ICCJ. Decizia nr. 1152/2004. Penal. Contopire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTACURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1152
Dosar nr.139/2004
Şedinţa publică din 26 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 295 din 15 octombrie 2003 Tribunalul Ialomiţa a respins cererea de contopire formulată de condamnatul I.I., reţinându-se că la termenul din 15 octombrie 2003, petentul a învederat instanţei că nu-şi mai susţine cererea, deoarece, prin sentinţa penală nr. 278/F din 1 octombrie 2003, Tribunalul Ialomiţa a dispus contopirea pedepselor la care se referea.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 746 din 11 decembrie 2003, a respins apelul prin care acelaşi condamnat critică sentinţa instanţei de fond cu privire la greşita aplicare a prevederilor art. 88, solicitând deducerea corectă a prevenţiei.
Împotriva menţionatei decizii, condamnatul a declarat recurs , reiterând motivul de casare invocat în apel, referitor la greşita deduce a prevenţiei.
Din sentinţa penală nr. 98/12.03.1998, definitivă prin Decizia penală nr. 2886/25.08.1998 a Curţii Supreme de Justiţie rezultă, în adevăr, că cele opt pedepse de câte 8 ani închisoare aplicate inculpatului au fost contopite cu restul de 839 zile rămas neexecutat, urmând să execute 8 ani închisoare. La această pedeapsă s-a adăugat o pedeapsă de 6 luni închisoare, prin revocarea beneficiului graţierii condiţionate, cât şi un spor de 1 an, în final inculpatul având de executat 9 ani şi 6 luni închisoare.
Totodată, s-a computat din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada executată de la 13 decembrie 2001, la zi.
Întrucât cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul Ilie Ion, nu este fondată, în mod just, cele două instanţe au dispus respingerea ei.
Pentru considerentele expuse, recursul condamnatului nefiind întemeiat urmează a fi respins ca atare, în baza art. 38515 pct.1 lit. b) C. proc. pen. cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de condamnatul I.I. împotriva deciziei nr. 746 din 11 decembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, ca nefondat.
Obligă pe condamnat să plătească statului 700.000 lei în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200.000 lei va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 26 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 115/2004. Penal. Cont.exec. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1494/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
