Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 12/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 12/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 15-10-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 197/CO
Ședința publică din 15 octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. ANI B.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind soluționarea contestația formulată de condamnatul V. S. A. împotriva sentinței penale nr. 12/20.01.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă condamnatul V. S. A., în stare de deținere, asistat de avocat ales R. A..
P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror E. B..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul ales al condamnatului contestator, avocat R. A., depune la dosar concluziile formulate de Ministerul Public în cauza r._ a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă și cuvântul pentru dezbaterea contestației.
Apărătorul ales al condamnatului, avocat R. A., solicită admiterea contestației, desființarea hotărârii pronunțate de Tribunalul A. și ca urmare, în rejudecare, să se constate că infracțiunea prev. de art. 2 al. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 nu se regăsește în conținutul infracțiunii prev. de art. 372 al, 1 Cp. Astfel, se arată că art. 2 al. 1 din Legea nr. 61/1991 indică faptul locurile special amenajate pentru distracție și agrement, însă fapta a fost comisă într-un magazin alimentar, prin urmare aceasta nu se regăsește în conținutul art. 372 Cp, operând dezincriminarea. De asemenea, se arată că nu există autoritate de lucru judecat, Curtea de Apel C. nefiind investită să judece problema dezincriminării infracțiunii de port ilegal de cuțit, cu ocazia judecării cererii de contopire.
Procurorul solicită respingerea contestației, din starea de fapt descrisă rezultă faptul că fapta a avut loc într-un bar care aparține familiei inculpatului, în care se cânta și dansa, deci există corespondențe între vechea și actuala incriminare, raportat la starea de fapt.
În replică, apărătorul ales al condamnatului, avocat R. A., consideră că nu există probe că localul era autorizat pentru altfel de activitate decât pentru vânzarea de alimente.
Condamnatul V. S. A., având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 12/20.01.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ s-a dispus în baza art. 597 raportat la art. 598 alin. 1 lit. d C.p.p. respingerea contestație la executare formulată de condamnatul V. S. A. cu motivarea că decizia penală nr. 789/11.06.2014 a Curții de Apel C. este pronunțată după . noului Cod penal și s-au avut în vedere dispozițiile acestuia.
Împotriva sentinței penale penală nr. 12/20.01.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ a formulat contestație, în termen legal, condamnatul V. S. A. susținând că fapta efectiv săvârșită nu se mai regăsește în cadrul art. 372 C.p., că a operat o dezincriminare in concreto, neîntrunindu-se elementele constitutive ale infracțiunii din perspectiva locului în care a fost comisă – magazinul alimentar neputând fi considerat un loc special amenajat și autorizat pentru distracție și agrement, activitatea principală autorizată fiind „comerțul cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi și tutun - 4711”.
Analizând contestația formulată de condamnat prin prisma motivelor invocate de acesta și din oficiu, instanța constată că este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală nr. 1685/14.09.2011 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în dosarul nr._ s-a dispus condamnarea inculpatului V. S. A. în baza art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 la pedeapsa de 1 an închisoare; în temeiul art. 81 C.p. din 1969 a fost suspendată condiționată executarea pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 3 ani, calculat conform art. 82 C.p. din 1969.
Prin sentința sus menționată s-a reținut în fapt că inculpatul V. S. A., în noaptea de 06/07.08.2010, în jurul orelor 03:00, în timp ce se afla în barul I.Ind. V., situat în centrul satului Ilovăț, ., pe fondul unor discuții contradictorii și aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, i-a aplicat părții vătămate T. C. M. Vivian mai multe lovituri cu pumnii și l-a tăiat cu un cuțit cu lama de aproximativ 40 cm.
Hotărârea de condamnare a rămas definitivă în urma respingerii recursului formulat de V. S. A. prin decizia penală nr. 1907/14.11.2011 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ .
Prin sentința penală nr. 40/06.03.2013 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._/101/2012 s-a dispus: în temeiul art. 174 al. 1 – 175 alin. 1 lit. i C.p. din 1969 cu aplicarea art. 37 lit. a C.p din 1969, art. 75 lit. a – art. 78 alin. 1 C.p. din 1969 condamnarea inculpatului V. S. A. la pedeapsa de 16 ani închisoare; în baza art. 83 C.p. din 1969 revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 1685/14.09.2011 a Judecătoriei Drobeta T. S., definitivă prin decizia penală nr. 1907/14.11.2011 a Curții de Apel C., urmând ca acesta să execute o pedeapsă rezultantă de 17 ani închisoare.
Prin decizia penală nr. 789/11.06.2014 a Curții de Apel C. s-a dispus desființarea în parte a hotărârii sus menționate și în rejudecare: condamnarea inculpatului V. S. A. la pedeapsa de 15 ani închisoare în temeiul art. 188 al. 1 C.p. cu aplicarea art. 77 lit. a C.p. și art. 44 C.p.; în baza art. 83 C.p. din 1969 revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 1685/14.09.2011 a Judecătoriei Drobeta T. S., definitivă prin decizia penală nr. 1907/14.11.2011 a Curții de Apel C., urmând ca acesta să execute o pedeapsă rezultantă de 16 ani închisoare.
Așa cum în mod temeinic a constatat și Tribunalul A., în considerentele deciziei penale nr. 789/11.06.2014 a Curții de Apel C. se menționează că între criticile formulate în apelul inculpatului V. S. A. a fost invocată incidența dispozițiilor art. 4 din noul Cod penal raportat la art. 3 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Cod penal în sensul că „legea nouă nu se mai aplică faptelor săvârșite sub legea veche, când acestea nu mai sunt prevăzute de legea nouă, această prevedere aplicându-se și faptelor determinate comise sub imperiul vechii legi și care nu mai constituie infracțiune, potrivit legii noi, datorită modificărilor elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție”. În aceste condiții, prin pronunțarea deciziei penale nr. 789/11.06.2014 a Curții de Apel C. și dispunerea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 1685/14.09.2011 a Judecătoriei Drobeta T. S. cu adăugarea acestei pedepse la cea aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 188 al. 1 C.p. cu aplic. art. 77 lit. a C.p. și art. 44 C.p., instanța de judecată s-a pronunțat deja asupra aspectului care formează obiectul prezentei contestații la executare, nemaiputând fi repus în discuție.
În același sens sunt și considerentele deciziei nr. 21/04.06.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, care a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Timișoara în această cauză. Astfel, s-a arătat că: „Obiectul prezentei sesizări a instanței supreme în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, respectiv stabilirea "dacă fapta încadrată în dispozițiile art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice sub imperiul reglementării anterioare, care nu îndeplinește condiția privitoare la locul comiterii acesteia, stabilită de legiuitorul noului Cod penal în dispozițiile art. 372 alin. (1) și (2), este dezincriminată" și "dacă condiția privind săvârșirea faptei într-un loc special amenajat și autorizat pentru distracție ori agrement prevăzută în art. 372 alin. (1) teza a III-a din Codul penal privește exclusiv fapta incriminată în art. 372 alin. (1), pentru existența infracțiunii prevăzute în art. 372 alin. (2) fiind suficient ca fapta să fie săvârșită într-un loc de distracție ori agrement, indiferent dacă acesta este sau nu special amenajat și autorizat", nu reprezintă o chestiune de care să depindă soluționarea pe fond a contestației la executare în contextul în care, printr-o hotărâre anterioară, respectiv Decizia penală nr. 789 din data de 11 iunie 2014 a Curții de Apel C., s-a statuat în mod definitiv cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, hotărâre ce a intrat în puterea lucrului judecat, și, pe cale de consecință, nu este îndeplinită cea de-a treia condiție de admisibilitate a sesizării.” Este adevărat că potrivit art. 477 C.p.p., așa cum a susținut apărătorul contestatorului, obligatorie este dezlegarea dată chestiunii de drept, însă acest text vizează efectele generale, în raport cu toate instanțele judecătorești; însă instanța care a sesizat Înalta Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nu poate ignora motivul care a condus la respingerea ca inadmisibilă a sesizării.
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. se va respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul V. S. A. împotriva sentinței penale nr. 12/20.01.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. va fi obligat condamnatul la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat în contestație, constatându-se culpa procesuală în formularea unei căi de atac nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul V. S. A. împotriva sentinței penale nr. 12/20.01.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă condamnatul la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat în contestație.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15.10.2015.
PREȘEDINTE,
L. ANI B. Grefier,
C. U.
Red.-L.B.26.10.2015
Tehnored- .C.U.-26.10.2015
Prima inst.: Jud..M. C.– Tribunalul A.
| ← Fals informatic. Art.325 NCP. Decizia nr. 1220/2015. Curtea de... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 805/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
