Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466 NCPP. Decizia nr. 391/2015. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 391/2015 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 07-09-2015 în dosarul nr. 391/2015
ROMÂNIA
C. DE A. TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 391/A
Ședința publică din 07 septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M.-R. C.
Judecător D. C. U.
Grefier K. P.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror V. O. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Târgu M.
Pe rol judecarea apelului promovat de către persoana condamnată A. S.-H. (fiul lui Ladislau și I., născut la data de 22.09.1980, domiciliat în Miercurea C., ., . județul Harghita), împotriva sentinței penale nr. 282 din 11 martie 2015, pronunțată de Judecătoria Miercurea C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pe seama petentului condamnat, avocat C. L., lipsă fiind petentul condamnat și reprezentanții părților civile intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța pune în discuția părților excepția tardivității apelului formulat. Învederează că, în prezenta cauză, ultima zi pentru declararea apelului era în 10 aprilie 2015, iar, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la fila 2 din dosar, condamnatul a formulat această cale de atac în data de 21 aprilie 2015.
Procurorul solicită admiterea excepției tardivității căii de atac exercitată de către condamnat. Precizează că rezultă și din datele transmise de către INTERPOL, că acesta era în libertate la momentul judecării cauzei sale, s-au indicat niște adrese din Manchester, unde acesta poate fi citat. Față de susținerea acestuia, că nu ar fi avut cunoștință de existența acestui proces, declanșat împotriva sa, învederează că din actele dosarului rezultă că dosarul, a cărui redeschidere solicită, este în al doilea ciclu procesual, fiind trimis spre rejudecare. În dosarul inițial nr._, în care s-a pronunțat Sentința penală nr.482/2009, condamnatul a dat declarații în fața organelor de urmărire penală, în fața unui apărător.
Instanța precizează că, acest condamnat, în dosarul invocat, a fost încunoștințat despre obligația lui de a încunoștința, în termen de 3 zile, organele judiciare despre orice schimbare de domiciliu, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la fila 243.
Apărătorul condamnatului lasă soluționarea excepției la aprecierea instanței. Învederează că, teoretic prezenta cale de atac este tardiv formulată, dar solicită citarea petentului, cu mențiunea de a face dovada imposibilității formulării apelului în termen, întrucât ar putea exista o cauză de care acesta se poate justifica.
Instanța învederează că din filele 22-23, din dosarul instanței de fond, rezultă că s-a comunicat condamnatului A. S.-H., reprezentat prin avocat R. Zarian S., la sediul profesional indicat de către acest apărător ales.
Apărătorul condamnatului, având în vedere că procedura comunicării era legal îndeplinită, la sediul profesional al apărătorului ales, solicită instanței, cu privire la excepția tardivității căii de atac, aplicarea sancțiunii corespunzătoare, deși nu este în interesul condamnatului. Precizează că, totuși, a preferat să lasă soluționarea excepției la aprecierea instanței, având în vedere dispozițiile Codului Deontologic al avocaților, care prevede că nu poate să pună concluzii împotriva interesului părții pe care le reprezintă.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției tardivității căii de atac.
C. DE A.
Deliberând asupra prezentului apel:
La data de 11.03.a.c., Judecătoria Miercurea C. a pronunțat sentința penală nr.282, prin care în baza art.469 alin.(4) C.proc.pen. raportat la art.466 C.proc.pen., a respins cererea de redeschidere a procesului penal, în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate, formulată de către petentul-condamnat A. S.-H., fiul lui Ladislau și I., născut la data de 22.09.1980, cu reședința actuală în Marea Britanie, 4 RyeBridge Close, Leatherhead, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Mun. București, bld. Unirii nr. 71, ., ., sector 3, în cauza ce a făcut obiectul dosarului penal nr._ al Judecătoriei Miercurea C., în care s-a pronunțat sentința penală nr. 1473/06.12.2011.
În temeiul art. 275 alin.(2) C.proc.pen., a obligat petentul-condamnat la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Instanța de prim grad jurisdicțional, la adoptarea acestei soluții în cauză, a reținut că prin cererea înregistrată la data de 09.02.2015 pe rolul acestei instanțe sub nr._ petentul A. S.-H., cu reședința actuală în Marea Britanie, reprezentat prin avocat R. Zarian – Simtion, a formulat cerere de redeschidere a procesului penal, ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Miercurea C..
În motivarea cererii s-a arătat, în esență, că petentul nu a fost citat în mod legal, în cursul procesului penal, fiind plecat în Marea Britanie la data demarării procedurilor, și nu i s-a respectat în cauză dreptul la ultimul cuvânt.
În drept, petentul și-a întemeiat cererea pe art. 466 și urm.C.proc.pen.
Din oficiu s-a dispus atașarea dosarului nr._ al Judecătoriei Miercurea C..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
P. sentința penală nr. 1473/06.12.2011, pronunțată de Judecătoria Miercurea C., în dosarul nr._, definitivă prin nerecurare, la data de 28.12.2011, inculpatul S.-H. A. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.290 C.pen.1969 și două infracțiuni de înșelăciune, prevăzute de art.215 alin.1,2 C.pen.1969, respectiv art.215 alin.1,2,3 C.pen.
În cauză a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1557/2011 din 10.01.2012, iar, ulterior, s-a emis mandatul european de arestare nr. 7 din 04.07.2013.
La data de 07.01.2014 petentul a fost localizat în Marea Britanie, iar la data de 25.06.2014 a fost arestat de către autoritățile judiciare britanice, în vederea predării către statul român. (f.356 din dosarul nr._ ).
În prezent, procedura legală, în vederea extrădării condamnatului de către autoritățile britanice, se afla în curs (f.288 și urm. dosar nr._ ).
În motivarea cererii întemeiată pe art.466 C.proc.pen., petentul a arătat următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 466 alin.1 C.proc.pen., persoana condamnată definitiv, care a fost judecată în lipsă, poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună, din ziua în care a luat la cunoștință, prin orice notificare oficială, că s-a desfășurat un proces penal împotriva sa. Noul Cod de procedură penală instituia o nouă cale extraordinară de atac, de retractare, în scopul înlăturării dificultăților create de practică în implementarea art. 522 indice 1 din vechiul Cod de procedură penală, cât și în scopul asigurării compatibilității legislației române cu standardele impuse de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Prezentarea la proces a inculpatului avea și o importanță deosebită, atât din punctul de vedere al dreptului acestuia de a fi audiat, cât și al necesității de a verifica exactitatea afirmațiilor sale și de a le confrunta cu declarațiile părții vătămate, cât și cu cele ale martorilor.
Dreptul de a compărea în persoană nu era necesar numai pentru respectarea dreptului la apărare, ci conferea, totodată posibilitatea instanței, pe de o parte, de a-și forma o impresie nemijlocită, cu privire la acuzat, iar, pe de altă parte, de a asculta declarațiile pe care acesta intenționa să le facă.
Deși procedurile desfășurate în absența acuzatului nu erau, în sine, incompatibile cu art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, persoanei judecate în lipsă, care a fost condamnată definitiv, trebuia să-i fie garantat dreptul ca, ulterior condamnării, o instanță să statueze, din nou, după audierea acesteia, asupra temeiniciei acuzației în fapt și în drept, dacă rezulta că persoana nu a renunțat, în mod neechivoc, la dreptul său de a fi prezentă în instanță și de a se apăra, dacă nu se sustrăgea judecății.
Petentul a precizat că, în cauza ce a format obiectul dosarului nr._, nu a fost citat în mod legal, fiind plecat în Marea Britanie la data demarării procedurilor de judecată și nu i s-a respectat în cauză dreptul la ultimul cuvânt, garantat de prevederile legale naționale.
Față de toate aceste considerente petentul a solicitat instanței să admită cererea formulată, să desființeze sentința penală menționată mai sus și, pe cale de consecință, să redeschidă procesul penal.
În drept, instanța a reținut că, potrivit art. 467 alin.(1) C.proc.pen., în cazul în care se cere redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță sau în apel, la cererea condamnatului.
Așadar, în mod corect a fost sesizată Judecătoria Miercurea C., în vederea judecării prezentei cereri, ținând cont de faptul că aceasta a judecat în primă instanță, pronunțându-se sentința penală nr. 1473/06.12.2011.
Instanța a reținut însă, că din datele existente în actele privind executarea sentinței penale nr.1473/06.12.2011, aflate la dosarul penal nr._ al Judecătoriei Miercurea C., rezulta că petentul se află în custodia autorităților judiciare britanice, iar procedura de extrădare a acestuia era încă în desfășurare.
Scopul procedurii de redeschidere a procesului penal, în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate, îl constituia garantarea dreptului persoanei judecate la un proces echitabil, cu respectarea dreptului său la apărare. Aceasta presupunea posibilitatea persoanei condamnate în lipsă de a fi audiată, de a interoga martorii sau părțile din proces, de a administra probe în apărarea sa, astfel cum însuși petentul a menționat în cererea formulată.
Or, cum petentul-condamnat nu era prezent pe teritoriul României, acesta nu putea fi ascultat, în mod nemijlocit, cu privire la admisibilitatea cererii și nici nu putea exercita o apărare eficientă. De asemenea, s-a apreciat că, în aceste condiții, o eventuală rejudecare a cauzei ar fi fost complet lipsită de eficiență.
În acest sens s-a reținut că, deși textul art. 469 C. proc. pen. nu prevedea, în mod expres, era de natura procedurii ca la judecarea cererii de redeschidere a procesului, respectiv la rejudecarea cauzei, petentul să poată fi prezent, pentru ca acesta să indice sau să precizeze motivele cererii, și, dacă era cazul, să poată face dovada împrejurărilor ce l-au împiedicat să se prezinte în fața instanței de fond și să se apere eficient.
Instanța a apreciat că legiuitorul a înțeles să reglementeze, în mod diferit, momentul inițial al termenului de introducere a cererii, prevăzut de art.466 alin.1 C.proc.pen., ținând seama de situația în care se afla titularul cererii, tocmai pentru a garanta exercitarea efectivă a acestui drept.
Astfel, potrivit art.466 alin.3, pentru persoana condamnată definitiv, judecată în lipsă, față de care un stat străin a dispus extrădarea sau predarea în baza mandatului european de arestare, termenul de introducere a cererii de redeschidere a procesului penal curge de la data la care, după aducerea în țară, i-a fost comunicată hotărârea de condamnare.
Pentru celelalte persoane condamnate în lipsă, termenul curge din ziua în care au luat cunoștință, prin orice notificare oficială, că s-a desfășurat un proces penal împotriva lor.
Așa cum Înalta Curte de Casație și Justiție a observat în jurisprudența sa, interpretarea corectă a sintagmei „ judecate și condamnate în lipsă” (în noua reglementare "condamnată definitiv judecată în lipsă") conținută în dispozițiile legale menționate, nu putea fi decât aceea care includea în sfera de aplicare, exclusiv, pe persoanele condamnate, care au lipsit, pe întreaga durată a procedurii de judecată, până la rămânerea definitivă a hotărârii.
Potrivit art.466 alin.(2) C.proc.pen., era considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces și nu a luat cunoștință în nici un alt mod oficial despre acesta, respectiv deși a avut cunoștință de proces, a lipsit, în mod justificat, de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța. Nu se considera judecată în lipsă persoana condamnată care și-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceștia s-au prezentat oricând în cursul procesului, și nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinței de condamnare, nu a declarat apel, a renunțat la declararea lui ori și-a retras apelul.
Cu toate acestea, instanța a reținut că potrivit art.468 C.proc.pen., atunci când persoana care a solicitat redeschiderea procesului penal era privată de libertate, aceasta era adusă la judecată. Or, în speță, cum petentul a fost arestat în Marea Britanie și se afla în custodia autorităților judiciare britanice, acesta nu a putut fi adus la judecarea cererii și ascultat, în mod nemijlocit, cu privire la admisibilitatea acesteia. În aceste condiții s-a apreciat că petentul nu și-a putut exercita, în mod real și efectiv, dreptul său la apărare.
Mai mult, instanța a reținut că dreptul la o nouă procedură de judecată constituia o condiție pentru acordarea extrădării și prevederile Protocolului de la Strasbourg al Convenției europene de extrădare, încheiat la Paris, la 13 decembrie 1957, nu făceau distincție după cum condamnatul s-a sustras sau nu de la judecata, fiind indiferent, sub acest aspect, motivul pentru care condamnatul a ajuns pe teritoriul statului solicitat.
Pentru aceste motive, și având în vedere că nu existau garanții că extrădarea se va realiza, instanța a apreciat că cererea de redeschidere a procesului penal, formulată de o persoană condamnată, care era privată de libertate, și care nu era prezentă pe teritoriul României, nefiind extrădată în România, era prematur formulată.
Față de aceste împrejurări prealabile și definitorii, instanța a apreciat că nu se mai impunea analizarea condiției prevăzute de art.466 alin.(2) C.proc.pen., respectiv a celorlalte condiții prevăzute de art.469 alin.(1) C.proc.pen.
S-a mai menționat că avocatul ales al petentului a lipsit, în mod nejustificat, de la judecarea cererii. Pe de altă parte, instanța a reținut că la dosarul cauzei nu a fost depusă nici împuternicirea avocațială, și nici contractul de reprezentare și asistență juridică încheiat între petent și avocatul acestuia.
Cu toate acestea, pentru motivele prezentate mai sus, apreciind că petentul, aflându-se în custodia autorităților judiciare britanice, nu putea exercita o apărare eficientă, instanța a considerat că nu era necesar să îi pună în vedere acestuia, respectiv avocatului ales al acestuia să completeze cererea conform art.467 alin.4,5 C.proc.pen., și, față de lipsa nejustificată a avocatului ales, să ia măsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu.
Față de cele expuse, instanța, în baza art. 469 alin. (4) raportat la art. 466 C.proc.pen., a respins cererea de redeschidere a procesului penal, formulată de către petentul A. S.-H..
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat.
La data de 21.04.a.c., petentul condamnat A. S. H. a promovat apel împotriva sentinței penale nr.282/11.03.2015 a Judecătoriei Miercurea C., pe care, în mod extrem de succint, a criticat-o ca fiind netemeinică și nelegală, nemotivând, conform disp.art.412 Cod procedură penală, calea de atac astfel formulată.
Având în vedere caracterul devolutiv și extensiv al apelului, astfel cum sunt acestea reglementate în cuprinsul articolelor 417 și 419 Cod procedură penală, se reține că în prezenta cauză nu se poate proceda la analizarea, pe fond, a căii de atac astfel exercitate de petent, deoarece aceasta a fost tardiv introdusă. Astfel cum rezultă din înscrisurile aflate în dosarul instanței de fond, dispozitivul hotărârii judecătorești criticate a fost comunicat la data de 16 martie 2015, la sediul profesional al avocatului ales al condamnatului A. S. H., dată certă rezultată din înscrisul aflat la fila 24 din dosarul nr._ al Judecătoriei Miercurea C.. De la această dată, dat fiind faptul că petentul condamnat și-a angajat în cauză un avocat ales, începea să curgă termenul imperativ de 10 zile, prevăzut de disp.art.410 Cod procedură penală, înlăuntrul căruia putea exercita calea de atac a apelului în speța pendinte.
Condamnatul petent, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la fila 2 din dosarul acestei instanțe de control judiciar, a promovat apel la data de 21.04.a.c., mult după expirarea termenului de 10 zile, ce, așa cum s-a mai arătat, începuse să curgă de la data de 16.03.a2015.
Ca urmare, a celor anterior expuse și cum încă de la primul termen de judecată ficat în cauză, la data de 22.06.2015, a fost invocată excepția tardivității apelului astfel promovat, urmează ca, în conformitate cu disp.art.421 pct.1 lit.a teza I rap.la art.410 Cod procedură penală, să fie respins, ca tardiv, apelul promovat de către condamnatul A. S.-H. împotriva sentinței penale nr. 282/11.03.2015 a Judecătoriei Miercurea C..
Dată fiind evidenta culpă procesuală exclusivă a petentului, față de aceștia devin incidente disp.art.275 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, apelul promovat de către condamnatul A. S.-H. (fiul lui Ladislau și I., născut la data de 22.09.1980, domiciliat în Miercurea C., ., jud. Harghita, cu reședința actuală în Marea Britanie, 4 RyeBridge Close, Leatherhead) cu domiciliu ales la sediul profesional al domnului avocat R. Zarian-S.,(Mun. București, bld. Unirii nr. 71, ., ., sector 3) împotriva sentinței penale nr. 282/11.03.2015 a Judecătoriei Miercurea C..
Obligă inculpatul apelant să achite statului, cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 300 Ron.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 07 septembrie 2015.
Președinte Judecător
M.-R. C. D. C. U.
Grefier
K. P.
Red.MRC/10.09.2015
Thnred./CC/3 exp./10.09.2015
Jd.fd. C. I.M.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... |
|---|
