ICCJ. Decizia nr. 456/2004. Penal. încheiere. Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 456

Dosar nr.408/2004

Şedinţa publică din 26 ianuarie 2004

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 13 ianuarie 2004, Curtea de Apel Braşov, Secţia penală, în baza art.300² din C.proc.pen., a dispus menţinerea stării de arest preventiv a inculpatului M.Z.deţinut în Penitenciarul Codlea.

Hotărând astfel, tribunalul a constatat că inculpatul a fost arestat prin Ordonanţaprocurorului, din 24 iunie 2003, în temeiul art.148 lit.f şi h C.proc.pen., în legătură cu fapta din 22 iunie 2003, constând în aplicarea unor lovituri repetate, cu picioarele în zona toraco-abdominală, părţii vătămate V.I. provocându-i leziuni ce i-au pus viaţa în pericol.

M.Z. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art.20-21, raportate la art.174, 175 lit.i, cu aplicarea art.37 lit.b C.pen., iar prin sentinţa penală nr.68 din 19 decembrie 2003, Tribunalul Covasna l-a condamnat la 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b C.pen.

În context, temeiurile arestării, menţionează instanţa, au fost corect reţinute şi ele se menţin, având în vedere că ulterior arestării, în cursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti, au fost administrate probe ce au determinat condamnarea inculpatului pentru comiterea infracţiunii de tentativă la omor calificat.

Totodată, instanţa a apreciat în mod just că, „chiar dacă această soluţie nu înlătură prezumţia de nevinovăţie, văzând şi modul concret de săvârşire a faptei”, se impune menţinerea măsurii arestării preventive.

În termen legal, inculpatul a declarat recurs, pe care apărătorul desemnat din oficiu, în lipsa sa, l-a susţinut, în sensul revocării măsurii arestării preventive şi judecarea sa în continuare în stare de libertate.

Examinând recursul inculpatului în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi a dispoziţiilor legale în vigoare Înalta Curte constată recursul nefondat, urmând a fi respins.

În acest sens, instanţa de control judiciar, investită cu judecarea apelului declarat de inculpat împtriva sentinţei penale prin care a fost condamnat la 10 ani închisoare, a constatat în mod corect că temeiurile care au determinat arestarea, impun în continuare privarea sa de libertate, astfel cum prevăd în mod expres dispoziţiile cuprinse în art.160^b alin.3 C.pen., coroborate cu cele ale art.148 alin.1 lit.f şi h din acelaşi cod, cu atât mai mult cu cât a intervenit şi o hotărâre de condamnare.

În concluzie, Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art.385¹⁵ alin.1 pct.1 lit.b C.proc.pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.Z. împotriva încheierii din 13 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în dosarul nr.110/P/Ap/2004 şi îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.Z. împotriva încheierii din 13 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în dosarul nr.110/P/Ap/2004.

Obligă pe inculpat la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 26 ianuarie 2004.

← ICCJ. Decizia nr. 45/2004. Penal. Art.215 c.pen. Recurs		ICCJ. Decizia nr. 45/2004. Penal. încheiere. Recurs →

Vezi şi alte speţe de drept penal: