ICCJ. Decizia nr. 42/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.42.
Dosar nr.375/2004
Şedinţa publică din 23 ianuarie2004
Asupra recursurilor de faţă;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cu adresanr.637 din 20 ianuarie 2004 au fostînaintate, spre soluţionare acestei instanţe,recursurile declarate de inculpaţii B.M.şi S.M., împotriva încheierii din 19 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Tg.Mureş.
Prin recurs, este criticată susţinerea instanţei care menţine starea de arest a inculpaţilor cu menţiunea că se menţine temeiurileavute în vedere la luarea acestei măsuri. S-a arătat că această constatare ar fi fost făcută doar de preşedintelecompletului de judecată care, nu s-ar fi consultatcu restul completului, aşa cum prevede legea.
Pe de altă parte, n-a pus în discuţia părţilor menţinerea măsurii arestării preventive, n-a motivat măsuramenţinerii şinu a stabilit o dată până la care, se menţine măsura arestării.
In drept, s-a invocat art.3001 alin.4 C.proc.pen.
Recursurile declarate de inculpaţi, în temeiul art.3001 alin.4 C.proc.pen. sunt nefondate.
Conform art.3001 alin.1 din acelaşi cod, după înregistrarea dosarului la instanţă, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanţa este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei acesteia iar în conformitate cu art.3001 alin.3 din acelaşi cod, când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că existe temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţamenţine, prin încheiere, arestareapreventivă.
In speţă, instanţa, motivată de constatarea că temeiurile care au determinatarestarea inculpaţilor, n-audispărut, impunând în continuare,menţinerea măsurii a procedat, în consecinţă, menţinând, astfel, prin încheierea atacată măsura arestării.
Incheierea este temeinică şi legală, corespunzând cerinţelor prevăzute de lege.
In lipsa unor probe, produse de recurenţi, nu poate fi primită susţinerea acestora ca preşedinta completului de judecată s-ar fi pronunţat, fără a avea acordul restului completului de judecată, aceasta fiind o simplă alegaţie, atât timp cât celălalt membru al completului de judecată, n-a contestat hotărârea.
Instanţa, prin încheiere motivată, a menţinut măsura arestării preventive, motivarea încheierii constând, tocmai, în faptul stabilirii menţinerii condiţiiloravute în vedere, la luareamăsurii.
In sfârşit, nu este adevărat nici faptulcă, menţinând măsura arestăriipreventive, instanţa ar fi fost obligată să stabilească un termen, până la care se menţine această măsură.
In cursul judecăţii, conform art.160b C.proc.pen., instanţa verifică, doar, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Faţă cu cele arătate, cele două recursuri, declarate de inculpaţii B.M. şi S.M. fiind nefondate, vor trebui respinse, ca atare, în baza art.38515 alin.1 pct.1 lit.b C.proc.pen.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilorjudiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declaratede inculpaţii B.M. şi S.M. împotriva încheierii din 19 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Tg.Mureş, pronunţată în dosarul nr.637/2003/P.
Obligă pe recurenţi să plătească statului suma de câte 500.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 23 ianuarie2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 422/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 45/2004. Penal. Art.215 c.pen. Recurs → |
|---|
