Alte modificări ale pedepsei (art.585 NCPP). Sentința nr. 210/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 210/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 29-07-2015 în dosarul nr. 957/108/2015
ROMÂNIAoperator 2711
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECTIA PENALĂ
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 144/CO
Ședința publică din 29 iulie 2015
PREȘEDINTE: L. ANI B.
GREFIER: C. U.
Pe rol se află soluționarea contestației formulate de condamnatul C. I. împotriva sentinței penale nr. 210/08.06.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă contestatorul C. I., în stare de detenție, asistat de avocat din oficiu B. L..
P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial Timișoara este reprezentat de procuror M. D..
Procedura de citare legal îndeplinită .
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată depusă la dosar fișa de cazier judiciar a persoanei condamnate și nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea contestației.
Apărătorul din oficiu al condamnatului, avocat B. L., solicită admiterea contestației și aplicarea dispozițiilor vechiului cod penal, ca lege mai favorabilă.
Procurorul solicită respingerea contestației și menținerea hotărârii pronunțată de prima instanță ca legală și temeinică.
Condamnatul C. I., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației și contopirea pedepselor conform vechiului cod penal.
CURTEA:
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului A. la data de 07 aprilie 2015 condamnatul C. I. a formulat cerere de contopire a pedepselor, susținând că nu i s-a dedus din pedeapsa executată perioada de la 24.01.2007 până la 21.01.2009, cât s-a aflat în executarea mandatului nr.1500/19.09.2006 emis de Judecătoria Oradea.
Prin sentința penală nr. 210/08.06.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în baza art.585 alin.2 Cod procedură penală, a fost respinsă cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul C. I., și în baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligat condamnatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul A. a reținut că persoana condamnată C. I. se află în P. A., în executarea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 58/03.02.2014, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr.34/CO/27.02.2014 a Curții de Apel Timișoara.
S-a constatat că în conformitate cu dispozițiile art.33 lit.a vechiul Cod penal, „există concurs de infracțiuni când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. Există concurs chiar dacă una dintre infracțiuni a fost comisă pentru săvârșirea sau ascunderea altei infracțiuni.”
De asemenea, s-a reținut că potrivit prevederilor art.36 vechiul Cod penal, „dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracțiune concurentă, se aplică dispozițiile art.34 și 35. Dispozițiile art.34 și 35 se aplică și în cazul în care, după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă, se constată că cel condamnat suferise și o altă condamnare definitivă pentru o infracțiune concurentă.”
Prima instanță a reținut că prin sentința penală nr.1053/03.06.2005 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr.6491/2003, rămasă definitivă prin decizia penală nr.431/R/14.09.2006 a Curții de Apel Timișoara, a fost condamnat inculpatul C. I. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism.
S-a constatat că după rămânerea definitivă a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicate prin sentința sus-menționată, dar înainte de punerea în executare a acesteia, în perioada noiembrie 2006-decembrie 2006, contestatorul a comis infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea sa prin sentința penală nr.19/19.01.2010 a Tribunalului A..
Tribunalul a mai reținut că prin sentința penală nr.2468/13.10.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosar nr._/3/2014, s-a admis contestația la executare formulată de condamnatul C. I. și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 28.11.2002 la 03.12.2002 și perioada executată de la 24.01.2007 la data de 21.01.2009, în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.1500/19.09.2006 emis de Judecătoria Oradea.
Analizând cauza dedusă judecății, instanța de fond a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.36 vechiul Cod penal, care reglementează situațiile de contopire a pedepselor pentru infracțiuni concurente, întrucât infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și ulterior condamnat contestatorul nu sunt concurente raportat la datele săvârșirii faptelor și datele rămânerii definitive ale hotărârilor de condamnare. Astfel, infracțiunile săvârșite de către petent în cursul lunii noiembrie 2006 și până la jumătatea lunii decembrie 2006 au fost comise după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare a Judecătoriei Oradea.
Prin urmare, Tribunalul A. a respins cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul C. I..
Împotriva sentinței penale nr. 210/08.07.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ a formulat contestație, în termen legal, condamnatul C. I., criticând-o ca netemeinică întrucât prima instanță trebuia să dispună contopirea pedepselor aplicate prin sentința penală nr. 58/03.02.2014 pronunțată de Tribunalul A. și prin sentința penală nr. 1053/03.06.2005 a Judecătoriei Oradea, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 431/R/14.09.2006 a Curții de Apel Oradea, faptele ce au făcut obiectul dosarului nr._ fiind săvârșite anterior începerii executării pedepsei de 3 ani închisoare, executare ce s-a realizat în perioada 24.01.2007 – 21.01.2009.
Analizând contestația formulată de condamnat prin prisma dispozițiilor art. 598 C.p.p., instanța constată că este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală nr. 1053/03.06.2005 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. 649/2003, definitivă prin decizia penală nr. 431/R/14.09.2006 a Curții de Apel Oradea, contestatorul C. I. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și e C.p. din 1969, fiind dedusă perioada arestului preventiv de la data de 28.11.2002 până la data de 03.12.2002. În baza acestei condamnări a fost emis mandatul de executare a pedepsei nr. 1500/19.09.2006 de către Judecătoria Oradea, punerea în executare intervenind la data de 24.01.2007, condamnatul fiind liberat condiționat la data de 21.01.2009 conform sentinței penale nr. 80/16.01.2009 a Judecătoriei A., cu un rest de pedeapsă de 361 zile.
Prin sentința penală nr. 19/19.01.2010 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 288/31.01.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus în baza art.7 alin.1 din Legea 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a, b Cod penal la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru inițierea și constituirea unui grup infracțional organizat; în baza art.7 alin.1 din aceeași lege raportat la art.65 alin.2 Cod penal s-a aplicat inculpatului pe perioada de 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal; în baza art. 215 alin. 1, 2, 3, 4, 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru înșelăciune în formă continuată în dauna a 27 părți vătămate; în baza art.215 alin.5 Cod penal raportat la art. 65 alin. 2 Cod penal i s-a aplicat inculpatului, pe perioada de 3 ani, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a, b Cod penal; a fost menținut beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului C. I. prin sentința penală nr.1053/03.06.2005 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin decizia penală 140/A/05.04.2006 a Tribunalului Bihor și decizia penală nr.431/R/14.09.2006 a Curții de Apel Oradea; au fost contopite pedepsele principale aplicate inculpatului în cea mai grea de 12 ani închisoare, în regim de detenție, pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 Cod penal fiind interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a, b Cod penal; iar în temeiul art.35 alin.3 Cod penal alături de pedeapsa principală s-a aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a, b Cod penal, pe durata a 3 ani de la executarea pedepsei principale.
Prin sentința penală nr. 58/03.02.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ , definitivă prin decizia penală nr. 34/27.02.2014 a Curții de Apel Timișoara, s-a dispus admiterea sesizării comisiei constituită în P. A. pentru aplicarea dispozițiilor art. 4 din noul Cod penal, privind pe condamnatul C. I., aflat în executarea pedepsei de 12 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal, aplicată prin sentința penală nr. 19 din 19.01.2010, pronunțată de Tribunalul A., în dosar nr._ ; s-a descontopit pedeapsa de 12 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal pe o durată de 3 ani, în pedepsele componente de: - 12 ani închisoare pentru art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a, b Cod penal și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal pe o durată de 3 ani; 10 ani închisoare pentru art. 215 alin. 1, 2, 3, 4 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal pe o durată de 3 ani; iar în baza art. 6 alin. 1 noul Cod penal au fost reduse pedepsele aplicare, după cum urmează: - de la 12 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal pe o durată de 3 ani aplicată pentru art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a, b Cod penal la 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal pe o durată de 3 ani, potrivit art. 367 alin. 1 noul Cod penal; - de la 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal pe o durată de 3 ani aplicată pentru art. 215 alin. 1, 2, 3, 4 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, la 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal pe o durată de 3 ani, potrivit art. 244 noul Cod penal; dup care s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal pe o durată de 3 ani.
Prin urmare, la această dată, condamnatul C. I. se află în executarea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 64/28.02.2014 emis de Tribunalul A. în dosarul nr._ cu privire la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, din care se deduce durata executată de la data de 07.08.2012 la zi, fiind menținut beneficiul liberării condiționate cu privire la restul de pedeapsă de 361 zile din condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 1053/03.06.2005 pronunțată de Judecătoria Oradea.
În prezenta contestație la executare condamnatul C. I. a solicitat contopirea tuturor pedepselor ce i-au fost aplicate conform art. 39 alin. 1 din C.p. din 1968 privind recidiva postcondamnatorie. În raport de data comiterii faptelor ce au făcut obiectul dosarului nr._ al Tribunalului A., respectiv în perioada noiembrie 2006 – decembrie 2006 și de data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 1053/03.06.2005 a Judecătoriei Oradea, definitivă în 14.09.2006, cu începere a executării la data de 24.01.2007, în speță sunt incidente regulile recidivei postcondamnatorii, însă dispozițiile aplicabile nu sunt cele ale art. 39 alin. 1 C.p. din 1968, ci cele ale art. 43 alin. 1, 2 din noul Cod penal. În acest sens, se reține că prin sentința penală nr. 58/03.02.2014 a Tribunalului A. condamnatului i-a fost aplicată legea nouă ca fiind lege penală mai favorabilă conform art. 6 noul Cod Penal, ajungându-se la reducerea pedepsei rezultante de executat de la 12 ani închisoare la 5 ani închisoare. În aceste condiții, orice alte modificări în cuantumul pedepsei urmare a aplicării altor instituții juridice se impun a fi raportate la dispozițiile legale actuale neputându-se ajunge la o combinare a normelor legale din legi penale succesive. Aplicarea în speță a dispozițiilor art. 43 alin. 1 și 2 din Noul Cod penal ar presupune adăugarea pedepsei aplicată prin sentința penală nr. 1053/03.06.2005 a Judecătoriei Oradea la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 58/03.02.2014 a Tribunalului A. cu deducerea perioadei executate, ceea ce ar conduce în concret la o majorare a pedepsei de executat cu restul de pedeapsă de 361 zile, ceea ce nu este în beneficiul titularului contestației. Astfel fiind, în condițiile în care în calea de atac a condamnatului nu se poate ajunge la o agravare a situației acestuia, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. urmează a se respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul C. I. împotriva sentinței penale nr. 210/08.06.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. se va dispune obligarea condamnatului la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat în contestație.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul C. I. împotriva sentinței penale nr. 210/08.06.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă condamnatul la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat în contestație.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 100 lei, onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29.07.2015.
PREȘEDINTE,
L. ANI B.
GREFIER,
C. U.
Red. L.B.- 30.07.2015
Tehnored. C.U-04.08.2015
Prima inst.- jud.C. V. L. – Tribunalul A.
| ← Intervenirea unei legi penale noi (art.595 NCPP). Sentința nr.... | Ucidere din culpă (art.192 NCP). Decizia nr. 725/2015. Curtea... → |
|---|
