ICCJ. Decizia nr. 422/2004. Penal. încheiere. Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.422

Dosar nr.355/2004

Şedinţa publică din 23 ianuarie 2004

Asupra recursului penal de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 14 ianuarie 2004, pronunţată în dosarul nr.3711/2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a dispus, printre altele, menţinerea stării de arest a inculpatului C.F.respingându-se cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de acest inculpat.

Prin aceeaşi încheiere a fost menţinută şi starea de arest a coinculpatului M.M. şi s-a fixat termen de judecată la data de 28 ianuarie 2004.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că lăsarea în libertate a inculpatului în condiţiile în care nu este epuizat probatoriul, ar fi un pericol pentru ordinea publică.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, inculpatul a declarat recurs prin care a solicitat judecarea în stare de libertate întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică, iar probele administrate nu sunt concludente pentru stabilirea vinovăţiei.

Recursul nu este fondat.

Aşa cum rezultă din actele aflate în dosar, inculpatul C.F., subcomisar la Secţia 12 Poliţie, a fost trimis în judecată pentru săvârşirea unor fapte de corupţie (art.254 alin.2 raportat la art.6 şi 7 pct.1 din Legea nr.78/2000), măsura arestării fiind luată în temeiul art.149¹ C.proc.pen. cu referire la art.143 şi 148 lit.h din acelaşi cod.

Instanţa de fond, prin încheierea atacată, a apreciat corect că se justifică menţinerea arestării preventive întrucât temeiurile care au determinat arestarea iniţială nu s-au modificat, în cauză fiind incidente dispoziţiile art.160^b (3) C.proc.pen.

Apărarea formulată de inculpat, în sensul că nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică dacă ar fi pus în libertate nu poate fi reţinută întrucât acesta a fost trimis în judecată pentru o infracţiune gravă şi cu privire la care există motive verosimile de a bănui că a comis infracţiunea, aşa cum prevede şi art.5 pct.1 lit.c din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

În raport de considerentele expuse, recursul nu este fondat şi va fi respins în temeiul art.385¹⁵ pct.1 lit.b C.proc.pen.

Conform art.192 alin.2 C.proc.pen. inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.F. împotriva încheierii din 14 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosar nr.3711/2003.

Obligă pe recurent să plătească statului suma de 500.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 23 ianuarie 2004.

← ICCJ. Decizia nr. 387/2004. Penal. încheiere. Recurs		ICCJ. Decizia nr. 42/2004. Penal. încheiere. Recurs →

Vezi şi alte speţe de drept penal: