ICCJ. Decizia nr. 1123/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1123
Dosar nr.674/2004
Şedinţa publică din 26 februarie 200.
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea din 6 ianuarie 2004, înregistrată sub nr.86/2004, la Curtea de Apel Ploieşti, inculpatul M.C.S. a solicitat a se constata nulitatea absolută a încheierii de şedinţă din 29 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, pronunţată în dosarul penal nr.9298/2003, prin care s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău şi s-a dispus arestarea sa preventivă, pe o durată de 29 zile.
În motivarea cererii inculpatul a arătat că prin încheierea din 29 noiembrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. 9298/2003 a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău şi pe fond s-a admis propunerea Parchetului de arestare preventivă, dispunându-se arestarea sa preventivă pe o durată de 29 zile, începând cu data încarcerării, şi că această încheiere este lovită de nulitate absolută, constând în aceea că a fost încălcat dreptul la apărare în sensul că nu a fost prezent la soluţionarea cauzei, fiind reprezentat de avocat ales T.C. din Baroul Bucureşti.
S-a mai arătat că împuternicirea avocaţială nu a fost completată corespunzător, lipsind semnătura, ceea ce face ca respectivul avocat să nu poată fi identificat, iar acest avocat nu putea pune concluzii în faţa instanţei de recurs, astfel că măsura arestării preventive a fost luată cu încălcarea dreptului său la apărare.
Prin încheierea din 12 ianuarie 2004, Curtea de Apel Ploieşti a respins ca inadmisibilă cererea de constatare a nulităţii absolută a încheierii, cu motivarea că împotriva acesteia nu mai exista posibilitatea exercitării nici unei căi de atac, deoarece este definitivă.
În acest sens, s-a arătat că prin încheierea nr.17 din 17 noiembrie 2003, Tribunalul Buzău a respins cererea prin care s-a solicitat arestarea preventivă a recurentului din cauza de faţă.
O astfel de încheiere, conform art.146 (12) C. proc. pen., poate fi atacată cu recurs în termen de 24 ore de la pronunţare pentru cei prezenţi şi de la comunicare pentru cei lipsă.
În cauză, a arătat instanţa de apel, încheierea prin care Tribunalul Buzău a respins sesizarea procurorului cu privire la arestarea preventivă a inculpatului M.C.S. a fost atacată cu recurs numai de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, recurs care a fost admis prin încheierea atacatăşi prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile.
S-a concluzionat că din moment ce această încheiere este definitivă, iar în legea de procedură penală nu se prevăd dispoziţii speciale care invocate să ducă la constatarea nulităţii absolută a acesteia, cererea formulată de inculpat este inadmisibilă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul pe care a criticat-o cu privire la:
- greşita respingere ca inadmisibilă a cererii de constatare a nulităţii încheierii din 28 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti;
- omisiunea instanţei de a constata că prin cererea formulată a mai supus dezbaterii şi un al doilea capăt de cerere şi anume acela al revocării măsurii arestării preventive.
Oral, prin apărător, inculpatul a solicitat a se constata că în situaţia dată, respectiv a imposibilităţii de a ataca cu recurs o încheiere de natura celei din cauză, prevederile art.1403 C. proc. pen. sunt neconstituţionale, în cauză fiind încălcate prevederile art.21 şi 23 din Constituţia României.
Recursul este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta.
a) Din analiza actelor de la dosar se constată că inculpatul, prin cererea ce a format obiectul încheierii atacată cu recurs în cauza de faţă a solicitat Curţii de apel să constate că încheierea din 28 noiembrie 2003 prin care s-a luat măsura arestării sale preventive este lovită de nulitate, iar ca un al doilea capăt de cerere, de sine stătător, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive luată prin aceeaşi încheiere. Acest lucru rezultă, cu claritate, din preambulul cererii.
Mai mult chiar, cu ocazia judecării cererii, apărătorul inculpatului a solicitat pe lângă constatarea nulităţii încheierii prin care s-a luat măsura arestării preventive şi revocarea acesteia.
Curtea de Apel Ploieşti, nici în minută, considerente şi dispozitiv nu s-a pronunţat cu privire la această cerere.
Prin urmare, în cauză se constată că ne aflăm în faţa cazului de casare, prevăzut de art.3859 pct. (10), respectiv că instanţa nu s-a pronunţat asupra unei cereri esenţiale formulată de inculpat, respectiv revocarea măsurii arestării preventive, care a fost de natură să influenţeze soluţia procesului.
Între consecinţele negative produse, se numără şi aceea că în situaţia în care instanţa analiza şi acest capăt de cerere, încheierea pronunţată nu mai era definitivă ci supusă căii de atac a recursului.
Având în vedere că această eroare a instanţei de apel nu poate fi remediată în prezenta cale de atac, urmează a se admite recursul inculpatului, a casa încheierea atacată şi a trimite cauza pentru rejudecare, numai sub aspectul pronunţării asupra cererii de revocare a măsurii arestării preventive la aceeaşi instanţă.
b) În ce priveşte motivul de casare de respingere, ca inadmisibilă a cererii de constatare a nulităţii încheierii din 28 noiembrie 2003, se constată că aceasta este corectă, însă având în vedere că inculpatul oral, a solicitat a se constata, neconstituţionalitatea dispoziţiilor art.1403 C. proc. pen., în sensul că acestea sunt contrare prevederilor art. 21 şi 23 din Constituţia României, urmează ca dosarul să fie trimis la Curtea Constituţională pentru competentă soluţionare.
În legătură cu acest aspect este de arătat că în cauză stabilirea căilor de atac şi a încheierilor care sunt supuse atacării cu recurs, este un drept ce aparţine exclusiv legiuitorului, care se aplică deopotrivă tuturor celor ce se adresează Justiţiei fără însă a se putea spune că s-a produs o încălcare ori o limitare a dreptului la o judecată dreaptă şi echitabilă.
În consecinţă, recursul declarat de inculpat urmează a fi admis în limitele analizate şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul M.S.C. împotriva încheierii din12 ianuarie2004 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în dosar nr.86/2004.
Casează încheierea atacată numai cu privire la omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra cererii de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpat şi trimite cauza pentru rejudecare, numai sub acest aspect la Curtea de Apel Ploieşti.
Admite cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de inculpatul M.S.C.
Trimite dosarul la Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1403 alin. (1) C. proc. pen. în raport de art. 21 şi 23 din Constituţia României.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 26 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 111/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1149/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs → |
|---|
