ICCJ. Decizia nr. 49/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.49.
Dosar nr. 450/2004
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2004
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpata E.C. împotriva încheierii din 19 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală.
S-a prezentat recurenta, aflată în stare de arest, asistată de avocat R.N., apărător din oficiu.
Procedura de citare îndeplinită.
Apărătorul a cerut admiterea recursului şi punerea în libertate a inculpatului.
Procurorul a pus concluzii de respingerea recursului, ca nefondat.
La ultimul cuvânt, recurenta a lăsat soluţionarea recursului la aprecierea instanţei.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 19 ianuarie 2004 pronunţată în dosarul penal nr.143/2004, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală, a dispus menţinerea arestării preventive a inculpatei E.C.
Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200.000 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
S-a reţinut că instanţa de judecată, procedând potrivit dispoziţiilor art.160/b Cod procedură penală la verificarea din oficiu a stării de arest a inculpatei E.C., a constatat că, în raport de pericolul social concret al infracţiunilor pentru care aceasta a fost trimisă în judecată şi condamnată de prima instanţă, de persoana făptuitoarei, precum şi faţă de faptul că temeiurile care au determinat arestarea se menţin în continuare, se impune menţinerea arestării sale preventive.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen legal inculpata E.C., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi punerea sa de îndată în libertate.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat.
Inculpata E.C. a fost trimisă în judecată la data de 10 aprilie 2003 prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti nr.1027/P/2003 pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art.2 alin.1 şi 2 şi art.4 din Legea nr.143/2000 cu art.33 lit.a Cod penal.
La data de 17 februarie 2003, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a luat măsura arestării preventive pe timp de 30 de zile a inculpatei, emiţând Ordonanţa nr.1027/P/2003 şi mandatul de arestare preventivă nr.138 din 17 februarie 2003, în temeiul dispoziţiilor art.148 lit.b şi h din Codul de procedură penală, infracţiunea fiind flagrantă, pedeapsa prevăzută de lege fiind mai mare de doi ani, iar lăsareasa în libertate prezentând pericol pentru ordinea publică.
S-a reţinut că în noapatea de 16/17 februarie 2003, inculpata a vândut două doze de heroină, iar la percheziţia efectuată de organele de poliţie la locuinţa sa s-au găsit 26 doze de heroină deţinute în vederea comercializării şi pentru consum propriu, fapte ce constituie infracţiunile de trafic de droguri de mare risc şi deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu prevăzute de art.2 alin.1 şi 2 şi art.4 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Pentru faptele reţinute în sarcina sa, făcând aplicarea art.74 lit.a şi c – 76 lit.a Cod penal, Tribunalul Bucureşti, Secţia I penală prin sentinţa penală nr.1163 din 28 noiembrie 2003 a condamnat-o pe inculpată la pedeapsa de 7 ani închisoare şi respectiv 1 an şi 6 luni închisoare, urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b cod penal.
În baza art.350 Cod procedură penală, instanţa de fond a menţinut măsura arestării preventive.
Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie constată că măsura arestării preventive a inculpatei E.C. a fost luată şi menţinută cu respectarea dispoziţiilor legale în materie, atât în timpul urmăririi penale cât şi în faza cercetării judecătoreşti.
Condiţiile cerute de art.148 alin.1 lit.b şi h din Codul de procedură penală sunt îndeplinite, dat fiind caracterul flagrant al săvârşirii infracţiunii cât şi pedepsele prevăzute de lege pentru faptele reţinute în sarcina inculpatei.
Având în vedere pericolul social deosebit al infracţiunilor de deţinere şi traficare de droguri de mare risc, cantitatea de heroină gpsită asupra inculpatei şi în locuinţa acesteia (0,11 grame şi 0,98 grame), consecinţele punerii în vânzare a acestui drog, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuarea privarea de libertate a inculpatei, lăsarea în libertate a acesteia prezentând un pericol concret şi dovedit pentru ordinea publică.
Aşa fiind, Curtea constată că recursul inculpatei E.C. este nefondat şi urmează să îl respingă ca atare.
Recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând dispoziţiile art.38515 pct.1 lit.b cod procedură penală, art.192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata E.C. împotriva încheierii din 19 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală, în dosarul nr.143/2004.
Obligă recurenta inculpată să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 28 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 494/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 384/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
