Părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ştergerea urmelor acestuia (art.338 NCP). Decizia nr. 438/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 438/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 885/273/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 438/A
Ședința publică de la 23 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător L. Ani B.
Grefier A. J.
Ministerul Public este reprezentat de procuror E. B., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria O. împotriva sentinței penale nr.46/29.04.2014 pronunțată de Judecătoria O. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul arestat în altă cauză, asistat de avocat C. I. C. și martorul cu identitate protejată I. T..
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul inculpatului depune la dosar cauzei concluzii scrise.
Instanța a procedat la audierea martorului cu identitate protejată I. T. potrivit dispozițiilor art. 86 ind.2 C.p.p, sub prestare de jurământ, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată în filă separată la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul susține apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria O., solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței penale pronunțată de Judecătoria O., întrucât aceasta este nelegală și netemeinică sub aspectul achitării inculpatului pentru infracțiunile de ,, conducere a unui autoturism de către o persoană ce nu posedă permis de conducere,, și ,, părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane ori dacă accidental s-a produs urmarea unei infracțiuni, fără încuviințarea poliției,,. Apreciază că faptele sunt dovedite prin declarațiile martorilor cu identitate protejată, care se coroborează cu celelalte probe administrate în cursul urmăririi penale.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea apelului formulat de parchet ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe, care în mod corect a considerat că se impune achitarea inculpatului, întrucât faptele nu există. Arată că martorii audiați, respectiv Soktol C. și C. E. nu au confirmat că inculpatul ar fi condus autoturismul și că ar fi părăsit locul accidentului. Pe de altă parte, infracțiunea de părăsire a locului accidentului există doar în condițiile în care, din accident a rezultat vătămarea integrității corporale sau a sănătății unei persoane, în speță stabilindu-se că nu au fost identificate victime și nici persoane rănite în condiții de accident rutier. Un alt aspect important este faptul că din raportul de constatare tehnico științifică întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul IPJ C. S. rezultă că urmele papilare care au fost ridicate din interiorul autoturismului aparțin numitului P. Darius și nicidecum inculpatului. Învederează și faptul că martorii cu identitate protejată nu sunt credibili, contrazicându-se în declarațiile date în primă instanță și apoi la instanța de apel.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluționarea cauzei.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 46 din 29.04.2014 pronunțată de Judecătoria O. în dosar nr._ , în baza art. 14 rap. la art. 16 alin 1 lit. c ) și art. 396 alin 5 din Noul C.pr.pen. s-a dispus achitarea inculpatului C. I. A., de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor de ,, conducere a unui autoturism de către o persoană ce nu posedă permis de conducere,, și ,, părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane ori dacă accidental s-a produs urmarea unei infracțiuni, fără încuviințarea poliției,, fapte prevăzute de art. 335 alin. 1 și art.338 alin. 1 din Noul Cod Penal cu aplicațiunea art. 38 ,39 din Noul Cod Penal.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria O. din data de 19.06.2013 în dosar penal 358/P/2011 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. I. A. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 rep., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. ; prev. și ped. de art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, Cu aplicarea art. 33 lit. a C. pen.
În fapt s-a reținut că la data de 04.04.20 11, orele 14,27, organele de politie au fost sesizate cu privire la faptul pe . (fostă Calea Timișorii), în apropierea Hotelului C., s-a produs un accident de circulație posibil cu victime. Din cercetarea la fata locului s-a stabilit că șoferul neidentificat la acea dată în timp ce conducea pe . DN 57), din direcția ., autoturismul marea BMW 320i cu numărul de înmatriculare spaniol 6783DSN, datorită vitezei excesive și a unor manevre de natură. periculoasă a pierdut controlu1 direcției de deplasare a părăsit partea carosabilă, a traversat un șanț de scurgere a apei pluviale apoi a rulat forțat pe spațiu1 verde din apropiere trotuarului (situat la o diferență superioară de nivel), după care s-a răsturnat pe partea carosabi1ă. ocupând parția1 . de acces spre Hotelul C.. Imediat după producerea accidentului conducătorul auto a părăsit locul faptei acesta fiind identificat abia ulterior, pe parcursul cercetărilor. La fata locului nu au fost identificate victime, dar în urma venficári1or efectuate la Spitalul Orășenesc O. s-a stabilit că. nu au existat persoane rănite-în condiții de accident rutier.
Audiat în faza de judecată inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor.
Au fost propuși, încuviințați și ascultați martorii:I. T., F. E.,Soktol C.,C. E. L.,J. I., D. F. V..
Instanța în conformitate cu disp. art. 376 Noul Cod de procedură penală din oficiu a dispus, în ședința publică din 22 aprilie 2014, schimbarea încadrării juridice din art. 86 alin. 1 OUG 195/2002 rep. în art. 335 alin.1 N. Cod penal „conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere” ; din art. 89 alin. 1 OUG 195/2002 rep. în art. 338 alin. 1 N. Cod penal „părăsirea locului accidentului fără încuviințarea poliției sau a procurorului care efectuează cercetarea locului faptei, de către conducătorul vehiculului (…) implicat într-un accident de circulație”.
Din actele și lucrările dosarului instanța a reținut în fapt următoarele:
La data de 04.04.20 11, orele 14,27, organele de politie au fost sesizate cu privire la faptul pe . (fostă Calea Timișorii), în apropierea Hotelului C., s-a produs un accident de circulație posibil cu victime.
Din cercetarea la fata locului s-a stabilit că șoferul neidentificat la acea dată în timp ce conducea pe . DN 57), din direcția ., autoturismul marea BMW 320i cu numărul de înmatriculare spaniol 6783DSN, datorită vitezei excesive și a unor manevre de natură. periculoasă a pierdut controlu1 direcției de deplasare a părăsit partea carosabilă, a traversat un șanț de scurgere a apei pluviale apoi a rulat forțat pe spațiu1 verde din apropiere trotuarului (situat la o diferență superioară de nivel), după care s-a răsturnat pe partea carosabi1ă. ocupând parția1 . de acces spre Hotelul C.. Imediat după producerea accidentului conducătorul auto a părăsit locul faptei.Numai martorii cu identitate protejată au confirmat împrejurarea că, conducătorul autoturismului ar fi inculpatul din speța dedusă judecății și că tot acesta ar fi părăsit locul accidentului.
Martorii J. I., D. F. V. au confirmat faptul că inculpatul a fost tot timpul în prezența acestora și că în momentul sosirii organelor de poliție la fața domiciliul inculpatului martorii erau prezenți la domiciliul acestuia.Martorul Soktol C. a învederat instanței că declarația dată în fața organelor de urmărire penală nu corespunde adevărului, a fost obligat să declare ceea ce scrie în declarație, iar la aproximativ un an de zile organele de poliție s-au deplasat la domiciliul acestuia și i-au dat să semneze două foi albe, la început refuzând acest aspect, ulterior semnând cele două foi albe. A mai precizat în declarație că lucrătorii poliției O. i-au cerut să declare că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și nu își explică motivul pentru care organele de poliție i-au solicitat să declare cele arătate.Martorul C. E. a declarat că nu a văzut ca inculpatul să conducă autoturismul implicat în accidentul de circulație văzând numai o mașină răsturnată și nu își mai amintește marca autoturismului implicat în accident fiind la o distanță de locul producerii accidentului de aprox.20-35m.Nu a văzut ca o persoană să părăsească în grabă locul producerii accidentului, văzând numai o mașină răsturnată.
Potrivit disp. art. 396 alin 5 din Noul Cod de Procedură penală instanța pronunță achitarea în cazul prevăzut de art. 16 alin1 lit. a) și d ).
În această situație fapta există în materialitatea ei, constituie infracțiune dar nu a fost săvârșită de persoana împotriva căreia a fost îndreptată acțiunea penală. Această cauză determină inaptitudinea funcțională a acțiunii penale numai în raport cu o persoană, fiind posibilă tragerea la răspundere penală numai a adevăratului autor al faptei în cazul în care acesta a fost descoperit.
Împotriva sentinței penale 46 din 29.04.2014 pronunțată de Judecătoria O. a declarat apel, în termen legal, P. de pe lângă Judecătoria O., apel înregistrat la Curtea de Apel Timișoara la data de 20.02.2015.
În motivele de apel s-a solicitat casarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei și condamnarea inculpatului C. I. A. pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, respectiv conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere și părăsirea locului accidentului fără încuviințarea poliției. S-a criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie în ceea ce privește achitarea inculpatului, soluție care a fost întemeiată doar pe declarațiile martorilor Soktol și C., persoane care au revenit în fața instanței de judecată asupra celor declarate în cursul urmăririi penale și pe declarațiile neconcludente ale martorilor J. și D., persoane din anturajul inculpatului. Instanța nu a ținut seama de faptul că inculpatul are o fire extrem de violentă, a suferit numeroase condamnări anterioare pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri, distrugere, contrabandă, aspecte datorită cărora în cauză a fost necesară audierea unor martori cu identitate protejată, depoziții care au fost înlăturate de instanță. S-a apreciat că revenirea martorilor Soktol C. și C. E. asupra depozițiilor date inițial în cursul urmăririi penale și care corespund adevărului, este rezultatul unei stări de teamă indusă de inculpat și anturajul acestuia. Declarațiile date de acești martori în cursul urmăririi penale se coroborează cu starea de fapt și cu declarațiile martorilor cu identitate protejată F. E. și I. T.. S-a mai arătat că declarațiile martorilor J. I. și D. F. sunt evazive, aceștia nefiind prezenți la fața locului, inculpatul propunându-i în apărarea sa la o perioadă de 2 ani de la data comiterii faptei, fapt ce demonstrează că aceștia sunt martori de complezență, a căror declarații nu puteau determina convingerea instanței că nu inculpatul este autorul faptelor.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate,prin prisma motivelor de apel precum și din oficiu potrivit art. 417 al.2 cpp, instanța de apel constată că sentința pronunțată de Judecătoria O. este legală și temeinică în deplină concordanță cu starea de fapt și ansamblul probator administrat în cauză. Potrivit art.86 ind.1 alin.6 și 7 Cod procedură penală anterior, în vigoare la data săvârșirii faptei și atribuirii de către procuror a unei alte identități martorilor, declarațiile acestora, cărora li s-a atribuit o altă identitatepot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. O dispoziție similară este preluată de art.100 alin.3 C.pr.pen potrivit căruia „ hotărârea de condamnare…. nu se poate întemeia în măsură determinantă pe declarațiile… martorilor protejați”
Având în vedere și jurisprudența Curții Europene în materie (Cauza Teixeira de Castro împotriva Portugaliei, hotărârea din 08.06.1998, Cauza C. și S. împotriva României, hotărârea din 29.09.2009), instanța de apel precizează că nu își poate întemeia, în mod exclusiv sau determinant, o hotărâre de condamnare pe declarațiile martorilor protejați, astfel că este necesar ca acestea să se coroboreze cu o parte importantă a celorlalte probe administrate în cauză.
Inculpatul este acuzat în esență că la data de 4.04.2011 în jurul prânzului a luat de la martorul P. Darius autoturismul marca BMW 320 I cu număr de înmatriculare spaniol 6783-DSN, și ascultând muzică la un nivel de sonorizare ridicat a pierdut controlul asupra direcției de mers urmare a efectuării unei manevre periculoase, astfel că s-a răsturnat cu autoturismul, după care a părăsit locul producerii accidentului fără a avea încuviințarea organelor de poliție.
Așa cum bine a identificat prima instanță obiectul concret al probațiunii îl formează împrejurarea că inculpatul C. I. A. este persoana care a condus autoturismul în O. la momentul producerii accidentului, respectiv în data de 4.04.2011.
Instanța reamintește garanțiile unui proces echitabil astfel cum au fost stabilite prin art.6 lit.d) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Respectarea principiului contradictorialității este una din garanțiile dreptului la un proces echitabil. Este necesară tratarea cu extremă prudență a declarațiilor obținute în condițiile în care drepturile apărării nu au putut fi garantate iar inculpatul în cursul urmăririi penale nu a avut posibilitatea să pună întrebări acestui martor.
În mod legal prima instanță a apreciat valoarea probatorie a martorilor cu altă identitate F. E. și I. T.. În acest sens se impune efectuarea unor precizări legate de procedura de urmat în situațiile folosirii martorilor cu altă identitate. Astfel, potrivit art. 86 ind.1 C.p.p în vigoare la data săvârșirii faptei „ dacă există probe sau indicii temeinice că prin declararea identității reale a martorului…. integritatea corporală sau libertatea lui ori a altei persoane ar fi periclitată, martorului i se poate încuviința să nu declare aceste date atribuindu-i-se o altă identitate sub care urmează să apară în fața organului judiciar”. Alineatele 2,3,4,5 ale articolului citat prevăd procedura de urmat în această situație în sensul întocmirii unui proces verbal care va fi păstrat la sediul parchetului într-un loc special în plic sigilat, documentele privind identitatea reală fiind prezentate completului de judecată în condiții de confidențialitate. A..6 al aceluiași articol stabilește că „ declarațiile martorilor cărora li s-a atribuit o altă identitate, redate în procesul verbal al procurorului potrivit art. 86 ind.2 alin.5, precum și declarația martorului consemnată în cursul judecății și semnată de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului …..pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.” În ceea ce privește faza de ascultare a martorului căruia i s-a atribuit o altă identitate, art. 86 ind.2 alin.5 C.p.p anterior stabilea regulile ce urmau a fi îndeplinite în situația audierii martorului în cursul urmăririi penale, menționându-se că „ se întocmește un proces verbal în care se redă cu exactitate declarația martorului și acesta se semnează de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului și de organele de urmărire penală și se depun la dosarul cauzei. Declarația martorului transcrisă va fi semnată și de acesta și va fi păstrată în dosarul depus la parchet, într-un loc special, în plic sigilat”. Instanța de apel constată că procurorul de caz nu a respectat dispozițiile procedurale în vigoare la data încuviințării audierii martorului sub altă identitate. Astfel, procurorul de caz avea obligația consemnării declarației dată de către martorul cu identitate reală, ulterior actul procesual ce se impunea a fi îndeplinit era procesul verbal de atribuire a unei alte identități, motivate de necesitatea apărării libertății corporale a martorului față de atitudinea violentă a inculpatului, aspecte ce se impuneau a fi dovedite, iar ulterior, audierea martorului cu identitatea schimbată. Din analiza lucrărilor de urmărire penală instanța de apel constată că procurorul de caz a procedat la audierea martorului cu identitatea reală, păstrarea depozițiilor acestora în plic sigilat la sediul parchetului și indicarea în actul de sesizare al instanței a existenței a doi martori cu identitate protejată I. T. si F. E. care nu au fost audiați astfel în cursul urmăririi penale, dar care ar avea cunoștință despre accidentul rutier produs de către inculpat. Trecând peste acest viciu de procedură, instanța de apel comparând depozițiile date de către cei doi martori în fața procurorului și în fața instanței de judecată, constată că aceștia au învederat situații de fapt diferite în declarațiile date. Astfel, în ceea ce privește martorul cu identitate protejată F. E. – fila 116 dosar fond, acesta arată în fața instanței de judecată că la momentul la care a avut loc accidentul se afla pe . observând depășirea neregulamentară făcută de către inculpat care s-a răsturnat, iar după accident a fugit de la fața locului fără a prezenta leziuni, pentru ca în cursul urmăririi penale să arate că la momentul producerii accidentului se afla acasă în bucătărie, auzind un zgomot puternic, astfel că s-a uitat pe geam si a văzut mașină răsturnată în fața magazinului Plus. În cursul urmăririi penale martorul arată că a coborât în fața blocului și s-a dus spre mașina răsturnată observând că este marca BMW, are numere străine și este cea care anterior trecuse pe lângă el. Martorul arată că nu îl văzuse pe conducătorul autoturismului și nici pe pasagerul pe care îl văzuse în interiorul autoturismului în urmă cu câteva minute când mașina trecuse pe lângă el pe stradă, aflând la fața locului de la persoanele aflate acolo că cel care a condus autoturismul este inculpatul. În ceea ce privește depoziția celuilalt martor I. T.- fila 115 dosar fond, acesta a arătat în cursul judecății că se afla la volanul mașinii sale în apropierea hotelului C., observând că auto marca BMW a efectuat o depășire neregulamentară, a pierdut controlul volanului și s-a răsturnat, după care inculpatul a părăsit locul accidentului. În cursul urmăririi penale în fața procurorului martorul a relatat modalitatea în care a perceput accidentul de circulație, arătând că inculpatul a ieșit din autoturism pe unul dintre geamurile sparte, pe partea din spate fugind de la locul accidentului. În fața instanței de apel cu ocazia reaudierii – fila 26 dosar apel, martorul arată că nu poate preciza exact pe care dintre ele, dar știe că inculpatul a coborât din mașină pe una din cele două uși din spate ale autoturismului, aflându-se singur în autoturism.
Prin urmare, între depozițiile celor doi martori pe care se fundamentează trimiterea în judecată a inculpatului există contradicții evidente in ceea ce privește elementele esențiale ale cauzei, aceștia prezentând informații diferite cu privire la persoanele care se aflau în autoturism în momentul producerii accidentului - vorbindu-se ba despre o persoană, ba despre două -, cu privire la modalitatea în care inculpatul a ieșit din autoturism, precum și la locul în care se afla unul dintre martori în momentul producerii accidentului de circulație. Aceste inadvertențe existente între declarațiile martorilor îndreptățesc instanța de apel să concluzioneze că depozițiile acestora nu sunt sincere și nu se coroborează cu restul probelor administrate în cauză, nefiind în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul. Astfel, așa cum a arătat și instanța de fond în motivarea hotărârii penale atacate, inculpatul C. I. A. a dovedit că la momentul producerii accidentului de circulație se afla în altă locație, respectiv era însoțit de martorii J. I. și D. F. V. – filele 176,178 dosar fond, la domiciliul inculpatului jucând un joc pe calculator. Martorul C. E. L. - fila 152 dosar fond, arată că i s-a cerut de către organele de poliție să declare că inculpatul este cel care a condus autoturismul fără a observa acest lucru, văzând doar un autoturism răsturnat. Nevinovăția inculpatului este dată și de concluziile raportului de constatare tehnico științifică- filele 57-63 dosar UP, din care se desprinde concluzia că urmele papilare ridicate de la fața locului, respectiv cele menționate în rezoluția motivată aflată la fila 55 dosar UP, provin de la persoana căreia îi aparține mașina, respectiv P. Darius, fiind create de degetul mare de la mâna dreaptă, constatarea tehnico științifică neidentificând urme papilare care să aparțină inculpatului, adresa nr._/16.10.2012 a Serviciului Criminalistic al IPJ C. S.- fila 65 dosar UP, arătând că în mod cert urma papilară rămasă aptă ridicată cu ocazia investigării tehnico științifice la locul faptei efectuată la data de 4.04.2011 în cauza privind accidentul rutier produs în loc O. în care a fost implicat autoturismul marca BMW nr 6784- DSN nu aparține inculpatului.
În aceste împrejurări, acuzarea a fost întemeiată doar pe declarația celor doi martori cu altă identitate, ale căror depoziții au fost înlăturate de către instanța de apel ca fiind necorespunzătoare adevărului, sens în care, față de principiul prezumției de nevinovăție consacrat de art. 4 C.p.p, instanța apreciază că se impune menținerea hotărârii de achitare a inc C. I. A., pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere și părăsirea locului accidentului fără încuviințarea poliției, nefăcându-se dovada că inculpatul este cel care a condus autoturismul implicat în accidentul de circulație reținut în actul de acuzare.
Astfel, în temeiul art.421 alin.1 lit.b C.p.p. se va respinge ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria O. împotriva sentinței penale nr.46/29.04.2014 pronunțată de Judecătoria O..
Văzând și dispozițiile art.275 alin.3 C.p.p,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.421 alin.1 lit.b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria O. împotriva sentinței penale nr.46/29.04.2014 pronunțată de Judecătoria O..
În temeiul art.275 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Aprilie 2015.
Președinte, Judecător,
A. N. L. Ani B.
Grefier,
A. J.
Red.AN 4.05.2015
Tehnored A.J. /2 ex/4.05.2015
Prima instanță: Judec.O.-P. R.
| ← Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 442/2015.... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine... → |
|---|
