Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006). Decizia nr. 228/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 228/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 1292/246/2014
Dosar nr._ Operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 228/A
Ședința publică din data de 25.02.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: F. P.
JUDECĂTOR: F. M. C. FLORENȚA
GREFIER: O. IOȚCOVICI
Ministerul Public- P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror M. V..
Pe rol se află judecarea apelului declarat de inculpatul E. G., împotriva sentinței penale nr. 100/2014 din data de 28 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul asistat de avocat ales J. D., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reprezentantul părții civile Direcția Județeană de Accize și Operațiuni Vamale A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-au depus la dosar, motivele de apel depuse prin registratura instanței de către inculpatul apelant.
În temeiul art. 91 al. 4 C.pr.pen. se constată că delegația avocatului din oficiu al inculpatului a încetat în raport de prezentarea avocatului ales al acestuia.
Instanța îi pune în vedere inculpatului prezent că dispozițiile art. 420 alin 4 C. pr. pen. instituie ascultarea sa în fața instanței de apel, dar beneficiază în continuare de dreptul de a nu da nicio declarație și îi aduce la cunoștință drepturile și obligațiile prevăzute de art. 420 alin 4 rap. la art. 378, art, 108 și art. 83 C. pr. pen. Inculpatul este de acord să dea o declarație în fața instanței de apel, aceasta fiind atașată la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Avocatul ales al inculpatului solicită admiterea apelului pentru motivele dezvoltate în înscrisul depus la dosar.
Avocatul arată că înțelege să solicite achitarea inculpatului întrucât, în opinia sa, fapta săvârșită de inculpat se circumscrie prevederilor art. 181 C.pen. din 1969. De asemenea, consideră că pericolul social al faptei ar trebui analizat din mai multe puncte de vedere, precizând că ar trebui să se facă o raportare la persoana inculpatului și că ar trebui analizată în concret activitatea infracțională a inculpatului. Totodată apreciază că prin săvârșirea faptei s-a adus o atingere minimă valorilor protejate de legiuitor prin norma de incriminare.
Avocatul ales al inculpatului mai precizează că inculpatul nu cunoștea faptul că țigările oferite spre vânzare nu erau timbrate și că se află la primul contact cu legea penală.
În opinia avocatului, prima instanță nu a reținut în sarcina inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C.pen. din 1969, în dovedirea cărora a depus înscrisuri, având în vedere soluția dată pe latură penală.
În ceea ce privește cuantumul prejudiciului, avocatul ales al inculpatului consideră că nu a fost corect stabilit, arătând în acest sens că inculpatul nu se face vinovat de întârzierea în perceperea sumei de bani reprezentând accesorii calculate de la data săvârșirii faptei până la data plății integrale a debitului. Menționează că inculpatul a achitat întregul prejudiciu cauzat și că în rechizitoriu nu se face vorbire de existența unor penalități de întârziere a plății.
Referitor la dispoziția primei instanțe cu privire la confiscarea autoturismului de la inculpat, avocatul ales al acestuia face trimitere la practica judiciară a instanțelor și la practica CE.D.O. și totodată consideră că instanța de fond s-a pronunțat privitor la acest aspect în afara limitelor cu care a fost sesizată întrucât această chestiune nu a fost vizată în rechizitoriu. În acest sens precizează că autoturismul a fost restituit inculpatului prin ordonanța dată în cursul urmăririi penale și că prin actului de sesizare al instanței nu s-a solicitat dispunerea acestei măsuri de siguranță.
În consecință, avocatul ales al inculpatului solicită, în principal, achitarea inculpatului iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicată acestuia de prima instanță și înlăturarea măsurii confiscării autoturismului de la inculpat.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului declarat de inculpat, apreciind că sentința apelată este temeinică și legală, respectiv fapta reținută în sarcina inculpatului prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, astfel că nu se impune aplicarea unui alt tratament sancționator iar cuantumul prejudiciului a fost corect și legal stabilit de prima instanță.
Pe de altă parte, procurorul arată că este de acord cu înlăturarea măsurii luate de prima instanță cu privire la confiscarea autoturismului de la inculpat.
Avocatul desemnat din oficiu pentru inculpat solicită instanței de apel ca prin hotărârea dată să se pronunțe asupra onorariului parțial ce i-ar reveni pentru studierea dosarului în vederea pregătirea apărării și asistarea inculpatului la un termen de judecată.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile avocatului său ales.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 100 din data de 28 octombrie 2014, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Ineu, în baza art. 396 alin. 1, 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. b) C. proc. pen. l-a achitat pe inculpatul E. G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de „deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 țigarete, 400 țigări de foi de 3 grame, 200 țigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare de alcool peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere și vinuri, peste 300 litri” prevăzută și pedepsită de art. 296 indice 1 alin. 1 lit. „l” din Legea nr. 571/2003.
În baza art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal și art. 320 ind. 1 alin. 7, din Cod Procedură Penală din 1969, a condamnat inculpatul E. G., la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă.
În baza art. 71 al.1 cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 din Noul cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice precum și cea în interzicerea dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzută de art. 64 al. 1 lit. a Teza a II-a și art. 64 al. 1 lit. b cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 din Noul cod penal.
În baza art. 81 cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 din Noul cod penal a dispus suspendarea executării pedepsei și a stabilit termen de încercare de 3 ani și 4 luni, conform art. 82 cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 din Noul cod penal.
De asemenea, a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 din Noul cod penal.
În baza art. 404 alin. 4 lit. a) C. proc. pen. a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului, durata reținerii de 24 de ore, în perioada 08.08._13, dispusă prin Ordonanța nr. 804/P/2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu.
În baza art. 71 al. 5 cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 din Noul cod penal a suspendat executarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 al. 1 lit. a Teza a II-a și art. 64 al. 1 lit. b cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 din Noul cod penal, pe durata termenului de încercare.
În baza art. 394 C. pr. pen, raportat la art. 19 C. pr. pen raportat la art. 1357 din codul civil, a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice-Timișoara, care se subrogă în drepturi și obligații Autorității Naționale a Vămilor - Direcției Regionale Vamale Timișoara și a obligat pe inculpat la plata sumei de 3.345 lei, reprezentând accesorii calculate de la data săvârșirii faptei și până la data plăți integrale a debitului principal datorat bugetului de stat.
În baza art. 118 lit. a, cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 din Noul cod penal, a dispus confiscarea de la inculpat un număr de 2.000 pachete țigări marca JIN LING, aflate la Camera de Corpuri delicte a IPJ A., conform dovezii ., nr._ din 08.08.2013 iar în baza art. 118 lit. b, cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 din Noul cod penal, a dispus confiscarea de la inculpat autoturismul marca Audi A4, cu nr._, având . WAUZZZ8DZTA247280.
În baza art. 274 alin. 1, din Noul cod procedură penală, a obligat inculpatul la 1.200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu la data de 13.06.2014, în dosarul nr. 804/P/2014, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului E. G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de „deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 țigarete, 400 țigări de foi de 3 grame, 200 țigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare de alcool peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere și vinuri, peste 300 litri” prevăzută și pedepsită de art.296 indice 1 alin. 1 lit. „l” din Legea nr. 571/2003 cunoscând că acestea provin din contrabandă, fapte prev. de art. 296/1 alin. 1 lit. 1 din Legea nr. 571/2003 și art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006, ambele modificate prin OUG nr. 54/2010, cu aplicarea art. 33 alin. 1 lit. a Cod penal.
Prin actul de sesizare s-a reținut că, în data de 07.08.2013, în jurul orelor 21.10, cu ocazia executării unei activități de control pe linie de circulație pe raza localității Pîncota, organele de cercetare penală din cadrul I.P.J. A. - Poliția orașului Pîncota, au oprit pentru control autoturismul marca Audi, cu numărul de înmatriculare_, condus de către inculpatul E. G., care se deplasa din direcția S..
Procedându-se la controlul amănunțit al autoturismului, în portbagajul acestuia s-au găsit 2.000 de pachete cu țigarete marca „Jin Ling”, netimbrate, a câte 20 țigarete fiecare, pachete pe care era aplicat un autocolant cu inscripția ,,FOR DUTY FREE SALE ONLY”, în total 40.000 fire țigarete.
Prin rezoluția din 07.08.2013, ora 23.00, s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva inculpatului E. G. reținându-se în sarcina sa comiterea infracțiunilor prev. de art. 296/1 alin. 1 lit. l) din Legea nr. 571/2003 și art. 270 alin. 3 raportat la art. 270 alin. 1 din Legea nr. 86/2006, ambele modificate prin OUG nr. 54/2010, cu aplicarea art. 33 alin. 1 lit. a Cod penal.
Din adresa DJAOV A., s-a constatat că prejudiciul cauzat bugetului de stat este de 20.044,80 lei, fiind recuperat la data de 20.05.2014, conform chitanței nr._.
De asemenea, s-a reținut că în declarațiile date în fața organelor urmărire penală, inculpatul a arătat că, în timp ce se găsea în incinta Mall Galeria, situat la ieșirea din A. spre Pecica, a fost abordat de către o persoană care s-a recomandat „B.” și care, l-a întrebat dacă nu este interesat de activitatea de comercializare a țigărilor. Inculpatul a arătat că i-a dat lui „B.” un răspuns afirmativ, după care, de comun acord au stabilit să se întâlnească în data de 07.08.2013, la limita dintre localitatea Nădab și Zărand. Cu prilejul acelei întâlniri „B.” i-a comunicat inculpatului că în mod concret se va ocupa de comercializarea țigărilor netimbrate.
Inculpatul E. G. a mai precizat că s-a întâlnit cu ,,B.” în locul stabilit, la ora 20.00, după care ,,B.”, din autoturismul cu care venise, un VW Passat înmatriculat în Bulgaria, a luat patru saci din nylon, în care se aflau cele 40.000 țigarete netimbrate, așezându-i apoi în portbagajul autoturismului inculpatului, spunându-i acestuia că nu ar fi bine să discute cu nimeni despre acest fapt. În schimbul țigărilor, inculpatul i-a remis lui ,,B.” suma de 2.500 euro.
Controlul autoturismului condus de către inculpat a fost efectuat în prezența martorilor B. P.-D. și B. F..
Imediat după constatarea faptelor, organele de poliție au ridicat pe bază de dovadă, autoturismul marca Audi având numărul de înmatriculare_ și 2.000 de pachete cu țigări marca „Jin Ling”, fără timbru.
Prin ordonanța din 13.08.2013, s-a dispus restituirea către inculpatul E. G. a autoturismului marca Audi A4 cu numărul de înmatriculare_ având . WAUZZZ8DZTA247280.
Cu prilejul audierii în calitate de inculpat E. G. și-a menținut declarațiile date anterior, i s-a solicitat să comunice numele persoanei de la care a luat țigările, însă acesta nu a fost de acord. Fiind supus testului „Poligraf”, inculpatul a manifestat modificări specifice comportamentului simulat.
În sarcina inculpatului s-a reținut și infracțiunea de contrabandă prev. de art. 270 alin. 3 raportat la art. 270 alin.1 din Legea nr. 86/2006.
S-a precizat prin actul de sesizare că declarațiile inculpatului E. G., se coroborează cu declarațiile martorilor, existând indicii rezonabile privind comiterea faptelor reținute în sarcina inculpatului.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul verbal de constatare a infracțiunilor, declarațiile prezentate de inculpat la poliție și la parchet, declarații de martori, raportul de constatare tehnico-științifică psihologică, adresa DJAOV A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoria Ineu, la data de 17.06.2014, sub nr._ .
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu nr. 110 din data de 14.10.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
La primul termen de judecată stabilit la prima instanță, inculpatul a precizat că este de acord să beneficieze de dispozițiile art. 374 alin.4 și 375 alin.1 Noul Cod procedură penală, sens în care a arătat că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. De asemenea, inculpatul a arătat că este de acord să presteze muncă neremunerată în folosul comunității.
Analizând și coroborând ansamblul probatoriu administrat atât în timpul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești respectiv: cerere constituire parte civilă ANAF, fila 42, adresa ANAF-D.R.V. nr.2475/2014, fila 44, chitanța nr._ din 20.05.2014 fila 45, act identitate inculpat copie fila 46, decizie ANAF de regularizare a situației privind obligațiile suplimentare de plată, fila 47, proces verbal de control nr.2036/2014 ANAF fila 51,delegație avocat Crăveanu C. fila 55, contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit din 16.02.2014, fila 57, certificat de absolvire nr. 77/30.09.2013 eliberat de Ministerul Muncii, fila 58, Adeverința nr. 563/24.10.2014 eliberată de Colegiul Particular ,, V. G.,, A., fila 59, Adeverința nr. 33/28.10.2014 eliberată de ., fila 60, procură specială autentificată sub nr. 1116/14.08.2014 și Declarație privind sediile secundare, fila 61-63, Adresa nr. 804/P/2013 înregistrată la DGRFP Timișoara sub nr. 2001/16.05.2014 fila 64, și adresa nr. 5211/552EM/08.08.2013 fila 65 dosar, prima instanță a reținut următoarele:
În data de 07.08.2013, în jurul orelor 21,10, organele de cercetare penală din cadrul I.P.J. A. - Poliția orașului Pîncota, executau activități de control pe linie de circulație pe raza localității Pîncota, ocazie cu care au oprit pentru control autoturismul marca Audi, cu numărul de înmatriculare_, condus de către inculpatul E. G., care se deplasa din direcția S.. La controlul amănunțit al autoturismului, în portbagajul acestuia s-au găsit 2.000 de pachete cu țigarete marca „Jin Ling”, netimbrate, a câte 20 țigarete fiecare, pachete pe care era aplicat un autocolant cu inscripția ,,FOR DUTY FREE SALE ONLY”, în total 40.000 fire țigarete.
În declarațiile date în fața organelor de urmărire penală, inculpatul a arătat că în timp ce se găsea în incinta Mall Galeria din A., a fost abordat de către o persoană care s-a recomandat ,,B.” care, l-a întrebat dacă nu este interesat de activitatea de comercializare a țigărilor. Inculpatul i-a dat lui „B.” un răspuns afirmativ după care, de comun acord, au stabilit să se întâlnească în data de 07.08.2013, la limita dintre localitatea Nădab și Zărand, ocazie cu care „B.” i-a comunicat inculpatului că în mod concret se va ocupa de comercializarea țigărilor netimbrate.
Inculpatul s-a întâlnit cu „B.” în locul stabilit, la ora 20.00, după care „B.”, din autoturismul cu care venise, un VW Passat înmatriculat în Bulgaria, a luat patru saci din nylon, în care se aflau cele 40.000 țigarete netimbrate, așezându-i în portbagajul autoturismului inculpatului, spunându-i acestuia că nu ar fi bine să discute cu nimeni despre acest fapt, iar în schimbul țigărilor i-a remis lui ,,B.” suma de 2.500 euro.
În declarația dată la parchet, inculpatul a precizat că „Am realizat că, țigările pe care le-am luat de la „B.” nu aveau acte de proveniență, însă nu mi-am dat seama cât de grav e. Nu am numărul de telefon al lui ,,B.” și nici el pe-al meu”.
Cu prilejul audierii în calitate de inculpat E. G. și-a menținut declarațiile date anterior. Inculpatului i s-a solicitat să comunice numele persoanei de la care a luat țigările, însă acesta nu a fost de acord.
Fiind supus testului „Poligraf”, inculpatul a manifestat modificări specifice comportamentului simulat.
Imediat după constatarea faptelor, organele de poliție au ridicat pe bază de dovadă autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare_ precum și cele 2.000 de pachete cu țigări marca „Jin Ling”, fără timbru, iar prin ordonanța din 13.08.2013, s-a dispus restituirea către inculpatul E. G. a autoturismului marca Audi A4 cu numărul de înmatriculare_, . WAUZZZ8DZTA247280.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, prin declarația de la fila 56 dosar fond.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului E. G., care în data de 07.08.2013, a fost depistat în trafic pe raza localității Pîncota, în timp ce conducea autoturismul marca Audi, cu numărul de înmatriculare_, în care avea cantitatea de 2.000 de pachete cu țigarete marca „Jin Ling”, netimbrate, a câte 20 țigarete fiecare, pachete pe care era aplicat un autocolant cu inscripția ,,FOR DUTY FREE SALE ONLY”, în total 40.000 fire țigarete, cunoscând că acestea provin din contrabandă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă prev. și ped. de art art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 5 NCP.
Astfel, s-a reținut că subiectul activ al acestei infracțiuni poate fi orice persoană, care îndeplinește cerințele de a răspunde penal, iar în cazul de față acesta este inculpatul E. G., subiect pasiv este Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală- DJAOV A.; obiectul material este reprezentant de bunurile sau mărfurile care în temeiul legii sunt supuse regimului vamal, în cazul de față obiectul material este reprezentat de cantitatea de 2.000 de pachete cu țigarete marca „Jin Ling”, netimbrate, a câte 20 țigarete fiecare, pachete pe care era aplicat un autocolant cu inscripția „FOR DUTY FREE SALE ONLY”, în total 40.000 fire țigarete; elementul material al laturii obiective constă în deținerea și transportul de către inculpatul E. G. a celor 2.000 de pachete cu țigarete marca „Jin Ling”, netimbrate iar urmarea imediată constă, pe lângă starea de pericol în care este pusă normala desfășurare a activității din domeniul vamal, și prejudiciul material cauzat bugetului de stat.
În cauză, s-a constatat că există și legătura de cauzalitate, prejudiciul cauzat bugetului de stat datorându-se acțiunii inculpatului; că sub aspectul laturii subiective această infracțiune se săvârșește cu intenție, în oricare din modalitățile sale (directă sau indirectă) și că inculpatul a săvârșit această infracțiune cu intenție, întrucât a declarat că țigările în cauză nu sunt timbrate, și din materialitatea faptelor rezultă că acesta și-a dat seama că aceste provin din contrabandă.
În opinia primei instanțe, deși inculpatul a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii de „deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal pe teritoriul României de produse accizabile supuse marcării - categoria țigarete - marcate necorespunzător, peste limita a 10.000 fire țigarete” în cauză nu sunt întrunite și elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Față de această opinie, s-a reținut că prin decizia 17/2013 pronunțată într-un recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că: „fapta de a deține în afara antrepozitului fiscal produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limitele prevăzute de lege, cunoscând că acestea provin din contrabandă, constituie infracțiunea prevăzută în art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României”.
Totodată s-a avut în vedere că, în considerentele acestei decizii se arată că: „obiectul juridic al infracțiunii de contrabandă este diferit de cel al infracțiunii de deținere de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal, fără a fi marcate ori marcate necorespunzător sau cu marcaje false, peste limita a 10.000 de țigarete, doar prin faptul că în cazul infracțiunii de contrabandă se apără și regimul frontierei de stat, nu numai regimul administrării impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat. Astfel, s-a reținut că obligațiile fiscale definite de Legea nr. 241/2005 în art. 2 lit. e) (obligații fiscale sunt obligațiile prevăzute de Codul fiscal și de Codul de procedură fiscală) includ taxele vamale prevăzute de Codul vamal. Taxele vamale sunt incluse în Codul de procedură fiscală, în art. 1 alin. 2 prevăzându-se că prezentul cod se aplică și pentru administrarea drepturilor vamale, iar în art. 2 alin. (2), că prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat. TVA și accizele intră la bugetul general consolidat al României.
S-a apreciat că obiectul juridic complex al infracțiunii de contrabandă apare ca evident prin compararea infracțiunilor prevăzute în art. 1 alin. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României și infracțiunilor din Codul vamal. Astfel, s-a reținut că art. 1 alin. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001 prevede că prin infracțiune de frontieră se înțelege fapta prevăzută de lege ca infracțiune, săvârșită în scopul trecerii ilegale peste frontiera de stat a persoanelor, mijloacelor de transport, mărfurilor sau altor bunuri, iar art. 8 alin.4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001, că trecerea frontierei de stat a mijloacelor de transport, mărfurilor și altor bunuri se face cu respectarea legilor care reglementează regimul vamal.
Prima instanță a reținut că ambele infracțiuni presupun o conduită ilicită comună, descrisă ca atare în elementul material din conținutul constitutiv și, în plus, infracțiunea din Codul vamal are în vedere un scop specific, și anume sustragerea de la plata taxelor datorate statului.
Astfel, s-a concluzionat că, deși infracțiunea de frontieră presupune acea faptă prin care se incriminează trecerea ilegală peste frontiera de stat a mărfurilor, contrabanda, prin care se incriminează aceeași conduită, este inclusă în Codul vamal în considerarea sustragerii de la plata taxelor datorate statului. În art. 270 alin. 3 din Codul vamal, legiuitorul a incriminat astfel o formă de tăinuire a bunurilor provenind din contrabandă, având aceleași cerințe referitoare la obiectul juridic cu cele de la infracțiunea de contrabandă.
Elementul material al infracțiunii de contrabandă constă în introducerea sau scoaterea din țară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, sau introducerea sau scoaterea din țară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, incluzând deținerea produselor accizabile supuse marcării.
Elementul material al infracțiunii prevăzute în art. 2961 alin. (1) lit. I) din Codul fiscal constă în deținerea sau comercializarea produselor accizabile supuse marcării, iar la infracțiunea asimilată contrabandei, art. 270 alin. (3) din Codul vamal, elementul material constă în colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau mărfurilor cunoscând că provin din contrabandă, deci că au fost sustrase de la controlul vamal.
Elementul material al laturii obiective al infracțiunii asimilate contrabandei este mai larg față de cel al infracțiunii de deținere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate ori marcate necorespunzător sau cu marcaje false, peste limita a 10.000 de țigarete.
Având în vedere obiectul juridic mai larg al infracțiunii de contrabandă, s-a opiniat că modalitatea specifică de realizare a elementului material care se încadrează atât în deținere în afara antrepozitului fiscal - art. 2961 alin. 1 lit. I) din Codul fiscal cât și în contrabandă, infracțiunea de contrabandă este o infracțiune complexă, care include deținerea bunurilor în afara antrepozitului, dacă proveniența acestor bunuri este contrabanda.
De asemenea, s-au reținut următoarele: contrabanda, atât în varianta tip, cât și în cazul infracțiunii asimilate contrabandei, reprezintă astfel o infracțiune complexă, prin care se incriminează o modalitate specifică de sustragere de la plata taxelor, și anume prin introducerea sau deținerea bunurilor (atât a produselor accizabile, cât și a celor care nu sunt purtătoare de accize), care au intrat în țară cu încălcarea regimului juridic al frontierei.
Deținerea de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal reprezintă incriminarea generală în cazul omisiunii plății taxelor și impozitelor pentru acest tip de bunuri, iar infracțiunea de contrabandă (atât în cazul variantei-tip, cât și în cel al infracțiunii asimilate celei de contrabandă) reprezintă o infracțiune complexă ce include în obiectul juridic și în elementul material al laturii obiective atât omisiunea plății acelorași taxe și impozite (ce se regăsesc fie în conținutul constitutiv al infracțiunii de evaziune fiscală, dacă nu este vorba despre produse accizabile supuse marcării, cărora să le lipsească marcajul corespunzător, fie în conținutul constitutiv al deținerii de bunuri în afara antrepozitului fiscal, dacă este vorba despre produse accizabile supuse marcării și care sunt marcate necorespunzător), cât și introducerea acestora în țară în mod fraudulos.
Încălcarea regimului vamal prin omisiunea declarării la frontieră (primul birou vamal) a bunurilor provenind din afara Uniunii Europene este, după caz, un act preparator al evaziunii fiscale sau chiar un act consumat de evaziune fiscală, motiv pentru care reținerea infracțiunii de contrabandă (art. 270 din Codul vamal) nu mai poate face incidente prevederile art. 9 din Legea nr. 241/2005, elementul material al evaziunii fiscale, ca și scopul săvârșirii infracțiunii (obținerea unor avantaje patrimoniale prin neplata sumelor datorate ca obligații fiscale) fiind incluse în elementul material și scopul infracțiunii de contrabandă”.
Întrucât inculpatul E. G. a cunoscut faptul că țigările provin din contrabandă, instanța de fond a apreciat că în cauză sunt întrunite doar elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 270 alin 3 din legea 86/ 2006 privind Codul Vamal.
În consecință, pentru infracțiunea de „deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 țigarete, 400 țigări de foi de 3 grame, 200 țigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare de alcool peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere și vinuri, peste 300 litri” prevăzută și pedepsită de art. 296 indice 1 alin. 1 lit. „l” din Legea nr. 571/2003, prima instanță a dispus achitarea pe considerentul că fapta inculpatului nu este prevăzută de legea penală, deoarece nu sunt întrunite și elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Totodată s-a reținut că potrivit art. 5 NCP în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale se aplică legea mai favorabilă.
Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, instanța de fond a reținut că prin decizia nr.265/06.05.2014, publicată în Monitorul Oficial din data de 20.05.2014, Curtea Constituțională a României a stabilit că legea penală mai favorabilă trebuie stabilită în mod global și nu pe instituții autonome.
Având în vedere că Deciziile CCR sunt generale și obligatorii de la data publicării lor în Monitorul Oficial, precum și faptul că legea penală mai favorabilă se stabilește în concret în cazul fiecărui inculpat, după cum s-a stabilit și prin Deciziile ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept, instanța de fond a stabilit și aplicat legea penală mai favorabilă.
În concret, prima instanță a reținut că pentru inculpat sunt mai favorabile dispozițiile din vechiul cod penal, în privința mijloacelor de individualizare a pedepsei, întrucât prin Legea nr.187/2012, nu au fost modificate limitele de pedeapsă ale infracțiunii de contrabandă.
Astfel, prima instanță, constatând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta de contrabandă există și a fost săvârșită de inculpatul E. G., l-a condamnat pe acesta la o pedeapsă pentru săvârșirea acestei infracțiuni.
La stabilirea pedepsei ca a fost aplicată inculpatului, instanța anterioară a ținut seama de prevederile vechiului cod penal, prevăzute în art.72, de dispozițiile cuprinse în partea generală a acestui cod penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În consecință, în baza art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal și art. 320 ind. 1 alin. 7, din cod procedură penală 1969, l-a condamnat pe inculpatul E. G., la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă.
În baza art. 71 al.1 cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 din Noul cod penal, i-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice precum și cea în interzicerea dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzută de art. 64 al. 1 lit. a Teza a II-a și art. 64 al. 1 lit. b cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 din Noul cod penal.
În privința individualizării judiciare a executării pedepsei, prima instanță a avut în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, are loc de muncă, a recunoscut și regretat săvârșirea faptei, s-a prezent în fața organelor judiciare ori de câte ori a fost chemat, a achitat aproape în întregime prejudiciul cauzat, și drept urmare, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de liberate, în baza art. 81 cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 din Noul cod penal a suspendat executarea pedepsei și a stabilit termen de încercare de 3 ani și 4 luni, conform art. 82 cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 din Noul cod penal.
De asemenea, a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 din Noul cod penal.
Având în vedere că prin Ordonanța nr. 804/P/2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu, față de inculpat a fost luată măsura preventivă a reținerii de 24 de ore, în perioada 08.08._13, în baza art. 404 alin. 4 lit. a) C. proc. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului, durata reținerii de 24 de ore, în perioada 08.08._13, dispusă prin Ordonanța nr. 804/P/2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu.
În baza art. 71 al. 5 cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 din Noul cod penal, a suspendat executarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 al. 1 lit. a Teza a II-a și art. 64 al. 1 lit. b cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 din Noul cod penal, pe durata termenului de încercare.
Pe latură civilă, prima instanță a reținut că, în cauză, Agenția Națională de Administrare Fiscală s-a constituit parte civilă cu suma de 3.345 lei, reprezentând accesorii calculate de la data săvârșirii faptei și până la data plății integrale a debitului principal datorat bugetului de stat, fila 42 dosar fond.
De asemenea, a constatat că, prin adresa DJAOV A., nr. 5211/552EM/08.08.2013, fila 38 dosar u.p., s-a comunicat că prejudiciul cauzat bugetului de stat este de 20.044,80 lei, calculat astfel: taxa vamală pentru cele 2000 pachete țigarete -1268,35 lei, acciza datorată-_,2 lei, respectiv TVA -4383,25 lei și că prin aceeași adresă, DJAOV A. a arătat că înțelege să se constituite parte civilă în cauză cu suma de 20.444,80 lei, plus obligații accesorii aferente debitului principal, calculat de la data săvârșirii faptei și până la data achitării inclusiv, calculate conform normelor legale.
În egală măsură, s-a avut în vedere că, prin chitanța nr._ din 20.05.2014, inculpatul a achitat suma de 20.444,80 lei.
Pe de altă parte, s-a observat că, potrivit deciziei D.G.R.F.P. Timișoara - Direcția Regională Vamală pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare de plată stabilite de controlul vamal nr.23/20.05.2014, fila 47 dosar, s-a stabilit că din suma totală de 23.790 lei, inculpatul a achitat suma de 20.445 lei, reprezentând debit principal, constatându-se un rest de plată de 3.345 lei cu titlu de accesorii calculate de la data săvârșirii faptei și până la data plății integrale a debitului principal datorat bugetului de stat.
Din decizia menționată, s-a constatat că s-au calculat accesorii în sumă de 2.175 lei, din care: 135 lei dobânzi taxe vamale, 1573 lei dobânzi accize și 467 lei dobânzi TVA, calculate în conformitate cu prevederile art.119 alin.1, art.120 alin.1, al.7, din OG nr.92/2003 republicată, modificată prin OUG nr.39/2010.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art.120 ind.1 alin.1 și 2 lit.c, din OG nr.92/2003 republicată, modificată prin OUG nr.39/2010, au fost calculate penalități de întârziere de 0,02% pentru fiecare zi de întârziere din obligațiile principale, în cuantum de 1170 lei, din care: 73 lei penalități la plata taxelor vamale, 846 lei penalități la plata accizelor și 251 lei penalități la plata TVA.
Prin urmare, s-a concluzionat că susținerile inculpatului cu privire la aceste pretenții nu sunt fundamentate, deoarece suma de 3.345 lei, reprezintă accesorii - dobânzi și penalități de întârziere, calculate potrivit art.119,120 din OG nr.92/2003 republicată, modificată prin OUG nr.39/2010 de la data săvârșirii faptei și până la data plății integrale a debitului principal datorat bugetului de stat, astfel că în baza art. 394 C. pr. pen, raportat la art. 19 C. pr. pen. raportat la art. 1357 din codul civil, a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice-Timișoara care se subrogă în drepturi și obligații Autorității Naționale a Vămilor - Direcției Regionale Vamale Timișoara și a obligat inculpatul la plata sumei de 3.345 lei, reprezentând accesorii calculate de la data săvârșirii faptei și până la data plăți integrale a debitului principal datorat bugetului de stat respectiv 20.05.2014.
S-a mai reținut că, după cum rezultă din practica judiciară, opinia majoritară este că în cazul acestei infracțiuni de contrabandă se dispune atât confiscarea specială a mărfurilor introduse ilegal pe teritoriul României cât și obligarea inculpaților la plata sumelor reprezentând datoria vamală.
Totodată s-a ținut cont de prevederile art.224, alin.1, lit. a și alin.2 din Codul Vamal, potrivit cărora datoria vamală ia naștere la introducerea ilegală pe teritoriul vamal al României a mărfurilor supuse drepturilor de import, iar această datorie vamală nu se stinge prin confiscarea mărfurilor întrucât potrivit art.256 alin.2 din Legea nr.86/2006, confiscarea mărfurilor conduce la obținerea datoriei vamale numai dacă acesta s-a produs înainte de acordarea liberului de vamă precum și de faptul că o astfel de soluție este îmbrățișată și de C.J.U.E. în mai multe cauze, exemplificativ: cauza C -459/07, V. Elshani împotriva Hauptzollamt Linz; cauza C-230/08, Dansk Transport og Logistik împotriva Skatteministeriet.
În privința temeiului de drept vizând luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale a țigărilor, s-a reținut în sensul următor: după cum se arată în opinia judecătorului raportor al ÎCCJ în Decizia nr. 21 din 17/10/201 „bunurile sau mărfurile ce constituie obiectul strict al infracțiunii de contrabandă, din cauza particularității lor, generează starea de pericol social ce justifică confiscarea specială. Deși legea vamală nu conține prevederi exprese referitoare la confiscarea bunurilor sau a mărfurilor provenite din contrabandă, dispozițiile din partea generală a Codului penal se aplică și faptelor sancționate penal prin legi speciale, afară de cazul când legea dispune altfel, potrivit dispozițiilor art. 362 din același cod. De altfel, potrivit dispozițiilor art. 278 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu modificările și completările ulterioare, dispozițiile secțiunii privind infracțiunile se completează cu prevederile Codului penal, precum și cu dispozițiile penale cuprinse în alte legi speciale. Sub acest aspect, bunurile sau mărfurile care au constituit obiectul material al infracțiunii de contrabandă vor fi supuse confiscării speciale în temeiul art. 118 din Codul penal. Este corectă aserțiunea că, în ceea ce privește dispoziția art. 277 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu modificările și completările ulterioare, în sensul că, în cazul "când bunurile sau alte mărfuri nu se găsesc, infractorul este obligat la plata echivalentului lor în lei", nu poate fi interpretată în varianta excluderii măsurii de siguranță a confiscării speciale, subzistând doar ipoteza instituirii unei obligații la plata unui echivalent bănesc al bunurilor sau mărfurilor supuse confiscării care nu se găsesc. De altfel, norma analizată este în concordanță cu dispozițiile art. 118 alin. 4 din Codul penal, ce instituie regula confiscării, în locul bunurilor supuse confiscării care nu se găsesc, a banilor și bunurilor până la concurența valorii acestora. În cuprinsul sesizării se specifică faptul că "doctrina este unanimă în sensul art. 118 alin. 1 lit. a) din Codul penal, opinându-se că bunurile sau mărfurile introduse ilegal în țară, deși au preexistat faptei penale, sunt asimilate celor produse prin infracțiune, deoarece au căpătat o astfel de stare".
Astfel, prima instanță a considerat că se impune luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale a țigărilor în cauză în baza art. 118 lit. a, cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 din Noul cod penal, acestea fiind bunuri produse prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală.
În consecință, în baza art. 118 lit. a, cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 din Noul cod penal, a dispus confiscarea celor 2.000 pachete țigări marca JIN LING, aflate la Camera de Corpuri delicte a IPJ A., conform dovezii ., nr._ din 08.08.2013.
În privința autoturismului cu care au fost transportate mărfurile, s-a reținut că acesta reprezintă bun care a fost folosit la săvârșirea infracțiunii și fiind al inculpatului, astfel că, în baza art.118 lit. b, cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 din Noul cod penal, a dispus confiscarea de la inculpat autoturismul marca Audi A4, cu nr._, având . WAUZZZ8DZTA247280.
În baza art. 274 alin. 1, din Noul cod procedură penală, a obligat inculpatul la 1.200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal, inculpatul E. G..
La acest termen de judecată, avocatul ales al inculpatului a depus la dosar motivele de apel, în cuprinsul cărora a arătat că fapta de care a fost acuzat inculpatul se circumscrie prevederilor art. 181 C.pen. din 1969 și că prin săvârșirea acesteia s-a adus o atingere minimă valorilor protejate de legiuitor prin norma de incriminare în cauză, întregul ansamblu faptic relevând lipsa pericolului social.
Totodată, a solicitat să se aibă în vedere lipsa antecedentelor penale a inculpatului dar și conduita ulterioară a acestuia, disponibilitatea de a achita prejudiciul astfel cum a fost stabilit de către autoritatea vamală. În plus, a învederat că inculpatul a avut reprezentarea implicării sale într-o activitate licită, căutând să obțină venituri într-o perioadă în care nu avea loc de muncă.
Față de cele redate, a solicitat, în principal, achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 al. 1 lit. b1 C.pr.pen. cu posibilitatea aplicării unei sancțiuni cu caracter administrativ a amenzii prevăzute de art. 91 C.pen. iar, în subsidiar, condamnarea inculpatului la o pedeapsă sub minimul special cu suspendarea executării pedepsei potrivit art. 81 C.pen. din 1969.
Avocatul ales al inculpatului consideră că prima instanță nu a făcut aplicarea art. 76 raportat la art. 73 coroborat cu art. 74 C.pen. din 1969, întrucât în motivarea sentinței apelate nu se regăsesc circumstanțele atenuante care i s-au învederat.
O altă critică adusă sentinței de condamnare, se referă la dispoziția primei instanțe cu privire la confiscarea autoturismului, arătând că respectivul autoturism a fost restituit inculpatului prin ordonanța dată în cursul urmăririi penale și că prin actului de sesizare al instanței nu s-a solicitat dispunerea acestei măsuri de siguranță. Consideră că n mod greșit s-a reținut de către prima instanță că autoturismul ar fi fost folosit în scopul săvârșirii infracțiunii.
În ceea ce privește soluția dată pe latura civilă a cauzei, se susține că suma de 3.345 lei reprezentând accesorii calculate de la data săvârșirii infracțiunii până la data plății integrale a debitului nu este datorată, întrucât inculpatul nu este în culpă pentru întârzierea în perceperea acestei sume. Cu privire la această susținere, arată că inculpatul a achitat întregul prejudiciu cauzat fără a căuta tergiversarea achitării sumei reținute în sarcina sa cu titlu de despăgubiri.
Examinând apelul formulat de inculpat, prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, instanța apreciază că este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește starea de fapt, aceasta a fost corect reținută de prima instanță. Se observă că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei încă de la început, și acesta a beneficiat de procedura simplificată.
Astfel, s-a reținut că în data de 07.08.2013, în jurul orelor 21.10, cu ocazia executării unei activități de control pe linie de circulație pe raza localității Pîncota, organele de cercetare penală din cadrul I.P.J. A. - Poliția orașului Pîncota, au oprit pentru control autoturismul marca Audi, cu numărul de înmatriculare_, condus de către inculpatul E. G., care se deplasa din direcția S..
Procedându-se la controlul amănunțit al autoturismului, în portbagajul acestuia s-au găsit 2.000 de pachete cu țigarete marca „Jin Ling”, netimbrate, a câte 20 țigarete fiecare, pachete pe care era aplicat un autocolant cu inscripția ,,FOR DUTY FREE SALE ONLY”, în total 40.000 fire țigarete, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă, în forma prevăzută de art.270 alin.3 din Legea nr.86/2006.
Articolul 270 alin. 3 din Codul vamal incriminează colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia, asimilând faptele enumerate cu infracțiunea de contrabandă și prevăzând o pedeapsă de la 2 la 7 ani închisoare.
Obiectul juridic îl constituie relațiile sociale de natură economică ce reglementează regimul vamal.
Obiectul material este reprezentat de bunurile care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia.
Elementul material este reprezentat printr-o multitudine de acțiuni, constând în colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia, textul de lege necondiționând existența infracțiunii de o anumită valoare în vamă cum este cazul infracțiunilor de contrabanda prev la alin. 2 al art. 270 din Legea 86/2006.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, trebuie avute în vedere prevederile art. 72 C.pen din 1969, întrucât această lege a fost identificată ca fiind mai favorabilă în cazul inculpatului.
În ce privește cuantumul pedepsei aplicate, instanța de apel apreciază că instanța de fond a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 C.pen., respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei.
Pedeapsa a fost concepută ca o măsură de constrângere proporțională cu gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului și un mijloc eficient de reeducare a condamnatului și recuperare socială a acestuia, scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Instanța de apel reține că pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptei comise.
Instanța de apel apreciază că au fost avute în vedere lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră a inculpatului, asumarea de către acesta a responsabilității pentru fapta comisă, precum și posibilitățile reale ale acestuia de îndreptare prin prisma vârstei, astfel că s-a aplicat o pedeapsă cu minimul special. Instanța de apel nu împărtășește punctul de vedere al apărătorului inculpatului în sensul că în cauză se impune aplicarea unei amenzi administrative.
În conformitate cu prevederile art. 181 C.pen. din 1969, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În alin. 2 al aceluiași articol se precizează că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita inculpatului.
Examinând cauza, se constată că fapta săvârșită de inculpat prezintă pericolul social al unei infracțiuni. Fapta inculpatului aduce atingere relațiilor sociale de natură economică ce reglementează regimul vamal, conferindu-i un caracter grav.
Inculpatul a solicitat reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante. În ceea ce privește reținerea prevederilor art. 74 lit. a C.pen. din 1969, constând în conduita bună înainte de săvârșirea faptei. Instanța de apel apreciază că în cauză nu au fost identificate elemente care să poată fi reținute drept circumstanțe atenuante judiciare, respectiv împrejurări care, dacă ar fi luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei sau caracterizează de o așa manieră persoana inculpatului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special este în măsură să corespundă unei juste individualizări. În acest context, lipsa antecedentelor penale dovedește un grad mai redus de periculozitate al inculpatului, însă nu suficient pentru a determina reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. a C.pen., din 1969 ci doar orientarea spre minimul special al pedepsei aplicate.
De asemenea în ceea ce privește acțiunea civilă, prima instanță a apreciat corect în sensul că a fost obligat doar la plata accesoriilor, prejudiciul fiind recuperat.
În ceea ce privește critica inculpatului referitoare la plata dobânzilor și penalităților, instanța de apel reține următoarele:
Curtea reține că potrivit art.202 din Regulamentul CEE nr.2913/92 de instituire a Codului vamal comunitar, o datorie vamală la import ia naștere prin introducerea ilegală pe teritoriul vamal al Comunității a mărfurilor supuse drepturilor de import; debitor vamal este orice persoană care a dobândit sau deținut mărfurile in cauză si care știa, sau ar fi trebuit să știe, în mod normal, în momentul achiziționării sau primirii mărfurilor că ele provin din contrabandă.
În ceea ce privește noțiunea de datorie vamală Curtea apreciază că in conformitate cu art.4 pct.13 din Legea 86/2006 privind Codul vamal al României, cu modificările si completările ulterioare, datorie vamală reprezintă obligația unei persoane de a plăti cuantumul drepturilor de import sau de export, iar in conformitate cu art.4 pct.14 lit. a din aceeași lege, drepturi de import reprezintă taxele vamale si taxele cu efect echivalent cu al taxelor vamale de plătit la importul de mărfuri.
Hotărârea Curții Europene de Justiție dată în cauza 24-68 din data de 1 iulie 1969, având ca părți Comisia Comunității Europene împotriva Italiei, a statuat că: toate taxele, indiferent de modul lor de aplicare, care sunt impuse în mod unilateral asupra mărfurilor ce traversează frontierele, fără a avea regimul strict al taxelor vamale, reprezintă taxe cu efect echivalent. Orice obligație pecuniară, indiferent de mărimea, destinația și modul de aplicare, care este impusă în mod unilateral asupra mărfurilor autohtone sau străine, pentru simplul motiv că acestea traversează o frontieră și care nu este o taxă vamală în sensul strict al cuvântului, este o taxă cu efect echivalent.
D. urmare, rezultă că hotărârea Curții Europene de Justiție se referă si la acciză si TVA-ul percepute asupra mărfurilor care traversează frontiera României și reprezintă taxe cu efect echivalent cu al taxelor vamale, fiind incluse în drepturile de import.
În conformitate cu art.2065 lit. b din Legea 571/2003 privind Codul fiscal produsele accizabile sunt supuse accizelor în momentul importului acestora pe teritoriul Comunității, iar conform art.2066 si 2067 lit. d din aceeași lege, accizele devin exigibile în momentul eliberării pentru consum, iar eliberarea pentru consum reprezintă și importul de produse accizabile chiar si neregulamentar. La art.131 lit. a din Legea 571/2003 privind Codul fiscal se prevede că importul de bunuri reprezintă . a unor bunuri care nu se află în libera circulație în înțelesul art.24 din Tratatul de Înființare a Comunității Europene.
Conform art.136 alin.1 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal: „în cazul in care, la import, bunurile sunt supuse taxelor vamale, taxelor agricole sau altor taxe comunitare similare, stabilite ca urmare a unei politici comune, faptul generator si exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervin la data la care apare faptul generator si exigibilitatea respectivelor taxe comunitare.
Faptul confiscării bunurilor ce au făcut obiectul infracțiunii nu echivalează cu stingerea datoriei vamale, născute ca urmare a introducerii acestora pe teritoriul României și implicit pe cel al Comunității Europene.
În acest sens, potrivit art.224 din Legea 86/2006 privind Codul vamal a României rezultă că datoria vamală la import ia naștere prin introducerea ilegală pe teritoriul României a mărfurilor supuse drepturilor de import. Potrivit alin.2 al aceluiași articol „datoria vamală se naște în momentul în care mărfurile sunt introduse ilegal”. Aceste prevederi legale se regăsesc și în Codul vamal Comunitar, care la art.202 arată că „o datorie vamală la import poate să ia naștere prin: introducerea ilegală pe teritoriul vamal al Comunității a mărfurilor supuse drepturilor de import”.
Prin Hotărârea din 2.04.2009 dată in cauza C-459/7 Curtea Europeană de Justiție a statuat că „pentru a determina stingerea datoriei vamale, punerea sub sechestru a mărfurilor neregulat introduse pe teritoriul vamal al Comunității, trebuie să intervină înainte ca aceste mărfuri să treacă de primul birou vamal situat in interiorul acestui teritoriu”. Astfel, datoria vamală la import ia naștere în momentul introducerii bunurilor pe teritoriul Comunității, indiferent dacă ulterior acestea au fost sechestrate.
Având în vedere aceste dispoziții rezultă că prejudiciul constând taxa vamală, accize și TVA a devenit exigibil de la data săvârșiri faptei ca fiind data certă când mărfurile au fost introduse nelegal pe teritoriul Comunității.
Potrivit at. 119 din OG 92/2003: „pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere.” Dobânzile reprezintă echivalentul prejudiciului creat titularului creanței fiscale ca urmare a neachitării de către debitor a obligațiilor de plată la scadență și se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv (art. 120 alin. 1 din OG 92/2003). Penalitățile de întârziere reprezintă sancțiunea pentru neîndeplinirea obligațiilor de plată la scadență și se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv...Penalitatea de întârziere nu înlătură obligația de plată a dobânzilor (art. 121 alin. 1 și 3 din OG 92/2003).
Regimul juridic al acestor sume este tocmai de a sancționa nerespectarea termenului prevăzut pentru onorarea obligațiilor de plată către stat și pentru a compensa prejudiciul produs prin întârzierea în plata sumelor datorate, ele având caracterul unor obligații fiscale accesorii și sunt justificate ținând cont că în materie procesual-fiscală, prin derogare de la regulile de drept comun, este permisă calcularea atât de dobânzi, cât și de penalități de întârziere.
Referitor la confiscarea autoturismului marca Audi A4, cu nr._, având . WAUZZZ8DZTA247280, aparținând inculpatului, instanța a constată că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a se lua această măsură de siguranță. Astfel, autoturismul, a fost folosit la săvârșirea infracțiunii de contrabandă, bunurile fiind transportate cu acesta. De asemenea, autoturismul a fost determinant pentru realizarea activității infracționale, nefiind posibilă realizarea elementului material al infracțiunii în modalitatea transportului unei asemenea cantități de pachete țigarete fără a fi folosit autoturismul respectiv.
Confiscarea specială este o măsură de siguranță care are drept scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii faptelor prevăzute de legea penală. Având în vedere că inculpatul a săvârșit infracțiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. 3 din Legea 86/2006 în forma transportului, folosindu-se de autoturismul proprietatea sa, cererea de restituire este nefondată.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 421 pct.1, lit. b C.pr.pen., va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul E. G. împotriva sentinței penale nr. 100 din 28.10.2014, pronunțată de Judecătoria Ineu în dosar nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga inculpatul apelant să plătească statului suma de câte 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
De asemenea, va dispune plata sumei de 100 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. cu titlu de onorariu parțial avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct.1, lit. b C.pr.pen., respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul E. G. împotriva sentinței penale nr. 100 din 28.10.2014, pronunțată de Judecătoria Ineu în dosar nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă inculpatul apelant să plătească statului suma de câte 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. cu titlu de onorariu parțial avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
F. P. F. M. C. FLORENȚA
GREFIER,
O. IOȚCOVICI
Red. F. P./28.03.2015
Tehored. O.I/5ex./10.03.2015
Prima instanță– Judecătoria Ineu- jud. L. M.
| ← Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 191/2015.... | Alte modificări ale pedepsei (art.585 NCPP). Hotărâre din... → |
|---|
