Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 170/2013. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 170/2013 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 07-03-2013 în dosarul nr. 170/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ nr. 170/R
Ședința publică din 07 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. C. U.
Judecător A. O.
Judecător M. V.
Grefier D. B.
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA LUDUȘ împotriva sentinței penale nr. 132/25.10.2012 pronunțată de Judecătoria Luduș și de asigurătorul . R. SA (cu sediul în București, .-60, .) împotriva aceleiași sentințe.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților și a Reprezentantei Ministerului Public doamna procuror G. G. din cadrul P. de pe lângă Curtea de Apel Târgu M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20 februarie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și prin care s-a dispus amânarea pronunțării asupra cauzei la data de 07 martie 2013, orele 13,00,sala 52.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față,
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Tg-M. la data de 20.12.2012 sub nr._ P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA LUDUȘ și asigurătorul . R. SA au declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 132/25.10.2012 pronunțată de Judecătoria Luduș.
În motivarea recursului, P. de pe lângă Judecătoria Miercurea C. susține că instanța de fond în mod greșit a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, solicitând înlăturarea lor, precum și omisiunea de a face aplic. art. 71- art. 64 lit. a-c C. pen și art. 71 alin. 5 C. pen.
Asigurătorul critică sentința sub aspectul reținerii culpei exclusive a inculpatului, susținând că și victima a avut o culpă îm proporție de 50% în producerea accidentului. De asemenea, se solicită reducerea cuantumului despăgubirilor acordate de prima instanță.
s-a asigurat asistența juridică prin apărători desemnați din oficiu atât pentru inculpat, cât și pentru partea civilă minoră, dat fiind conflictul de interese între cei doi.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța de control reține următoarea situație de fapt:
Prin sentința penală nr. 132/25.10.2012 pronunțată de Judecătoria Luduș, s-au hotărât următoarele:
În baza art.178 alin1,2 Cod Penal cu aplic. Art.74 și 76 lit.”d” Cod Penal, l-a condamnat pe inculpatul P. V., fiul lui A. și A., născut la 08.09.1965 în B., județul S., domiciliat în Jibou, ., județul S., CNP_, cetățenie română, studii 12 clase, căsătorit, întreprinzător particular, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art.81 Cod Penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut de art.82 Cod penal, de 3 ani.
În baza art.83 Cod Penal a atras atenția inculpatului cu privire la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.14 Cod pr.penală raportat la art.998 cod civil a admis acțiunea civilă formulată de părțile civile P. E. și P. L., ambele domiciliate în Jibou, ., județul S. și a obligat inculpatul la plata către acestea, a sumei de câte 100.000 lei pentru fiecare, cu titlul de daune morale.
A constatat că Societatea COMERCIALĂ G. R. A. R. SA, cu sediul în București, sector 1, ..58-60, are calitatea de asigurator în prezenta cauză.
În baza art.191 C.pr.penală a obligat inculpatul la 1100 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
În evenimentul rutier au fost implicate două autotrenuri și un autoturism care s-au intersectat într-o curbă semnalizată ca fiind deosebit de periculoasă. Autotrenurile circulau în coloană cu o viteză de aproximativ 70 km/h, însoțite în față de un autoturism care semnaliza cu un baston de culoare galbenă prezența acestora. Pe banda de sens invers, circula autoturismul condus de inculpat și care avea o viteză de aproximativ 93 km/h.
Între cele două autotrenuri și autoturismul condus de inculpat, s-a produs câte o coliziune care s-a soldat cu decesul unei persoane din autoturism ( soția inculpatului ) și cu avarii ale autovehiculelor implicate în eveniment.
Locul primului impact a fost banda de circulație a autoturismului condus de inculpat care a intrat tangențial cu ușa din față stânga cu piesa transportată de autotrenul condus de martorul T. V. V., piesă care trece peste axa mediană a drumului cu cca 0,6 m. În urma impactului s-a dislocat portiera autoturismului, rămânând prins pe piesa agabaritică.
Autoturismul și-a continuat mersul pe o traiectorie înclinată, intrând pe banda de circulație de sens invers, peste linia mediană longitudinală continuă pe care circula autotrenul condus de martorul Babotan A.. S-a produs un al doilea impact între partea stângă față de la autoturism cu fața stângă de la autotren. Impactul s-a produs când autotrenul era frânat ( a se vedea și declarația martorului Babotan A. de la fila 57 dosar). După impact autoturismul s-a rotit în jurul axei verticale ajungând cu partea lateral dreaptă în coliziune cu partea din stânga a piesei de pe remorca autotrenului, producându-se avariile părții din dreapta de la autoturism și decesul ocupantei locului din fața dreapta.
Cauzele producerii accidentului era viteza cu care inculpatul a intrat într-o curbă deosebit de periculoasă ( 93 km/h), având consecința imposibilității de a respecta traiectoria în curbă, fiind nevoit să acționeze un viraj dreapta, acțiune ce nu s-a mai putut executa cu o maximă eficiență și siguranță, tocmai datorită vitezei cu care circula.
Accidentul s-ar fi putut evita dacă inculpatul ar fi adaptat viteza corespunzător caracteristicilor de drum și de mediu și ar fi condus autoturismul pe o traiectorie cât mai apropiată de marginea din dreapta a benzii pe care circula.
Astfel în contextul analizării minuțioase a materialului probator, instanța a apreciat acuza întemeiată, constatând că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prev. și ped. De art.178 alin1,2 Codul Penal, aplicându-i o pedeapsă de 1 an închisoare.
Potrivit art. 72 Cod penal, la stabilirea și aplicarea pedepselor s-a ținut seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea generală, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana făptuitorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Din formularea dată de textul de lege mai sus arătat acestor criterii, a rezultat că ele sunt obligatorii și trebuie avute în vedere în totalitate de fiecare dată la stabilirea și aplicarea pedepsei.
Procedând la individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a făcut aplicarea criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal o adecvare cauzală a tuturor criteriilor menționate prin valorificarea într-o mai mare măsură a probelor ce conturau profilul de personalitate al inculpatului, în raport cu semnificația funcțiilor și consecințelor pe care le are pedeapsa, fără a ignora gravitatea faptei comise sau circumstanțele săvârșirii ei.
Este de necontestat că fapta comisă de inculpatul P. V. prezintă un grad sporit de pericol social atât prin modul și împrejurările în care a fost comisă dar, în special, prin urmările produse, care au adus atingere celor mai importante valori ocrotite de legea penală însă, deși pedeapsa este o măsură cu caracter represiv, ea are în mod firesc și un puternic rol și efect educativ, de împiedicare a repetării conduitei antisociale, de formare și permanentizare în conștiința acestuia a convingerii că respectarea legii penale este o necesitate.
Analiza persoanei inculpatului trebuie făcută, deopotrivă, sub raport psihofizic și social, al trăsăturilor de caracter și al temperamentului său, al antecedentelor penale, dar și al integrării sociale.
Din această perspectivă s-au menționat și reținut următoarele împrejurări: inculpatul nu are antecedente penale, era căsătorit și în tragicul eveniment și-a pierdut soția, are doua fiice, una minoră a absolvit liceul, este întreprinzător particular, este cunoscut și caracterizat ca fiind o persoană cu un comportament corespunzător, pe întreg parcursul procesului penal a cooperat cu organele de cercetare penală, s-a prezentat la temenele de judecată, a cooperat cu organele de cercetare penală deși nu și-a recunoscut vina în producerea evenimentului rutier. Este de necontestat și faptul că acesta nu și-a dorit nici o clipă producerea acestei tragedii, cu atât mai mult cu cât și-a pierdut soția în accident.
Toate aceste realități obiective s-au constituit în circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a, c Cod penal, cărora instanța le-a dat eficiența cuvenită, în conformitate cu dispozițiile art. 76 lit. ”d” Cod penal.
Referitor la modalitatea de executare instanța a apreciat că o represiune penală excesivă, în cazul unei infracțiuni comise din culpă nu este de natură să realizeze cu eficiență scopul sancțiunii penale, sens în care a dispus în baza art. 81 alin. 1 și alin. 2 Cod penal suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare, în baza art. 82 alin. 1 Cod penal a stabilit un termen de încercare de 3 ani . În baza art.83 Cod Penal a atras atenția inculpatului cu privire la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a reținut că părțile vătămate P. E. și P. L., în calitate de moștenitori ai victimei P. F., s-au constituit părți civile în procesul penal, conform înscrisului de la fila 25 dosar cu suma de câte 100.000 lei cu titlul de daune morale. Acțiunea civilă a părții civile minore P. L. a fost susținută atât de reprezentantul Ministerului Public cât și de apărătorul desemnat din oficiu pentru aceasta - avocat B. D. ( fila 38 dosar).
Potrivit art.14 C.pr.penală, acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului și poate fi alăturată acțiunii penale în cadrul procesului penal prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă iar repararea pagubei se face potrivit dispozițiilor legii civile, respectiv art.998 Cod Civil care constituie temeiul răspunderii civile delictuale și care prevede „ orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu obligă pe acela din a cprui greșeală s-a ocazionat, a-l repara „ iar conform art.999 Cod civil, omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce „a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.”
Referitor la asigurator . – R. SA, instanța a constatat că la data producerii accidentului, autoturismul condus de inculpat era asigurat - polița ./20/F14/HW nr._, emisă la data de 17.07.2009 (fila 205), la fel și autovehiculele din coloana agabaritică( filele 69, 185 și 200 dosar ).
Instanța a apreciat că societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurator de răspundere civilă, are calitatea de participant.
S-a reținut că, asiguratorul, în calitate de participant în procesul penal, răspunde în limitele prevăzute în contractul de asigurare conform art.22 din Legea nr.136/2005, republicată, despăgubirile urmând a se stabili și efectua conform art.54 raportat la art.43 și 49 din L.136/2005, republicată.
Examinând recursul promovat de P., din prisma dispozițiilor art. 3856 alin. 3, art. 3859 alin. 1 pct. 14, alin. 2 rap. la art. 52 și art. 62-68 C. pr. pen, instanța de control judiciar îl găsește fondat, pentru următoarele considerente:
Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reținută – pornind de la conținutul materialului probator administrat pe parcursul desfășurării procesului penal – hotărârea primei instanțe nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluția la care s-a oprit judecătorul fondului, respectiv la condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii și la suspendarea condiționată a executării pedepsei, precum și la admiterea acțiunilor civile.
Pentru a face o asemenea apreciere, instanța de control judiciar consideră că din conținutul materialului probator administrat, rezultă fără putință de tăgadă faptul că inculpatul se face vinovat de comiterea faptei penale, în modalitatea descrisă. De altfel, situația de fapt nici nu a fost contestată de inculpat sau de altă parte.
Hotărârea este însă criticabilă sub aspectul a trei omisiuni, și anume:
- omisiunii instanței de prim grad de a preciza pedeapsa și în dispozitivul hotărârii;
- omisiunea aplicării pedepsei accesorii și suspendarea acesteia pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale și
- omisiunea obligării asigurătorului la plata despăgubirilor acordate, în limita contractului de asigurare.
Aceste omisiuni vor fi îndreptate prin prezenta decizie.
Cu toate că în minuta întocmită de judecător (fila 71) și în considerentele hotărârii (fila 75) se arată în mod expres și fără nici un dubiu că pedeapsa stabilită inculpatului este cea de 1 an închisoare, această pedeapsă nu mai apare și în dispozitivul hotărârii, probabil dintr-o eroare de redactare. Curtea constată că nu există nici un dubiu cu privire la soluția de condamnare și la cuantumul pedepsei, astfel încât va îndrepta această vădită omisiune.
Pornind de la stabilirea modalității de executare a pedepsei principale prin suspendarea condiționată, prima instanță a omis să aplice inculpatului pedeapsa accesorie și să dispună suspendarea acesteia pe perioada suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
De asemenea, asigurătorul trebuia obligat la plata despăgubirilor acordate părților civile, în limita contractului de asigurare.
Acestea sunt considerentele pentru care va fi admis recursul parchetului și hotărârea va fi casată parțial.
Nu vom primi critica parchetului privind greșita reținere a circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului, deoarece, în acord cu prima instanță, reținem că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, se bucură de respect în rândul comunității, are loc de muncă, a colaborat cu organele judiciare și a fost prezent în fața acestora pe întreg parcursul procesului penal, astfel încât se justifică reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a, c C. pen, așa cum se arată în considerentele hotărârii (chiar dacă în dispozitiv se consemnează doar art. 74 C. pen).
Analizând recursul asigurătorului, Curtea îl găsește nefondat.
Din probele dosarului nu se poate concluziona că și victima ar fi avut vreun grad de culpă, singurul vinovat de producerea accidentului fiind inculpatul, astfel că, sub acest aspect, cuantumul despăgubirilor civile nu se impune a fi redus.
În mod greșit prima instanță s-a rezumat doar la constatarea calității de asigurator a . R. SA.
Asigurătorul trebuie obligat să plătească el însuși despăgubirile acordate părților civile.
În acest sens, reamintim că în procesul penal, inculpatul este subiectul pasiv al acțiunii civile alăturate acțiunii penale, ceea ce înseamnă că, în cazul constatării îndeplinirii condițiilor angajării răspunderii delictuale, el este ținut să repare prejudiciul.
În cazul particular al accidentelor rutiere ale căror victime au suferit vătămări fizice sau morale ori au decedat, pentru garantarea recuperării integrale a prejudiciilor cauzate victimelor sau terților, în dreptul intern au fost luate măsurile legislative adecvate care să asigure că aceste prejudicii vor fi acoperite integral prin asigurare sau, dacă vehiculul nu a fost identificat ori nu este asigurat, a fost înființat Fondul de protecție a victimelor străzii responsabil cu despăgubirea.
În prezenta cauză, autovehiculul este asigurat de răspundere civilă. Prin urmare, instanța investită cu soluționarea acțiunii penale și a acțiunilor civile alăturate acesteia nu poate să ignore prevederile Legii nr. 136/1995. Următoarele dispoziții ale acestui act normativ sunt relevante în speță:
-art. 54 alin. 1 potrivit căruia „… în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în R. se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, …, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați”.
-art. 50 alin. 1 și 2 după care „Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, cât și pentru persoanele aflate în acel vehicul, cu excepția conducătorului vehiculului respectiv”.
-art. 55 potrivit căruia „Despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite.
Despăgubirile nu pot fi urmărite de creditorii asiguratului.
Despăgubirile se plătesc asiguraților dacă aceștia dovedesc că au despăgubit persoanele păgubite și despăgubirile nu urmează să fie recuperate potrivit prevederilor art. 58.
Odată cu încasarea despăgubirii, persoanele păgubite vor declara în scris că au fost despăgubite pentru pagubele suferite și că nu mai au nici o pretenție de la asigurătorul de răspundere civilă și asigurat (persoana vinovată) în legătură cu paguba respectivă.
În situația efectuării plății de către asigurătorul de răspundere civilă direct în contul bancar al persoanei păgubite, aceasta se consideră a fi integral despăgubită dacă în termen de 30 de zile de la data intrării sumei în contul său bancar nu a notificat asigurătorului de răspundere civilă eventualele obiecții referitoare la cuantumul despăgubirii.
În cazul în care în drepturile persoanei păgubite s-a subrogat asigurătorul conform prevederilor art. 22, eventuala diferență de despăgubire dintre asigurarea facultativă și asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto rămâne pe contul asigurării facultative, neputând fi recuperată de la asigurat (persoana vinovată), dacă despăgubirea plătită din asigurarea facultativă nu depășește limita maximă a despăgubirii ce poate fi acordată de asigurător pentru prejudiciile cauzate în unul și același accident de vehicul, prevăzută de legislația în vigoare”.
Modalitatea în care este instituită prin lege asigurarea obligatorie de răspundere civilă ilustrează voința legiuitorului de a simplifica mijloacele prin care persoana prejudiciată ajunge să fie dezdăunată și corespunde scopului pentru care a fost instituită obligativitatea asigurării. Astfel, din moment ce legea obligă persoanele să se asigure tocmai pentru a garanta plata despăgubirilor către eventualii păgubiți, este firesc ca în situația producerii riscului asigurat garanția să devină funcțională, iar asigurătorul să fie ținut să plătească.
Considerentele enunțate mai sus determină concluzia după care în procesul penal care poartă pentru o infracțiune de vătămare corporală din culpă sau ucidere din culpă produsă printr-un accident rutier și în care a fost adusă și o acțiune civilă, inculpatul, când este antrenată răspunderea lui delictuală, este ținut să dezdăuneze partea civilă după regulile răspunderii civile delictuale. În același timp, obligația de dezdăunare incumbă și asiguratorului, în acest caz după regulile instituite de Legea nr. 136/1995 și potrivit clauzelor contractului de asigurare.
În aceiași ordine de idei, obligarea celor doi nu înseamnă că părților civile le este oferită o dublă plată, această măsură fiind exclusă de principiul neîmbogățirii fără justă cauză. O asemenea obligație lasă deschisă calea părților civile să se îndestuleze direct de la asigurator pentru daunele obținute în procesul penal și, doar dacă suma care le-a fost oferită de societatea de asigurare nu o acoperă integral pe cea acordată de către instanța de judecată sau în ipoteza în care, la executarea hotărârii, asiguratorul este insolvabil, părțile civile se pot îndrepta împotriva inculpatului pentru diferența neobținută de la societatea de asigurare.
Contrar celor susținute de către asigurator, impunerea efectuării plății „în limitele contractului de asigurare” este o dispoziție previzibilă și executabilă, nefiind nevoie ca instanța să detalieze în hotărârea sa aceste limite. Aceasta, deoarece termenii contractului de asigurare sunt expres și clar stipulați, ei au fost asumați de părțile contractante odată cu perfectarea contractului, iar în fața instanței penale nu s-a dezvăluit nici de către inculpat și nici de către asigurator vreo nelămurire în interpretarea clauzelor contractuale pentru a cărei clarificare să fie necesară intervenția instanței penale pe tărâmul chestiunilor prealabile. De altfel la dosar s-a depus doar polița de asigurare care însă izvorăște din contractul de asigurare.
Reanalizând cererile de constituire de parte civilă, apreciem că sumele reprezentând daune morale solicitate de părțile civile nu sunt exagerate și nici nu duc la o îmbogățire fără just temei ale acestora, ci reprezintă sume necesare și suficiente pentru acoperirea prejudiciului moral suferit, pentru considerentele pe care le vom arăta în continuare.
Instanța de judecată este cea chemată să stabilească criteriile și metodele necesare pentru determinarea cuantumului daunelor morale. În speță, așa cum a procedat dealtfel instanța de prim grad, este aplicabil principiul reparației daunelor morale în cazul atingerii grave aduse drepturilor părților vătămate.
Reținem în acest sens legăturile și puternica afecțiune dintre victimă și fiecare parte vătămată, valoarea lezată și gravitatea acestei leziuni care au afectat grav persoanele părților vătămate și urmările produse, vârsta părților vătămate.
Sumele solicitate de părțile civile ca daune morale sunt, în opinia Curții, un cuantum în măsură să echivaleze suferințelor morale pricinuite acestora.
Pentru daunele morale cerute și acordate, în cauză sunt îndeplinite în mod cumulativ elementele angajării răspunderii civile delictuale, astfel că este întemeiată solicitarea părților civile de obligare a inculpatului la plata daunelor morale. Așa cum am reținut, s-a stabilit prin hotărârea penală că inculpatul este singurul răspunzător de moartea victimei, deznodământul tragic fiind consecința conduitei lui imprudente. Judecătorul fondului a avut în vedere atât suferințele psihice la care au fost supuse părțile civile, cât și împrejurarea că aceste despăgubiri nu trebuie să reprezinte o îmbogățire nejustificată a părților civile și nici o exploatare neîntemeiată a patrimoniului inculpatului. Raportat la cele două criterii, considerăm că suma acordată în prim grad părților civile (câte 100.000 lei, așa cum au fost solicitate), reprezintă o reparație echitabilă și adecvată a suferințelor psihice îndurate de succesorii victimei, această instanță neidentificând niciun element care să justifice reducerea acestei câtimi.
Față de cele reținute, urmează ca, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d C. pr. pen, să admitem recursul declarat de P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA LUDUȘ împotriva sentinței penale nr. 132/25.10.2012 pronunțată de Judecătoria Luduș.
Vom casa parțial sentința penală atacată și rejudecând cauza:
În baza art. 345 alin. 1, 2 C. pr. pen, vom condamna inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 1, 2 C. pen, cu reținerea art. 74 alin. 1 lit. a, c și cu aplic. art. 76 lit. d C. pen.
În baza art. 71 alin. 1 C. pen, vom aplica inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II, b C. pen.
În baza art. 71 alin. 5 C. pen, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale, vom suspenda și executarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II, b C. pen, aplicată prin prezenta decizie.
Vom obliga asigurătorul . R. SA la plata către părțile civile P. E. și P. L. a sumelor acordate de prima instanță, în limita contractului de asigurare.
Vom menține celelalte dispoziții din sentința atacată, care nu contravin prezentei decizii.
În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b C. pr. pen, vom respinge ca nefondat recursul declarat de asigurătorul . R. SA împotriva aceleiași sentințe.
În baza art. 192 alin. 2 C. pr. pen, vom obliga asigurătorul la 200 lei cheltuieli judiciare parțiale în recurs.
În baza art. 192 alin. 3 C. pr. pen, restul cheltuielilor judiciare în recurs rămân în sarcina statului, din care suma de 350 lei reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, va fi avansată Baroului M. din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d C. pr. pen, admite recursul declarat de P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA LUDUȘ împotriva sentinței penale nr. 132/25.10.2012 pronunțată de Judecătoria Luduș.
Casează parțial sentința penală atacată și rejudecând cauza:
În baza art. 345 alin. 1, 2 C. pr. pen, condamnă pe inculpatul P. V. (fiul lui A. și A., născut la 08.09.1965 în B., județul S., domiciliat în Jibou, ., județul S., CNP_) la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 1, 2 C. pen, cu reținerea art. 74 alin. 1 lit. a, c și cu aplic. art. 76 lit. d C. pen.
În baza art. 71 alin. 1 C. pen, aplică inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II, b C. pen.
În baza art. 71 alin. 5 C. pen, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale, suspendă și executarea pedepsei accesoriui prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II, b C. pen, aplicată prin prezenta decizie.
Obligă asigurătorul . R. SA la plata către părțile civile P. E. și P. L. a sumelor acordate de pirma instanță, în limita contractului de asigurare.
Menține celelalte dispoziții din sentința atacată, care nu contravin prezentei decizii.
În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b C. pr. pen, respinge ca nefondat recursul declarat de asigurătorul . R. SA (cu sediul în București, .-60, .) împotriva aceleiași sentințe.
În baza art. 192 alin. 2 C. pr. pen, obligă asigurătorul la 200 lei cheltuieli judiciare parțiale în recurs.
În baza art. 192 alin. 3 C. pr. pen, restul cheltuielilor judiciare în recurs rămân în sarcina statului, din care suma de 350 lei reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, va fi avansată Baroului M. din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 7 martie 2013.
Președinte, Judecător, pt. Judecător,
D. C. U. A. O. M. V.
Aflată în concediu de odihnă,
Semnează președintele completului
D. C. U.
Grefier,
D. B.
Red.A.O. – 21.03.2013
Tehn.G.C. – 22.03.2013/2 ex
Jud.fond M. N.
| ← Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art.322 NCP.... | Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 453/2014.... → |
|---|
