Conducere fără permis (art.335 NCP). Decizia nr. 560/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 560/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 25-05-2015 în dosarul nr. 2233/246/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.560/A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 25 mai 2015
PREȘEDINTE: I. P.
JUDECĂTOR: C. C.
GREFIER: C. P.
P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a fost reprezentat de procuror C. M. U..
Pe rol se află judecarea apelului declarat de inculpatul Țărnău M. F. împotriva sentinței penale nr. 17/16.02.2015 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru inculpatul apelant lipsă, avocat ales A. V.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri instanța acordă cuvântul părților asupra apelului.
Avocatul ales al inculpatului apelant solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și în rejudecare, achitarea inculpatului arătând că după infirmarea ordonanței nu s-a efectuat nici un act de urmărire penală. Mai arată că în mod greșit s-a făcut schimbarea de încadrare juridică ulterior rămânerii în pronunțare. Solicită a fi avută în vedere art. 6 din CEDO și mai arată că în două spețe identice s-au dat soluții diametral opuse.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat și de menținere a sentinței penale apelate ca fiind legală și temeinică arătând că trimiterea în judecată a inculpatului s-a făcut legal, inculpatul a recunoscut fapta, iar schimbarea de încadrare juridică nu e motiv de casare cu trimitere spre rejudecare, legea penală veche este mai favorabilă.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 17/16.02.2015 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr._,
În baza art.386 alin.1 Cod proc.pen., cu aplicarea art. 5 Cod penal, a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art.335 alin.2 din Noul Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002.
În baza art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 375 Cod procedură penală, a condamnat pe inculpatul ȚĂRNĂU M.-F. fiul lui I. și F., născut la data de 27.07.1997, în mun.A., jud.A., domiciliat în ., jud. A., CNP_, studii superioare, fermier, căsătorit, fără antecedente penale, la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul fără permis de conducere.
În baza art.81 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 5 Cod pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de doi ani și patru luni, care constituie termen de încercare, stabilit conform art.82 Cod penal din 1969.
În baza art. 83 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 5 Cod pen., a atras atenția inculpatului asupra cazului de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 200 lei.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara la data de 08.10.2014, în dosarul nr. 52/P/2014, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului Țărnău M. F., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, faptă prevăzută și pedepsită de art. 335 alin. 2 Cod penal.
S-a reținut prin actul de sesizare al instanței că, la data de 06.01.2013, în jurul orelor 21.15, organele de poliție din cadrul I.P.J. A., Secția 5 Poliție Rurală Ineu, Postul de Poliție S., care exercitau serviciul de patrulare intercomunală între localitățile Șicula și S. din jud. A., au procedat la oprirea în trafic, pe DJ 709, pe raza . marca Renault Clio, cu nr. de înmatriculare_ .
La volanul autoturismului se afla inculpatul Țărnău M.-F., fără ca în autoturism să existe alți pasageri, care, solicitându-i-se actele de identitate și actele autoturismului, a prezentat doar cartea de identitate, arătând că celelalte documente solicitate nu se află asupra sa.
Prin urmare, conducătorul auto a fost sancționat contravențional, conform procesului-verbal . nr._ din data de 06.01.2013, pentru faptul că a condus autoturismul fără a avea documentele acestuia asupra sa.
Ulterior, organele de poliție a Postului de Poliție S. din cadrul I.P.J. A., au efectuat verificări, din adresa nr._/05.02.2013 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Înmatriculare a Vehiculelor A., reieșind că inculpatul avea permisul de conducere reținut începând cu data de 29.11.2012, pentru faptul că în data de 13.11.2012 nu a acordat prioritate de trecere unei autoutilitare, provocând un accident rutier soldat cu avarierea autovehiculelor implicate.
Cu ocazia audierii inculpatul a recunoscut comiterea faptei, precizând că a condus în seara zilei de 06.01.2013 autoturismul marca Renault Clio, cu nr. de înmatriculare_, între localitățile Șiclău și Șicula (pe o distanță de cca. 30 km).
Declarațiile date de către Țărnău M.-F. în calitate de învinuit și inculpat se coroborează cu procesele-verbale de constatare și de sesizare din oficiu, cu adresa_/05.02.2013 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Înmatriculare a Vehiculelor A. și cu procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 06.01.2013.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Ineu, la data de 20.10.2014, sub nr._ .
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu nr. 124 din data de 27.11.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
La termenul de judecată din data de 28.01.2015, a precizat că este de acord să beneficieze de dispozițiile art. 374 alin. 4 și art. 375 alin. 1 Noul Cod procedură penală, sens în care a arătat că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare al instanței, a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Analizând și coroborând ansamblul probatoriu administrat atât în timpul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarele:
În fapt, în data de 6.01.2013, în jurul orelor 21:15 inculpatul Tărnău M. F. a condus autoturismul marca Renault Clio, cu numărul de înmatriculare_ pe DJ 709, pe raza . de conducere reținut.
Situația de fapt mai sus-prezentată rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă: adresa nr._/05.02.2013 (fila 8), raport (fila 9),declarațiile inculpatului (fila 12-17), împuternicire avocațială (fila 18), carte de identitate (fila 19), copia cazierului judiciar (fila 20) din dosarul de urmărire penală, declarația inculpatului (fila 21) în cursul judecății.
În drept, fapta inculpatului ȚĂRNĂU M. F. constând în aceea că în data de 6.01.2013, în jurul orelor 21:15 a condus autoturismul marca Renault Clio, cu numărul de înmatriculare_ pe DJ 709, pe raza . de conducere reținut, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui autovehicul fără permis de conducere, prevăzută și pedepsită de art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002 (abrogată de la data de 1 februarie 2014), cu aplicarea art. 5 Cod penal.
Analizând latura obiectivă a infracțiunii, instanța a constatat că elementul material constă în acțiunea de conducere a autoturismul marca Renault Clio, cu numărul de înmatriculare_ pe DJ 709, având permisul de conducere reținut.
Urmarea imediată în cazul acestei infracțiuni constă într-o atingere adusă siguranței circulației pe drumurile publice și integrității fizice și psihice, precum și sănătății participanților la traficul rutier. Astfel, având în vedere că aceasta este o infracțiune de pericol, nu este necesară producerea unui rezultat concret, privit în materialitatea sa, fiind necesar și suficient, în același timp, să se încalce dispozițiile legale care caracterizează fapta ca infracțiune.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă din însăși săvârșirea faptei, aceasta fiind o infracțiune de pericol, pentru a cărei existență nu este necesară producerea unui rezultat concret, privit în materialitatea sa, fiind suficientă crearea unei stări de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice și pentru drepturile la viață și la integritate fizică și psihică ale participanților la trafic, prin acea că inculpatul a condus acel autoturism ignorând faptul că i s-a reținut permisul de conducere începând cu data de 29.11.2012, pentru faptul că în data de 13.11.2012 nu a acordat prioritate de trecere unei autoutilitare, provocând un accident rutier soldat cu avarierea autovehiculelor implicate.
Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale, a urmărit și a acceptat posibilitatea producerii lui.
La individualizarea pedepsei ce a fost stabilită în sarcina inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În concret, instanța a avut în vedere gradul de pericol social al faptei concretizat în valorile sociale care au fost vătămate, circumstanțele concrete ale faptei, precum și faptul că inculpatul, necunoscut cu antecedente penale, a manifestat o atitudine sinceră, recunoscând și regretând comiterea faptei și împrejurările în care aceasta s-a produs, aspecte de natură a genera aplicarea unei pedepse cu închisoarea al cărei cuantum va fi orientat spre minimul special prevăzut de lege.
Totodată, având în vedere că la termenul din data de 28.01.2015, inculpatul a precizat că este de acord să beneficieze de dispozițiile art. 374 alin.4 și 375 alin.1 Noul Cod proc.pen, arătând că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, fără a solicita administrarea de probe, instanța a dat deplină eficiență dispozițiilor potrivit cărora, s-a pronunțat condamnarea inculpatului, care, în cazul pedepsei închisorii, beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, limite care sunt de la 6 luni la 3 ani închisoare.
Instanța, având în vedere prevederile art. 5 alin.1 din Noul Cod penal, a reținut că, în ansamblu, legea penală mai favorabilă este legea veche sub imperiul căreia a fost săvârșită fapta, întrucât, instituția suspendării condiționate prevăzută de art. 81-83 Cod Penal 1969, este mai favorabilă decât instituția amânării aplicării pedepsei prevăzută de actualul Cod Penal, având în vedere condițiile de acordare.
Așadar, în baza art.386 alin.1 Cod proc.pen., cu aplicarea art. 5 Cod penal, a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art.335 alin.2 din Noul Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002.
Cu privire la apărările invocate de inculpat, instanța a constatat că în prezenta cauză, reluarea și redeschiderea urmăririi penale s-a făcut în conformitate cu prevederile art.64 alin.3 din Legea 304/2004 care precizează că soluțiile adoptate de procuror pot fi infirmate motivat de procurorul ierarhic superior, când sunt apreciate ca fiind nelegale. În raport cu probele administrate, procurorul ierarhic superior care a dispus infirmarea soluției de scoatere de sub urmărire penală a apreciat în mod întemeiat că procurorul de caz a reținut în mod nelegal că sunt incidente dispozițiile prev. de art. 181 Cod Penal 1969.
În consecință, constatând că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, în baza art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 375 Cod procedură penală, a condamnat pe inculpatul ȚĂRNĂU M.-F., la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul fără permis de conducere.
Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța a considerat că în prezenta cauză nu se impune executarea pedepsei în regim de detenție Instanța, a constatat că în cauză sunt îndeplinite, în mod cumulativ, cerințele prevăzute de art. 81 C.pen., respectiv condamnarea prin prezenta sentință fiind de o pedeapsă de 4 luni închisoare, și convingerea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către inculpat a pedepsei aplicate - convingere fundamentată pe atitudinea sinceră a inculpatului care a recunoscut și a regretat săvârșirea faptei.
În consecință, în baza art.81 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 5 Cod pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de doi ani și patru luni, care constituie termen de încercare, stabilit conform art.82 Cod penal din 1969.
În baza art. 83 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 5 Cod pen., a atras atenția inculpatului asupra cazului de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 200 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul Țărnău M. F. iar prin memoriul depus a solicitat ca în urma admiterii apelului să se dispună casarea cu trimitere spre rejudecare iar în subsidiar să se dispună achitarea inculpatului arătând de asemenea faptul că prima instanță a schimbat încadrarea juridică a cauzei fără a pune în discuție această chestiune și de asemenea nu a făcut aplicabilitatea legii penale mai favorabile care în speța dedusă judecății este noul cod penal.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor de apel invocate precum și sub toate aspectele de fapt și de drept în temeiul art. 417 alin. 2 c.p.p., Curtea găsește hotărârea primei instanțe ca fiind temeinică și legală, cu consecința respingerii apelului pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art. 421 alin. 2 lit.b) c.p.p. prevăd posibilitatea casării cu trimitere a hotărârii numai în situația în care judecarea cauzei a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate sau care legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate, invocată de acea parte.
Cum în speță la momentul soluționării cauzei astfel cum rezultă din încheierea de ședință aflată la fila 29 dosar fond a fost prezent atât inculpatul cât și apărătorul ales al acestuia, Curtea constată faptul că în cauză nu se poate dispune casarea cu trimitere.
În ceea ce privește schimbarea de încadrare juridică, Curtea reține faptul că deși în cauză inculpatul a fost trimis în judecată sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 335 alin. 2 c.p., în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, la fila 4 verso este trecută atât încadrarea nouă a faptei cât și vechea dispoziție (art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002), judecătorul cauzei urmând ca în cadrul stabilirii legii penale mai favorabile să facă aplicabilitatea uneia sau alteia dintre cele două dispoziții.
În speță nu se poate vorbi despre o schimbare de încadrare juridică atâta timp cât ambele dispoziții (art. 335 alin. 2 c.p. și art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002) reglementează aceeași infracțiune, cea de-a doua dispoziție fiind în vigoare până la data de 01.02.2014 și în timpul căreia a fost comisă fapta.
În cadrul stabilirii legii penale mai favorabile judecătorul fondului a avut în vedere nu doar succesiunea legilor în timp ci și dispozițiile Curții Constituționale prin care se prevede faptul că trebuie aplicată legea penală care în concret este mai favorabilă inculpatului, fără a se putea combina dispoziții din mai multe legi succesive.
Procedând la verificarea limitelor de pedeapsă în mod corect judecătorul fondului a observat că atât vechea reglementare cât și actuala prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii cuprinsă între 6 luni și 3 ani.
Ca urmare a acestui fapt pentru a vedea care dintre legile penale sunt mai favorabile judecătorul fondului a verificat în cadrul individualizării modului de executare a pedepsei și a stabilit în mod întemeiat că dispozițiile art. 81-83 din vechiul cod penal referitoare la suspendarea executării pedepsei sunt mai favorabile inculpatului decât dispozițiile art. 91-93 din actualul cod penal care prevăd o . obligații și interdicții pe durata termenului de supraveghere ce trebuiesc a fi respectate de către inculpat.
În ceea ce privește solicitarea de a se dispune achitarea inculpatului Curtea constată faptul că în mod corect prima instanță a reținut că în speță sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002., inculpatul în declarația dată în fața instanței arătând că recunoaște și regretă comiterea faptei.
Singurul aspect care ar putea ridica discuții fiind cele referitor la aplicarea dispozițiilor art. 181 din vechiul cod penal de către procurorul de caz.
Astfel cum a reținut și prima instanță, Curtea reține faptul că disp. art. 64 alin. 3 din Legea nr. 304/2004 permit procurorului ierarhic superior să infirme soluțiile de scoatere de sub urmărire penală atunci când constată că acestea sunt nelegale, această situație regăsindu-se și în prezenta cauză, și având în vedere data la care a fost dispusă ordonanța nr. 288/II/6/2014 (17.01.2014), nici nu a fost nevoie de confirmarea instanței.
În această situație în urma infirmării soluției și a reluării cercetărilor, a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 335 alin. 2 din actualul cod penal cu consecința trimiterii în judecată a inculpatului.
Având în vedere cele mai sus reținute, Curtea urmează ca în baza art. 421 alin. 1 pct.1 lit. b C.p.p. să respingă apelul declarat de inculpatul Țărnău M. F. împotriva sentinței penale nr. 17/16.02.2015 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr._, iar în baza art. 275 alin. 2 C.p.p. va obliga inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 421 alin. 1 pct.1 lit. b C.p.p. respinge apelul declarat de inculpatul Țărnău M. F. împotriva sentinței penale nr. 17/16.02.2015 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.05.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
I. PopescuConstantin C.
GREFIER,
C. P.
Red. I.P./ 10.06.2015
Tehnored. C.P./4 ex/10.06.2015
Primă instanță: Jud.Ineu – jud.I.P.
| ← Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Hotărâre... | Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 565/2015.... → |
|---|
