Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 483/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 483/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 04-09-2014

ROMÂNIA

C. DE A. TIMIȘOARA operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.483/CO

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 04 septembrie 2014

PREȘEDINTE: I. P.

GREFIER: C. P.

Parchetul de pe lângă C. de A. Timișoara a fost reprezentat de procuror B. E..

Pe rol se află judecarea contestației formulată de contestatorul A. I. împotriva sentinței penale nr. 421/06.06.2014 pronunțată de T. T. în dosar nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul în stare de detenție asistată de avocat oficiu Brandeu O..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind alte cereri instanța acordă cuvântul părților asupra contestației.

Avocatul din oficiu al condamnatului contestator solicită admiterea contestației, reanalizarea situației condamnatului și aplicarea legii penale mai favorabile.

Procurorul pune concluzii de respingere a contestației ca nefondată și de menținere a sentinței penale contestate ca fiind legală și temeinică.

Contestatorul A. I. solicită admiterea contestației arătând că limitele de pedeapsă pe vechiul cod erau 5-15 ani, iar pe noul cod sunt 3-10 ani, solicitând reducerea pedepsei fiind la prima abatere, a beneficiat de reducerea pedepsei cu 1/3, nu i s-au acordat circumstanțe atenuante.

C.,

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 421/06.06.2014 pronunțată de T. T. în dosar nr._,

În baza art.595 din Codul de procedură penală rap. la art. 23 din Legea 255/2013 s-a respins cererea persoanei condamnate A. I., fiul lui I. și C., născut la data de 08.07.1971 în Parva, jud. Bistrița - Năsăud, CNP_, de aplicare a legii penale mai favorabile ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 cu modificările și completările ulterioare.

Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Timișoara, la data de 15.01.2014 sub nr._, petentul condamnat A. I. a formulat contestație la executare împotriva mandatului de executare nr. 441 din 27.09.2011 emis de T. A..

Analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, prima instanță a reținut următoarele:

Petentul condamnat A. I. a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare prin sentința penală nr.327/05.11.2010 a Tribunalului A., modificată prin decizia penală nr. 22/A din 03.02.2011 a Curții de A. Timișoara, definitivă prin decizia penală nr.3249/26.09.2011 a ICCJ București în urma căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.441/2010 din 27.09.2011.

La termenul din data 26.02.2014 instanța a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Timișoara în favoarea Tribunalului T..

Potrivit art. 553 al.1 C.pr.pen., hotărârea instanței penale, rămasă definitivă la prima instanță de judecată sau la instanța ierarhic superioară ori la instanța de apel, se pune în executare de către prima instanță de judecată, în speță T., instanța ce a pronunțat sentința penală în a cărei executare se află petentul, iar instanța în a cărei rază teritorială se află locul de deținere, corespunzătoare în grad instanței de executare, este T. T., având în vedere că petentul condamnat la data formulării contestației se afla încarcerat în P. Timișoara.

Prin urmare, competența materială în soluționarea contestației la executare formulată de petentul condamnat este T. T., motiv pentru care, prin s.p. nr. 659/26.02.2014 Judecătoria Timișoara. în baza art. 47 alin.2 C.proc.pen., rap.la art. 598 alin.2 lit.d C.proc.pen raportat la art. 553, al.1, a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Timișoara cu privire la soluționarea contestației la executare formulată de petentul condamnat A. I., în prezent deținut în P. Timișoara, aflat în executarea unei pedepse de 8 ani închisoare conform MEPÎ nr. 441/27.09.2011 emis de T. A., iar în baza art. 50 rap. la art. 598 alin.2 lit.d C.proc.pen raportat la art. 553, al.1, a declinat competența soluționării prezentei cauze în favoarea Tribunalului T..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului sub același număr unic de dosar, respectiv_ .

La termenul de judecată stabilit la data de 06.06.2014, condamnatul a precizat că a formulat o contestație cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile potrivit N.C.p.p., instanța recalificând cererea ca fiind o sesizare la legea penală mai favorabilă.

Prin sesizarea cererea introdusă și înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 15.01.2014, sub număr dosar_, ulterior cauza fiind declinată în favoarea Tribunalului T., dosarul fiind înregistrat la data de 29.04.2014, sub același număr unic de dosar, persoana condamnată A. I., a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 cu modificările și completările ulterioare.

Examinând înscrisurile depuse la dosar în sprijinul sesizării, instanța a reținut următoarea situație de fapt

Potrivit art. 595 C.p.p., când, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă intervine o lege ce nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai ușoară decât cea care se execută ori urmează să se execute, instanța i-a măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz a dispozițiilor art. 4 și 6 C.p.

Potrivit dispozițiilor art.4 C.p. legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă.

Potrivit dispozițiilor art.6 C.p., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.

Potrivit art. 4 din Legea 187/2012 pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.

Analizând aplicarea disp. art. 6 alin. 1 C.p. instanța a constatat că pedeapsa aplicată condamnatului, de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. 1, 2 lit. a din legea 678/2001 cu aplic. Art. 41 alin. 2 C.p. nu depășește maximul special de 10 ani închisoare prevăzut pentru infracțiunea corespondentă prevăzute de art. 210 alin. 1 lit. a C.p. Noul Cod penal.

Totodată, pedeapsa complementară aplicată are corespondent în legea noua sub aspectul conținutului și se înscrie în limitele legale prevăzute de legea nouă, motiv pentru care pedeapsa complementară a fost menținută.

Față de cele de mai sus, instanța a constatat că în prezenta cauză nu sunt incidente dispozițiile art.6 C.p. și, prin urmare, a respins cererea persoanei condamnate A. I. de aplicare a legii penale mai favorabile ca urmare a întrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 cu modificările și completările ulterioare.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat contestație contestatorul A. I., fără a-și motiva în scris contestația, însă și-a susținut-o în fața instanței arătând că limitele de pedeapsă pe vechiul cod erau 5-15 ani, iar pe noul cod sunt 3-10 ani, solicitând reducerea pedepsei fiind la prima abatere, a beneficiat de reducerea pedepsei cu 1/3, nu i s-au acordat circumstanțe atenuante.

Analizând contestația prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu, C. găsește cererea ca fiind neîntemeiată urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

În mod corect prima instanță a constatat faptul că pedeapsa ce i-a fost aplicată condamnatului sub dispozițiile vechiului cod (aceea de 8 ani închisoare) se regăsește între limitele de pedeapsă prevăzută de lege în prezenta reglementare (pedeapsa maximă prevăzută de lege pentru fapta comisă de către condamnat este de maxim 10 ani).

M. mult decât atât, dispozițiile art 187 din actualul cod penal, prevăzând faptul că prin pedeapsa prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.

În același sens s-a pronunțat atât literatura juridică cât și practica de specialitate atunci când au stabilit că la aplicarea legii penale mai favorabile urmează a fi avute în vedere pedeapsa efectiv aplicată, precum și pedeapsa „prevăzută de lege” din actuala reglementare fără a se ține cont de cauzele de atenuare sau de agravare a răspunderii.

Date fiind cele mai sus reținute, C. urmează să rrespingă ca nefondată contestația formulată de contestatorul A. I. împotriva sentinței penale nr. 421/06.06.2014 pronunțată de T. T. în dosar nr._ .

În baza art. 275 alin. 2 C.p.p., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, și dispune plata sumei de 100 lei din fondul Ministerului Justiției către Baroul Avocați T. onorariu avocat oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În baza art. 597 C.p.p. respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul A. I. împotriva sentinței penale nr. 421/06.06.2014 pronunțată de T. T. în dosar nr._ .

În baza art. 275 alin. 2 C.p.p., obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, și dispune plata sumei de 100 lei din fondul Ministerului Justiției către Baroul Avocați T. onorariu avocat oficiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 04.09.2014.

PREȘEDINTE,

I. P.

GREFIER,

C. P.

Red. I.P./09.10.2014

Tehnored. C.P./4 ex/09.10.2014

Primă instanță: Trib.T./Jud. S.L.