ICCJ. Decizia nr. 384/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 384
Dosar nr. 381/2004
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2004
S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpaţii C.N., G.C. şi D.P.S. împotriva încheierii din 16 ianuarie 2004 în dosarul nr.4004/2003 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
S-au prezentat recurenţii inculpaţi, în stare de arest, asistaţi de apărător ales, avocat A.G.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpaţilor a cerut admiterea recursurilor, punându-se concluzii de revocare a măsurii arestării preventive a inculpaţilor, aceştia neprezentând un pericol pentru ordinea publică dacă vor fi lăsaţi în libertate.
Procurorul a cerut respingerea recursurilor, ca inadmisibile, punând concluzii în acest sens.
Inculpaţii au fost de acord cu susţinerile apărătorului.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală, prin încheierea din 16 ianuarie 2004 (pronunţată în dosarul penal nr.4004/2003) a respins, ca nefondate, cererile de revocare a măsurii arestării preventive, formulate de inculpaţii:- C.N. ;G.C. şiD.P.S., în cursul judecării cauzei în fond.
În cuprinsul încheierii se arată că temeiurile care au determinat arestarea iniţială şi ulterior, prelungirea acestei măsuri subzistă, întrucât lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol pentru ordinea publică, aceştia încălcând în mod flagrant ordinea de drept prin modul în care au înţeles să-şi desfăşoare activitatea profesională, aşa cum cer dispoziţiile art.148 lit.h din Codul de procedură penală.
Împotriva menţionatei încheieri, cei trei inculpaţi au declarat recurs, susţinând, în esenţă, că menţinerea arestării preventive nu se justifică, deoarece nu există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, încălcându-se astfel prevederile art.148 lit.h din Codul de procedură penală.
Recursurile sunt inadmisibile.
Potrivit art.141 alin.1 din Codul de procedură penală, încheierea dată în primă instanţă şi în apel, prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menţinerea unei măsuri preventive ori prin care se constată încetarea de drept a arestării preventive, poate fi atacată separat cu recurs, de procuror sau de inculpat.
Cum din cuprinsul textului de lege citat rezultă că încheierea prin care s-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive a inculpatului, dată în primă instanţă, nu poate fi atacată separat cu recurs, ci numai odată cu fondul, urmează ca recursurile declarate în cauză să fie respinse, ca inadmisibile, cu obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de inculpaţii C.N., G.C. şi D.P.S. împotriva încheierii din 16 ianuarie 2004 în dosarul nr.4004/2003 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă pe recurenţi să plătească statului câte 500.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 49/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 383/2004. Penal. Recuzare. Fond → |
|---|
