Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 191/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 191/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 2018/290/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 191/A
Ședința publică de la 19 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I. M.
Judecător G. B.
Grefier A. B.
Ministerul Public este reprezentat de procuror A. S., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de inculpatul O. I. împotriva sentinței penale nr.234 din 31.07.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: pentru inculpatul apelant lipsă, avocat din oficiu P. I. L., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța, constată depusă la dosar, prin registratură, o cerere de către partea responsabilă civilmente O. I., prin care solicită amânarea cauzei pentru pregătirea apărării, în momentul de față aflându-se la muncă în Austria, cerere pe care o pune în discuție.
Apărătorul din oficiu arată că nu se opune la amânarea cauzei.
Procurorul nu se opune la amânarea cauzei, față de cererea de amânare formulată în cauză.
Instanța, în deliberare, respinge cererea de amânare formulată în cauză, având în vedere faptul că inculpatul și respectiv partea responsabilă – civilmente pentru celălalt inculpat, O. L. I., au mai beneficiat de un termen pentru pregătirea apărării, în fața primei instanțe, respectiv la termenul de judecată din 28 iunie 2012, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel la data de 19 decembrie 2014, având timp suficient pentru pregătirea apărării, dat fiind și data primirii citației și, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, acordă cuvântul în dezbaterea apelului, potrivit art.420 alin.6 C.p.p.
Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită încuviințarea audierii martorului S. A. P., martor care nu a fost audiat în fața primei instanțe, pentru a dovedi că inculpatul era plecat în Austria la data săvârșirii faptei.
Instanța, pune în discuție cererea formulată de către apărătorul ales al inculpatului apelant.
Procurorul arată că se opune la încuviințarea audierii acestui martor, întrucât s-au depus diligențe și de către prima instanță, constatându-se imposibilitatea audierii acestuia.
Instanța, în deliberare, în baza art.100 alin.4 lit.b C.p.p., respinge proba solicitată de către apărătorul din oficiu al inculpatului apelant, având în vedere că la dosar există suficiente probe cu privire la teza probatorie solicitată, precum și faptul că va ține cont de declarația acestui martor, din faza de urmărire penală și, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, acordă cuvântul în dezbaterea apelului, potrivit art.420 alin.6 C.p.p.
Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită, admiterea apelului, urmând a se reține că acesta a fost plecat la muncă în străinătate la momentul săvârșirii infracțiunii, astfel că nu a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa prin rechizitoriu.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului declarat de inculpat, ca nefondat, menținerea sentinței penale apelate, ca fiind temeinică și legală. Din probele administrate în cauză, precum și din depozițiile martorilor, rezultă comiterea faptei de către inculpat, în sensul că a tăiat acele lemne și că se afla în țară la momentul respectiv.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.234/31.07.2014, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._, în baza art. 108 al.1 lit.c din L 46/2008, cu aplicarea art. 41 al.2 din C.pen.1969, art. 37 lit.a din C.pen 1969 și art.75 lit.c din C.pen.1969 și cu aplicarea art.5 C. pen a fost condamnat inculpatul O. I., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori.
În baza art.71 alin.1 C.pen. 1969 i-au fost interzise inculpatului O. I. drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II a și lit. b C.pen. 1969, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 110 al.1 lit.c din L 46/2008, cu aplicarea art. 41 al.2 din C.pen.1969, art. 37 lit.a din C.pen 1969 și art.75 lit.c din C.pen.1969 și cu aplicarea art.5 C. pen, a fost condamnat inculpatul O. I., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt de material lemnos.
În baza art.71 alin.1 C.pen. 1969 i-au fost interzise inculpatului O. I. drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II a și lit. b C.p. 1969, pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art.33 lit. a C.pen. 1969 rap. la art. 34 lit. b C.pen1969 i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art.71 alin.1 C.pen. 1969 i-au fost interzise inculpatului O. I. drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II a și lit. b C.p. 1969, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.61 alin 1 teza a II-a C.pen.1969 a fost revocată liberarea condiționată a inculpatului din executarea pedepsei de 5 ani și 6 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr.2429/29.12.2009 pronunțată de către Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._/325/2009, definitivă prin nerecurare la data de 12.01.2010.
În baza art.61 alin 1 teza a III-a C.pen 1969 a fost contopită pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită în prezenta cauză cu restul de pedeapsa neexecutat de 866 zile, inculpatul O. I. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3(trei) ani închisoare.
În baza art.71 alin.1 C.pen. 1969 i-au fost interzise inculpatului O. I. drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II a și lit. b C.pen. 1969, pe durata executării pedepsei principale.
II.În baza art. 118 C. pen. cu aplicarea art.5 C. pen. și art.113 și urm C. pen, i s-a aplicat inculpatului O. L. I., măsura educativă a supravegherii, pe o durată de 6 (șase) luni, cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, pentru săvârșirea infracțiunilor de tăiere ilegală de arbori, prev. art. 108 al.1 lit.c din L 46/2008, furt de material lemnos, prev. de art. 110 al.1 lit.a din L 46/2008, prev. de art. 110 al.1 lit.c din L 46/2008, punerea în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat, prev de art. 334 C.pen, și conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev 335 alin 1 C.pen., toate cu aplicarea art. 38 alin 1. C.pen.
În baza art. 121 alin. (1) lit. e C. pen., i s-a impus inculpatului O. L. I., pe durata executării măsurii educative a supravegherii, obligația de a se prezinta la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul C.-S. la datele fixate de acesta.
I s-a atras atenția inculpatului O. L. I. asupra consecințelor nerespectării obligației impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul executării măsurii educative a supravegherii.
În baza art.397 al.1 și art. 22 C.pr.pen, s-a luat act că partea civilă L. A. a renunțat la pretențiile civile.
În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art.1357, art.1370 și art.1372 C.civ, a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de către partea civilă S. I. și au fost obligați inculpații, în solidar, iar pe inculaptul O. L. I. în solidar cu părțile responsabile civilmente (O. I. și O. A.), la plata sumei de 3711,48 lei, actualizată, către această partea civilă, reprezentând despăgubiri materiale.
În temeiul art. 112 alin 1 lit. b C.pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul O. L. I. a unui motofierăstrăul marca Husqvarna, având . identificare 372XP,_, aflate în camera de corpuri delicte a I.P.J.C.-S..
În baza art. 274 alin.1, alin 2, alin.3 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul O. L. I., în solidar cu părțile responsabile civilmente(O. I. și O. A.), la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art.274 alin.1 și 2 C. pr.pen.,a fost obligat inculpatul O. I. la plata sumei de câte 1000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița din data de 24.04.2012, întocmit în dosarul nr. 3275/P/2010, înregistrat la primă instanță sub numărul_ /26.04.2012 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților O. I. pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori, prev. de art. 108 al.1 lit.d, al.2 lit. a din L 46/2008, cu aplicarea art. 41 al.2 din c.p., furt de material lemnos art. 110 al.1 lit. d, al. 2 lit. a din L 46 /2008, cu aplicarea art. 41 al.2 din c.p.,ambele cu aplicarea art. 33 lit. a din c.p., art . 37 lit.a din c.p și art.75 lit.c din c.p. și O. L. I. pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere ilegală și furt de material lemnos, prev. de art. 108 al.1 lit.d, al.2 lit .a din L. 46/2008 cu aplicarea art. 41 al.2 din c.p., art. 110 al.1 lit.d, al.2 lit.a din L 46/2008, cu aplicarea art. 41 al.2 din c.p., și respectiv de conducere fără permis a unui autovehicul neînmatriculat prev. de art. 85 al.1 și art.86 al.1 din OUG 195/2002, ambele cu aplicarea art. 41 al.2 din c.p.,toate cu aplicarea art. 99 și urm. din c.p. și art. 33 lit. a din c.p..
S-a reținut în esență, ca situație de fapt, că, în perioada de timp 19-25 octombrie 2010, inculpatul O. L. I., împreună cu tatăl său, inculpatul O. I., fără o înțelegerea prealabilă cu părțile vătămate S. I. și L. A., au tăiat de pe terenul acestora un număr de 22 de arbori de esență fag și carpen, nemarcați. Materialul lemnos a fost transportat de către inculpatul O. L. I. cu un tractor ce era radiat din circulație și fără a poseda permis de conducere.
Organele de urmărire penală au arătat că fapta reținută în sarcina inculpaților, se probează cu următoarele mijloace de probă: rezoluție de începere a urmăririi penale (filele 34 d.u.p.), proces-verbal de constatare, cercetare la fața locului (filele 50, 68, 74 d.u.p.), declarații martori (filele 6-10, 15-17, 20, 22, 23, 25-28, 37, 47, 77, 79, 84, 85, 87-89, 91-93,152-155,157-162 d.u.p.), declarații învinuiți( filele 4, 5, 39-41, 76, 145-148 d.u.p.), extras cazier judiciar( filele 42-46, 48 d.u.p.), procese-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală(filele 149-150 d.u.p. ), planșa foto (filele 100-107 d.u.p.), adrese privind calculul valorii prejudiciului( filele 51-60, 117-118 d.u.p.), dovada confiscare motofierăstrău ( fla 29 d.u.p. ), ordonanță de respingere a unor cereri suplimentare de probațiune (filele 137-138 d.u.p.), cereri suplimentare de probațiune (filele 139-140 d.u.p.), ordonanță de schimbare a încadrării juridice a faptelor ce se rețin în sarcina învinuiților ( filele 141-142 d.u.p.), proces verbal de confruntare (filele 143-144 d.u.p.), împuterniciri avocațiale (filele 165-167 d.u.p.).
La dosarul cauzei s-a dosarul de urmărire penală nr. 3275/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița.
La termenul de judecată din data de 18.10.2012, partea vătămată S. I., s-a constituit parte civilă față de inculpați cu suma de 6.000 lei, reprezentând despăgubiri materiale pentru prejudiciul produs. Ulterior, prin adresa de la fila 36, partea vătămată S. I. a precizat că înțelege să se constituie parte civilă față de inculpați cu suma de 4016,72 lei reprezentând despăgubiri materiale, la care să se adauge și rata inflației calculată la data plății efective.
Prin adresa de la fila 35, partea vătămată Direcția S. C. – S. - Ocolul Silvic B. Montană, a precizat că renunță la pretențiile civile față de inculpați.
La termenul de judecată din data de 21.03.2013 partea civilă L. A., prin reprezentant L. D. L., a precizat că nu se constituie parte civilă față de inculpați.
La termenul de judecată din data de 30.05.2013 a fost încuviințată efectuarea expertizei tehnice în specialitate silvicultură.
La data de 12.03.2014 a fost depus la dosarul cauzei raportul de expertiză tehnică în specialitatea silvicultură.
La termenul de judecată din data de 22.05.2014, s-a dispus efectuarea unei adrese către expertul F. Eugeniu C.. Prin adresa de la fila 228, expertul F. Eugeniu C., a precizat că își menține concluziile din raportul de expertiză așa cum au fost formulate, cu precizarea că prejudiciul creat părților vătămate este de 4470,42 lei.
În cursul judecății au fost depuse la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: referat de evaluare pentru inculpatul O. L. I. ( filele 67-69), copia sentinței penale nr. 2429/29.12.2009 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._/325/2009 cu mențiunea datei și a modalității rămânerii definitive ( filele 150-154), raportul de expertiză tehnică în specialitatea silvicultură ( filele 157-162) și au fost audiați martorii C. C. ( fila 76), V. D. ( fila 103), Ș. P. N. ( fila 104), Milotin M. ( fila 164), L. D. L. ( fila 179), Baluța I. ( fila 181), S. I. ( fila 183), S. C. A. ( fila 185-186), T. S. M. ( filele 233-234).
La termenul de judecată din data de 26.06.2014, în temeiul art. 381 alin. 7 C. pr. pen. s-a dat citire declarației martorului S. A. P., urmând a se ține seama de ea la judecarea cauzei.
De ademenea, la dosarul cauzei au fost depuse fișele de cazier judiciar actualizate ale inculpaților (filele 216-219).
La termenul de judecată din data de 17.07.2014, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, în sensul că pentru inculpatul O. I. a fost reținută infracțiunea de tăiere ilegală de arbori, faptă prev. de art.108 alin.1 lit.c, alin.2 lit.a din Legea nr.46/2008, cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal 1969, furt de material lemnos, faptă prev. de art.110 alin.1 lit.c, alin.2 lit.a din Legea nr.46/2008, cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal 1969, ambele cu aplicarea art.33 lit.a cod penal 1969, art.37 lit.a cod penal 1969 și art.75 lit.c cod penal 1969, iar pentru inculpatul O. L. I. au fost reținute infracțiunile de tăiere ilegală de matrial lemnos, faptă prev. de art.108 alin.1 lit.c, alin.2 lit.a din Legea nr.46/2008 cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal 1969, furt de material lemnos art.110 alin.1 lit.c, alin.2 lit.a din Legea nr.46/2008, cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal 1969, conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prev. de art.85 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, faptă prev. de art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, toate cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal 1969, toate cu aplicarea art.99 și urm. Cod penal 1969 și art.33 lit.a cod penal 1969.
Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, în ambele faze ale procesului penal, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
În perioada 19-25 octombrie 2010, inculpatul O. L. I. și tatăl său, inculpatul O. I., au tăiat de pe picior și au sustras un număr de 22 de arbori nemarcați, de esență fag și carpen, de pe terenul situat în punctul „C.” de pe raza localității Ezeriș, teren ce aparținea părților vătămate S. I. și L. A.. După ce au tăiat arborii, cei doi inculpați, fiind ajutați de către martorii S. A., S. C., S. A. și Băluța I., i-au încărcat și transportat, în mai multe rânduri, cu un tractor cu remorcă, ce avea montate plăcuțele de înmatriculare_ și i-au vândut mai multor persoane din localitatea Ezeriș pentru suma de 300 lei pentru o remorcă. Tractorul a fost condus de către inculpatul minor O. L. I., care nu deținea permis de conducere, iar nr. de înmatriculare_ a fost atribuit la data de 22.01.1996 pentru un tractor rutier, marca U1010, ._, ._, proprietar fiind J. P., tractor care figurează radiat de drept conform art. 6 din OUG 189/2005.
Valoarea totală a arborilor sustrași de la cele două persoane vătămate este de 4470,42 lei, respectiv de 45,5 ori mai mare decât prețul mediu actual al unui metru cub pe picior, conform raportului de expertiză întocmit în cauză.
La stabilirea situației de fapt s-au avut în vedere probele administrate atât în cursul urmării penale cât și în cursul judecății.
Astfel, fiind audiat în cursul urmăriri penale martorul S. C. A. (filele 6-7, 79, 152, 153 d.u.p.) a relatat că, în luna octombrie 2010, în mai multe rânduri i-a ajutat, împreună cu martorii S. A. P. și S. I. C., pe cei doi inculpați să încarce lemne din pădurea situată în punctul „C.” din localitatea Ezeriș. Martorul a mai relatat că, în pădure s-a deplasat, de două ori, cu tractorul cu numărul de înmatriculare_ condus de către O. L. I., iar o dată, respectiv în data de 23.10.2010, cu inculpatul O. I. cu autoturismul acestuia.
Declarațiile acestui martor se coroborează și cu declarațiile martorilor S. I. C. și S. A. P. ( filele 25-26, 27-28, 87, 88, 161, 162 d.u.p.) care au relatat că, în luna octombrie 2010 au ajutat pe cei doi inculpați să încarce lemne în remorca tractorului condus de către O. L. I. și într-un camion. Acești martori mai relatează că, arborii, în număr de circa 30, au fost tăiați de către cei doi inculpați de pe terenul persoanelor vătămate, situat în punctul „C.”.
Depozițiile acestor martori se coroborează cu declarația martorului T. S. M. ( filele 15, 84, 233 d.u.p. și 233 - 234 dosar), Ș. P. N. ( filele 8, 159 d.u.p. și 104 dosar ), C. C. ( filele 16, 85, 157 d.u.p.), V. Dumitrie ( filele 158 d.u.p., 103 dosar), Băluța I. ( filele 9, 93, 160 d.u.p., 181 dosar), părți vătămate S. I. ( filele 6-7, 71-73 d.u.p.), proces verbal din data de 24.11.2010 ( fila 50 d.u.p.), adresa I.T.R.S.T.V. Timișoara nr. 1467/30.11.2010 ( fila 51 d.u.p.), adresa I.T.R.S.T.V. Timișoara nr. 1468/30.11.2010 ( fila 56 d.u.p.), acte de control ( filele 52-54, 57-59 d.u.p.), carnet inventar material lemnos ( filele 55, 60 d.u.p.), proces verbal de cercetare la fața locului din data de 25.10.2010 ( filele 68-70 d.u.p.), titluri de proprietate ( filele 80, 86, 90 d.u.p.), planșe fotografice cu aspectele fixate cu ocazia cercetării la fața locului din data de 25.10.2010 ( filele 89-97 d.u.p.), adresa nr. 7772/28.11.2011 emisă de către Inspectoratul Teritorial de regim Silvic și de Vânătoare Timișoara ( fila 117 d.u.p.), adresa nr. 8789/20.12.2011 emisă de către Inspectoratul Teritorial de regim Silvic și de Vânătoare Timișoara ( fila 121 d.u.p.), calculul volumului și valorii arborilor tăiați ilegal ( filele 118, 122 d.u.p.), raport de expertiză tehnică specialitatea silvicultură ( filele 157-162 dosar), precizările expertului F. Eugeniu C. ( fila 228 dosar).
De asemenea din cuprinsul procesului verbal de constatare din data de 25.10.2010 ( fila 74 d.u.p.) rezultă că inculpatul O. L. I. a fost surprins de către agentul T. A. în timp ce tăia un arbore nemarcat de pe terenul părții vătămate L. A..
Din adresa nr._/24.02.2011 emisă de Instituția Prefectului S. Public Comunitar regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor C. – S. ( fila 14 d.u.p.), rezultă că, în urma verificărilor efectuate în bazele de date informatice locale, nr. de înmatriculare_ a fost atribuit la data de 22.01.1996 pentru un tractor rutier marca U 1010, ._, ._, aparținând numitului J. P., iar tractorul figurează radiat de drept conform art. 6 din OUG 189/2005.
Din adresa nr._/24.01.2011 emisă de Instituția Prefectului S. Public Comunitar regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor C. – S. ( fila 33 d.u.p.) rezultă că, inculpatul O. L. I., nu figurează ca posesor de permis de conducere, nici ca admis în urma unui examen auto până la data de 21.01.2011 inclusiv.
În ceea ce privește depozițiile martorilor S. I. C. și S. C. A., date în fața primei instanțe ( filele 183-186 dosar) aceasta a reținut că, prin acest declarații, cei doi martori, nu și-au mai menținut în totalitate declarațiile date în faza de urmărire penală. Prin urmare prima instanță le-a înlăturat ca probă, ele fiind, în mod vădit, lipsite de credibilitate. Prima instanță nu a remarcat un argument rezonabil pentru care acești martori să revină asupra primelor depoziții date în faza urmăririi penale, când evenimentele erau mai proaspete în memoria lor. Cei doi martori nu au oferit o explicație satisfăcătoare în privința existenței unor presiuni de orice fel, sub influența cărora să se fi aflat atunci când au fost audiați de către organele de urmărire penală.
De asemenea au fost înlăturate ca probă și declarațiile martorilor Milotin M. ( fila 164 dosar) și L. D. L. ( fila 179 dosar) întrucât acestea nu se coroborează cu restul probelor administrate în cauză. Mai mult nici chiar cu declarațiile date de către inculpatul O. I. în cursul urmăririi penale care niciodată nu a menționat că în luna octombrie 2010 ar fi fost plecat în Austria.
În ceea ce privește inculpații O. L. I. și O. I., deși, fiind audiați atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, nu au recunoscut faptele reținute în sarcina lor, în modalitatea descrisă mai sus, au fost de acord să-l despăgubească pe partea vătămată S. I. cu suma solicitată.
Cu privire la legea penală aplicabilă prima instanță a reținut că, de la data săvârșirii faptelor și până la până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o nouă lege penală, astfel că au fost analizate prezentele fapte în raport de legea determinată ca fiind mai favorabilă, conform art.5 C. pen.
Pentru determinarea legii penale mai favorabile trebuie comparate legile penale succesive (cea din momentul săvârșirii faptei și cea din momentul judecării faptei) în raport de normele și instituțiile care guvernează răspunderea penală în cauza concretă dedusă judecății. Folosirea criteriilor de determinare a legii penale mai favorabile trebuie să conducă la găsirea acelei legi care oferă soluția cea mai favorabilă pentru infractor.
De asemenea, pentru identificarea legii penale mai favorabile s-a avut în vedere Decizia Curții Constituționale publicată în MO nr. 373 din 20.05.2014, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 31 din Legea nr. 47/1992, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
Astfel, prima instanță, pentru a determina legea penală mai favorabilă în raport de infracțiunile comise a avut în vedere faptul că, la momentul comiterii faptelor, acestea erau prevăzute de dispozițiile art. 108 alin 1 lit. c alin 2 lit. a din Legea 46/2008( fiind sancționată cu pedeapsa 2 la 9 ani), art.110 alin 1 lit. c, alin 2 lit. a din Legea 46/2008( fiind sancționată cu pedeapsa 2 la 9 ani), 85 alin din OUG 195/2002( fiind sancționată cu pedeapsa 1 la 3 ani), 86 alin 1 din OUG 195 alin 1( fiind sancționată cu pedeapsa 1 la 5 ani), iar, ca urmare a adoptării noului cod penal, aceste fapte sunt prevăzute de dispozițiile art. art. 108 alin 1 lit. c din Legea 46/2008( fiind sancționată cu pedeapsa 1 la 5 ani), art.110 alin 1 lit. c din Legea 46/2008( fiind sancționată cu pedeapsa 1 la 5 ani), 334 alin 1 C.pen ( fiind sancționată cu pedeapsa 1 la 3 ani sau amendă), 335 alin 1 C.pen ( fiind sancționată cu pedeapsa 1 la 5 ani).
În ceea ce privește pe inculpatul major, O. I., prima instanță a constatat că, în sarcina acestuia, s-a reținut concursul de infracțiuni și starea de recidivă, postcondamnatorie. În ceea ce privește tratamentul sancționator al recidivei postcondamnatorii, prima instanță a reținut că dispozițiile art.39 al.1 Cod pen. 1969 stabilesc că sancționarea acestei recidive se face prin cumul juridic, cu aplicarea unui spor facultativ de până la 7 ani, în timp ce dispozițiile art.43 al.1, 2 Cod pen. consacră pentru sancționarea acestui tip de recidivă cumulul aritmetic. De asemenea, în cazul concursului de infracțiuni, dispozițiile art.34 Cod pen. 1969 stabilesc că sancționarea acestuia se face prin aplicarea unui spor facultativ de până la 5 ani, în timp ce dispozițiile art.39 al.5 Cod pen. prevăd aplicarea unui spor obligatoriu și fix. Astfel, deși limitele de pedeapsă pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată sunt mai reduse în noua reglementare și, aparent, acesta pare a fi mai favorabil, instanța apreciază ca fiind mai favorabil Codul penal 1969 dat fiind regimul sancționator al recidivei postcondamnatorii și al concursului de infracțiuni.
Cu privire la inculpatul minor O. L. I., prima instanță a reținut că, potrivit Codului penal din 1969, minorilor li se putea aplica atât pedepse cât și măsuri educative, în timp ce, în noua reglementare, singurele sancțiuni aplicabile acestora sunt măsurile educative. Astfel, s-a reținut că măsurile educative neprivative de libertate prevăzute de noul cod penal sunt mai favorabile decât o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării, aplicabilă potrivit Codului penal din 1969, la care s-a fi orientat instanța față de împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, starea de pericol creată pentru valorile ocrotite, natura și gravitatea rezultatului produs, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal. Prin urmare, determinarea legii penale mai favorabile pentru acest inculpat s-a făcut prin raportare la regimul răspunderii sancționator aplicabil minorilor prevăzut în cele două legi penale, și, în considerarea faptului că în noul cod penal singurele sancțiuni aplicabile acestora sunt măsurile educative, prima instanță a determinat ca fiind lege penală mai favorabilă noul cod penal, și, astfel, a analizat infracțiunile săvârșite prin raportare la dispozițiile noului cod penal.
În drept, fapta inculpatului O. I. care, în perioada 19 -25 octombrie 2010, împreună cu inculpatul O. L. I., în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a tăiat un nr. de 22 arbori nemarcați, de esență fag și carpen, din pădurea aparținând persoanelor vătămate L. A. și S. I., situată în punctul „C.” de pe raza localității Ezeriș, județul C. S., valoarea arborilor tăiați fiind de circa 45,5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior( aspect ce rezultă raportului de expertiză întocmit în cauză - filele 157-159), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 108 al.1 lit.c din L46/2008.
Sub aspect subiectiv inculpatul a săvârșit fapta în forma prev. de art. 19 al. 1 lit. a C.pen. 1969, respectiv intenția directă, întrucât a prevăzut rezultatul faptelor sale, urmărind producerea acestuia.
Fapta aceluiași inculpat care, în perioada 19 -25 octombrie 2010, după ce a tăiat, fără drept, un număr de 22 arbori nemarcați, de esențe fag și carpen, din pădurea aparținând persoanelor vătămate L. A. și S. I., situată în punctul „C.” de pe raza localității Ezeriș, județul C. S., valoarea arborilor tăiați fiind de circa 45,5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, împreună cu inculpatul O. L. I., a sustras acest material lemnos, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt de material lemnos, prev. de art. 110 alin.1 lit.a din Legea nr.46/2008.
Sub aspect subiectiv inculpatul a săvârșit fapta în forma prev. de art. 19 al. 1 lit. a C.pen. 1969, respectiv intenția directă, întrucât a prevăzut rezultatul faptelor sale, urmărind producerea acestuia.
Prima instanță a reținut, pentru ambele infracțiuni, forma continuată a infracțiunii, prev de art. 41 al. 2 C.pen. 1969, întrucât actele materiale care întrunesc conținutul constitutiv al aceleiași infracțiuni (fiecare în parte), au fost săvârșite de aceiași inculpați, la intervale foarte scurte de timp, în zile succesive, în baza unei rezoluții infracționale unice, dedusă din mijloacele folosite de inculpați și modul de operare similar (descris mai sus).
De asemenea, s-a reținut în sarcina inculpatului O. I. circumstanța agravantă prev. de art. 75 alin. 1 lit. c C. pen.1969, întrucât faptele au fost săvârșite împreună cu inculpatul minor O. L. I..
În ceea ce privește formele agravate ale celor două infracțiuni, respectiv săvârșirea faptei de două sau mai multe persoane împreună, prev. de 108 alin 2 lit. a și 110 alin 2 lit. a din Legea 46/2008, în forma anterioară intrării în vigoare a noului cod penal, s-a reținut că acestea nu mai sunt prevăzute în conținutul agravat al celor două infracțiuni, în noua reglementare. Deși, s-a apreciat că legea penală anterioară este mai favorabilă, nu vor mai fi reținute aceste forme agravate ale celor două infracțiuni întrucât, potrivit principiului dezincriminării, legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute în legea nouă.
Având în vedere că infracțiunile au fost săvârșite înainte de a interveni vreo condamnare definitivă pentru vreuna dintre ele, s-a reținut săvârșirea acestora în forma concursului real de infracțiuni prev. de art. 33 lit. a C.pen.1969.
Analizând fișa de cazier judiciar a inculpatului (filele 226-227.) rezultă că, prin sentința penală 2429/29.12.2009 pronunțată de Judecătoria Timișoara, definitivă la data de 12.01.2010 prin nerecurare, a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, fiind liberat condiționat la data de 25.10.2010, cu rest neexecutat din pedeapsă de 866 zile(fila 172) astfel, instanța reține că, sunt incidente dispozițiile art. 37 alin. 1 lit. a C. pen.1969 referitoare la recidiva postcondamnatorie, deoarece noile infracțiuni au fost săvârșite în timpul liberării condiționate și mai înainte de împlinirea duratei pedepsei.
În consecință, prima instanță a apreciat că s-a făcut dovada existenței infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, a săvârșirii acestora, cu vinovăție, de către inculpat, astfel încât, în temeiul art. 396 alin. 2 din C.p.p., va pronunța o soluție de condamnare față de acesta.
La individualizarea judiciară a pedepsei prima instanță a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 Cod Penal 1969, care arată că la stabilirea si aplicarea pedepselor se tine seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsa fixate in partea speciala pentru această infracțiune reduse, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Astfel, s-a avut în vedere caracterul grav al faptelor săvârșite, valoarea ridicată a prejudiciului produs, faptul că infracțiunile au fost comise în formă continuată și împreună cu un minor, poziția procesuală a acestui inculpat, care nu a recunoscut săvârșirea faptelor, precum și trecutul infracțional al acestuia, fiind cunoscut cu antecedente penale astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar de la filele 226-227 dosar, precum și de faptul că a săvârșit prezenta infracțiune în stare de recidivă postcondamnatorie.
În conformitate cu prevederile art.12 din Legea nr.187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă. Prin urmare, având în vedere că în raport de infracțiunea comisă, în speță a fost identificată ca lege mai favorabilă Cod Penal 1969, prima instanță a aplicat dispozițiile acestuia în ceea ce privește pedepsele accesorii și complementare.
Prin urmare, cu privire la aplicarea pedepselor accesorii inculpaților, prima instanță a reținut că, aceasta trebuie realizată atât în baza articolelor 71 și 64 C.pen.1969, cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, a Protocoalelor adiționale la Convenție și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994.
Astfel, raportat la cauzele C. c. României (hotărârea din 1 iulie 2008) și Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), cauze în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adițional, instanța nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza I C.pen.1969, ci va analiza în ce măsură, în prezența cauză, aceasta se impune față de natură și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.
Totodată, față de jurisprudența Curții Europene în materie, prima instanță a avut în vedere și decizia nr. LXXIV (74) pronunțată în data de 5.11.2007 de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că „dispozițiile art. 71 C.pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c C.pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 C.pen.”, decizie care, potrivit art. 474 alin. 4 C.pr.pen., este obligatorie, astfel, dăndu-i-se deplină eficiență juridică în soluționarea prezentei cauze.
Astfel, în raport de natura faptelor săvârșite, prima instanță a apreciat că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată față de scopul limitării exercițiului acestui drept, motiv pentru care, în baza art. 71 C.pen. rap. la art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, a interzis inculpatului O. I., cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen.1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale.
Față de cele expuse mai sus, prima instanță a procedat la soluționarea cauzei conform dispozitivului prezentei sentințe penale.
Împotriva sentinței penale nr.234 din 31.07.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ a declarat apel inculpatul O. I. înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 19.12.2014, sub nr._ .
În motivarea apelului inculpatul a solicitat, în esență, a se constata că hotărârea apelată este nelegală și netemeinică, urmând a se dispune admiterea apelului, casarea desființarea sentinței penale pronunțată de prima instanță și achitarea sa de orice penalitate, în temeiul art.16 alin.1 lit.c C.p.p., respingerea acțiunii civile îndreptată împotriva sa,întrucât fapta de care este acuzat nu există.
Arată că, la dosarul cauzei nu există probe din care să rezulte că ar fi săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriu. Apreciază condamnarea de către instanța de fond ca nelegală, cu încălcarea dispozițiilor art.396 alin.2 C.p.p., întrucât nu s-a dovedit „ dincolo de orice îndoială rezonabilă” faptul că a săvârșit infracțiunile de tăiere ilegală și furt de material lemnos pentru care a fost condamnat. Ba mai mult, a dovedit testimonial că în perioada 19 – 25.10.2010 s-a afla în Austria, la muncă, împreună cu soția sa, la locul lor de reședință, și s-a întors în țară împreună cu martora audiată de către instanța de fond, după expirarea perioadei de timp reținută în rechizitoriu ca fiind cea în care, împreună cu fiul său O. L., ar fi tăiat de pe picior un număr de 22 arbori de esență fag și carpen, ce se aflau pe terenul numiților S. I. și L. A..
Din analiza sentinței apelate, prin prisma motivelor de apel invocate și analizate din oficiu, în limitele prev. de art.417 al. 2 C.p.p., Curtea reține următoarele:
Instanța de apel își însușește starea de fapt reținută de prima instanță, precum și raționamentele de interpretare a probatoriului administrat folosite în ambele faze ale procesului penal, respectiv urmărire penală și judecată și din care rezultă vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tăiere ilegală de arbori și furt de arbori.
Vinovăția inculpatului O. I. cu privire la faptele reținute în sarcina acestuia au fost dovedite potrivit procesului – verbal de cercetare la fața locului, declarațiile inculpaților, declarațiile martorilor, expertiza tehnică de specialitate în silvicultură și din care rezultă faptul că în perioada 19 – 25 octombrie 2010 inculpatul O. I. împreună cu fiul său O. L. I. au tăiat de pe terenul persoanelor vătămate S. I. și L. A. un număr de 22 de arbori de esență fag și carpen nemarcați, iar materialul lemnos a fost transportat de către inculpatul O. L. I. cu un tractor ce era radiat din circulație și fără a poseda permis de conducere.
Faptul că în perioada 19 – 25 octombrie 2010 inculpatul apelant a săvârșit faptele, rezultă din declarația martorilor S. A., S. C., S. A. și B. I. care au recunoscut faptul că i-au ajutat pe cei doi inculpați să încarce și să transporte în mai multe rânduri materialul lemnos, care a fost vândut mai multor persoane din loc. Ezeriș pentru suma de 300 lei/remorcă.
De asemenea, aceeași martori au indicat locul de unde au fost tăiați arborii respectiv din pădurea situată în punctul 2 „C.” din localitatea Ezeriș. Potrivit procesului verbal de constatare din data de 25.10.2010 rezultă faptul că inculpatul O. L. I. a fost surprins de către agentul Tulburan A. în timp ce tăia un arbore nemarcat de pe terenul persoanei vătămate L. A..
Curtea înlătură apărările inculpatului referitoare la faptul că în perioada săvârșirii faptei, respectiv 19 – 25 octombrie 2010, s-ar fi aflat în Austria și astfel nu ar fi avut cum să fie prezent în loc. Ezeriș, întrucât aceste apărări nu se coroborează cu materialul probator administrat fiind apărări pro cauza făcute pentru exonerarea de răspundere penală în condițiile în care prin declarațiile date în faza de urmărire penală atât inculpatul O. I. cât și fiul acestuia nu au relatat faptul că la data imputată prin actul de sesizare al instanței s-ar fi aflat în altă parte, respectiv în Austria.
În mod corect prima instanță a înlăturat depozițiile martorilor S. C. A., S. I. C., Milotin M. și L. D. L., date în fața instanței, întrucât primii doi martori nu și-au menținut declarațiile date în fața organelor de urmărire penală fără un motiv plauzibil, iar declarațiile celorlalți doi martori nu se coroborează cu restul probelor administrate, inclusiv cu declarațiile inculpatului O. I. și au fost efectuate tocmai pentru a-l exonera pe acesta de răspundere penală.
Critica inculpatului privind greșita condamnare a sa pe motiv că fapta de care este acuzat nu există, este nefondată, întrucât așa cum s-a arătat există probe care dovedesc faptul că inculpatul a sustras și a tăiat acel material lemnos, iar alibiul pe care a încercat să și-l creeze pe parcursul procesului penal referitor la faptul că la aceea dată s-ar fi aflat în Austria, este contrazis de materialul probator aflat la dosarul cauzei în condițiile în care martorii oculari confirmă faptul că i-au ajutat pe cei doi inculpați să încarce materialul lemnos tăiat ilegal de la locul numit „ C.” de pe raza localității Ezeriș.
Cu toate că inculpații și-au schimbat declarațiile în cursul cercetării judecătorești, instanța de apel constată că de regulă - atunci când s-au respectat regulile procedurale - așa cum este cazul în speță - declarațiile care reflectă cel mai exact adevărul sunt cele pe care părțile le-au scris în momentele inițiale ale urmăririi penale precum și cele în care acestea au relatat libere faptele într-un moment când nu au fost încă în măsură să conceapă strategii de apărare, raționament valabil și pentru depozițiile martorilor cu mențiunea că sunt veridice acelea în care s-au redat propriile percepții, în mod liber, cu mâna personală, într-un moment când nu s-au aliniat unor scenarii construite în apărarea inculpaților.
În ceea ce privește legea penală mai favorabilă, instanța de apel constată că în mod corect prima instanță a stabilit ca lege mai favorabilă legea veche, având în vedere dispozițiile legale privind sancționarea concursului de infracțiuni și a recidivei, motiv pentru care va menține argumentele acestei instanțe cu privire la legea mai favorabilă.
Cu privire la încadrarea juridică aceasta a fost corect stabilită prin raportare la expertiza silvică întocmită care a stabilit că valoarea prejudiciului creat a fost de 4470,42 lei, astfel încât valoarea arborilor tăiați a fost de circa 45,5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.
La individualizarea judiciară a pedepselor instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 74 cod penal .
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea săvârșirii altor fapte penale.
La stabilirea pedepsei s-a avut în vedere gravitatea faptei, pericolul social ridicat al faptelor săvârșite, valoarea mare a prejudiciului, forma continuată a infracțiunilor, starea de recidivă postcondamnatorie potrivit fișei de cazier judiciar, săvârșirea faptei împreună cu un inculpat minor, motiv pentru care se constată că pedeapsa a fost corect individualizată prin orientarea spre minimul special prevăzut de textul de lege.
În ceea ce privește modalitatea de executare, instanța de apel constată că în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile art.81, art.861 C.p. din 1969 privind suspendarea condiționată a executării pedepsei respectiv suspendarea sub supraveghere, întrucât inculpatul este recidivist, astfel încât singura variantă legală este aceea stabilită de către prima instanță, respectiv executarea în regim de detenție.
Referitor la soluționarea acțiunii civile, în cauză fiind îndeplinite elementele răspunderii civile delictuale, prejudiciul cauzat părții civile S. I., a fost corect stabilit potrivit concluziilor raportului de expertiză silvică ( filele 157-159,228 dosar primă instanță ).
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul O. I. împotriva sentinței penale nr.234 din 31.07.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. va obliga pe apelant la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 200 lei, onorariu avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct.1 lit.b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul O. I. împotriva sentinței penale nr.234 din 31.07.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă pe apelant la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 200 lei, onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19.02.2015.
Președinte, C. I. M. | Judecător, G. B. |
Grefier,
A. B.
RED: CIM/26.02.2015.
Dact: A.B. 2 exempl/25 Februarie 2015
Primă instanță: Judecătoria Reșița
Jud: P. I. L.
| ← Fals în înscrisuri sub semnătură privată (art.322 NCP).... | Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006).... → |
|---|
