Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 207/2014. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 207/2014 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 23-12-2014 în dosarul nr. 207/2014
ROMÂNIA
C. DE A. TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 207/CU
Ședința publică din 23 decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. O.
Grefier D. M.
Cu participarea Ministerul Public reprezentat de domnul procuror Ș. C. V. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Tg-M.
Pe rol judecarea contestației formulată de inculpata S. L.-M. (fiica lui G.-M. și L., născută la data de 12 august 1989 în Târnăveni, jud. M., CNP_, în prezent deținută în Penitenciarul G.) împotriva încheierii din 16 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ 14.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpata S. L.-M., în stare de detenție, asistată de apărătorul desemnat din oficiu, avocat A. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că s-a depus la dosar delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr. 4335/2014, prin care doamna avocat A. C. a fost desemnată să acorde asistență judiciară din oficiu inculpatei S. L. M..
Instanța constată că este sesizată cu contestația promovată de inculpata S. L. M. împotriva încheierii din 16 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul M., contestație formulată în termen, conform art.206 alin.1 Cod procedură penală, însă nemotivată, dar motivele pot fi invocate oral în fața instanței.
La întrebarea instanței, inculpata își menține contestația formulată și este mulțumită cu apărătorul din oficiu.
Doamna avocat A. C. precizează că motivele de apel vizează netemeinicia încheierii atacate.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată că prezenta cauză este în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea căii de atac.
Doamna avocat A. C. pentru inculpata S. L. M. solicită admiterea contestației arătând că în opinia apărării nu mai subzistă temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv astfel că nu se mai impune menținerea acestei măsuri preventive. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu sau cu cea a controlului judiciar, așa cum s-a solicitat și în fața primei instanțe. Solicită să se aibă în vedere faptul că inculpata nu recunoaște comiterea faptei și că indică, ca și autor al acestei infracțiuni, o altă persoană care, între timp, s-a sinucis. Consideră că perioada de timp de 5-6 luni în care inculpata a fost în arest preventiv, a fost suficientă. Cu cheltuieli judiciare în sarcina statului.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea ca nefondată a contestației, apreciază că în mod just s-a reținut de către prima instanță că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru menținerea arestării preventive în cauză, astfel, există în continuare presupunerea rezonabilă că inculpata a săvârșit fapta de omor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, iar, pe de altă parte, arestarea preventivă este necesară și în prezent pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică, stare care este dată de două dintre criteriile prevăzute de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, gravitatea faptei dată de obiectul ei juridic și de urmarea produsă și apoi de modul și circumstanțele în care ea a fost comisă, fiind vorba despre o faptă de omor prin aplicarea de multiple lovituri cu un par în zona capului și peste tot corpul.
Inculpata S. L. M., având ultimul cuvânt, arată că ea nu este și nu se simte vinovată de omorul de a cărei săvârșire este acuzată. Cel care a ucis-o pe victimă este numitul M. I. și regretă că nu a recunoscut de la început acest lucru.
C. DE A.
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 19.12.2014 sub nr._, inculpata S. L. M. a formulat contestație împotriva încheierii penale din 16.12.2014 pronunțate de Tribunalul M..
Contestația nu a fost motivată în scris, însă în fața instanței s-a invocat netemeinicia hotărârii atacate și s-a solicitat revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar înlocuirea acesteia cu măsura preventivă a arestului la domiciliu sau cu cea a controlului judiciar.
S-a asigurat asistența juridică din oficiu.
Analizând contestația formulată, prin prisma materialului aflat la dosarul Tribunalului M., a motivelor invocate, a concluziilor apărătorului contestatoarei și ale reprezentantului Ministerului Public, precum și din oficiu, în limitele investirii date neagravarea situației în propria cale de atac, se rețin următoarele:
Prin încheierea penală din 16.12.2014 pronunțată de Tribunalul M., în temeiul art. 362 alin. 2 rap. la art. 208 alin. 4 C. pr. pen, s-a constatat subzistența temeiurilor care au determinat menținerea măsurii arestării preventive dispusă față de inculpata S. L. M., menținându-se în continuare această măsură.
În motivarea acestei dispoziții, se arată că temeiurile inițiale ale arestării preventive (atât cele de fapt, date de infracțiunea pentru care inculpata este trimisă în judecată, cât și cele de drept prev. de art. 223 alin. 2 C. pr. pen) există și în prezent, iar buna administrare pe mai departe a procesului penal impune menținerea inculpatei în stare de arest preventiv.
Dispoziția tribunalului de menținere a măsurii arestării preventive a inculpatei, precum și reținerea temeiurilor prevăzute de art. 202 alin. 1, 3 și art. 223 alin. 2 C. pr. pen sunt juste și au fost emise cu respectarea strictă a legalității, astfel încât, în lipsa vreunui alt motiv de anulare a încheierii atacate, pe care să-l reținem din oficiu, contestația promovată este nefondată, atrăgând respingerea acesteia în baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C. pr. pen.
Analizând apărarea potrivit căreia inculpata nu ar fi autoarea infracțiunii de omor, C. reține că starea de fapt avută în vedere de judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul M. la momentul dispunerii arestării preventive și de judecătorul de cameră preliminară, precum și de judecătorul fondului la momentele menținerii măsurii, nu a suferit modificări. Inculpata își poate formula o astfel de apărare în cursul cercetării judecătorești, iar vinovăția sau nevinovăția acesteia poate fi stabilită doar printro hotărâre definitivă. La acest moment, simpla susținere a inculpatei potrivit căreia o altă persoană ar fi ucis victima, nu este în măsură să ducă la înlăturarea probelor administrate până în prezent din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpata a săvârșit infracțiunea pentru care este trimisă în judecată, în sensul art. 223 alin. 1 teza finală C. pr. pen.
Asupra susținerilor inculpatei, prin apărător, legate de pretinsa depășire a unui termen rezonabil a măsurii preventive, precum și de pretinsa stingere a pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpata odată lăsat în libertate, C. constată că acestea nu sunt fondate, iar lipsa antecedentelor penale ale inculpatei, atitudinea manifestată de acesta din care rezultă că ar fi înțeles scopul măsurii preventive, precum și faptul că se bucură de prezumția de nevinovăție, ori situația familiară a acesteia, nu sunt de natură să ducă la înlăturarea indiciilor temeinice reținute potrivit art. 202 alin. 1-3, art. 223 alin. 1 C. pr. pen și nici a temeiurilor prev. de art. 223 alin. 2 C. pr. pen. În acord cu tribunalul, subliniem că probele instrumentate până în acest moment procesual, confirmă temeiurile de fapt a privării de libertate, justificând presupunerea rezonabilă că inculpata a săvârșit infracțiunea de omor.
Temeiul arestării preventive consarat de art. 223 alin. 2 C. pr. pen. este, la rândul lui, incident la speță. Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de omor este închisoare mai mare de 5 ani și luând în considerare specificul infracțiunii reținute în sarcina inculpatei, modalitatea concretă de comitere a acesteia, locul și timpul în care s-a desfășurat activitatea infracțională, rezultatul iremediabil produs, apreciem că în prezent pericolul pentru ordinea publică a inculpatei este actual și cert, iar, în interesul protejării comunității și al bunei desfășurări a judecății în primă instanță, este necesară menținerea ei în stare de arest preventiv, cu atât mai mult cu cât, raportat la complexitatea cauzei, procedurile s-au desfășurat cu ritmicitate, atât în faza urmăririi penale, cât și în camera preliminară, fiind începută cercetarea judecătorească, astfel încât durata măsurii arestării preventive se încadrează într-un termen rezonabil.
Pentru aceste considerente și cererea de revocare a măsurii arestării apare ca fiind nefondată, nefiind îndeplinite cerințele art. 242 alin. 1 C. pr. pen, în sensul că o asemenea măsură, la acest moment procesual, este necesară pentru realizarea scopului prev. de art. 202 alin. 1 C. pr. pen, iar o măsură restrictivă de drepturi, cum ar fi arestul la domiciliu sau controlul judiciar, nu ar fi suficientă pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
Față de cele reținute, urmează ca, în baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C. pr. pen să respingem ca nefondată contestația formulată de inculpata S. L. M. împotriva încheierii penale din data de 16.12.2014 a Tribunalului M..
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen vom obliga contestatoarea să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 200 de lei, din care suma de 100 de lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu, se va avansa Baroului M. din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b rap. la art. 206 alin. 3-5 C. pr. pen și art. 362 alin. 2 rap. art. 208 alin. 2 și art. 242 alin. 1 C. pr. pen, respinge ca nefondată contestația formulată de inculpata S. L. M.(fiica lui G.-M. și L., născută la data de 12 august 1989 în Târnăveni, jud. M., CNP_, în prezent deținută în Penitenciarul G.) împotriva încheierii penale pronunțate la data de 16.12.2014 de Tribunalul M..
În baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 teza finală C. pr. pen, menține hotărârea atacată.
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen, obligă inculpata să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat în judecarea contestației, în cuantum de 200 lei, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi avansată Baroului M. din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23.12.2014.
Președinte, Grefier,
A. O. D. M.
Red. Tehnored. A.O. 23.12.2014
Imprimat D.M. 23.12.2014 - 4 ex.
Jud. fond O. V.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 342/2014.... | Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466... → |
|---|
