Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Decizia nr. 92/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 92/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 3982/108/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 92/A
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător L. Ani B.
Grefier A. J.
Ministerul Public este reprezentat de procuror S. A., din cadrul D.I.C.O.T S. Teritorial Timișoara.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de revizuientul C. A. împotriva sentinței penale nr. 814/26.11.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă condamnatul, asistat de avocat oficiu T. O..
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul din oficiu solicită admiterea apelului declarat de revizuent, iar pe fond admiterea cererii de revizuire, motivat de faptul că instanța de fond în mod greșit a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art. 453 al.1 c.p.p.
Procurorul solicită menținerea ca temeinică și legală a sentinței penale pronunțată de Tribunalul A. și pe cale de consecință, respingerea apelului formulat de condamnat.
Revizuentul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii de revizuire, întrucât nu se face vinovat de comiterea faptei pentru care a fost condamnat, existând și probe în acest sens.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 814/26.11.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar_, în baza art. 459 alin. 5, raportat la art. 456 alin. 4 Cod procedură penală s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței penale nr. 243 din 22 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, formulată de condamnatul C. A..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut prin cererea înregistrată la data de 24 iulie 2014, sub nr. dosar_, condamnatul C. A., deținut în P. Timișoara, a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 243 din 22 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
În motivarea cererii, condamnatul a arătat că, la momentul condamnării, instanța de fond nu a cunoscut împrejurări de care să țină cont la soluționarea cauzei. Revizuentul a susținut că, în faza de urmărire penală, toate declarațiile părților vătămate au fost luate înainte de a fi încunoștințată vreo persoană inculpată de învinuiri, astfel că la audieri nu a participat vreun apărător. De asemenea, a învederat că declarațiile nu au fost luate de procuror, ofițerii de poliție efectuând aproape toate actele de urmărire penală, deși, potrivit art. 21 din Legea nr. 678/2011, urmărirea penală pentru infracțiunile prevăzute de această lege de efectuează în mod obligatoriu de procuror. Apreciază că necompetența organului de urmărire penală atrage nulitatea cercetării penale și, implicit, a probelor administrate de organul necompetent material. Revizuentul a mai arătat că la dosar nu există nici un fel de alte probe, care să dovedească vinovăția inculpatului sa, probe care să se coroboreze cu declarațiile părților vătămate V. Andronica, V. G. I., H. I., V. G., așa cum impuneau dispozițiile art. 75 vechiul Cod procedură penală. În opinia sa, instanța a încălcat prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât, din considerentele hotărârii de condamnare nu rezultă care au fost motivele pentru care nu s-au apreciat întemeiate criticile invocate de revizuent, nu au fost analizate susținerile privind achitarea.
Verificând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, potrivit prevederilor art. 459 Cod procedură penală, instanța a constatat că nu au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale.
Prin sentința penală nr. 243 din 22 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 224/A din 14 noiembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara și decizia penală nr. 2506 din 5 septembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, revizuentului C. A. i-a fost aplicată pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori.
În cererea de revizuire, condamnatul a invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, potrivit căruia, revizuirea se poate cere când „s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză”.
Instanța a constatat că motivele prezentate nu constituie cazul de revizuire indicat, respectiv art. 453 alin. 1 lit. a Cod procedură penală. Analizând actele dosarului de fond, de apel și recurs, instanța a reținut că din cuprinsul încheierii de ședință din data de 11 iunie 2012, prin care a fost amânată pronunțarea sentinței a cărei revizuire se cere, rezultă că, la cuvântul în dezbateri, apărătorul inculpatului C. A., avocat B. F. din Baroul A. – prin care a fost formulată și cererea de revizuire, a învederat instanței toate aspectele la care se face referire în cererea de revizuire (f. 294 vol. III dos._ al Tribunalului A.). Toate acestea au fost analizate de instanțele de control judiciar, care au apreciat nefondate aspectele invocate.
Instanța reține natura căii extraordinare de atac a revizuirii. Astfel, din dispozițiile art. 452 și art. 453 Cod procedură penală, rezultă caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorate necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul. Din aceleași dispoziții rezultă, totodată, că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor, în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt, iar nu pe o pretinsă greșită aplicare a legii. Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate fi întemeiată numai pentru cazurile prevăzute, în mod expres, în art. 453 din același cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.
Exercitând căile de atac, condamnatul ar fi putut solicita să se administreze orice probă, pentru a dovedi netemeinicia probelor existente împotriva sa. A încuviința noi probe sau probe administrate deja, ar însemna ca instanța să procedeze la o prelungire a probațiunii, ceea ce este inadmisibil.
Pentru aceste considerente, constatând că susținerile revizuentului C. A. nu se circumscriu nici unuia din cazurile de revizuire prevăzute de art. 453 Cod procedură penală, acesta solicitând în fapt o reapreciere a probelor administrate cu ocazia judecății, instanța a respins ca inadmisibilă, cererea de revizuire.
Împotriva sentinței penale nr. 814/26.11.2015 pronunțată de Tribunalul A. a declarat apel, în termen legal, revizuientul C. A., apel înregistrat la Curtea de Apel Timișoara la data de 15.12.2014.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate de revizuent, precum și din oficiu conform art. 417 alin.2 C.pr.pen., instanța constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, apelul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Revizuire este o cale de atac extraordinară, mijlocul procedural prin care sunt atacate hotărâri judecătorești definitive ce conțin erori de fapt, hotărâri care rezolvă fondul cauzei, adică cele prin care instanța se pronunță asupra raportului juridic de drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal. Având în vedere că prin revizuire se poate aduce atingere autorității de lucru judecat a hotărârilor judecătorești definitive, legiuitorul a prevăzut în mod expres cazurile în care această cale de atac este admisibilă, reglementându-le prin art.453 C.pr.pen. În același sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin decizia LX/24.09.2007 pronunțată în recurs în interesul legii, a stabilit că cererea de revizuire întemeiată pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 din Codul de procedură penală anterior este inadmisibilă.
În raport cu prevederile art. 453 C.proc.pen., instanța de apel reține că în mod corect Tribunalul A. a constat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acest text legal. Curtea, constată că cererea de revizuire este motivată de revizuient prin aceea că nu s-au apreciat și interpretat corect probele administrate în cursul procesului penal și că nu a fost respectată prezumția de nevinovăție.
Față de dispozițiile art. 453 lit.a C.pr.pen instanța de apel reține că aplicarea acestui caz de revizuire presupune ca după rămânerea definitivă a hotărârii, să se fi descoperit fapte sau împrejurări necunoscute de instanță; în consecință, faptele probatorii trebuie să fie noi, iar nu mijloacele de probă a unor fapte și împrejurări cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Prin dispozițiile art. 453 alin. 4 C.p.p., incidența cazului de revizuire prevăzut în art. 453 alin. 1 lit. a C.p.p. a fost limitată la situația în care, pe baza faptelor sau împrejurărilor noi, se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare, fiind inadmisibil ca prin promovarea unei cereri de revizuire să se obțină practic o prelungire a probatoriului pentru fapte sau împrejurări deja cunoscute și verificate de instanțele ordinare, pe care revizuientul le-a putut invoca în fond și în căile ordinare de atac, sau la o reapreciere a probatoriului. Legea se referă la situații de fapt noi, în sensul că, din diverse motive, ele au rămas necunoscute instanței de fond, și nu la mijloace de probă, ca mod de completare a dovezilor pe împrejurări deja avute în vedere și verificate.
Astfel, în temeiul art. 421 alin. 1 lit. b C.p.p. va respinge ca nefondat apelul declarat de revizuientul C. A. împotriva sentinței penale nr. 814/26.11.2014 pronunțată de Tribunalul A..
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 C.p.p.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art. 421 alin. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de revizuientul C. A. împotriva sentinței penale nr. 814/26.11.2014 pronunțată de Tribunalul A..
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă revizuientul apelant la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 100 lei către Baroul T. reprezentând onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29.01.2015.
Președinte, Judecător,
A. N. L. Ani B.
Grefier,
A. J.
Red.AN 30.01.2015
Tehnored A.J. /2 ex/4.01.2015
Prima instanță: Trib.A.- M. C.
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 5/2015. Curtea de... | Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie (art.592 NCPP).... → |
|---|
