Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 669/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Comentarii

0

Decizia nr. 669/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 04-09-2014

ROMÂNIA

C. DE A. TIMIȘOARA operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.669/A

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 04 septembrie 2014

PREȘEDINTE: I. P.

JUDECĂTOR: C. C.

GREFIER: C. P.

Parchetul de pe lângă C. de A. Timișoara a fost reprezentat de procuror B. E..

Pe rol se află judecarea apelului declarat de inculpatul R. C. C. împotriva sentinței penale nr. 46/30.01.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru inculpatul apelant lipsă, avocat oficiu Brandeu O., lipsind și partea resp.civilmente R., D., R. C. și S. de Probațiune C.-S..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind alte cereri instanța acordă cuvântul părților asupra apelului.

Avocatul din oficiu al inculpatului apelant solicită admiterea apelului, aplicarea art. 5 și art. 74 alin. 1 lit. c) C.p. iar ca urmare a acestuia fapt să fie reduse pedepsele ce au fost aplicate inculpatului.

Procurorul pune concluzii de admitere a apelului declarat de inculpat și aplicarea de către instanță a măsurii educative.

C.,

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 46/30.01.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr._,

În temeiul art.85 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art. 320¹ al.7 C.pr.pen, art.99 și urm. Cod pen. a condamnat pe inculpatul R. C. C., fiul lui C. și D., născut la data de 09.06.1996, în Reșița, jud. C.-S., cetățean român, studii 8 clase, elev, stagiul militar nesatisfăcut,necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în Reșița, Calea Caransebeșului, nr.6, .-S., CNP_, la pedeapsa de 4(patru) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de punerea în circulație sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat.

În baza art. 71 C.pen., a interzis inculpatului, după împlinirea vârstei de 18 ani, drepturile prevăzute de art.64 lit. a, teza a II-a și lit.b C.pen., pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art. 320¹ al.7 C.pr.pen, art.99 și urm. Cod pen. a condamnat pe inculpatul R. Constatntin C. la pedeapsa de 1(un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana care nu posedă permis de conducere.

În baza art. 71 C.pen., a interzis inculpatului, după împlinirea vârstei de 18 ani, drepturile prevăzute de art.64 lit. a, teza a II-a și lit.b C.pen., pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art.87 al.1 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art.320¹ al.7 C.pr.pen, art.99 și urm. Cod pen., a condamnat pe inculpatul R. Constatntin C. la pedeapsa de 1(un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.

În baza art. 71 C.pen., a interzis inculpatului, după împlinirea vârstei de 18 ani, drepturile prevăzute de art.64 lit. a, teza a II-a și lit.b C.pen., pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art.33 lit.b C.pen. rap.la art. 34 lit. b C.pen a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 71 C.pen., a interzis inculpatului, după împlinirea vârstei de 18 ani, drepturile prevăzute de art.64 lit. a, teza a II-a și lit.b C.pen., pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art 110, art 110¹ Cod Penal rap la art. 86¹ Cod Penal a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 2 ani.

În temeiul art 110¹ rap art. 86³ alin. 1 Cod Penal a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

-să se prezinte trimestrial, în ultima zi lucrătoare, la S. de Probațiune de pe lângă T. C.-S.;

-să anunțe S. de Probațiune de pe lângă T. C.-S., în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

-să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă T. C.-S. și să justifice schimbarea locului de muncă;

-să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă T. C.-S. informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Potrivit art 110¹ rap art. 86³ alin. 3 lit. a Cod Penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul va desfășura o activitate sau va urma un curs de învățământ sau de calificare ce va fi stabilit de S. de Probațiune de pe lângă T. C.-S..

În baza art.71 alin.5 Cod penal, a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

Potrivit art. 359 Cod Procedura Penala a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86⁴ al.2 Cod Penal referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă T. C.-S., din data de 18.07.2013, întocmit în dosarul nr. 325/P/2013, înregistrat la această instanță, la data de 26.07.2013, sub numărul_, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului minor R. C. C., pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unei motociclete neînmatriculate, fără permis de conducere și sub influența băuturilor alcoolice, faptă prev. de art.85 alin.1, art.86 alin.1 și art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplicarea art.99 cod penal și art.33 lit.b cod penal.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că, la data de 07.10.2012, în jurul orelor 21¹², inculpatul a condus autoturismul marca VW, neînmatriculat, pe Calea Caransebeșului din mun. Reșița, având în sânge o alcoolemie mai mare decât limita legală și fără a deține permis de conducere.

Situația de fapt reținută în rechizitoriu a rezultat din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală si materializate în: proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (f. 4 dup); proces-verbal de cercetare la fața locului (f.5-6 dup), planșă fotografică (f.8-21), buletin de analiză alcooltest (f.22); declarațiile inculpatului (f. 36-40 dup); buletin de examinare clinică (f.50); buletin de analiză toxicologică nr.206/A12/09.10.2012 (f.52), adresa nr._/11.02.2013 (f.64), adresa nr._/31.10.2012 (f.66) referat de evaluare (f.68-70), declarațiile părților responsabile civilmente (f.39—40, 42); declarația numiților D. E. M. (f.43-44) și Bălci G. I. (f.45).

La dosarul cauzei a fost anexat dosarul de urmărire penala nr.325/P/2013 al Parchetului de pe lângă T. C.-S..

La termenul de judecată din data de 28.11.2013, inculpatul a precizat că este de acord să beneficieze de dispozițiile art. 320¹ C.pr.pen., sens în care a arătat că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, a solicitat că judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și nu a solicitat administrarea de probe noi. Totodată, inculpatul a consimțit să dea declarație și în fața instanței, sens în care s-a procedat la audierea acestuia, conform art. 70-74 și art. 323 C.pr.pen., rap. la art. 3201 alin. 3 C.pr.pen., declarația sa fiind consemnată și atașată la fila 26 din dosar.

La dosarul cauzei a fost depusă fișa de cazier judiciar actualizată a inculpatului (fila 22 dosar).

Analizând și coroborând ansamblul probator administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, instanța a reținut următoarele:

În fapt: în data de 07.10.2012, în jurul orelor 21¹², a condus pe drumurile publice, respectiv pe Calea Caransebeșului din Reșița, autoturismul marca VW Vento, neînmatriculat, în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice și fără a poseda permis de conducere. Cu ocazia conducerii autoturismului în aceste condiții, inculpatul a cauzat un accident de circulație prin pătrunderea pe contrasens, moment în care a lovit autoturismul marca Dacia, având număr de înmatriculare_ .

Inculpatul a fost testat de către organele de poliție cu aparatul etilotest. Având în vedere faptul că, în urma testării cu aparatul etilotest a rezultat o valoare de 0,56 mg/l alcool în aerul expirat, inculpatul R. C. C. a fost condus la Spitalul Județean de Urgență Reșița pentru a se proceda la recoltarea probelor biologice, în vederea stabilirii îmbibației alcoolice în sânge. Inculpatului i s-a recoltat o singură probă biologică de sânge la orele 22³⁹. A refuzat recoltarea celei de-a doua probe de sânge, deși i s-au adus la cunoștință consecințele refuzului său.

În urma prelucrării probei în laboratorul Serviciului de Medicină Legală C. – S., a rezultat că avea o alcoolemie în sânge de 1,20 g ‰, prima probă și singura probă biologică de sânge, astfel cum rezultă din cuprinsul buletinului de analiză toxicologică nr.206/A12/09.10.2012 (f.52 dup) .

În urma cererii de asistență formulată de către organele de poliție, s-a stabilit că autoturismul condus de către inculpat, la data la care acesta a circulat pe drumurile publice, nu figura înmatriculat permanent în circulație (f.64 dup), figurând ca fiind radiată din circulație începând cu data de 07.12.2009.

În ceea ce îl privește pe inculpat, la data conducerii autoturismului pe drumurile publice, respectiv data de 07.10.2012, acesta nu figura în evidențele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor C.-S. ca fiind posesor al permisului de conducere auto-moto și nici ca admis în urma unui examen auto (fila 66 dup).

Cu ocazia audierii inculpatul a declarat că, în seara zilei de 07.10.2012, în jurul orelor 21¹², după ce consumase o anumită cantitate de whisky la petrecerea organizată cu ocazia unui botez, a luat cheile autoturismului de la mama sa în scopul închiderii acestuia și, cu toate că a consumat băuturi alcoolice și nu deținea permis de conducere, a urcat la volanul autoturismului marca VW Vento, cu numărul de înmatriculare D. CB 761, proprietatea părinților săi, pe ca l-a condus pe Calea Caransebeșului, cu scopul de a lua niște prieteni și de a-i conduce la botez. În ceea ce privește accidentul de circulație în care a fost implicat, inculpatul a declarat că, în timp ce conducea autoturismul pe Calea Caransebeșului, înspre triaj, la un moment dat a pierdut controlul autoturismului, ieșind de pe carosabil, unde a lovit un lat autoturism întrucât, a încercat să evite lovirea unui pieton care se angajase, în mod regulamentar, în traversarea străzii.

În faza de judecată, până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul a declarat faptul că recunoaște fapta reținută în sarcina sa, așa cum este descrisă în actul de inculpare, că își însușește probele administrate în faza de urmărire penală, că nu dorește administrarea altor probe noi și că dorește ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform dispozițiilor art.320¹ Cod pr.pen. (fila 26).

Recunoașterea inculpatului se coroborează cu probele administrate în cauză în faza de urmărire penală, și anume: proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (f. 4 dup); proces-verbal de cercetare la fața locului (f.5-6 dup), planșă fotografică (f.8-21), buletin de analiză alcooltest (f.22); declarațiile inculpatului (f. 36-40 dup); buletin de examinare clinică (f.50); buletin de analiză toxicologică nr.206/A12/09.10.2012 (f.52), adresa nr._/11.02.2013 (f.64), adresa nr._/31.10.2012 (f.66) referat de evaluare (f.68-70), declarațiile părților responsabile civilmente (f.39—40, 42); declarația numiților D. E. M. (f.43-44) și Bălci G. I. (f.45).

I.În drept, fapta inculpatului R. C. C. care, în data de 07.10.2012, a condus pe drumurile publice autoturismul marca VW Vento, având . caroserie WVWZZZ1HZRW281571, fără ca acesta să fie înmatriculat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 85 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată.

În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, instanța a constatat că existența elementului material, respectiv conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, rezultă din probele administrate pe parcursul urmăririi penale, respectiv adresa nr._/11.02.2013, emisă de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră-Punctul de Contact Oradea (f.64 dup) coroborat cu declarația inculpatului, atât din faza de urmărire penală cât și din faza de judecată.

Rezultatul socialmente periculos al activității ilicite realizate de către inculpat constă în crearea unei stări de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice, pentru integritatea fizică a participanților la traficul rutier și a bunurilor materiale.

De asemenea, legătura de cauzalitate între elementul material și urmarea socialmente periculoasă rezultă din însăși săvârșirea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut că, inculpatul a săvârșit fapta cu intenție indirectă, prevăzută de art. 19 alin.1 pct.1 lit. b Cod Penal, acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv punerea în pericol al siguranței circulației rutiere și a participanților la trafic și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui, fiind conștient că, prin conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat creează o stare de pericol pentru valorile sociale ocrotite prin norma de incriminare.

Instanța a constatat, așadar, întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 345 alin. 2 C. pr. pen. va dispune condamnarea acestuia.

II. În drept, fapta inculpatului, care, în data 07.10.2012, a condus pe drumurile publice, respectiv pe Calea Caransebeșului din Reșița, autoturismul marca VW Vento, fără a deține permis de conducere, întrunește elementele constitutive a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002.

În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, instanța a constatat că existența elementului material, respectiv conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, respectiv conducerea pe drumurile publice, respectiv pe Calea Caransebeșului din Reșița, a autoturismului marca VW Vento, de către o persoană care nu posedă permis de conducere rezultă din probele administrate pe parcursul urmăririi penale, respectiv adresa nr._/31.10.2012, emisă de Instituția Prefectului Județului C. – S. – S. Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor (f.66 dup) coroborat cu declarația inculpatului, atât din faza de urmărire penală cât și din faza de judecată.

Rezultatul socialmente periculos al activității ilicite realizate de către inculpat constă în crearea unei stări de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice, pentru integritatea fizică a participanților la traficul rutier și a bunurilor materiale.

De asemenea, legătura de cauzalitate între elementul material și urmarea socialmente periculoasă rezultă din însăși săvârșirea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut că, inculpatul a săvârșit fapta cu intenție indirectă, prevăzută de art. 19 alin.1 pct.1 lit. b Cod Penal, acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv punerea în pericol al siguranței circulației rutiere și a participanților la trafic, în condițiile în care, acesta a condus autoturismul pe drumurile publice și nu figurează ca fiind posesor al permisului de conducere auto – moto, nici ca admis în urma unui examen auto până în data de 31.10.2012 și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui, fiind conștient că, prin conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fără a deține un permis de conducere valabil, se creează o stare de pericol pentru valorile sociale ocrotite prin norma de incriminare și pentru siguranța circulației pe drumurile publice și a participanților la trafic.

Instanța a constatat, așadar, întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 345 alin. 2 C. pr. pen. va dispune condamnarea acestuia.

III. În drept, fapta inculpatului R. C. C. care, în data de 07.10.2012, în jurul orelor 21¹², a condus pe drumurile publice, respectiv pe Calea Caransebeșului din Reșița, un autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,20 g ‰ alcool pur în sânge, la prima probă și singura probă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată.

În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, instanța a constatat că existența elementului material, respectiv conducerea autovehiculului sub influența băuturilor alcoolice, rezultă din probele administrate pe parcursul urmăririi penale. În acest sens instanța reține procesul – verbal încheiat la fața locului și cu rezultatul obținut ca urmare a testării inculpatului. Conform prevederilor legale, infracțiunea există dacă îmbibația alcoolică în sânge depășește o anumită limită. În cauza de față, depășirea limitei legale a fost dovedită prin buletinul de analiză toxicologică nr.206/A12/09.10.2012, din cuprinsul căruia rezultă că inculpatul a avut o îmbibație alcoolică de 1,20 g ‰, alcool pur în sânge, la prima probă și singura probă de sânge (fila 52 d.u.p.).

Infracțiunea incriminată fiind una de pericol, urmarea imediată a faptei săvârșite de către inculpat constă în punerea în pericol a siguranței traficului rutier. Starea de pericol pentru valoarea ocrotită de actul normativ mai sus menționat s-a produs prin însăși săvârșirea acțiunii de conducere sub influența băuturilor alcoolice.

De asemenea, legătura de cauzalitate între elementul material și urmarea socialmente periculoasă rezultă din însăși săvârșirea faptei.

Referitor la latura subiectivă a infracțiunii, instanța a reținut că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție indirectă prevăzută de art. 19 alin.1 pct.1 lit. b Cod Penal, acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv punerea în pericol al siguranței circulației rutiere și a participanților la trafic și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui, fiind conștient că prin conducerea autoturismului sub influența băuturilor alcoolice creează o stare de pericol pentru valorile sociale ocrotite prin norma de incriminare.

Instanța a constatat, așadar, întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 345 alin. 2 C. proc. pen va dispune condamnarea acestuia.

La alegerea sancțiunilor care i-au fost aplicate inculpatului, instanța a ținut cont de criterii prevăzute de dispozițiile art.100 Cod pen., astfel încât va avea în vedere gradul de pericol social al faptelor săvârșite, care în speță este unul ridicat, luând în considerare numărul infracțiunilor comise, modalitatea efectivă de comitere- conducerea unui autovehicul neînmatriculat, de către o persoană care nu posedă permis de conducere și care se afla sub influența băuturilor alcoolice-, urmările efectiv produse- punerea în pericol a siguranței circulației pe drumurile publice și cauzarea unui accident de circulație. Totodată, instanța a ținut seama și de vârsta inculpatului la data comiterii faptelor, respectiv 16 ani, de dezvoltarea fizică, intelectuală și morală a acestuia, precum și de condițiile în care a crescut și în care a trăit, sens în care, observând de concluziile referatului de evaluare, instanța a observat faptul că inculpatul provine dintr-o familie legal constituită, are doi frați, iar în ceea ce privește situația sa școlară, acesta nu prea frecventează cursurile școlare, având foarte multe absențe nemotivate, motiv pentru care, în cursul anului școlar 2012.-2013 a avut media 3 la purtare. Totodată, s-a remarcat faptul că, printre factorii de natură să favorizeze dezvoltarea comportamentului infracțional, se regăsește debutul infracțional timpuriu, inadecvata supraveghere din partea familiei, teribilism pe fondul consumului de alcool, dezinteres față de actul educațional. S-au avut în vedere și factorii de natură să inhibe comportamentul infracțional, respectiv recunoașterea și regretul săvârșirii faptelor, suportul afectiv și financiar din partea familiei și atitudinea pozitivă față de muncă.

Prin urmare, având în vedere toate aceste criterii și aspecte, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea este oportună și proporțională cu gradul concret de pericol social al faptei, fiind de natură să constituie un mijloc de reeducare al inculpatului; scopul acesteia de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, formare a unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială putând fi atins doar prin aplicarea unei pedepse, măsurile educative prevăzute de dispozițiile art.101 Cod pen., nefiind de natură să conducă la atingerea acestui scop.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 cod penal, care arată că la stabilirea si aplicarea pedepselor se tine seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsa fixate Codul penal pentru aceasta infracțiune, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În speța de față, având în vedere declarația inculpatului de recunoaștere a faptelor reținute prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița, instanța va face aplicarea dispozițiilor art.320¹ al.7 Cod Procedură Penală, sens în care, la individualizarea pedepsei, va avea în vedere limitele de pedeapsă reduse cu o treime.

Totodată, având în vedere faptul că inculpatul, la data comiterii faptelor era minor, având vârsta de 16 ani, a făcut aplicarea dispozițiilor art.99 și urm. Cod pen., privind minoritatea.

În această ordine de idei, instanța a ținut seama de limitele legale de pedeapsă- închisoare de la 1 la 3 ani pentru infracțiunea prev de art.85 al.1 din OUG nr.195/2002; închisoare de la 1 la 5 ani pentru infracțiunea prev de art.86 al.1 din OUG nr.195/2002 și închisoare de la 1 la 5 ani pentru infracțiunea prev de art.87 al.1 din OUG nr.195/2002, reduse cu o treime ca urmare a aplicării dispozițiilor art.320¹ Cod pr.pen, și de asemenea reduse cu jumătate ca urmare a aplicării dispozițiilor art.109 Cod pen.; de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În ceea ce privește pericolul social concret al faptelor, instanța a avut în vedere, în primul rând împrejurările și modul de comitere al faptelor, respectiv faptul că inculpatul, în vârstă de 16 ani, după ce în prealabil a consumat o cantitate semnificativă de whisky, s-a urcat la volanul autoturismului, proprietatea părinților săi, pe care l-a condus pe drumurile publice din Reșița, fără a poseda permis de conducere, provocând, în aceste condiții un accident de circulație.

Totodată, la aprecierea stării de pericol create pentru valoarea ocrotită-siguranța circulației pe drumurile publice- instanța a avut în vedere faptul că inculpatul nu deține permis de conducere și, prin urmare nu deține nici un fel de cunoștințe care să-l abiliteze să conducă autoturisme și mai mult decât atât, faptul că a condus autoturismul având în sânge o îmbibație alcoolica de 1,20 g ‰, alcool pur în sânge, aspecte care sunt natură să imprime faptelor un grad ridicat de periculozitate.

Cu privire la natura și gravitatea rezultatului produs, instanța a avut în vedere că inculpatul, în urma conducerii autoturismului fără a poseda permis de conducere și sub influența băuturilor alcoolice, a comis un accident de circulație, care s-a soldat cu vătămarea corporală a persoanelor aflate împreună cu acesta în autoturism și pagube materiale importante, atât în ceea ce privește autoturismul pe care l-a lovit cât și în ceea ce privește autoturismul condus de inculpat, care, după cum se poate observa din planșele foto existente la dosar, s-a răsturnat, fiind avariat într-o foarte mare proporție.

Relevanță pentru determinarea gradului de periculozitate al inculpatului prezintă și motivul săvârșirii infracțiunilor, respectiv teribilismul adolescentin, aspect care rezultă din cuprinsul referatului de evaluare.

În ceea ce privește nivelul de educație, situația familială și socială a inculpatului, instanța a observat că inculpatul, în prezent frecventează cursurile Liceului Teoretic M. E. din Reșița, fiind înscris în clasa a VIII-a, însă rezultatele sale școlare sunt extrem de slabe, inculpatul repetând această clasă și, pe deasupra participă foarte rar la cursurile școlare, având un număr foarte mare de absențe nemotivate, precum și media 3 la purtare.

În ceea ce privește conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, respectiv atitudinea sa parțial sinceră de pe parcursul urmaririi penale si din cursul cercetarii judecatoresti în raport de gravitatea celor două infracțiuni comise nu indica in nici o conditie o periculozitate mai scăzută a făptuitorului, motiv pentru care nu a acordat acestui aspect eficiența juridică specifică circumstanțelor atenuante.

Cu privire la solicitarea inculpatului de reținere a circumstanței atenuante prevăzută de art.74 al.1 lit.c Cod pen. 1969, instanța a apreciat că acesta nu este aplicabilă în prezenta cauză, în primul rând datorită faptului că această instituție a circumstanțelor atenuante nu este una autonomă, ea urmând regimul juridic prevăzut de norma de incriminare a infracțiunii, în speță Noul Cod penal, în cuprinsul căreia nu se mai regăsește această reglementare. În al doilea rând, atitudinea procesuală sinceră a inculpatului a fost deja valorificată cu ocazia aplicării dispozițiilor art.396 al.10 Cod pen.pen., în caz contrar ajungându-se la acordarea unei duble valențe juridice aceleași situații de fapt.

Pentru toate aceste considerente, în baza art.85 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art. 320¹ al.7 C.pr.pen, art.99 și urm. Cod pen., a condamnat pe inculpatul R. C. C., la pedeapsa de 4(patru) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de punerea în circulație sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, pedeapsă ce corespunde pe deplin scopului acesteia, definit prin art.52 din Codul penal, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.72 din Codul penal.

În temeiul art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art. 320¹ al.7 C.pr.pen, art.99 și urm. Cod pen, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1(un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana care nu posedă permis de conducere, pedeapsă ce corespunde pe deplin scopului acesteia, definit prin art.52 din Codul penal, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.72 din Codul penal.

În temeiul art.87 al.1 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art.320¹ al.7 C.pr.pen, art.99 și urm. Cod pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1(un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, pedeapsă ce corespunde pe deplin scopului acesteia, definit prin art.52 din Codul penal, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.72 din Codul penal.

Instanța a reținut că faptele săvârșite de inculpat au fost comise în condițiile concursului ideal de infracțiuni, prev. de art. 33 lit.b C. pen., toate fiind săvârșite până la condamnarea definitivă pentru vreuna dintre ele, astfel că pedepsele ce au fost aplicate pentru fiecare din infracțiunile concurente se vor contopi,în temeiul art.34 lit.b Cod pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 (un) an închisoare.

În temeiul art.71 alin.1 Cod Penal, a interzis inculpatului, după împlinirea vârstei de 18 ani, drepturile prevăzute de art.64 lit.a, teza a-II-a și lit.b Cod Penal, pe durata executării pedepsei principale.

Cu privire la aplicarea pedepselor accesorii inculpatului, instanța a reținut că, aceasta trebuie realizată atât în baza articolelor 71 și 64 C.pen., cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, a Protocoalelor adiționale la Convenție și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994.

Totodată, față de jurisprudența Curții Europene în materie, instanța a avut în vedere și decizia nr. LXXIV (74) pronunțată în data de 5.11.2007 de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că „dispozițiile art. 71 C.pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c C.pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 C.pen.”, decizie care, potrivit art. 414⁵ alin. 4 C.pr.pen., este obligatorie, urmând astfel că instanța să îi dea deplină eficiență juridică în soluționarea prezentei cauze.

Astfel, în raport de natura faptei săvârșite, instanța a apreciat că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată față de scopul limitării exercițiului acestui drept, motiv pentru care, în baza art. 71 C.pen. rap. la art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale.

Totodată, cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, având in vedere datele care caracterizează persoana inculpatului si pedepsele anterior stabilite, precum și pericolul social concret al faptelor, instanța a apreciat, în raport și de concluziile referatului de evaluare, că scopul coercitiv al pedepsei și reeducarea inculpatului este posibilă si fără executarea efectivă a pedepsei aplicate, condamnarea putând constitui un avertisment.

În aceste condiții, în baza art. 86¹ Cod Penal a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 2 ani stabilit conform art. 110, art.110¹ Cod Penal, ținând seama nu doar de faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, ci și de toate împrejurările cauzei.

În temeiul art.110¹ raportat la art. 86 ³ alin. 1 Cod Penal a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

-să se prezinte trimestrial, în ultima zi lucrătoare, la S. de Probațiune de pe lângă T. C.-S.;

-să anunțe S. de Probațiune de pe lângă T. C.-S., în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

-să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă T. C.-S. și să justifice schimbarea locului de muncă;

-să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă T. C.-S. informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Potrivit art 110¹ rap art. 86³ alin. 3 lit. a Cod Penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul va desfășura o activitate sau va urma un curs de învățământ sau de calificare, ce va fi stabilit de S. de Probațiune de pe lângă T. C.-S..

În baza art.71 alin.5 cod penal, a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

Potrivit art. 359 Cod Procedura Penala a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86⁴ alin.2 Cod Penal referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art.191 alin.1 C.pr.pen., a obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente R. C. și R. D., la plata sumei de 1000lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul R. C. C. acesta fiind susținut oral în fața instanței de către avocatul din oficiu al acestuia care a solicitat admiterea apelului, aplicarea art. 5 și art. 74 alin. 1 lit. c) C.p. iar ca urmare a acestuia fapt să fie reduse pedepsele ce au fost aplicate inculpatului.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu instanța constată ca fiind neîntemeiat urmând a-l respinge pentru următoarele considerente:

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea mai multor infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice, iar cauza a fost soluționată anterior intrării în vigoare a noului cod penal și de procedură penală.

În ședința publică din data de 28.11.2013 inculpatul a solicitat și instanța a încuviințat soluționarea cauzei în procedura simplificată, inculpatul uzând de disp. art. 320¹ alin. 7 C.p.p.

Pentru a stabili astfel cum a solicitat apărătorul din oficiu precum și procurorul care dintre cele două legislații este mai favorabilă inculpatului și care urmează a fi aplicată în cauză, instanța urmează a avea în vedere atât pedepsele aplicate cât și modalitatea de executare a acestora.

C. urmează a stabili care dintre dispozițiile legii sunt mai favorabile inculpatului având în vedere și dispozițiile art. 17 din Legea nr. 187/2012.

Aceste dispoziții prevăd că ”în aplicarea dispozițiilor referitoare la legea penală mai favorabilă intervejită în cursul procesului, o pedepasă cu suspendarea executării, aplicabilă potrivit codului penale din 1969, este considerată mai favorabilă decât o măsură educativă privattivă de libertate prevăzută de codul penal.”

Cum judecătorul cauzei a apreciat faptul că la data de 30.01.2014 se impunea aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării acesteia și având în vedere dispozițiile legii mai sus citate, C. nu va putea modifica soluția primei instanțe în sensul aplicării unei măsuri educative privative de libertate.

Din cuprinsul hotărârii atacate, C. reține faptul că prima instanță a făcut o bună aplicarea a textelor de lege șia dat o bună interpretare a acestora, motivând temeinic modalitatea de alegere a sancțiunilor și arătând faptul că aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere este în măsură să asigure reeducarea inculpatului care deși frecventează cursurile școlare a rezultate slabe la învățătură participând foarte rar la cursuri și având o medie scăzută la purtare.

Date fiind cele mai sus reținute, C. apreciază că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, urmând ca în baza art. 421 alin. 1 pct.1 lit. b C.p.p. să respingă apelul declarat de inculpatul R. C. C. împotriva sentinței penale nr. 46/30.01.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ .

În baza art. 275 alin.2 C.p.p va obliga apelantul intimatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat și dispune plata sumei de 100 lei din fondul Ministerului de Justiție către Baroul Avocați T. onorariu avocat oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În baza art. 421 alin. 1 pct.1 lit. b C.p.p. respinge apelul declarat de inculpatul R. C. C. împotriva sentinței penale nr. 46/30.01.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ .

În baza art. 275 alin.2 C.p.p obligă apelantul intimatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat și dispune plata sumei de 100 lei din fondul Ministerului de Justiție către Baroul Avocați T. onorariu avocat oficiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 04.09.2014.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

I. PopescuConstantin C.

GREFIER,

C. P.

Red. I.P./10.10.2014

Tehnored. C.P./4 ex/10.10.2014

Primă instanță: Jud.Reșița

Jud. L.F.H.

ROMÂNIA

C. DE A. TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR._

MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 669/A

În baza art. 421 alin. 1 pct.1 lit. b C.p.p. respinge apelul declarat de inculpatul R. C. C. împotriva sentinței penale nr. 46/30.01.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._

În baza art. 275 alin.2 C.p.p obligă apelantul intimatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat și dispune plata sumei de 100 lei din fondul Ministerului de Justiție către Baroul Avocați T. onorariu avocat oficiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 04.09.2014.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

I. PopescuConstantin C.

← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 160/2015....		Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr. 481/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA