ICCJ. Decizia nr. 338/2004. Penal. Recuzare. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTEDE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.338Dosar nr.331/2004
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2004
S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpaţii M.M.S. şi Z.V. împotriva încheierii nr.1 din 15 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Cluj.
La apelul nominal, au lipsit recurenţii inculpaţi, pentru apărarea lor prezentându-se avocat D.C., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Apărătorul recurenţilor a lăsat la aprecierea Curţii modul de soluţionare a cauzei.
Procurorul a pus concluzii de respingere, ca nefondat, a recursurilor declarate de inculpaţi, întrucât petiţionarii nu au indicat concret cazurile de recuzare pentru fiecare judecător.
CURTEA,
Asupra recursurilor de faţă.
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin încheierea nr.1 din 15 ianuarie 2004, pronunţată în dosarul nr.817/2004, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondate, cererile de recuzare formulate de învinuiţii M.M.S. şi Z.V., deţinuţi în Arestul IPJ Cluj, privind recuzarea tuturor judecătorilor din cadrul Tribunalului Cluj.
În motivareaîncheierii, Curtea de Apel Cluj a arătat că învinuiţii nu au indicat vreunul dintre cazurile expres prevăzute de art.46 şi urm. din Codul de procedură penală şi nici nu au indicat concret cazul de incompatibilitate în care s-ar afla fiecare judecător, astfel cum prevăd dispoziţiile art.52 alin.(5) din acelaşi cod.
Împotriva acestei încheieri, învinuiţii au declarat recurs, cu ocazia pronunţării, fără a-l motiva în scris, iar apărătorul desemnat din oficiu pentru susţinerea recursului a lăsat la aprecierea Înaltei Curţi modul de soluţionare a acestei căi de atac.
Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate pentru argumentele ce urmează:
În şedinţa Camerei de Consiliu din 15 ianuarie 2004 a Tribunalului Cluj, cu prilejul soluţionării sesizării Parchetului de pe lângă acelaşi Tribunal privind propunerea de arestare preventivă, inculpaţii M.M.S. şi Z.V. au recuzat toţi judecătorii Tribunalului Cluj, considerând că nu pot soluţiona obiectiv cauza penală, datorită interesului exagerat al mas-mediei şi pentru că judecători care au pronunţat hotărâri favorabile inculpaţilor sunt în prezent arestaţi.
Cererile de recuzare au fost trimise Curţii de Apel Cluj, spre competentă soluţionare, iar prin Încheierea din 15 ianuarie 2004 a acelei curţi au fost respinse ca nefondate.
Examinând recursurile, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate, întrucât în cauză nu s-a invocat şi nici dovedit niciunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de art.46-48 din Codul de procedură penală pentru recuzarea judecătorilor, motivul invocat de inculpaţi nu constituie un asemenea caz de recuzare. Totodată, astfel cum judicios a observat şi Curtea de Apel Cluj, inculpaţii nu au indicat concret cazul de incompatibilitate în care se află fiecare judecător, obligaţie pe care o au potrivit art.52 alin.(5) din Codul de procedură penală, recuzarea privind întreaga instanţă.
Reţinând că soluţia de respingere a cererilor de recuzare formulate de inculpaţi este legală şi justificată, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi, recursuri nemotivate şi în privinţa cărora nu s-au evidenţiat motive de casare din oficiu, care să fie luate în considerare conform art.3859 alin.(3) din Codul de procedură penală.
Conform art.192 alin.(2) din Codul de procedură penală, recurenţii vor fi obligaţi fiecare la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 750.000 lei, din care suma de câte 200.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.M.S. şi Z.V. împotriva încheierii nr.1 din 15 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Cluj.
Obligă recurenţii inculpaţi să plătească statului suma de câte 750.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 200.000 lei, reprezentând onorariulpentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 31/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 37/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
