Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 217/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 217/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 23-11-2015

ROMÂNIA

C. DE A. TIMIȘOARA operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.217/CO

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 23 noiembrie 2015

PREȘEDINTE: I. P.

GREFIER: C. P.

Parchetul de pe lângă C. de A. Timișoara a fost reprezentat de procuror C. M. U..

Pe rol se află judecarea contestației declarată de P. de pe lângă T. C.-S. împotriva încheierii de ședință din data de 12.11.2015 pronunțată de T. C.-S. în dosar nr._ 5.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul intimat V. C. în stare de arest preventiv asistat de avocat P. C. în substituirea avocatului ales D. N..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind alte cereri instanța acordă cuvântul părților asupra contestației.

Procurorul solicită admiterea contestației astfel cum a fost motivată în scris, desființarea încheierii penale contestate și în rejudecare menținerea stării de arest preventiv a inculpatului V. C. arătând că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, nu a apărut nici un element nou care să justifice înlocuirea acestei măsuri, încheierea contestată este netemeinică deoarece s-a avut în vedere doar că inculpatul este infractor primar și că se află în arest preventiv de 70 de zile. Acest motiv poate fi avut în vedere eventual la pronunțarea unei hotărâri în cauză, la individualizarea pedepsei. Mai arată că recunoașterea faptelor nu poate duce la judecarea inculpatului în stare de libertate.

Avocatul inculpatului intimat solicită respingerea contestației formulată de procuror și menținerea încheierii penale contestate ca fiind legală și temeinică arătând că încheierea este în conformitate cu practica instanțelor din țară cât și cele din UE:

Inculpatul intimat V. C. solicită respingerea contestației formulată de parchet.

C.,

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 12.11.2015 pronunțată de T. C.-S. în dosar nr._ 5, s-a dispus printre altele, înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul V. C. cu măsura preventivă a controlului judiciar, pe o perioadă de 60 zile, începând cu data punerii în libertate.

În baza art. 215 alin.1 lit. a, b și c și alin.2 lit.a, d Cod procedură penală, a impus inculpatului V. C., să respecte următoarele obligații:

- să se prezinte la T. C.-S., de câte ori este chemat;

- să informeze aceeași instanță dacă își schimbă locuința;

- să se prezinte la Poliția M. Nouă – C. de Investigații Criminale, din cadrul I.P.J. C.-S., conform programului de supraveghere întocmit de către acesta sau ori de câte ori este chemat;

- să nu depășească limita teritorială a țării, decât cu încuviințarea prealabilă a Tribunalului C.-S.;

- să nu se apropie și să nu ia legătura, direct sau indirect, pe nicio cale, cu coinculpatul V. H. (CNP_, cu domiciliul în loc. Topleț, ., județul C.-S.), cu martorul denunțător S. M. (CNP_, cu domiciliul în mun. Reșița, ..67, ., jud. C.-S.) și nici cu martorii: M. M. C. (CNP_, cu domiciliul în mun. Reșița, ., ., jud. C.-S.), C. L. D. (CNP_, cu domiciliul în mun. Reșița, ., jud. C.-S.), M. Jaro Norbert (CNP_, domiciliat în Reșița, ., ., jud. C.-S.), D. P. (CNP_, domiciliat în O., ..B7, .-severin), C. V. (CNP_, domiciliat în M. Nouă, ., ., .-S.), și I. Ivița N. (CNP_, domiciliat în M. Nouă, loc. M. V., nr.393, jud. C.-S.).

În baza art.215 al.3 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor ce îi revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

În baza art.215 al.4 Cod procedură penală, a desemnat ca organ de supraveghere a îndeplinirii de către inculpat a dispozițiilor prezentei încheieri Poliția M. Nouă – C. de Investigații Criminale.

A anulat formele de executare emise în temeiul încheierii nr.54 din 26.08.2015, pronunțată de T. C.-S., și a dispus punerea, de îndată, în libertate a inculpatului V. C., de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.15 din 26.08.2015, emis de T. C.-S., dacă acesta nu este reținut sau arestat în altă cauză, după rămânerea definitivă a prezentei.

Pentru a pronunța această încheiere penală, T. a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul din 15.09.2015, întocmit de P. de pe lângă T. C.-S., în dosarul nr.495/P/2015, și înregistrat pe rolul Tribunalului C.-S. la data de 17.09.2015, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații V. H. și V. C., pentru săvârșirea infracțiunilor de dare de mită, faptă prevăzută de art. 290 alin. 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal (inculpatul V. H.), și de dare de mită, faptă prevăzută de art. 290 alin. 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, și de cumpărare de influență, faptă prevăzută de art. 292 alin. 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal (inculpatul V. C.).

În fapt, s-a reținut, în esență, că, prin denunțul înregistrat în data de 23.08.2015, la P. de pe lângă T. C.-S., numitul S. M., director îngrijiri medicale la Spitalul Județean de Urgență Reșița, a sesizat faptul că, în ziua de 21.08.2015, a fost contactat de V. H., care s-a recomandat a fi consilier personal al Președintelui Consiliului Județean C.-S., și împreună, cu încă o persoană, identificată ulterior ca fiind V. C., i-a oferit foloase materiale într-un cuantum neprecizat la acel moment pentru a o favoriza pe numita V. S., candidată la concursul, din data de 24.08.2015, pentru ocuparea unui post de asistent medical debutant în cadrul Spitalului Județean Reșița. În schimbul acestor foloase S. M., președinte al comisiei de examen, ar fi trebuit să înlesnească obținerea unei note de promovare pentru candidata respectivă.

Întreaga activitate infracțională a celor trei inculpați a fost susținută de inculpatul B. C. V., persoană care a înlesnit și sprijinit moral efectuarea acțiunilor ilicite de ocupare, în mod ilegal, a unui post de asistent medical în sistemul sanitar.

Prin ordonanța din data de 23.08.2015, s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză, cu privire la infracțiunile de luare de mită, prevăzute și pedepsite de art. 289 alin. 1 Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. 1 Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. 1 Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și cumpărare de influență, prevăzută de art. 292 alin. 1 Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Prin ordonanțele din data de 24.08.2015, s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul V. C. cu privire la infracțiunile de dare de mită, prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și cumpărare de influență, prev. de art. 292 alin. 1 Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, față de suspecta V. Svetalana pentru săvârșirea infracțiunilor de dare de mită, prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și cumpărare de influență, prev. de art. 292 alin. 1 Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal și față de suspectul V. H. cu privire la infracțiunea de dare de mită, prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, totul cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

Prin ordonanțele din 25.08.2015 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de V. C. pentru comiterea infracțiunilor de dare de mită, prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal rap. la art. 6 și art. 7 din Legea nr. 78/2000 și cumpărare de influență, prev. de art. 292 alin. 1 Cod penal rap. la art. 6 și art. 7 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal și față de V. Svetalana pentru săvârșirea infracțiunilor de dare de mită, prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și cumpărare de influență, prev. de art. 292 alin. 1 Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

Prin ordonanța din data de 26.08.2015, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de V. H. pentru comiterea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal.

În dosarul nr. 495/P/2015, inculpații V. H., V. C. și V. S. au fost reținuți pe o perioadă de 24 de ore, în baza ordonanțelor de reținere din data de 26.08.2015.

Prin referatul din data de 26.08.2015 al Parchetului de pe lângă T. C.-S., s-a solicitat luarea măsurii arestării preventive față de inculpații V. H. și V. C. și luarea măsurii arestului la domiciliu față de inculpate V. S..

Judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului C.-S., prin încheierea nr. 54 din 26.08.2015, a admis propunerea Parchetului de pe lângă T. C.-S. și a dispus arestarea preventivă a inculpaților V. H. și V. C. pe o perioadă de 30 zile, iar față de inculpata V. S. a dispus luarea măsurii controlului judiciar pe o perioadă de 60 de zile.

Împotriva încheierii nr. 54/26.08.2015 a Tribunalului C.-S., a fost declarată contestație de către inculpații V. H. și V. C., contestație respinsă prin încheierea nr. 110/DL/CO din 02.09.2015 pronunțată în dosarul nr._ de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de A. Timișoara.

Astfel, inculpații V. H. și V. C. au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv, iar inculpata V. S. având luată măsura preventivă a controlului judiciar.

Verificând din oficiu, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, luată față de inculpații V. H. și V. C., potrivit art.348 raportat la art.207 Cod procedură penală, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, judecătorul de cameră preliminară a constatat, prin încheierea camerei de consiliu/preliminară din 18.09.2015 (definitivă prin încheierea nr.103/CP/CC din 25.09.2015, pronunțată de C. de A. Timișoara, prin care s-au respins contestațiile inculpaților), că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă și impun, în continuare, privarea de libertate a celor doi inculpați, pentru o perioadă de 30 zile; ulterior, prin încheierea camerei de consiliu/preliminară din 08.10.2015 (definitivă prin încheierea nr.118/CO/CP/CC din 16.10.2015, pronunțată de C. de A. Timișoara, prin care s-au respins contestațiile inculpaților), judecătorul de cameră preliminară a constatat, pentru aceleași considerente, că se impune, în continuare, menținerea măsurii preventive a arestului luată față de cei doi inculpați pentru o perioadă de încă 30 zile.

La termenul anterior, în procedura camerei preliminare, judecătorul a constatat, procedând conform art.207 al.6 Cod procedură penală, că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă și impun, în continuare, privarea de libertate a celor doi inculpați.

În urma declarării contestației de către inculpatul V. H., C. de A. Timișoara, prin decizia penală nr.124/CO din 04.11.2015, a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de acesta, cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.

Cererile de înlocuire a unei măsuri preventive se circumscriu dispozițiilor art. 242 al.2 Cod procedură penală.

Inculpatul V. C. este inculpat pentru că a încercat ca, prin oferirea de bani, să obțină în mod injust promovarea soției sale la un examen de ocupare de post în cadrul SJU C.-S., Secția Cardiologie, în condițiile în care lipsa de pregătire necesară ocupării postului caracteristică acestei persoane, cel puțin la data derulării concursului, a fost evidentă (a obținut 20 puncte din 100, la testele susținute). Banii au fost oferiți direct unui membru al comisiei de examinare, director de îngrijiri medicale la SJU CS, martorul denunțător S. M..

Inculpatul V. C., persoană solicitantă de influență și care a oferit mită spre a își angaja soția, este un polițist, un angajat al M.A.I., deci o persoană care, pe de o parte, este presupusă, în virtutea funcției, că trebuie să îndeplinească standarde absolute de incoruptibilitate, dar și despre care opinia publică e tentată să își formeze opinia că, o dată ce trece pragul incoruptibilității, are mai mari șanse de a atinge scopurile sale ilicite decât cetățeanul obișnuit, chiar dacă nu face uz de calitatea sa oficială, ci pur și simplu pentru că se știe că el are acea calitate.

Chiar dacă ar fi întâmplătoare, asocierea dintre o persoană cunoscută, pe drept sau nu, pentru relațiile, reale sau nu, cu un politician cu rang înalt în ierarhia administrativă a județului C.-S., cu un polițist, scopul asocierii fiind cel expus anterior, este de natură să scandalizeze opinia publică și să îi inducă un sentiment de neîncredere în înseși structurile politico-administrative/administrative sau persoanele menționate. Deși este vădit că nu se probează în niciun fel și nici nu este cazul a se presupune implicarea niciunei persoane sau structuri în activitatea infracțională a inculpaților, aceștia au făcut totuși, prin menționata activitate, un rău efectiv și considerabil societății, cu precădere comunității locale, așa cum s-a expus anterior.

Cât privește cererile formulate de către inculpatul V. C., acestea au fost găsite întemeiate în lumina dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură penală.

S-a reținut faptul că acesta este un infractor primar, fără nici un fel de antecedente penale, este caracterizat pozitiv de către colegii și superiorii săi, conform actului existent la dosar, a recunoscut constant acuzațiile și a regretat faptele comise, iar la acest termen de judecată a formulat o declarație prin care recunoaște faptele și solicită să fie judecat conform procedurii simplificate conform art. 374 alin. 4, art.396 alin. 10 Cod procedură penală. Adevărat fiind că inculpatul este polițist, el, totuși, nu a uzat de această calitate la săvârșirea acelor fapte și nici nu și a încălcat atribuțiile proprii M.A.I. este de luat în considerare și faptul că inculpatul s-a aflat timp de 70 de zile în arest preventiv, timp în care periculozitatea sa socială a putut diminua considerabil, dovadă și atitudinea sa procesuală de recunoaștere și regret al săvârșirii faptelor. De asemenea, impactul acestor fapte și rezonanța lor în conștiința colectivă, după trecerea acestui interval de timp, au scăzut și ele. Pentru aceste motive, cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă a fost găsită fondată, iar instanța a admis-o. Față de împrejurările cauzei și de persoana și conduita inculpatului, de prevederile art. 202 alin.3 Cod procedură penală, ce impun să existe o proporționalitate între măsura dispusă și gravitatea faptei, ca și între măsură și scopul urmărit la luare sa, cu luarea în considerare și a elementelor prevăzute prin art. 242 alin. 2 Cod procedură penală, judecătorul a apreciat că măsura controlului judiciar este cea adecvată pentru inculpat. Prin această măsură se poate asigura buna desfășurare a procesului penal, se poate preîntâmpina săvârșirea de alte infracțiuni, și poate înlătura starea de pericol social pentru ordinea publică.

Față de cele de mai sus, tribunalul, în baza dispozițiilor art.362 al.1 raportat la art.242 alin.2, art.202 al.4 lit.b și art.211 și urm. Cod procedură penală și art.215¹ al.7 Cod procedură penală, a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul V. C., trimis în judecată, prin rechizitoriul din 15.09.2015, întocmit de P. de pe lângă T. C.-S., în dosarul nr.495/P/2015, pentru săvârșirea infracțiunile de dare de mită, faptă prevăzută de art. 290 alin. 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, și de cumpărare de influență, faptă prevăzută de art. 292 alin. 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, cu măsura preventivă a controlului judiciar, pe o perioadă de 60 zile, începând cu data punerii în libertate.

În baza art. 215 alin.1 lit. a, b și c și alin.2 lit.a, d Cod procedură penală, a impus inculpatului V. C., să respecte următoarele obligații:

- să se prezinte la T. C.-S., de câte ori este chemat;

- să informeze aceeași instanță dacă își schimbă locuința;

- să se prezinte la Poliția M. Nouă – C. de Investigații Criminale, din cadrul I.P.J. C.-S., conform programului de supraveghere întocmit de către acesta sau ori de câte ori este chemat;

- să nu depășească limita teritorială a țării, decât cu încuviințarea prealabilă a Tribunalului C.-S.;

- să nu se apropie și să nu ia legătura, direct sau indirect, pe nicio cale, cu coinculpatul V. H., cu martorul denunțător S. M. și nici cu martorii: M. M. C., C. L. D., M. Jaro Norbert D. P. C. V. și I. Ivița N..

Împotriva acestei încheieri a formulat contestației P. de pe lângă T. C.-S. arătând în motivare faptul că încheierea atacată a fost emisă prin interpretarea eronată a disp. art. 242 alin.2, art. 202 alin. 1 și 3 c.p., mai precis instanța de judecată nu a avut în vedere dispoziția legii penale conform căreia orice măsură preventivă poate fi înlocuită doar după o evaluare a împrejurărilor comiterii faptei, dacă este proporțională cu gravitatea acuzației adusă persoanei față de care este luată și necesară scopului urmărit prin dispunerea acesteia.

S-a arătat că în speță nu se poate fi de acord cu cele reținute de instanța de judecată în soluționarea cererii de înlocuire a măsurii arestului preventiv deoarece toate aspectele reținute de către instanță pot fi avute în vedere ca și criteriu general de individualizare a pedepsei prev. de art. 74 alin. 1 lit. e) c.p.p.

În ceea ce privește poziția adoptată de către inculpat prin care acesta și-a manifestat interesul de a uza de procedura simplificată s-a arătat că o asemenea împrejurare nu poate constitui argument hotărâtor pentru admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestului preventiv.

S-a solicitat a se vedea că jurisprudența CEDO impune ca la momentul înlocuirii măsurii arestului preventiv să se aibă în vedere principiul proporționalității pentru a se realiza un just echilibru între necesitatea de apărare a interesului public într-o societate democratică și respectarea dreptului fundamental la libertate al oricărei persoane.

În cadrul motivării s-a invocat faptul că tribunalul C.-S. a dat o interpretare eronată prev. art. 202 alin. 3 c.p.p. și a ignorat faptul că infracțiunile pentru care inculpatul V. a fost trimis în judecată sunt infracțiuni grave, a căror gravitate rezultă din tratamentul sancționator stabilit prin lege. Așadar acest aspect trebuia avut în vedere cu ocazia soluționării cererii de înlocuire cu măsura controlului judiciar și nicidecum nesocotit.

De asemenea, instanța de judecată a nesocotit disp. art. 242 alin. 2 c.p.p. din a căror economie rezultă că la înlocuirea măsurii arestului preventiv cu controlul judiciar trebuie evaluate împrejurările concrete ale cauzei, mai precis au fost ignorate împrejurările în care au fost comise infracțiunile de către inculpat care în exercitarea atribuțiilor de serviciu, deși ocupa o funcție publică, aceea de agent de poliție, a cărui obligație o reprezenta în principal respectarea dispozițiilor legii și chiar a constatării încălcării legilor, a dat dovadă de insistență în nerespectarea normei juridice de drept penal, prin comiterea infracțiunii de dare de mită atât în varianta promisiunii cât și a oferirii de bani și bunuri.

Analizând încheierea contestată, C. reține următoarele:

Dreptul la libertate și siguranță al persoanei este ocrotit de către Convenția europeană a drepturilor omului în art. 5 care prevede că: „Orice persoană are dreptul la libertate și la siguranță și reprezintă un drept inalienabil, la care nimeni nu poate renunța, iar garanțiile sale privesc toate persoanele, inclusiv cele care se găsesc în stare de detenție. Scopul esențial al art. 5 este protejarea individului împotriva arbitrariului autorităților statale, motiv pentru care în paragraful 1 al art. 5 se enumeră limitativ circumstanțele în care o persoană poate în mod legal fi privată de libertatea sa. Aceste circumstanțe trebuie să fie interpretate riguros, întrucât ele reprezintă excepții privitoare la o garanție fundamentală a libertății individuale.

Art. 5 paragraful 1 impune ca privările de libertate pe care le autorizează să fie conform cu normele interne de drept, iar normele interne trebuie să fie conforme cu dispozițiile Convenției, inclusiv cu principiile pe care le enunță sau care rezultă din ele.

Potrivit art. 202 C.p.p. măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni. Orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.

Potrivit art. 242 alin 2 C.pr.pen. „măsura preventivă se înlocuiește cu o măsură mai ușoară dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării concrete ale cauzei și conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin 1 C.pr.pen.

Judecătorul de primă instanță din cadrul Tribunalului C.-S. a avut în vedere faptul că în cauză inculpatul se află în continuare în situația prevăzută de art. 223 alin. 2 C.pr.pen. și, așa cum rezultă din probele administrate, există suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit fapta pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată.

Rămâne a analiza dacă mai este îndeplinită și condiția necesității și proporționalității acestei măsuri cu gravitatea acuzației.

Judecătorul apreciază că, la acest moment procesual se impune luarea măsurii controlului judiciar, prevăzut de art. 211 c.p.p. C.pr.pen., fiind apreciată ca o măsură necesară dar și suficientă în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, prin aceea că este restrictivă de libertate, iar inculpatul trebuie să se supună obligațiilor de a se prezenta în fața organelor judiciare și de nu lua legătura cu celelalte părți și martorii din cauză.

Este adevărat faptul că prima instanță nu a procedat la analizarea efectivă a proporționalității menținerii măsurii arestării preventive prin raportare la persoana inculpatului și la caracteristicile cauzei având în vedere numai gravitatea acuzației aduse inculpatului și a limitelor de pedeapsă.

Cu toate acestea, se poate reține faptul că până la această dată în cauză urmărirea penală a fost finalizată în întregime, iar inculpatul a fost trimis în judecată, iar raportat la specificul cauzei se poate constata că inculpatul nu mai poate influența probatoriul administrat, sau cel puțin prin impunerea unor restricții, acesta nu mai are posibilitatea influențării probatoriului, astfel că instanța, reținând atât circumstanțele personale ale inculpatului (lipsa antecedentelor penale, persoană bine integrată social, având studiile finalizate și o viață profesională bogată), cât și faptul că în mare parte probatoriul se întemeiază pe denunțul efectuat precum și pe declarațiile denunțătorului și ale martorilor, înscrisuri ce nu ar putea fi modificate de către inculpat, apreciază faptul că în speță, măsura arestării preventive poate fi înlocuită cu măsura controlului judiciar, însăși substanța art. 5 din Convenție prevăzând dreptul inculpatului de a rămâne în libertate în așteptarea unei soluții ce se va pronunța.

În cauză, temeiurile care au stat la baza luării și, ulterior, menținerii arestării preventive la primirea dosarului au vizat faptul că există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea și că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, gravitate accentuată de limitele mari de pedeapsă pentru această infracțiune de modul și circumstanțele de comitere a acesteia, precum și de impactul social al infracțiunilor de acest gen, care necesită luarea unor măsuri de prevenire și combatere ferme și că dată fiind funcția deținută de inculpat și cuantumul sumei promise și oferite este de natură să determine în rândul opiniei publice o reacție de nesiguranță, de revoltă.

În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, C. reține că acesta este ulterior săvârșirii faptei și are un caracter limitat în timp, presupunând existența unor riscuri de natură a pune în primejdie funcționarea normală a instituțiilor statului, menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor acestora, fără a putea fi confundat cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Ca atare, este evident că odată cu timpul petrecut în detenție preventivă, gradul de pericol pe care lăsarea în libertate a inculpatului îl prezintă pentru ordinea publică descrește, astfel că anumite motive ce inițial puteau justifica luarea unei măsuri privative de libertate, este posibil ca odată cu trecerea timpului să nu mai fie suficiente pentru menținerea acestora în stare de arest.

În același timp, C. reține că, conform art. 5 alin.2 CEDO, orice persoană arestată are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii, punerea în libertate putând fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză în cursul procesului.

Având în vedere aceste aspecte, prin raportare la stadiul procesual și la durata arestului preventiv în detenție executat până în prezent de către inculpat, C. apreciază că motivele ce inițial au justificat luarea măsurii arestării preventive în detenție față de inculpat, datorită trecerii timpului, nu mai sunt suficiente pentru menținerea arestului preventiv, acest interval de timp scurs de la data săvârșirii presupusei fapte și arestării preventive a inculpatului fiind în mod evident suficient pentru a reduce rezonanța socială a faptelor și a înlătura starea de temere și nesiguranță generată societății, precum și de a corija un eventual fond infracțional al inculpatului, acesta înțelegând în prezent care sunt consecințele săvârșirii unor fapte de natură penală.

Nu în ultimul rând, instanța are în vedere și stadiul actual al procedurii, în condițiile în urmărirea penală este finalizată, dosarul aflându-se în faza judecății fiind administrat întreg probatoriul, iar inculpatul și-a manifestat disponibilitatea de a recurge la procedura simplificată a recunoașterii vinovăției.

Pe de altă parte, având în vedere că, conform disp. art. 5 al.3 din CEDO, punerea în libertate a inculpatului în cursul procedurii poate fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză în cursul procesului, constatând că este în interesul bunei desfășurări a procesului penal și al aflării adevărului a fi asigurată prezența inculpatului la judecată precum și pentru a garanta aflarea adevărului și a nu exista riscul denaturării adevărului, C. apreciază că T. C.-S. a procedat în mod corect atunci când a stabilit în sarcina inculpatului o . obligații pe care acesta trebuie să le respecte, sub sancțiunea revocării acestei măsurii.

Date fiind cele mai sus reținute, C. apreciază ca fiind temeinică și legală încheierea primei instanțe, motiv pentru care urmează ca în baza art. 425 alin. 7 pct. 2 lit. a C.p.p rap. la art. 206 C.p.p. să respingă contestația formulată de P. de pe lângă T. C. S. împotriva încheierii penale din data de 12.11.2015 pronunțată de T. C. S. în dosarul nr._ 5.

În baza art. 275 alin. 3 C.p.p cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În baza art. 425 alin. 7 pct. 2 lit. a C.p.p rap. la art. 206 C.p.p. respinge contestația formulată de P. de pe lângă T. C. S. împotriva încheierii penale din data de 12.11.2015 pronunțată de T. C. S. în dosarul nr._ 5.

În baza art. 275 alin. 3 C.p.p cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 23.11.2015.

PREȘEDINTE,

I. P.

GREFIER,

C. P.

Red. I.P./ 25.11.2015

Tehnored. C.P./4 ex/25.11.2015

Primă instanță: Trib.CS – jud. B. R.A.

← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr....

Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 217/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 217/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA