită cu 1 ( un ) an închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 3 ( trei ) ani închisoare.

În temeiul disp. art. 71 alin. 1 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a lit. b Cod penal pe durata pedepsei principale.

În baza disp. art. 36 alin. 3, art. 88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii, din data de 1.02.2012, conform sentinței penale nr. 45/24.01.2013 a Judecătoriei Darabani, perioada reținerii de 24 ore și a arestării preventive începând cu data de 17.05.2012 și partea din pedeapsă executată până la data de 13.11.2013.

În baza disp. art. 46, 26 Noul Cod de procedură penală, s-a disjuns cauza privind pe inculpatul C. N. C. și acțiunea civilă formulată de partea civilă S. Județean de Urgență „M.” B..

În baza disp. art. 7 alin. 1,2 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul B. C. pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

S-a anulat mandatul de executare nr. 2115/26.06.2013 a Judecătoriei B. emis în baza sentinței penale nr.1358/11.06.2013 a Judecătoriei B. și s-a dispus emiterea unui nou mandat.

În baza disp. art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, iar cheltuielile judiciare în cuantum de 500 lei privind avocații desemnați din oficiu rămânând în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 320/P/2013 din data de 11 iulie 2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților C. N. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 181 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a, b Cod penal și B. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 181 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, constând în aceea că, în ziua de 22.04.2012, în timp ce se aflau pe imașul localității Negreni, ., au lovit-o cu parii, pumnii și picioarele pe partea vătămată A. V., cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 34-35 zile de îngrijiri medicale.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângerea și declarațiile părții vătămate A. V., certificatul medico-legal, raportul de constatare medico-legal, acte medicale, dovada de ridicare a mijloacelor materiale de probă, procesul verbal de examinare și planșele foto, declarațiile martorilor M. T., C. E. Ciritel M. D., B. D. și Ciritel M., declarațiile inculpaților B. C. și C. N. C..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Săveni la data de 12.07.2013 sub numărul_ .

La primul termen de judecată din data de 28.10.2013, după citirea actului de sesizare și înaintea începerii cercetării judecătorești, inculpatul B. C. a solicitat judecarea conform procedurii simplificate prev. de art. 320¹ Cod procedură penală, declarând că recunoaște în totalitate fapta reținută în sarcina sa prin actul de sesizare, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care le cunoaște și le însușește (fila 155, dosar ).

Instanța a admis cererea inculpatului, constatând că sunt îndeplinite condițiile cumulative ale art. 374 alin. 4, art. 375 Cod procedură penală întrucât probatoriul administrat la urmărirea penală este suficient pentru stabilirea vinovăției inculpatului și acesta a avut o poziție procesuală corectă recunoscând învinuirea, a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care le cunoaște și le însușește, fără a mai solicita administrarea probei cu înscrisuri.

Din ansamblul probelor administrate în cauză, instanța de fond a reținut că, în anul 2012 partea vătămată A. V. avea o stână pe raza satului Negreni, . situată la marginea izlazului comunal, iar la o distanță de aproximativ 100 metri era amplasată stâna numitului Pălii V.. În același an, numitul Pălii V. avea angajați ca ciobani pe inculpații C. N. C., B. C. și numitul Ciritel M., iar partea vătămată A. V. îl avea angajat pe numitul Z. G. C..

În ziua de 22.04.2012, partea vătămată A. V. s-a întâlnit cu numitul M. S., care i-a relatat că ciobanul angajat la stâna acesteia a fost bătut de numitul Pălii V. și ciobanii acestuia, fapt ce a determinat-o pe partea vătămată să se deplaseze la stâna lui Pălii V. pentru a-l întreba din ce cauză l-a bătut pe numitul Z. G. C.. Partea vătămată A. V. s-a deplasat cu un faeton spre stâna numitului Pălii V., circulând cu viteză relativ mare, iar în apropierea stânii acestuia s-a întâlnit cu martorul Ciritel M. care l-a amenințat că îl taie cu coasa, după care i-a aplicat o lovitură cu bățul pe care îl avea asupra sa în zona capului. În urma loviturii primite, partea vătămată a căzut, după care s-a ridicat și și-a continuat drumul spre stâna numitului Pălii V., iar când a ajuns la stână a fost lovit în repetate rânduri cu bețele, pumnii și picioarele peste corp de inculpații B. C. și C. N. C..

După ce au lovit-o pe partea vătămată până a ajuns în stare de inconștiență, inculpatul B. C. i-a tăiat cu un briceag cauciucurile de la faeton.

Ca urmare a loviturilor primite, partea vătămată A. V. a fost transportată cu un echipaj al Serviciului de Ambulanță la S. Județean de Urgență M. B., unde a fost internată și diagnosticată cu traumatism cranio-cerebral și facial acut închis, comoție cerebrală, contuzie piramidală nazală, excoriație piramidală nazală, contuzie toracică anterioară, contuzie abdominală, contuzie toracică posterioară, contuzie lombară, echimoze multiple toraco-lombare, fractură cubitus dreapta, politraumatism prin agresiune, leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 34-35 zile de îngrijiri medicale.

Prin certificatul medico-legal nr. 449/D/15.05.2012 al Serviciului Județean de Medicină legală, s-a confirmat că partea vătămată a suferit leziuni traumatice ce pot data din data de 22.04.2012.

Prin raportul de constatare medico-legală nr. 85/E/24.04.2013 s-a concluzionat că pentru . cubitus dreapta, produsă prin lovire cu obiect contondent, partea vătămată a necesitat un număr de 48-50 de zile de îngrijiri medicale, iar pentru restul leziunilor suferite a fost necesar un număr de 5-6 zile de îngrijiri medicale.

Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale și nici în cursul judecății, în conformitate cu disp. art. 15 alin. 2 Cod procedură penală.

S. Județean de Urgență M. B. s-a constituit parte civilă cu suma de 1144,43 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate A. V..

Starea de fapt descrisă a fost reținută de prima instanță pe baza următoarelor probe: declarațiile părții vătămate A. V., certificatul medico-legal și raportul de constatare medico-legală emise pe numele părții vătămate, procesul verbal de examinare și planșele foto, declarațiile martorilor M. T., C. E. Ciritel M. D., B. D. și Ciritel M., coroborate cu declarația de recunoaștere a inculpatului B. C..

În drept, instanța a apreciat că fapta inculpatului B. C. care, în ziua de 22.04.2012, împreună cu inculpatul C. N. C., în timp ce se aflau pe imașul localității Negreni, ., au lovit-o cu pari, pumni și picioarele pe partea vătămată A. V., cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 48-50 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prev. și ped. de art. 181 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, art. 5 alin. 1 Noul Cod penal.

Având în vedere că la data de 1.02.2014 a intrat în vigoare Noul Cod penal, instanța de fond a analizat care din cele două legi penale succesive au aplicabilitate în cauza de față.

Astfel, potrivit art. 5 din Codul penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Instanța a constatat că mai favorabilă este legea penală veche, având în vedere că regimul de executare a pedepsei reglementat de Codul penal 1968 este mai permisiv sub aspectul obligațiilor stabilite prin lege în sarcina inculpatului, dar și sub aspectul posibilității reținerii de circumstanțe atenuante.

Prin urmare, a aplicat inculpatului o pedeapsă, la individualizarea căreia au fost avute în vedere dispozițiile art. 52 Cod penal din 1969, precum și criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal din 1969.

Astfel, instanța a ținut seama de limitele speciale de pedeapsă prevăzute de art. 181 alin. 1 Cod penal din 1969, reduse cu 1/3 urmare a aplicării dispozițiilor art. 375, 396 alin. 10 Cod procedură penală, de gradul de pericol social concret al faptei determinat de împrejurările în care a fost comisă, de urmările produse și de persoana inculpatului, în vârstă de 32 de ani, absolvent a 6 clase, agricultor, necăsătorit, recidivist dar care a avut o atitudine procesuală corectă, recunoscând săvârșirea faptei pe tot parcursul procesului. În consecință l-a condamnat la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, cuantum apreciat ca suficient pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, reeducare și de exemplaritate a pedepsei.

Totodată, prima instanță a constatat că infracțiunea dedusă judecății se află în concurs real cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 144/27.06.2012 a Judecătoriei Săveni, definitivă la data de 16.07.2012 și cu infracțiunea pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 45/24.01.2013 a Judecătoriei Darabani, definitivă la data de 12.02.2013, pedepsele aplicate prin cele două sentințe fiind contopite prin sentința penală nr. 1358/11.06.2013 a Judecătoriei B., așa încât a procedat la descontopirea pedeapsei rezultante, de 2 (doi) ani închisoare și a repus în individualitate:

În baza disp. art. 36 alin. 2 raportat la art. 33 lit. a, art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal din 1969 a contopit pedepsele de mai sus cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în pedeapsa cea mai grea, de 2 ( doi ) ani închisoare, sporită cu 1 ( un ) an închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 3 ( trei ) ani închisoare.

În temeiul disp. art. 71 alin. 1 Cod penal din 1969, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a lit. b Cod penal din 1969, pe durata pedepsei principale.

În baza disp. art. 36 alin. 3, art. 88 Cod penal din 1969 a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii din data de 1.02.2012, conform sentinței penale nr. 45/24.01.2013 a Judecătoriei Darabani, perioada reținerii de 24 ore, a arestării preventive începând cu data de 17.05.2012 și partea din pedeapsă executată până la data de 13.11.2013 ( când a fost pus în libertate, fila 182, ds. fond).

În baza disp. art. 7 alin. 1,2 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul B. C. pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de date Genetice Judiciare a profilului genetic.

S-a anulat mandatul de executare nr. 2115/26.06.2013 al Judecătoriei B. emis în baza sentinței penale nr.1358/11.06.2013 și s-a dispus emiterea unui nou mandat conform sentinței apelate.

În baza art. 46, 26 Cod procedură penală, s-a disjuns cauza privind pe inculpatul C. N. C. și acțiunea civilă formulată de partea civilă S. Județean de Urgență „M.” B..

Fiind în culpă procesuală, în baza art. 274 al. 1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 250 lei.

Împotriva acestei sentințe inculpatul B. C. a declarat apel solicitând redozarea cuantumului pedepsei aplicate, în sensul înlăturării sporului de un an închisoare.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și în baza actelor și lucrărilor dosarului, în conformitate cu prevederile art.417 și art.420 Cod procedură penală, C. constată că acesta este nefondat, din următoarele considerente:

În mod corect a reținut prima instanță situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului apelant, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate la urmărirea penală, dat fiind că acesta s-a prevalat de procedura de judecată privind recunoașterea vinovăției, prev. de art. 375 Cod procedură penală, dând faptei comise încadrarea juridică corespunzătoare (C. își însușește pe deplin motivarea primei instanțe). De altfel, aceste aspecte nici nu sunt vizate de apelul inculpatului, acesta criticând exclusiv cuantumul pedepsei ce i-a fost aplicată prin hotărârea atacată, solicitând înlăturarea sporului de pedeapsă, de 1 an închisoare, cerere pe care instanța de control judiciar o apreciază ca neîntemeiată.

Astfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Sub aspectul individualizării pedepsei, trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prev. de art.72 din Codul penal din 1969, identificat în mod corect ca lege penală mai favorabilă în cauză, ținându-se cont de gradul de pericol social al faptei comise, de circumstanțele reale ale săvârșirii ei, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului (atitudinea cu privire la fapta comisă, antecedența penală).

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care totdeauna, prin mărimea privațiunii trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.

Ori, raportându-se la speța de față, C. reține că a fost respectat principiului proporționalității între gravitatea faptei comise și profilul socio-moral și de personalitate al inculpatului apelant, în concret ținându-se seama de limitele de pedeapsă prevăzute de norma legală incriminatoare, de gradul de pericol social al faptei comise și de urmările produse, precum și de persoana inculpatului, recidivist și care a mai fost condamnat până la data pronunțării sentinței apelate la pedepse cu închisoarea pentru infracțiuni concurente cu cea care face obiectul prezentei cauze.

Așadar, au avut deopotrivă însemnătate împrejurările și modalitatea în care inculpatul apelant a acționat, consecințele faptei asupra victimei, dar și elementele ce caracterizează persoana celui în cauză, recidivist și care a mai comis și alte infracțiuni ce s-au dovedit, în raport de data săvârșirii, în concurs real cu prezenta infracțiune, împrejurare în raport de care s-a procedat la contopirea pedepselor aplicate anterior cu pedeapsa stabilită prin sentința apelată, la rezultanta obținută, de 2 ani închisoare, în mod justificat adăugându-se un spor, într-un cuantum corespunzător.

D. urmare, C., la rândul său, nu poate ignora împrejurările ce atribuie faptei deduse judecății și persoanei inculpatului apelant un pericol social accentuat, în condițiile în care infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond este neîndoielnic gravă, dată fiind natura sa, circumstanțele în care a fost săvârșită și ținând seama de antecedența penală a inculpatului, astfel că în urma operațiunii complexe a individualizării tratamentului penal, instanța de apel constată că resocializarea viitoare pozitivă a celui în cauză nu este posibilă decât prin sancțiunea aplicată de prima instanță atât în privința cuantumului stabilit, cât și a modalității de executare a pedepsei rezultante, fiind de natură, pe de o parte, să prevină comiterea de noi infracțiuni, iar pe de altă parte să contribuie la reeducarea și resocializarea sa..

Pentru aceste considerente, constatând că sentința penală atacată este legală și temeinică, criticile formulate nefiind întemeiate, în temeiul disp. art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, C. va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B. C. împotriva sentinței penale nr. 206 din 24 februarie 2014 a Judecătoriei Săveni pronunțată în dosar nr._ .

Văzând și disp. art. 275 alin. 2 Cod procedură penală,

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B. C. împotriva sentinței penale nr. 206 din 24 februarie 2014 a Judecătoriei Săveni pronunțată în dosar nr._ .

Obligă inculpatul apelant să plătească statului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 01 februarie 2016.

Președinte, Judecător, Grefier,

Red. M.A.

Tehnored. D.E./ 7ex./ 15.03.2016

Jud.fond: L. A.L.

← Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 72/2016....		Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 206/2016. Curtea de... →

Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 92/2016. Curtea de Apel SUCEAVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 92/2016. Curtea de Apel SUCEAVA