ICCJ. Decizia nr. 115/2004. Penal. Cont.exec. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.115.
Dosar nr.92/2004
Şedinţa publică din 26 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.935 din 1 octombrie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins contestaţia la executare formulată de condamnatul P.M. prin care acesta a solicitat să se constate graţiată pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 418/1994 a Judecătoriei Piteşti, pentru care s-a dispus revocarea suspendării condiţionate şi executarea alături de pedeapsa de 10 ani închisoare, stabilită de Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia penală nr. 646/A din 6 decembrie 2000.
S-a motivat că dispoziţiile Legii nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse nu se aplică inculpaţilor recidivişti.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 744/A din 10 decembrie 2003, a respins ca nefondat apelul condamnatului.
Declarând recurs, condamnatul a solicitat să se constate graţiată pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată în anul 1994.
Recursul este nefondat.
Din actele dosarului rezultă că petiţionarul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 407 din 5 iulie 2000 a Tribunalului Bucureşti la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare pentru săvârşirea – în stare de recidivă postcondamnatorie – a unor infracţiuni de înşelăciune. Prin aceeaşi hotărâre s-a dispus şi revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.418/1994 a Judecătoriei Piteşti, pedeapsă ce a fost adăugată celei de 10 ani închisoare.
Hotărârea menţionată a rămas definitivă la 26 aprilie 2001.
Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse – intrată în vigoare la 4 octombrie 2002 – prin art. 4 a exclus de la beneficiul graţierii persoanele condamnate pentru infracţiuni săvârşite în stare de recidivă şi a celor care sunt recidivişti prin condamnări anterioare.
Cum la data apariţiei legii de graţiere petiţionarul avea calitatea de recidivişti, corect instanţele au constatat că acesta nu beneficiază de clemenţa acestei legi.
În consecinţă, recursul declarat de condamnat este nefondat şi urmează a fi respins, iar acesta va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit avocatului desemnat din oficiu urmează a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de condamnatul P.M. împotriva decizei nr. 744 din 10decembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, ca nefondat.
Obligă pe condamnat să plătească statului 700.000 leiîn care se include şi onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200.000 lei va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 26 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1149/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1152/2004. Penal. Contopire. Recurs → |
|---|
