Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 442/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 442/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 520/290/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 442/A
Ședința publică de la 23 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător L. Ani B.
Grefier A. J.
Ministerul Public este reprezentat de procuror E. B., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul S. D. C. împotriva sentinței penale nr.332/30.10.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă inculpatul apelant, reprezentat de avocat ales D. D..
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, se constată depuse la dosar prin registratura instanței motivele apelului, apărătorul inculpatului depune la dosar împuternicire avocațială și nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și pe fond, renunțarea la aplicarea pedepsei, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 80 alin.1 și alin.2 C.p., iar în subsidiar, reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin.1 lit.a și c din Codul penale anterior. Solicită a se avea în vedere faptul că infracțiunea este una de gravitate redusă, inculpatul a săvârșit fapta în cursul nopții - ora 3,00, pe un drum lăturalnic, traficul fiind inexistent, inculpatul nu are antecedente penale, a avut 19 ani la data faptei și a avut o atitudine sinceră de recunoaștere și regret.
Procurorul solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței penale pronunțată de instanța de fond, care a aplicat inculpatului o pedeapsă corect individualizată.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.332/30.10.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr._, în temeiul art.86 alin. 3 din OUG nr.195/2002 coroborat cu art. 396 alin 10 C.pr.pen și cu aplicarea art. 5 C.pen., s-a dispus condamnarea inculpatului S. D. C., la pedeapsa de 4(patru) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de încredințare, cu știință, a unui autovehicul pentru conducerea pe drumurile publice, unei persoane care nu posedă permis de conducere.
În temeiul art.71 alin.1 C.pen. 1969 s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II a și lit. b C.pen. 1969, pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art.81 C.pen. 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe durata termenului de încercare de 2(doi)ani și 4(patru) luni stabilit in conformitate cu art.82 C.pen. 1969.
În temeiul art.71 alin.5 C.pen.1969 s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. 1969, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Prin aceiași hotărâre penală, a fost condamnat în temeiul art. 86 al. 1 din OUG nr.195/2002, 87 alin.1 din OUG 195/2002, coroborat cu art. 396 alin 10 C.pr.pen și cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a, art.76 alin.1 lit.e teza I C.pen. 1969 și art. 5 C.pen., inculpatul M. A. R. le pedeapsa rezultantă de 7(șapte)luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării.
Pentru a pronunța această sentință penală, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul din data de 30.12.2013 dat în dosarul nr. 2106/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița, înregistrat la data de 31.01.2014 sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților S. D. C., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin.3 din OUG nr. 195/2002 si M. A. R., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 86 alin.1, art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplic. art. 33 lit. b C.pen.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în fapt, în data de 22.07.2012, în jurul orelor 03,10, inculpatul M. A. R., după ce a consumat băuturi alcoolice și fără a deține permis de conducere, a condus autoturismul marca Volkswagen Golf cu numărul de înmatriculare_ pe drumurile publice din municipiul Reșița, fiind oprit de către organele de poliție. De asemenea, autoturismul condus de către inculpatul M. A. R., i-a fost încredințat de către inculpatul S. D. C., care avea cunoștință de împrejurarea că faptul că acesta nu posedă permis de conducere.
La termenul de judecată din data de 02.10.2014, inculpații prin declarațiile de la filele 64-67, s-au prevalat de procedura recunoașterii învinuirii, sens în care au arătat că recunosc integral faptele reținute în sarcina lor în actul de sesizare a instanței, au solicitat că judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și nu au solicitat administrarea de probe noi. De asemenea, au fost depuse la dosarul cauzei fișele de cazier judiciar actualizate ale acestora (filele 60-62), precum și înscrisuri în circumstanțiere(filele 53-55).
Analizând și coroborând ansamblul probatoriu administrat atât în timpul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, instanța a reținut în fapt că, în data de în data de 22.07.2012, în jurul orelor 03.10, organele de poliție din cadrul Poliției Municipiului Reșița Biroul Rutier, în timpul supravegherii traficului rutier pe . un autoturism marca Volkswagen Golf cu numărul de înmatriculare_, care a virat pe . indicatorului „obligatoriu la dreapta”, motiv pentru care au oprit acest autoturism, ocazie cu care s-a constatat faptul că era condus de inculpatul M. A. R., care a declarat verbal organelor de poliție faptul că nu deține permis de conducere.Pentru că emana miros de alcool, inculpatul M. A. R. a fost testat cu aparatul etilotest, rezultând o concentrație de 0,76 mg/l alcool pur în aerul expirat, după care a fost dus la Spitalul Județean de Urgență Reșița, unde i s-au recoltat o probă de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, care a avut ca rezultat faptul că, la data de 22.07.2012, ora 03,46 avea o alcoolemie de 1,50 g ‰. Inculpatul a refuzat recoltarea celei de-a doua probe de sânge.Împreună cu inculpatul M. A. R., în autoturism se mai afla și inculpatul S. D. C., căruia îi aparținea respectivul autoturism. Inculpatul S. D. C. a declarat organelor de poliție faptul că, deși avea cunoștință despre împrejurarea că inculpatul M. A. R. nu posedă permis de conducere, i-a încredințat acestuia autovehiculul în vederea conducerii pe drumurile publice.
În faza de judecată, până la începerea cercetării judecătorești, inculpații M. A. R. și S. D. C., prin declarațiile de la fila 64-67, au arătat că recunosc săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și nu au solicitat administrarea de probe noi.
Instanța a constatat că declarațiile inculpaților de recunoaștere a faptelor săvârșite, se coroborează cu probele administrate in faza de urmărire penala .
Cu privire la legea penală aplicabilă instanța a reținut faptul că, de la săvârșirea acestor infracțiuni – 22.07.2012– și până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o nouă lege penală, motiv pentru care urmează să analizeze prezenta infracțiune în raport de legea determinată ca fiind mai favorabilă, conform art.5 C. pen. Prin urmare, instanța, pentru a determina legea penală mai favorabilă în raport de infracțiunile comise, a avut în vedere faptul că, la momentul comiterii faptelor, acestea erau prevăzute de dispozițiile art.86 alin 1, art.86 alin 3 și art.87 alin 1 din OUG 195/2002, fiind sancționate cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani sau amendă și de la unu la 5 de ani, iar, ca urmare a adoptării noului cod penal, sunt prevăzute de dispozițiile art.335 ali1, art.335 alin 3 și art.336 alin 1 C. pen., fiind sancționate cu pedeapsa închisorii de la de la 6 luni la 3 ani sau amendă și de la unu la 5 ani sau cu amendă.
În aceste condiții, având în vedere faptul că regimul sancționator al infracțiunii pentru care inculpatul S. D. C. a fost trimis în judecată, respectiv cea prev de art.86 alin 3 din OUG 195/2002, nu s-a modificat în mod substanțial, precum și circumstanțele personale ale acestui inculpat, care nu se află la primul contact cu legea penală, instanța a avut în vedere la stabilirea legii penale mai favorabile modalitatea de executare a pedepsei. Sub acest aspect s-a reținut că, legea penală mai favorabilă apare a fi legea penală veche în condițiile în care, raportat la starea de fapt și la persoana infractorului permite aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării acesteia, conform dispozițiilor art. 81 și urm. C.pen din 1969, modalitate de executare mai favorabilă decât amânarea aplicării pedepsei și suspendarea executării pedepsei sub supraveghere reglementate de art. 83 – 90 C.pen, respectiv art. 91 – 98 C.pen., deoarece nu presupune respectarea unor măsuri de supraveghere sau obligații.
Pe cale de consecință, având în vedere aceste aspecte, instanța a apreciat ca fiind lege penală mai favorabilă vechiul cod penalpentru ambii inculpați .
În drept, fapta inculpatului S. D. C., care în data de 22.07.2012, în jurul orelor 03,10, a încredințat un autovehicul în vederea conducerii pe drumurile publice inculpatului M. A. R., știind că acesta nu deține permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de încredințare, cu știință, a unui autovehicul pentru conducerea pe drumurile publice, unei persoane care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 2 OUG 195/2002.
Analizând latura obiectivă a infracțiunii sus-menționate, instanța a reținut că elementul material al acesteia a constat în acțiunea inculpatului S. D. C. de încredințarea a autoturismului marca Volkswagen Golf cu numărul de înmatriculare_, inculpatului M. A. R., în vederea conducerii pe drumurile publice din Mun. Reșița, jud. C.-S., deși cunoștea împrejurarea că acest din urmă inculpat nu deține permis de conducere. Urmarea imediată în cazul acestei infracțiuni a constat într-o stare de pericol pentru valorile sociale ocrotite de lege și relațiile sociale referitoare la acestea, respectiv viața, integritatea fizică și psihică a participanților la trafic și integritatea bunurilor. Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă ex re, din însăși săvârșirea faptei, aceasta fiind o infracțiune de pericol, pentru a cărei existență nu este necesară producerea unui rezultat concret, privit în materialitatea sa, fiind suficientă crearea unei stări de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice și a participanților la trafic.
Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției indirecte, conform dispozițiilor art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b C. pen.1969, întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui. Astfel, inculpatul S. D. C., știind că inculpatul M. A. R., nu deține permis de conducere, i - a încredințat autoturismul marca Volkswagen Golf cu numărul de înmatriculare_, pentru a-l conduce pe drumurile publice din Mun. Reșița, acceptând posibilitatea creării unei stări de pericol pentru relațiile sociale privind circulația în siguranță pe drumurile publice, precum și pentru valorile sociale apărate prin dispozițiile legale în baza cărora a fost cercetat în cauză.
În consecință, instanța a apreciat că s-a făcut dovada existenței infracțiunii de încredințare, cu știință, a unui autovehicul pentru conducerea pe drumurile publice, unei persoane care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 2 OUG 195/2002, a săvârșirii acesteia, cu vinovăție, de către inculpat, astfel încât, în temeiul art. 396 alin. 2 din C.pr.pen., va pronunța o soluție de condamnare față de acesta.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 C.pen 1969, circumstanțele personale ale inculpatului, atitudinea sa constant sinceră manifestată pe parcursul procesului, recunoscând și regretând faptele comise, precum și faptul că, în cursul judecății, s-a prevalat de procedura recunoașterii învinuirii.
Instanța nu a reținut în favoarea inculpatului S. D. C. circumstanțele atenuate prev de art.74 alin 1 lit a C.pen.1969, întrucât, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar(fila 60), acesta a mai fost sancționat în trecut pentru fapte similare, dovedind prin comportamentul său ulterior că nu înțeles nici importanța valorilor sociale ocrotite și nici clemența organelor judiciare cu ocazia constatării primelor încălcări ale legii penale, ci, dimpotrivă, a perseverat în comportamentul infracțional, întărind concluzia unei reacții sociale mult mai severe.
Cu privire la aplicarea pedepselor accesorii inculpatului, instanța a reținut că, aceasta trebuie realizată atât în baza articolelor 71 și 64 C.pen.1969, cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, a Protocoalelor adiționale la Convenție și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994. Astfel, în raport de natura faptelor săvârșite, instanța a apreciat că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată față de scopul limitării exercițiului acestui drept.
Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, s-a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 81 C.pen. 1969, întrucât pedeapsa aplicată prin prezenta sentință este de 4 (patru) luni închisoare, anterior inculpatul nu a mai fost condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni și convingerea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea, în regim de detenție, a pedepsei aplicate .
Împotriva sentinței penale nr. 332/30.10.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ a declarat apel, în termen legal, inculpatul S. D. C., apel înregistrat la Curtea de Apel Timișoara la data de 10.03.2015.
În motivarea apelului declarat de inculpat se solicită renunțarea la aplicarea pedepsei, în cauză fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 80 alin.1 și alin. 2 C.p, în sensul că, infracțiunea săvârșită este una de gravitate redusă, fiind o infracțiune de pericol care a fost săvârșită pe timpul nopții, respectiv ora 3,10, când traficul era inexistent și nu a fost pusă în pericol nicio persoană, iar circulația s-a făcut pe o distanță redusă și pe un drum lăturalnic. Totodată, inculpatul M. A. cel căruia inculpatul i-a încredințat autoturismul spre conducere, avea efectuate ore de conducere la o școală de șoferi, astfel că avea cunoștințe de conducere a unui autoturism, nu a periclitat circulația pe drumurile publice, iar inculpatul care se afla și el în mașină, avea posibilitatea să îl oprească dacă acesta nu ar fi condus corespunzător. În privința condițiilor art. 80 alin.2 cp s-a arătat că, inculpatul este infractor primar nu a suferit vreo altă condamnare, nu s-a sustras de la urmărirea penală și a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere și regret a faptei. S-a criticat hotărârea primei instanțe și sub aspectul individualizării pedepsei, fiind încălcate dispozițiile art. 72 C.p din 1969. S-a apreciat că instanța de fond în mod nelegal nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin.1 lit.a,c C.p, precum și alte împrejurări concrete legate de săvârșirea faptei, respectiv caracterizările existente pe seama inculpatului.
Analizând apelul declarat de inculpatul S. D. C. prin prisma motivelor formulate și din oficiu, conform art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța constată că este întemeiat pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reținută de prima instanță corespunde realității, fiind rezultatul evaluării corecte și complete a probelor administrate în cursul urmăririi penale, stare de fapt recunoscută de inculpat, care a înțeles să solicite aplicarea dispozițiilor art. 374 și 396 alin. 10 C.p.p.- fila 66 dosar fond.
Inculpatul a solicitat aplicarea dispoziției de renunțare la aplicarea pedepsei, solicitare care nu este în consonanță cu gravitatea faptei. Astfel, potrivit art. 80 C.p.p.: „Instanța poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei dacă sunt întrunite următoarele condiții: a) infracțiunea săvârșită prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit; b) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.” Judecătoria Reșița a reținut ca elemente care au justificat soluția adoptată, aceea de suspendare condiționată a executării pedepsei faptul că inculpatul are o conduită bună în societate, a avut o atitudine sinceră, a recunoscut și regretat fapta comisă. Soluția apare ca temeinică în raport cu împrejurarea că inculpatul a încredințat autoturismul unei persoane despre care avea cunoștință că nu posedă permis de conducere; recunoașterea faptelor era singura conduită procesuală rezonabilă în condițiile în care inculpatul M. A.- fila 9 dosar urmărire penală - căruia i se încredințase autoturismul, a declarat că inculpatul S. D. știa că nu posedă permis de conducere. Pe de altă parte, se reține că infracțiunea reglementată de art. 86 alin.3 din OUG 195/2002 este una de pericol, nu implică producerea unei urmări, fiind incriminată datorită pericolului pe care îl prezintă o persoană care nu are dreptul de conducere, dar și lipsei de respect față de măsurile autorităților statului. Astfel, se constată că soluția dispusă de prima instanță nu lipsește textul de incriminare de consecințe juridice câtă vreme nu s-au identificat elemente speciale care să atragă incidența art. 80 C.p. actual. Mai mult decât atât, inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală, comițând anterior infracțiuni la regimul circulației, aplicându-i-se amenda administrativă pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.85 alin.1 din OUG 195/2002, împrejurare care îndreptățește instanța de apel să aprecieze că se impune aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării acesteia. Din prisma orientării instanței spre aplicarea unei pedepse, este evident că reglementarea anterioară, care permite suspendarea condiționată a executării pedepsei, fără instituirea unor obligații pe seama inculpatului și a intervenirii reabilitării de drept la împlinirea termenului de încercare, apare ca fiind legea penală mai favorabilă.
Referitor la pedeapsa aplicată de către Judecătoria Reșița și al cărei cuantum a fost criticat de inculpat la punctul doi al motivelor scrise de apel, instanța de apel constată că acestea respectă exigențele criteriilor de individualizare atât din legea în vigoare la data săvârșirii faptei, cât și ale celor de la momentul judecării fondului cauzei și a căii de atac. Astfel, potrivit art. 74 alin. 1 C.p. actual: „Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.” Pedeapsa de 4 luni închisoare stabilită de instanța de fond a cărei executare a fost suspendată condiționat este în măsură să satisfacă exigențele scopului pedepsei și să preîntâmpine comiterea de noi fapte de către inculpat, în sarcina căruia au fost instituite în mod judicios obligațiile prevăzute de art.85 alin.1 din Codul penal.
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art.421 alin.1 lit.b C.p.p. se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul S. D. C. împotriva sentinței penale nr.332/30.10.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița.
Văzând și dispozițiile art.275 alin.2 C.p.p.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.421 alin.1 lit.b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul S. D. C. împotriva sentinței penale nr.332/30.10.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița.
În temeiul art.275 alin.2 C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23 aprilie 2015.
Președinte, Judecător,
A. N. L. Ani B.
Grefier,
A. J.
Red. AN/25.04..2015
Tehnored A.J. /2 ex/28.04.2015
Prima instanță: Judec.Reșița- P. I.
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 54/2015. Curtea de... | Părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ştergerea... → |
|---|
